“Abia astept sa vina crashul, sa cumpar si eu”
Un crash pe piata imobiliara nu e o chestiune de “daca”, ci de “cand”. Incep cu asta pentru ca nu am chef sa aud ca “dar poate nu se intampla” de la toti idiotii care nu-nteleg cycles & waves.
De intamplat, asadar, se va intampla – sooner rather than later.
Dar am o nelamurire pe tema: ce-i cu toti cretinii care se bucura de asta pentru ca, citez “o sa-mi pot permite si eu sa cumpar”?
Serios, cat de prost poti fi pentru a gandi asa? Ba, chiar nu-nvatam nimic nici din istoria foarte recenta? 2008? 2009? 2010? Hai, ca n-au fost acum 100 de ani?
Hai sa vedem, ce s-a intamplat atunci?
===
1. Da, au scazut preturile locuintelor. In unele locuri cu ~30% (discut de Romania/Bucuresti). DAR, pe langa faptul ca a fost temporar, poate va amintiti ca au fost “inasprite” conditiile de creditare? Gen alte dobanzi, alte monede (cam “exotice”), alte chestii de-astea?
Hai s-o luam asa. Tu ai 10,000 in banca si nu ai cumparat o locuinta. Ce e mai bine pentru tine? Sa coste o locuinta 100,000 (de … ceva – euro, lire, lei, nu conteaza ce), sa dai 10,000 avans si sa ai o dobanda de 1% sau sa coste o locuinta 70,000, sa ai 10,000 in banca si sa fie dobanda la 5%?
Raspuns: prima. Iesi mai ieftin cu vreo 10 ceva-uri la un credit standard (25 de ani). Serios. Faceti calculul si inchinati-va.
2. In acelasi timp, insa, au scazut salariile (pentru cei mai multi oameni; stiu, au existat exceptii) si s-a cam dus pe pula siguranta locului de munca. Cam cand iti arde sa cumperi? Cand “stii” ca ai un job “sigur” (folosesc “” pentru ca-i doar o iluzie, really) si un salariu maricel saaaaaaaaau cand stii ca-n orice clipa e posibil sa zbori si urmatorul job va fi platit cu 20% mai prost, DACA gasesti un job in timp util? (si daca dureaza, heeeei, succes, pentru ca tu trebuie sa platesti chiria ORICUM, nu-i pasa nimanui ca nu mai ai job)
===
A uitat toata lumea chestiile astea?
Bai, eu aveam 1200 de euro pe luna. Si pac, a venit criza. Nu am devenit mai prost – dimpotriva. Da’ se inchideau companiile pe capete. Angajau din pula de cerb de aur – si atunci pe word of mouth, gen “care stiti un baiat care se pricepe la…”, ca sa nu dea banii pe anunturi (rezultatul fiind ca-ti gaseai job doar pe pile). Si cand vedeam un interviu pe undeva, ar fi oferit cam 650 de euro. Pentru ce faceam acum 3 luni pe 1200. Nu glumesc, fix asa era.
A fost bine asa? Adica, e misto sa scada preturile cu 30%, da’ sa scada salariile cu aproape 50%? E bestial, nu?
(stiu, e doar experienta mea, lui Gheorghe i s-au triplat veniturile in criza pentru ca-i un genial si muncitor si herpaderp, nu din cauza ca o fi avut bulan un Gheorghe sa fie intr-un domeniu oarecum de nisa)
Ma uit la astia care asteapta aplaudand crashul, ca “atunci vor putea cumpara si ei” si ma gandesc “niggers, you’re fucking retarded, n-o sa va permiteti nici sa locuiti in strada dupa ce va dau afara cand nu-mi mai puteti plati chiria”.
Ca sa fie clar, exista si oameni care vor beneficia de urmatorul crash. Cine-s astia?
Pai, sunt aia care au banii cash. Au gramada de bani si asteapta doar o investitie. Si normal ca vor cumpara cand vor fi preturile la pamant. De ce nu? Ca atunci cand ai “banii jos” nu-ti pasa de conditiile bancii. Te doare-n pula. Si iei chiar sub pretul pietei, ca tu ai banii ACUM. Si normal ca aia vor cumpara – cum fac la fiecare crash – cat vor avea chef, chestiile mai de doamne-ajuta si apoi le vor revinde la pret dublu. C-asa se fac banii. FIX ASA. Serios, uitati-va la trend, la cum bogatii au din ce in ce mai mult pe toata planeta (in timp ce saracii sug pula, evident). Pentru ca fix aia-i smecheria: cumperi ieftin si vinzi scump. E cea mai tare afacere. Care nu-ntelege treaba asta are nevoie de-un curs intensiv de WoW cu AH si perversiuni.
P-aia i-as intelege daca i-as vedea bucurandu-se. Normal, e ocazia aia de-a face bani gramada. Da’ sa te bucuri ca om “normal” (ma refer la nivelul financiar, ca ala intelectual e clar sub nivelul marii) ca vai, “vine crashu’, o sa pot cumpara si eu”…pula mea, chiar trebuie sa fii ultimul idiot. Nigger, tu n-ai putut sa cumperi cand iti mergea bine si crezi c-o sa poti cumpara cand o sa-ti mearga prost?
For real, you fucking mong?
