Lung delir dezlanat pe bordura

Tampita zi. Tampite zile.

Mi-e o lene incredibila. Nu-mi vine nici mie sa cred in ce hal fara de hal crap de lene – si eu ma cunosc cat de cat, nu-s chiar modest pe tema asta. A fost o zi acum vreo 4 ani cand eram la mine, era vara si citeam o carte oarecare. M-am dus pe balcon sa fumez si, pula mea, mi-am uitat cartea acolo. Am intrat in camera – asta-nseamna vreo, nu stiu, 3-4 metri – si mi-am dat seama ca mi-am uitat cartea pe balcon, dar mi-era atat de lene incat m-am trantit in cur pe-o blana pe jos si am intins mana, asa, a la Darth Vader. Vino, carte, vino. Nu ma gandeam ca vine, da’ pula mea, erau mai multe sanse sa apara cartea in mana mea decat sa ma ridic eu de-acolo. Pana la urma am adormit pe jos si pana si-n ziua aia am fost plin de energie pe langa cum sunt acum.

Tre’ sa citesc o tona de cacaturi pe care le-am uitat. Cum se face aia, ce comanda face aia, ce switch face ailalta. Bleahhh. Scriu asta si casc de ar putea sa-mi dea muie 5 submarine nigeriene simultan. Ca sa fie treaba si mai treaba, ma fut retarzii mei la cap cu mizerii. Ca aia nu merge, ca aia merge aiurea, da’ de ce fereastra asta se vede asa, dar de ce…Ma doare-n pula. I-am zis unuia sa-si schimbe softul cu o versiune mai veche, cica si aia are probleme. Da, asa e. Schimba o problema cu alta. El ca nu, ca asta nu-i o solutie, ca de la mine se asteapta la o solutie. Bine. Has doi es o patru, ete, acum ai o solutie, da-te-n slobozu’ curvelor.

Ma cam fute o durere de cap de dimineata incoace. De somn, de pula calului stie de ce. A fost ieri ziua mea. M-am ales cu o placinta de mere si 100 de lire, ceva mailuri si sms-uri, plus vreo 4 urari random de la multi ani pe la lucru, ca pula mea, apare warningu’ prin SAP pe undeva, pisa-m-as si pe el. Ce sa zic. Mai bine ca anul trecut.

Tocmai m-a sunat o colega sa ma intrebe daca i-am rezolvat nu stiu ce cacat. Am si uitat de el, dar nu aia e ideea, ci faptul ca m-am obisnuit sa vorbesc doar cu apropiati la telefon si sa-nchei conversatiile cu “te-am pupat, pa”, indiferent de sex. Cat pe-aci sa-i zic si ei la fel. O bagam in soc nervos, ca are un cur cat malul stang al Dunarii, ultima data cand a pupat-o cineva, cre’ ca inca ne mai era frica de dinozauri.

De cateva zile, ma simt prins intr-o leapsa a ratarii. Au aflat astia ca plec si hai cu intrebarile, unde, cand. Habar n-am, vom vedea. Da’ la ce companie? Afara din tara, nu conteaza. A, pleci din tara? Cred ca da. Ahaaaaa. Pai de ce? Pai, pula mea…nu simt ca ma indrept nicaieri aici. Living on the edge of nowhere. Hm, dar de ce, ca aici e bine. E frumos. E alea. E alelaNte. Pula mea. Pentru ca nu mi se pare ca merge ceva. A, pai mie-mi merge.

Ma uit la omul care-mi spune asta (vreo 20 de oameni de-astia) si incep sa ma simt ca un ratat. Nu se poate in pula mea, toti tampitii se descurca beton, doar eu nu? E senzatia aia pe care-o ai cand te duci in a 12-a la bal si toti sunt imbracati misto si pana si ultima panarama diforma din clasa e-n rochie de seara, doar tu in blugii rupti. Ai senzatia aia ca, undeva, candva, ai dat-o-n bara rau.

Asa ca-ncep cu intrebarile. Sa stiu si eu cum se descurca. Aflu ca au salariul mai mic ca mine, dar ori au parintii bani (genu’ “mi-au cumparat ai mei un apartament micut cand m-am mutat in Bucuresti”), ori partenerul/partenera e cu bani, iar pretentiile sunt oricum mici. Sotia? A, nu-i prea frumoasa, nici prea desteapta, da’ e a mea. Da’ face bani, e fata buna in casa. Aha…Tag, you’re it.