Altfel, stau si ma intreb ce sa fac daca se prabuseste nitelus piata. Ma gandesc sa incerc sa mai iau una, dar parca nu prea as avea chef de platit stamp duty nesimtit…mai vedem.
ar mai fi o varianta: vinzi scump si cumperi ieftin (mergi la scurt) asta presupunand ca ai acum ce sa vinzi
chiar am auzit, nu cunosc personal, de unii care si-au cumparat inapoi apartamentul pe bani mai putini dupa crash ba chiar renovat si utilat de ghinionistii dinainte
partea nasoala la un crash e ca nu stii cand vine SI cat de profund va afecta nu piata economica ci viata financiara in general si consecintele pe termen mediu si lung
partea nasoala cu imobilele e ca mereu vor fi mai putine decat oameni, deci se vor vinde mereu la pretul maxim pe care e dispus sa-l ofere un eventual cumparator. de-aia nu o sa vezi locuinte vandute la pretul de constructie + TVA
actuala bula imobiliara e generata de dobanzile mici. astea sunt la randul lor generate de datoriile imense ale statelor catre banci iar astia doi se tin in brate reciproc,in sensul asta nu se vede vre-o schimbare majora nici macar pe termen mediu deci “cand”-ul asta s-ar putea sa se prelungeasca peste durata vietii noastre active, asta daca nu intervine vre-o situatie extrema unde potential este suficient (Trump-Erdogan-Putin nu neaparat in ordinea asta si nu doar astia)
piata imobiliara in crestre a atras capitaluri si din alte domenii, se construieste fara masura si se vinde in stadiul de proiect (alt cacat la care multi naivi pun botu)…semnal de sfarsit de bula
in concluzie: acum cumparati cu creditare, dupa crash cumparati cash daca aveti cu ce si daca mai aveti chef
Da, dar aia implica un risc. Ca poate dureaza pana pica, poate nu o poti cumpara inapoi (ii vinde altuia, nu tie), poate diverse.
Sa cumperi in plin crash (cand iti permiti, desigur) nu prea. Inteleg eu ce zici tu acolo cu shortu’, da’ aia merge mai bine (si mai putin riscant) cu afacerile.
Eu nu văd lucrurile așa.
Să luăm cazul 1, în care nu ai banii de-o casă (întreagă) și te uiți la credit.
Dacă ai îți permiți creditul pe timp de criză e un indicator destul de bun că nu o să ai probleme în a plăti coșmelia ( a cărei valoare va și urca ) pe creștere economică, nu ?
Dacă nu, mai bine să nu ți-l permiti de dinainte de a-l lua, nu după ce l-ai contractat, părerea mea.
Dacă cumperi azi o casă, iar peste 2-3 ani , sau când ieși din perioada de protecție la dobândă, dacă ai așa ceva, scade valoarea casei cu un 25% moderat, iar rata îți crește cu 30-50% , parcă nu e amuzant, nu?
Apoi, după cum spune și titlul generalist, nu sunt numai casele care se ieftinesc. Oriunde mă uit văd numai avantaje. Toată lumea mizează că ceilalți o vor duce mai prost. Dacă tu ești ăla, sau faci parte din ăia, plm, ghinion dar e mai bine decât s-o duci și prost și să ai și datorii.
Eu mi-am luat casă pe vârf de criză și aproape toți pe care îi știu care și-au luat case înainte și-ar fi permis o casă atunci fără mari probleme. Din păcate, unii aveau deja credite, pentru același tip de case, dar cu dobânzi și rate mai mari – atât datorită prețului de cumpărare ( și faptului că au agregat 2-3 credite să acopere suma ) cât și condițiilor relaxate ( pentru bancă ) din contractele de creditare, care nu erau negociabile ante-criza, că era coadă de clienți la ușa băncii.
Când am luat eu credit mă hăituiau băncile care mai de care să iau de la ei, iar celor de la BCR, ING și UniCredit le-am tras o muie atunci, că aveau ei condiții, că voiau să se protejeze de riscuri de neplată, da’ și eu aveam venit disponibil, ne-atins de alte credite și voiam să mă protejez de jepați ca ei.
Dacă ești la a doua proprietate și cumperi, fie și cu credit, ca investiție, deja e cam necesar să te orientezi, pe cat posibil, când prețurile sunt jos, iar ceilalți nu-și chiar permit, sau oricum ajută.
Pe scurt, pe creștere toată lumea se descurcă pe criză numai unii, dacă te știi cu coaiele mari(util), vrei să fie numai criză.
Pe creștere economică înoți in aval, peștii cei mai mari înoată cel mai repede. Pe criză înoți împotriva curentului. Aia mai mici și mai agili au o șansă cinstită în fața celor mari, dacă nu-s mâncați primii.
Iar aici e partea mișto a pariului.
Io am cumpărat pe criză și văd avantajele.
Cazul 2-ai cash. Cred că e simplu de imaginat de ce, dacă ai toată suma in buzunar vrei să dai cu 20-30% mai puțin pe un bun. Plus că, r și perioada când sunt licitații de case cumpărate de cei care sunt de părere că e mai ușor să cumperi pe creștere/vârf de bulă, dar nu își pun problema ce fac pe urmă. E loc de jaf, și ospăț pe seama altora.
Daca.
Dar nu ti-l mai permiti, aia-i chestia. Cazul meu, atunci cu criza, in Romania?
Inainte de criza. Pretul unei chestii: 91k. Salariul meu: 1200e. Rata: 400e.
In criza. Pretul chestiei: 70k? Salariul meu: 600-650e (da’ mai gaseai job macar? nu prea). Rata: 650e.
Pai…
Inteleg, variaza de la domeniu la domeniu, da’ plm, problema nu-i domeniul in sine, ci cate companii o iau in gura si taie costuri/nu mai angajeaza pe timp de criza.
Da’ nu zic sa cumpere nimeni acum o casa. Nimeni.
Pai, iti zic eu niste dezavantaje.
O gramada de oameni “disponibilizati” care concureaza cu tine. Sigur, nu stiu ei neaparat cat tine, da’ nici angajatorul nu tine neaparat sa fie geniali toti. Succes la daily rate cand apar aia impinsi de foame de la spate si cer jumatate din cat ceri tu.
Inteleg, in cazul tau particular e foarte posibil sa nu apara aia, dar in cazul meu mai apar.
…se descurca, da’ nu chiar la fel. Ca una e sa te descurci de 1200 si alta e sa te descurci de 800.
Din nou, cuvantul cheie e “daca”. Experienta imi spune ca aia mici si agili (mai mic si mai agil ca mine era greu sa fii) sunt cam dati la o parte. Acum, in teorie, in free market (lol, ca si cum ar exista) ai avea tu dreptate. Da’ in practica, avem realitatea aia care ustura un pic. Gen nu mai ajungi nicaieri decat pe pile/cunostinte/relatii, ca peste tot e foamete. Si-nteleg, tu ai deja o retea, oameni care te pot recomanda etc. Da’ n-avem toti.
==
Faza stii care e? Ca aia care “Asteapta criza pentru a putea cumpara” sunt aia care n-au banii, nu-s pesti mici si agili, sunt…pielea pulii. Aia care n-au bani nici acum, cand are toata lumea bani. In criza aia-s primii infipti la protap.
Am cash și aștept să cumpăr. Momentan ce vreau eu să cumpăr a scăzut cu ~20% și, dacă anul trecut se vindeau ca pâinea caldă, acum sunt unele la cheie de 3 luni și nu le ia nimeni. Dacă mai scad cu 10-20% ar merita investiția, din calculele mele.
Pe de altă parte, parcă aș sta pe bani. Nu știu de ce.
Probabil pentru ca tura asta o sa fie diferita de ultima.
Ce descrii e începutul crashului.
Dar ia spune, de unde pula mea plătești rata de 650 de euro la credit, dacă tu câștigi 600 în criză? Că mie îmi dă cu minus. Tu te-ai descurcat că ba ai făcut o malagamba, ba ai sărit schema din Romania cu totul. Dar restul?
Beleai pula până la cotor dacă trebuia să trăiești doar din salariu și rămâneai în România? Eu zic că da. Acum , dacă ai fi in pozitia din Romania de dinainte de criză și ți s-ar întâmpla asta ai mai putea pleca în altă țară unde rata să fie bani de țigări? Eu zic că nu. Nu mă refer la rata ta de acum , ci dacă ai fi avut o rata de 35-40% din salariu, sau cat te lasă aia să te îndatorezi.
Dacă nu ai fi luat creditul ăla atunci ( presupunând că ai fi rămas în România, pentru ușurința raționamentului ), ci ai fi pus pe dreapta circa 400-600 de euro până s-au futut joburile și nu aveai un credit care să te hăituiască, ai fi putut aduna câți bani până prin 2010-2011?
Că știi cât de mare e diferența între oamenii datori și cei nedatori în situații că astea ? Imensă. Eu eram un pulifrici in perioada aia, printre puținii fără credit la banca din birou, cred că kd- era al doilea, adică primul, că el avea și bani, lol.
Și a fost foarte ușor să mă remarc și să schimb firmele, că nu aveam nevoie de stabilitate și alte manele – puteam prelua riscuri. Restul aveau coaiele în mâinile altora și erau preocupați doar de ziua de mâine, de care pe mine mă durea in cur. Eu înotasem contra curentului când toată lumea era pe val. Era ca o briză.
Apoi, o fi fost în 2009-2010 rata la sold de 91k 650 euro, dar un apartament că al tau ( m-am uitat ) era în 2011-2012 undeva aproape dar până în 70k euro, cum zici și tu, iar eu am platit rată la un credit de 57k euro 450/lună inițial, cu rate descrescătoare. Cu rate egale ar fi fost pe la 360-380.
Nu știu câți bani ai fi putut tu strânge din 2007-2008 până în 2012, dar eu cu 1 copil mic și soția muncind mai la mișto așa, am strâns din 2011 (atunci mi-am luat mașină ca un domn) până în 2012 vreo 10k . Chiar și dacă strângeam 2-3 k era ok ( dacă m-aș fi apucat de strâns din 2008) .
Raționamentul tau e doar parțial corect. Dacă nu îți permiți credit, sau îți permiți mai la limită pe creștere, sigur nu îți permiți pe criză.
Dacă îți permiți, dar nu îl iei atunci, ci pui banii la saltea, aștepți primul val de disrupție și continui să strângi ( tre’ să vezi dacă ești printre ăia care o iau în cur ) , iar când te ancorezi un pic pe direcție, te bagi. Părerea mea.
Iar dacă vorbim de a doua casă, deja e stupid să cumperi înainte, dacă aștepți o criză. Că nu ai presiune de chirii, de nimic, ai doar bani care așteaptă să fie investiți.
Acuma, e o diferență între criza care o sa vină și cea care a trecut. Cea anterioară a prins destul de mulți care s-au aruncat la investiții ( de tot felul, inclusiv companii, nu numai oameni ) până în buza crizei și au fost prinși serios cu pantalonii in vine.
De data asta toată lumea e prudentă ( și companiile ) și anticipează criza asta de mai bine de doi ani.
Ceea ce înseamnă două lucruri. Că va fi amânată cât de mult posibil, din moment ce toată lumea strânge șuruburile cheltuielilor în avans.
Și că e probabil să nu fie un crash atât de mare ca data trecută, cel puțin inițial, dar e probabil să țină mai mult și e posibil să se adâncească progresiv – iar asta ține de factori pe care nu mă laud că îi pot anticipa de pe acum.