Cred ca a ajuns o afacere chestia asta cu partenerul/a. Intai afli cu ce se ocupa, ce viitor are ocupatia lui si cu cat se plateste. Abia pe urma iesi sau nu la o cafea cu el/ea. Nu mi-am ales niciodata prietenii sau prietena dupa bani. Bag pula-n ei de bani si, la modul general, evit oamenii mai “de bani gata”. Nu c-as fi hater sau ceva, da’ cam toti pe care-i stiu au atitudinea aia de “I own you all” cu care eu nu ma pot impaca.

E o chestie vazuta si ras-vazuta in trecut. Plecam 5 oameni la un concert, 4 normali, unul cu bani? Ala de bani gata ia un taxi si ne zice “ne vedem acolo”. Corect. Da’ ajungem acolo si vrem sa stam undeva. A, nu, el nu vrea sa stea acolo. Sa venim noi 4 unde-i place lui. Normal ca-i razi in fata si-l lasi in vreo gasca ostila de betivi sa suga pula, da’ asta nu schimba cu nimic chestia despre care vorbesc. Mama are bani, eu decid in ce tribuna stam. Mars, ma.

Fac o ora pana la lucru si nimeni nu-i nemultumit de chestia asta, doar eu. Cica “pai citeste o carte sau asculta muzica”.

Sa va tarasc pula-n esofag. Nu am chef sa mai citesc nici o carte. Sunt toate copii ieftine ale unor rahaturi si mai ieftine. In ziua de azi, cititul cartilor e ca moda la femei. Seteaza cineva un trend si top, pe banda rulanta, toti retardatii il urmeaza cu ceva copii. Nici n-a apucat Dan Brown sa scoata basina aia sinistra cu Codul lui Da Vinci, c-au aparut alte 1000 de carti pe tema organizatiilor secrete din “sanul” bisericii. Same shit cu templierii. Apoi cu piratii. Sa va spun sincer, mi-e dor de vremea in care erau la moda Sandra Brown si Sidney Sheldon. Frate, stiai ca nu-i o carte prea reusita, da’ iti garanta dreptul constitutional la 2 erectii si, implicit, 3-4 labe. Beton de beton, citeai pe ascuns “Legaturi de sange” sau “Texas! Lucky” si te simteai ciumec(a). Acum, primesti o carte de genul “Assassinii” (cu double s in ambele chestii, titlul romanesc, go figure) si? Yup, asasinate platite si comandate de biserica, exploatand credinta prostilor. Wow, fascinant in pula mea, alt copycat retardat. Muie Dan Brown.

Practic, era cartilor s-a dus pe pula. Au mers cat n-au fost alte metode de distractie. Avem internet, muzica si filme on demand, chestii de-astea. Apelezi la carti doar cand nici una din astea nu merge. Ma enerveaza oamenii care nu inteleg asta si pretind ca ei citesc pentru c-asa i-a balegat ma-sa, culti. Mars in pula mea. Ati citit 1% din ce-am citit eu, va da mana sa vorbiti de carti. Nici nu are cum sa apara o carte buna, pentru ca-i o chestie care tine de bani. Vrei sa faci bani din scris? Nice, tre’ sa scrii pe intelesul retarzilor. Ia gata cu atatea procedee literare. Baga hecari, urmariri, crime, organizatii secrete, da de vreo 3 ori cu cardanu’-n altar si gata, ai reteta perfecta. Daca se poate, asigura-te si ca organizatia aia secreta (de care stiu toti cititorii tai care se vor simti mai destepti pentru ca, HEHE, EI STIU DE O ORGANIZATIE SECRETA, ATAT DE SECRETA INCAT SE PUBLICA DESPRE EA CARTI, HEHE). Sa fie simplu, incitant si cam atat. Vreo 2-3 lacrimogene pentru gasculite (cartile pentru gasculite se vand cel mai bine, pula mea).

Nu poti scrie o carte despre nu stiu ce pula mea de sentimente ai tu, ganduri si alte sloboaze. Daca vrei sa vinzi in Romania, scrii o carte despre o gasca de rockerasi beti, someri care, in plina criza, jefuiesc sediile mic.ro noaptea si dau bani la cersetori. Unu’ din ei sa faca bine sa aiba o pizda buna rau de pula, dar sa moara eroic pentru a-i salva pe restul. Faci un copycat pizdos, o adaptare dupa Tortilla Flat si gata, esti pizda de pizda, scriitoru’ scriitorilor. Mai balegi niste dume pe sistemul “Orbitor” si succesul de viitor somer mort de foame iti este asigurat, asa sa-ti ajute mortii ma-tii, ca Dumnezeu nu se baga-n de-astea cu cultura si oricum, daca esti scriitor, tre’ sa fii ateu, ca altfel nu prinde la public.