Cuvântul cheie e cât îți permiți să strângi cureaua. Dacă nu ai cheltuieli mari și poți să te contracți ușor poți să fii ăla mai ieftin să îi dai la o parte pe restul. Am eu rețea cât de cât, dar nu mă bazez pe asta, ci că, la nevoie, ne-avand cheltuieli recurente mari pot să fiu fastest indian și să merg pe rata cea mai mică , gen cel mai calificat om din companie pe rata cea mai mică/salariul cel mai mic – că nu știi la ce păcate te împinge criza. Iar la momentul potrivit, când se schimbă vântul pot să dau fatala și să cer suma aia nesimțită fix când le arde buza și le-au plecat deja toți ceilalți oameni competenți. Coaiele lor sunt in mâinile mele, nu invers. Gen, succes să îi mai aduci înapoi pe ăia care i-ai dat afară. Sau plec și eu. Daca merge in favoarea lor de ce nu ar merge și în favoarea mea la momentul potrivit. Până acum a mers.
Principial și statistic asta a fost corect pentru criza trecută. Ăsta a fost și motivul pentru care un pulete ca mine și-a permis ușor o casă ieftină. Deja luaseră toți pulifricii case la preturi și rate de îndatorare peste măsura puterilor lor. Și aia care își permiteau și aia care nu își permiteau și mai rămăseseră doar aia care chiar nu își permiteau din nicio poziție, nici măcar rata. Pe care îi indici. Cu eforturi destul de mari mi-aș fi permis și eu vreun jeg de garsonieră ceva.
Și, conform teoriei tale, eu probabil am fost din aia care nu aveau bani nici când are toată lumea. Doar că de fapt nu avea mai nimeni. Aveau băncile, ei aveau salarii bunicele. De puțin timp. Și pariau pe o proiecție optimistă.
Conform logicii tale eu nu trebuia să îmi fi permis nici pe criză. Conform logicii mele mi-am permis 4 camere la 63k. Să îți zic că nu prea luam nici un 2 camere că lumea ante criza cu banii ăia, pe care oricum nu mi-i permiteam? Mă uitam ( cu scârbă, evident) la posibilitatea de a face un credit pentru un jeg de garsonieră pe la 35000. Ceva cf 2, maxim 25mp în zone “defavorizate”.
In 2010+ găseai apartamente de 2 camere la 40-45k . Dacă nu apărea prima casa și pe ăsta îl puteam lua cu 50-55k, estimez.
Știi cine nu își mai permitea pe timp de criză apartamente cu 4 camere la 63k? Aia care luaseră deja credit pentru 2 camere la 90, iar acum plăteau rate la ele și nu concurau cu mine. Corect?
Dar acum lumea s-a schimbat un pic. Cel puțin aici. Sunt încă fonduri prima casa disponibile și nu mai vrea nimeni creditele. Mai e lume care își permite, dar ține banii. Înțelegi diferența?
Vorbeam cu o fostă colegă contractoare in Belgia. Ar putea să se bage la ceva acolo la Bruxelles, dar vede enormitatea prețurilor și preferă să strângă până pică undeva. Ori acolo, ori în România, ori…undeva.
La nivelul ăla inflația + cresterea prețurilor la imo și costul chiriei nu bat cât pui de-o parte din rată.
Mai știu alții cu venituri mai mici care, tot așa, stau la pândă pentru a doua casă.
Ce au de pierdut și de ce ar cumpăra-o pe vârf de bulă?
In zona Militari in 2007—2008, 2camere ~60mp, bloc vechi ajunsese la 120.000 euro. Dupa ce a venit criza a scazut la 50.000. Deci scaderea e mult mai mare de ~30%…
Intrebare pentru expertii in crize…. cand e punctul de minim? Cum il identifici? Momentul ala cand…gata… am ajuns la fund, mai jos de atat nu se poate? Ca banuiesc ca toti il au pe ala marcat in calendarul investitiilor… 😀
@0040 ma gandesc ca nu o sa vanda nimeni in pierdere, mai bine le tin. Deci pe acolo e minimul, undeva la costul de constructie + taxe + cateva procente pentru vanzari.
Si eu asa gandeam, oarecum, dar acum cred ca mai degraba bag banii in actiuni (diferenta dintre 2008 si 2018 e fenomenala) si asa nici nu ma blochez intr-o anumita zona geografica si nici nu necesita intretinere. Actiunile Microsoft de exemplu au crescut de la 19$ la 114$, o diferenta suficient de mare incat sa nici nu trebuie sa fii nu stiu ce analist sau norocos sa ai cel mai bun timing. E suficient sa cumperi dupa o perioada de 3-4 luni de crestere la 25 si sa vinzi la 100 (gen intr-o perioada cam acum cand toata lumea vorbeste de criza).
Pe mine ce ma ingrozesc cel mai tare sunt imprumuturile facute de guverne in numele nostru si de cum se trage de timp prin diverse cai, inclusiv frauda. E un film, The Big Short, in care se explica cum au tras de timp pe baza de interese si prietenii intre banci, fonduri de investitii si agentii de rating data trecuta.
asta imi aduce aminte cand am cumparat toate bag-urile de la Auction House care erau sub un anumit pret si apoi le-am revandut pe toate incepand cu pretul meu tinta. pentru o perioada se vandeau pe chat pentru ca la AH pretul era prea mare (si oricum se cumpara si acolo, cine is permitea).
@Ion, dezvoltatorii nu construiesc cu banii lor, construiesc cu banii băncii sau ai cumpărătorilor. Foarte puțini își permit să stea cu ele nevândute. Banca vrea banii, trebuie să vinzi, și vinzi pe criză cu 10-20% profit, nu cu 50% cum erai obișnuit. Și atunci cumpără fondurile de investiții arabe sau norvegiene, care vor să facă investiții pe termen lung.
@0040:
Punctul de minim tocmai a trecut când încep condițiile de creditare să se relaxeze , apar mai multe anunțuri de joburi, dar lumea nu prea are curaj să se arunce. Când vorbești de investiții de 50-100k euro nu prea contează dacă cumperi cu câteva luni înainte sau după punctul de minim. Dacă trendul de scădere e accelerat merita să aștepți până se plafonează sau incepe să crească, nu? Sau în funcție de ROI și scopul investiției poți să cumperi și înainte de minim.
Dacă faci un deal bun cred că nu e important să aștepți până poți stoarce și ultimul leu. Tre’ să iei în considerare că dacă cumperi ceva imo, probabil îl dai in chirie și dacă într-un an scoți mai mult decât pierzi prin devalorizare și a trecut deja valul principal probabil e mai profitabil să dai banul atunci.
De exemplu, eu cred că puteam cumpăra apartamentul ăsta, sau altul similar cu vreo 3-4000 mai ieftin dacă mai așteptam cca 6 luni. Dar în timpul ăla mai plateam vreo 2100 pe chirie plus că mi se strica puțin combinația și trebuia să mai aștept încă 6 luni ( vechime la ultimul loc de muncă, plănuiam să plec ) deci plm, am luat în calcul că și dacă mai câștig 5-6k, varianta optimistă, nu merită futaiul. Și scăderea nu avea să mai dureze mult că erau anunțuri de joburi pe toate gardurile, toată lumea presa pentru creșteri de salarii, etc. Doar prudența cumpărătorilor mai ținea preturile, dar cu prima casă urma să se termine și aia. Acuma, eu nu aveam nici timpul nici pretenția să mă preocup de aspectul ăsta cu precizie, voiam doar o afacere bună. Dacă ai mai mulți bani, timp liber și nu te presează nimic, presupun că poți fi mai precis de atât, dacă insiști.
Dar ideea e, cred eu, nu să cumperi neapărat la minimul istoric, ci să cumperi după ce a fost îndepărtat adaosul pus strict de bulă, bucata aia de preț care e peste posibilitățile economice ale zonei, care nu are cum să reziste in timp. Marginea speculativă.
Dacă te uiți cu atenție, de data asta nu au mai fost apartamente vechi de 2 cam la 120k în Militari și pentru că s-a construit mai mult. Și sunt acum, cred, mai multe case decât posibile familii de locuitori în jurul Bucureștiului.
Tot rationamentul tau se bazeaza pe “ce te faci daca tu cumperi pe varf de bula” (cam cum am cumparat eu in Romania). Dar…eu nu am zis asa ceva nicaieri. Nu am zis sa cumpere nimeni acum nimic nicaieri. Dimpotriva, de vreun an zic “nu mai cumparati”, poate n-ai observat?
Eu nu despre aia discut, ci despre alti oameni.
Sunt aia care nu-si permit acum. Iar acum e ultra lejer. Si ei spera sa vina crashul ca atunci isi vor permite. Tot ce zic eu e ca nici atunci nu-si vor permite – ba chiar isi vor permite si mai putine chestii decat isi permit acum. Poate nu ai prins chestia asta?
Plm, unii mai suntem și cu creierul în vacanță.
Da’ acum am prins-o. Da, din aia, cei mai mulți nu or să își permită nici după, că criza presupune că cei mai mulți își contracta stilul de viață, evident. Și tre’ să fie și ceva de capul tău să te poți descurca.
Dar îi înțeleg. E un pariu pe care îl fac și e cam singurul pe care îl pot face.
Dacă acum toată lumea aleargă mai repede ca tine nu poți decât să speri ca atunci când vor alerga toți mai încet vei putea să îi întreci.
Cei mai mulți nu se bazează pe nimic util sau valabil, evident.
Evident că nu îți bagă criza bani în buzunar. Îți ia.
Erau niște discuții pe un forum acum 10 ani, cu unii care sperau să ajungă garsonierele la 10.000€, că atunci “sunt la adevărata lor valoare” și vor cumpăra. Întrebând, nici unul nu avea ăia 10K, toți credeau că îi pot lua de la bănci de pe o zi pe alta.
Așa va fi și acum cu mulți, care n-au nici măcar ăia 15% de avans, dar în învață pe alții să facă bani.
Pai, asta-i chestia pe care n-o inteleg eu la gandirea ta cu pestii mici.
Logic, cu free market and shit, cand vine criza ar trebui sa ne mearga noua mai bine. Dom’le, contractorii pizdii ce suntem noi. Compania de consultanta ar intra in belele, ar cere 1000 pe zi si aia ar fi ocazia noastra de a lua 800/zi, ca e criza (si oricum pentru noi 800 ar fi un upgrade, sa zicem) si compania care are nevoie de contractori vrea sa reduca niste costuri.
In realitate, insa, ce se intampla e ca domnul director de la compania de consultanta merge la curve si la cocaina cu domnul director de la compania aia care angajeaza. Si merg in continuare pe haaaai, 950. Si pe tine te dau afara, ca esti scump la 600.