Se vede oricum de la o posta ca sunt moarte cartile. Daca esti scriitor si vrei sa faci ceva din asta, scrie-n sloboz scenarii. Sa fim sinceri, daca citeati o carte “Gladiatorul”, va pisati pe ea, cacat boring, abordat in 10000 de alte carti. Da’ eh, cand bagi un Russell Crowe care spune de-ti pisa ochii emotie “and I will have my vengeance in this life or the next” sau cam asa ceva, cu un Hans Zimmer in background, altu’-i mersul lucrurilor…

Cat despre de-astea cu muzica, mie sa-mi suga pula toti. Serios. N-am mai ascultat ceva ca lumea si nou de nu mai stiu cand. Fucking boring. Mi-e o scarba sinistra pana si de formatiile de fomisti pe care le ascultam. Serios, Eric Adams si Joey sa-mi suga pula la comun, iar Ross the Boss sa priveasca. Sunt satul pana peste coaie de batranei penibili care nu-nteleg ca-i cazul sa se retraga si sa-si petreaca pensia cu tarfe faine pe o plaja, in loc s-o arda-n cacaturi scandinave cu noi. Dobitoci degenerati.

Pana la urma, nici nu-i o problema ca n-am ce face in ora aia de mers la lucru. Nu, frate. Problema e ca DUREAZA O ORA, O ORA IN CARE TE FRECI DE TOTI CACATII. Ei, si tu, Liviule, esti prea prentetios acum, ce, crezi ca esti in padure? Nu, fereasca dracu’. In padure era liniste si aer curat. Aici, in sediul asta, pula mea, stau intre patru pereti, iarna mor de frig si vara de cald.

Sunt ingrijorat de cacatul asta. Casatorie, plecare, pula mea. Implica o gramada de cacaturi care pot merge prost, just like that. Casatoria? Hai c-am un divort la activ, stiu exact cat de sacra e si ce valoare au angajamentele luate, da’ n-are rost sa va deprim. La capitolul asta, nu-mi fac mari griji, ca Ondilol nu se compara cu fosta.

Cu plecarea, pula mea, mai intai tre’ sa trec de interviu pentru a pleca, ce dracu’ si imi fac ceva griji pe tema asta. Habar n-am de ce, ca nu-i ca si cand sunt afon, stiu ce fac pe meseria mea, da’ pur si simplu ma trezesc punandu-mi intrebari tampite. Da’ daca ma intreaba ala nu stiu ce cacat de care nu mai stiu nimic, hmm, ce pula mea fac? Da’ daca dau de niste scotieni pe-acolo, sefi sau clienti? Va spun sincer, ce-am invatat noi in scoala la engleza si ce-am auzit prin filme si la concerte n-are nici o legatura cu ce guita un scotian. Cand am sunat la Scottish Power (asa-i zicea?) credeam ca ma trolla aia. Am iesit intr-o iarna din casa proaspat barbierit, asa, cu mecla inca uda, afara vreo -20. Mi-a inghetat in pula mea juma’ de fata, vorbeam ca un retardat din filmele cu prosti. Asa vorbesc si aia. Nu deschid gura, sa nu li se oxideze cariile sau cam asa ceva. Poti sa fii si translatoru’ pizdii, ca-ntelegi un cuvant din 3, in cel mai bun caz. Daca eu nu-mi fac mari probleme, ca m-am obisnuit, sunt ingrijorat si pentru a mea.

Imi aduc aminte cand mergeam eu la primele interviuri si ma loveam de chestii absolut idioate. Plecam din casa imbracat decent, mirosind frumos, tot tacamu’. Luam autobuzu’ si coboram fresh, transpirat ca un porc, mirosind a 50 de melteni care se frecasera de mine ca Baloo de copac. Vedeai un gigi transpiratu’ pe strada, la costum cu o mapa-n mana. Din punctul asta de vedere, imi pare bine c-a trecut varsta aia. Am urat cu pasiune momentele in care trebuia sa cari o mapa la interviu, ca imparteai CV-uri (trimise inainte prin fax, dar deh) si copii dupa diplome si pula mea, ca sa te-ntrebe un lachita oparit: da’ nu credeti ca v-ar sta mai bine cu parul scurt. Ba da, asa cred, il port lung pentru ca e magnetizat cercelu’ asta si-mi fute urechea prima foarfeca, da?