Sigur, poti oricand sa te duci la alta companie, ca esti peste mic si agil. Dar, stii, si restu’ de companii au directori si…plm, cui nu-i place cocaina? 🙂
Altfel, cred ca-ti faci prea multe probleme legate de “ce te faci ca tu ai creditul de si ai rata de si…”. Da, ai. Da’ e OK. Eu, de exemplu, am rata acum 650. Si chiria simtitor mai mare de-atat. Sigur, mai scad chiriile (rata nu prea creste, nu curand, oricum), da’ cu cat vrei sa scada ca sa-mi pese cu adevarat? Cu 50%, sa zicem? OK, mai pun eu cateva sute de lire lunar acolo. (da’ nu scad oricum direct, ca ai contractul pe-un an sau mai multi…)
Anyway, ce ziceam eu e ca aia care-si permit sa cumpere sunt aia care oricum au cumparat deja (tu, eu, kd, altii) pentru ca oricum faceau niste bani si inainte si n-au ajuns sa astepte la 40 de ani sa vina crashu’ ca sa poata cumpara si ei. Aia pe care-i vad behaind cu “sa vina crashu’, sa pot cumpara si eu” sunt aia care au gen 5000 in cont in cel mai bun caz si viseaza c-o sa poata sa-i dea avans pentru a cumpara o proprietate de 300k care-o sa scada la 150k. Gen hai sa fim seriosi.
[blockquote]asta imi aduce aminte cand am cumparat toate bag-urile de la Auction House care erau sub un anumit pret si apoi le-am revandut pe toate incepand cu pretul meu tinta. [/blockquote]
Daca si in viata reala ar fi cerere de la WoW AH. :))))))
Am vrut sa fac si eu d-astea demult, gen luat din China, vandut aici. Nu dadeam decat dublu/triplu, dar… pana la lead to cash e mult si anevoios. Nu ca la WoW din 3 clickuri, maine dimineata ai banii in inbox :p
[blockquote]Și sunt acum, cred, mai multe case decât posibile familii de locuitori în jurul Bucureștiului.[/blockquote]
So and so…sunt zone si zone. Uite de exemplu in Berceni si Popesti-Leordeni e arhi aglomerat dar au aia metrou, asa ca s-au dat de bine de rau. In schimb in Militari Residence ( Chiajna, judetul Ilfov, langa centura , in camp de fapt ) au ceva de mers pana sa iasa din mocirla aia…. dar blocuri toarna aia pe banda rulanta numai d-alea 10-15 etaje si unul langa altul. Acolo da…e posibil ca multe sa fie goale/sa se dea mai greu.
Eu ma gandeam la o a doua proprietate. Ca desi nu am acum sa platesc tot, si daca tin economiile in cash, vine inflatia si vezi cum desi tu crezi ca economisesti, real valoarea lor scade…asa ca ma gandeam mai bine ce am + un nou credit, pentru ceva care sa nu se devalorizeze chiar asa repede in timp. Eventual creditul ala sa-l platesc doar din chiria pe care o iau pe a doua cutie de chibrituri… Dar… daca vine criza vor scade si chiriile cred…
@Consultantul1 Si mai sunt si aia care iau credit cu PC si n-au nici 5%-ul de avans. Li-l da tot banca, cu manta, prin credit de nevoi personale sau gen. Ipotecarul de care zici tu cu 15% e deja pt burghej’.
Uite. O criză ține 3-4-5 ani pentru majoritatea lumii. Pentru oamenii skiloși ține mai puțin. Mult mai.
Criza trecută în 2010 eu lucram pe mărunțiș la unii, care mă trimiteau consultant la alții. Cu jumătate de an înainte să mă ia pe mine juni, au renunțat la toți juniorii lor și la oricine nu avea proiect în momentul ăla. Scurt așa.
Ghici ce, in 6 luni fiecare s-au descurcat cuma putut, nu mai veneau foștii juniori înapoi, iar ei aveau un gap de o generație.
Aia seniorii pe care îi prinsese criza nasol și i-au dat afară au rămas pe unde s-au aciuat și le-au arătat fix pula. Aia care au rămas și erau buni și foarte buni, au început cu strânsul de coaie pentru măriri de cum bătea vântul invers și le lipseau experții. Asta fiind – iarna 2009-2010, nu ?
La firma unde lucram consultant era un tip cotat că expert, care a venit înainte de crash , gen cu crashul. Nu l-au dat afară că era singur pe bucata aia și beleau pula fără el. A stat cuminte vreo 1 an că tocmai ce își luase apartament , după care a început cu presiunea, că vrea salariu că el pleacă.
Ce pula mea, pe tine te deranjează o criză de 6 luni când restul fraierilor suferă 3-4 ani?
Că vezi tu in punctul de contracție maximală directorii tai o ard în continuare pe coca și angajează la kil pe 600. E ok, în funcție de cum mă simt muncesc sau îmi iau concediu in perioada aia. Probabil muncesc. Dar imediat după asta vine perioada aia critică pentru unele companii, cănd observă că downsizingul făcut cu resurse la kil îi duce in pragul inchiderii, iar pulifricii plătiți la jumate în general nu ajută. Atunci e momentul meu sa spun dinăuntru sau din afară: băieți, ce vreți ? Faliment sau plătiți din banii voștri de cocaină până va iese pe nas? Sigur poate nu va deranjează falimentul, pe mine cu atât mai puțin , că nu sunt dependent de cocaină sau alte chestii scumpe.
Dacă nu-i deranjează, prea bine, că îi deranjează pe alții mai responsabili, sau pe aia care le iau locul in 3 -4 luni. Și știi cum e: Nu mi-ai dat 1000 acum 3 luni când îți cam crăpa buza? Ei bine, află că aia era oferta aia rezonabilă, bagă dublu acuma că sunt mai multi în belea decât oameni capabil care va pot rezolva problemele.
Dar asta merge doar dacă te bazezi pe ceva substanțial. Iar eu cred că sunt ok pe partea asta.
Majoritatea nu și aici e și schema că pe criză se mai scutura un pic balastul.
Iar eu cred că sunt departe de balast.
Acum nu. Acum stau 6 luni cu pula la soare, nici nu ma deranjez sa aplic pe undeva, la o adica. Vorba ta, imi iau concediu. Da’ prin 2011 m-a cam deranjat foarte tare, ca sa zic asa.
“Logic, cu free market and shit, cand vine criza ar trebui sa ne mearga noua mai bine. ”
Si asa o sa fie, oamenii pe care ii inlocuiesc eu livreaza din parti. Eu cu un ucrainean am inlocuit cu success, lucrand din confortul caselor noastre (el in Canada, eu in Spania) o echipa intreaga de americani.
Dar este adevarat ce spui, cel mai mult conteaza sa ai contacte si atunci o sa ai si contracte. Am vazut o gramada de pupincurism intercorporate (cadouri, excursii, conventii) in Elvetia si Germania, sunt sigur ca in restul lumii e la fel.
Dar nu o sa fi dat afara, problema principala este ca esti singur si nu poti sa muncesti mai mult de 2 contracte in paralel (ca esti 1 om) decat daca il dai la o parte pe director dar nu ai cum pentru ca nu esti prieten din scoala primara cu clientul.
Pai, aia e. Fix aia e. Ca nu ai cum, ca nu ai loc, ca primeaza alte chestii, nu ce stii tu sau ce poti sa faci.
Asta ii explicam lui Orbu.
E si chestie de bulan. Dai de niste fraieri care si-au concediat angajatii si esti gg. Sau poti fi tu fraierul zburat pentru a face loc consultantilor veniti de la firma colegului de banca. Plm, depinde de zar.
Nu de mine era vorba. Eu stau relativ relaxat.
Romania e o tara de granita, de periferie (raportat la Europa civilizata).
Cand esti la capatul resortului, amplitudinea miscarilor e mult mai mare. Si crizele si ciclurile economice se simt altfel. Altfel la Bucuresti fata de Frankfurt, altfel la Vaslui fata de Bucuresti. atat scaderile, car si cresterile au fost mult mai ample in Ro decat in centrul si vestul europei.
Din punctual meu de vedere (documentat si bazat pe experiente profesionale personale), criza in Ro a aratat un pic diferit fata de cum a expus-o Mano. Adica:
– in domeniul imobiliar, criza a debutat cu un inghet care a durat circa un an. perioada de denial. Bancile stopasera creditarea, nu mai exista cerere, insa vanzatorii nu reuseau sa inteleaga ca tocmai se schimbase paradigma. preturile au ramas sus, desi cerere si tranzactii nu (prea) existau (2009)
– capitalurile straine au disparut instantaneu (inclusiv din Banci), asa ca piata a ramas fara lichiditati. consecinta? dobanzile au urcat. ametitor la lei. bancile au inceput razboiul depozitelor. toata lumea avea nevoie de lichiditate
– piata imobiliara a inceput sa se dezghete prin 2010. si dezghetarea asta a presupus scaderi drastice, in doi ani, 2010-2012, piata a scazut, la apartamente cu 25%-60%. 25% pentru imobile noi si foarte bine pozitionate. apartamentele din cartierele dormitor au scazut si cu 60%. piata terenurilor a ramas inghetata (extrem de putine tranzactii si doar pentru terenuri bine pozitionate, cu toate utilitatile si la asfalt). A fost perioada in care achizitiile cu cash puteau adduce deal-uri excelente.
2014-2016 a fost perioada de platou. bancile creditau, dar cu frana de mana trasa, dezvoltatorii au prins curaj, dar cu timiditate. Au explodat aglomerarile de la periferie, gen Sud residential si Militari residence. Apartamente mici, pe terenuri ieftine, finantate 95% prin prima casa. In oras, cash-ul continua sa aduca deal-uri bune. QE a adus dobanzile la minim, toti indicii (libor, robor, euribor) atingand minime istorice, libor si euribor chiar in zona negativa.
2016 – present Piata creste in ritm sustinut, fara a ajunge totusi la excesele din anii 2007-2008. Mp util in zone decente de cartier (nu periferie) se vinde cu 1,500 EUR. In centru, in zonele exclusiviste (Herastrau, Primaverii, Doriobanti), se ajunge si 3-4k EUR, cu un usual 2,500 EUR/mp util.
Ultimi zece ani, in rezumat, arata asa: criza – dispare lichiditatea – dobanzile cresc, – creditarea incetineste sau se opreste – piata e bulversata si se blocheaza – piata incepe sa se ajusteze. De aici incolo, nivelul de ajustare depinde de multi factori, care se reasesc in activitatea bancilor. Daca dobanzile, sub actiunea bancilor centrale scad, prin injectarea de lichiditate, creditarea porneste si scaderea e stopata. Nivelul maxim al scaderii este nivelul la care toate tranzactiile se fac cash (in cazul in care creditarea dispare). Niciodata nu a fost atins acest nivel. Istoria recenta spune ca exista doua perioade bune de cumparat, una pentru cei cu cash (momentul in care creditarea e inghetata si piata a scazut) si una pentru cei cu venituri creditabile, dar fara reserve cash (momentul in care sistemul bancar reporneste creditarea).
…unde sa mai scada?
SE POATE!: exista si dobanda negativa, cea strit interbancara, nu vei primi tu ca cetatean de rand credit la care sa mai primesti si dobanda pe de-asupra desi unele banci fac reclama pt. sistemul asta da cand te duci sa aplici pt. creditul respectiv ti se arata talpa bocancului pe motiv de bonitate.
asta va avea ca si consecinta mentinerea sau scaderea cu si mai mult a dobanzii la credite punant presiune si mai mare pe piata imobiliara.
eu as sfatui sa se cumpere ACUM, DOAR in coditiile in care negociezi o dobanda constanta pe minim 15 ani – cat sa ajungi sa treci de pragul de jos al crizei ce va urma.
Stiu ca se poate cu dobanda negativa. Da’ tu stii ce-nseamna aia, ca efecte secundare?