Asa se face ca intr-un fel ma amuza chestia asta cu Ondilol si formarea profesionala, primu’ job, primul interviu, prima pizda a mortilor lu’ ma-sa lu’ ma-ta…si in alt fel ma ingrijoreaza, ca pe mine nu ma atingeau chestii de genu’, da’ asta mica devine vag emo la una-alta si-ncepe cu bosomeg oz isten pula-n cur bozgoreasca de doi bani.

Stau si ma intreb ce-o iesi, pana la urma, iar Ondilol ii trage cu “nu-ti face griji”. Asta-i ca si cum i-as zice eu ei “nu te gandi la un elefant”. Pampam, care-i primul lucru care va vine in cap? That’s right, elefantul.

Solutia pentru toata lumea e sa fie cat mai curva. Ce-mi recomanda mie tata acum ceva ani, inainte sa se prinda c-ar putea la fel de bine sa le recomande eschimosilor bermude? Ia tata una ca lumea, de familie buna, cu bani, frumusetea nu-i mare chestie si oricum ca barbat mai dai pe-alaturi, esti discret, ai cap, n-are rost sa te-ncurci cu toate alea. Bag pula. Fosta nevasta ce-am inteles ca statea mai bine cu banii. Mult i-au folosit. A, atitudinea cu banii era si la ea. Da’ in fine, ce-a fost a fost, duca-se invartindu-se si-i uram numai de bine, ca rau se pricepea sa-si faca si fara ajutor ultima data. Lol.

Ma-nfurie pizdele astea care nu inteleg limba romana. Sunt cateva care-mi fac ceva ochi dulci pe-aici si nu pricep ca nu ma intereseaza. Ma rog, probabil pricep, da’ au impresia ca ne jucam de-a hard to get. Ma trezesc cu cate-o pizda cu gesturi inutile, stiti voi, cu limba si buzele, asa “accidental”, alta care-si tot ridica insistent tatele cand ma vede, alta care tocmai se apleaca pentru a 7-a oara cand trec pe-acolo, hai mars in pula mea. Ii ziceam unei colege ca nu ma intereseaza, ca n-am nimic de oferit si nici ele mie. Pai, cum sa n-aiba. Asa, simplu, n-au. Pai, ca-s frumoase. Nu, a mea e mai frumoasa. Pai, ca au un job. Pai, si tu ai un job si esti o proasta fara pereche. Pai, ca uite, se-mbraca cu gust. Ma doare-n pula, important e sa se dezbrace-n viteza. Pai, vezi, au ceva de oferit, dezbracatul. Hai, ma lasi in pula mea….

De la o vreme, ma simt obosit nonstop. Imi trebuie o vara de-aia in care sa stau cu pula la soare si sa dorm zi-lumina, da’ nu mi-o mai permit. Nu ca bani, ca aia se poate aranja, da’ viitoru’ pulii mele, cum o fi el, nu se construieste band cafea si jucandu-te wow. Zicea unu’ ca se incheie copilaria in ziua in care stii ca o sa mori. E, pe pula. Copilaria se incheie cand iti pasa de cum va fi ziua de maine. Estimez ca prin clasa a VI-a sau cam asa ceva.

Sunt ceva prieteni si cunostinte pe care n-am mai apucat sa-i/sa le vad si ma-ntreb ce mai fac. N-am mai apucat ca nu stiu cum se face, da’ tot sunt prinsi cu altele. Am senzatia ca pentru mine, vor fi din ce in ce mai ocupati. Pula mea.

M-am trezit la 7:30 si la 10 deja muream de somn, iar in curand tre’ sa le fac tampitilor de-aici un training. Ca sa fie treaba haioasa, tre’ sa-l tin si-n limba engleza, chit ca trei sferturi din aia care vor fi prezenti nu inteleg mai departe de “good morning”. Jaf in ciuperci, iarasi o sa vorbesc 45 de minute singur.

Ma-ntreba unul, cica, tu de-aia tii blog, sa scrii despre viata ta? Nu, hai ca-mi fac acum unul despre haine. Sau parfumuri. Sau partide politice. Hai sa ne futem in cur, stilul smuls, cu ce solutii politice avem noi – adica nici una. Dupa, sa ne plangem ca nu-s solutii. Ca la altii se poate, da’ la noi nu. Dupa care sa-i zicem unui pulete la lucru ca noua ne e bine aici. Fi-ne-ar.

Ma car sa fumez. Pula mea. Revin eu mai incolo si continuam delirul atunci. Mi-e somn.