Mano: secventa a fost asta: 1. criza se declanseaza – 2. dispare lichiditatea – 3. dobanzile cresc.
In scenariul asta, dobanzile cresc inainte de a scadea prin interventia bancii centrale.
In august 2007 Robor 3M ajunsese la un minim de 7.09%. In aprilie 2008 aveam 12.56%, pe fondul exploziei creditarii. In primavara lui 2009 aveam deja 15.5% (criza de lichiditate), Dublu fata de valoarea inregistrata cu mai putin de doi ani inainte. De acolo a ajuns la un minim de 0.76%, in iunie 2016 (momentul de la care creditarea si piata imobiliara au inceput sa creasca sustinut). Acum suntem deja la un 3.2% pe fondul cresterii creditarii.
E foarte probabil ca criza sa nu loveasca la un nivel de 10%-12% ca data trecuta, ci mai jos. Dar experienta altor valute ne arata ca dobanda negativa nu e un scenariu deloc SF.
In octombrie 2008, pentru o scurta perioada, Robor 3M a fost peste 40%, cu un varf de peste 50%. Dar astea au fost valori extreme, inregistrate pe perioade scurte.
Dar asta se intampla cand lichiditatea dispare.
cam ce observam de vre-o 4-5 ani: Inflatie pe imobile si o usoara deflatie pe restul
“Ma gandesc sa incerc sa mai iau una, dar parca nu prea as avea chef de platit stamp duty nesimtit…mai vedem.”
Fa-te slum lord prin Midlands, majoritatea apartamentelor/caselor nasoale sunt sub pragu de stamp duty.
“Mp util in zone decente de cartier (nu periferie) se vinde cu 1,500 EUR.”
Enorm… avand in vedere chirii, infrastructura, salarii, nr de locuri de munca, demografie, constructii noi etc… asteptam sa vedem daca gradul nou de creditare mai scade din pretentii
Nu e un loc bun pentru asta.
Adica, e bun ca populatie si “oportunitati”, da’ nu ca preturi. Sunt multe slums, da’ au preturi de case normale. Nu-i suficient de profitabil deocamdata. In caz de crash, insa…cine stie.
Atunci sa imi doresc sa se mai scumpeasca? Pe aici pe unde sunt cer astia 200 de mii pe o rulota, sa mai suga pula la pretul asta.
Johnny Good – 1,500 EUR/mp util (fara balcon) e mult? Zici? Cum “fundamentezi” afirmatia asta?
Romania e pe crestere salariala de 2 ani. Nu confunda demograia Bucurestiului cu cea a Romaniei..
Avem asa: populatie constanta (daca nu in crestere), crestere de venituri (semnificativa in multe domenii de activitate), dobanzi scazute la credite, dobanzi total neatractive la depozite, o varsta medie de 50 de ani a stocului de imobile din cartiere. Avand in vedere toate astea zici ca 1,500 EUR/mp util fara balcon e mult? In 2008 mpu era 2,000 EUR la imobile vechi.
Pai, tu alegi ce-ti doresti, nu-i treaba altora.
Eu doar zic de ce n-are sens gandirea aia. “Sa vina crashul, sa pot cumpara si eu”. N-O SA POTI CUMPARA SI TU ATUNCI DACA N-AI PUTUT PANA ACUM.
Atata tot.
E o consecinta oarecum normala a faptului ca oricine poate ajunge sa faca niste jdemii pe an.
Uite o intrebare pentru tine: ai o zona in care cam oricine poate castiga 50k/an; cat ar trebui sa coste o locuinta?
Hint: smecheria nu-i sa cada preturile, ca alea cad pentru toata lumea; smecheria e sa incepi sa castigi tu simtitor mai mult decat restu’ lumii. Parerea mea.
Nu-i doar mult, ci cam dublu-triplu fata de cat face. Sa zicem doar dublu, ca deh, costul terenului.
Avand in vedere unde traiesti si ce obtii de banii aia, eu zic ca si jumatate ar fi prea mult.
Ceva imi spune ca urmatoarea criza o sa fie simtitor diferita de cea precedenta.
Mai light, mai nasoala, n-am idee. Dar diferita.
Daca plebea are, in mare, acelasi comportament (credite pana in gat pentru ca,nu-i asa,semne bune statul are,dragnea vegheaza pentru tine , alea alea), bancile au fost fortate sa adopte un comportament mult mai prudent.
Nimeni nu mai considera IBOR-ul ca risk free rate (cred ca din 2020 nici nu va mai fi publicat),aproape toate imprumuturile inter bancare sunt colateralizate si margin-ul refacut zilnic raportat la OIS (n-ai acoperit margin call-ul, pa si pusi, ai pierdut colateralul) iar auditorii ii cauta si-n cur la sistemele de raportare a riscului.
Partea funny e ca, desi in bancile renunta la IBOR in ceea ce priveste trade-urile inter bancare, toate creditele din Romania sunt referentiate la ROBOR(prima casa, imobiliar etc). Daca sunteti curiosi, puteti vedea ce spike-uri a avut ROBOR-ul in 2008.
Parerea mea e ca ROBOR-ul va fi noul franc elvetian. Vom vedea.
Pula mea, data trecuta au taiat cam 5% din dobanda de referinta.
Acum aia e la 0.75%…Succes cu QE si slashing rates and shit, ce sa zic.
Doar ca, in 2008, IBOR-ul era foarte relevant pe piata inter-bancara. Acum incepe sa fie relevant doar in relatiile banci-pulime. Va fi interesant.
E adevarat, se ia doar pe cash in criza, iar preturile sunt negiciabile pana la 40% – Atata am atins eu, mai mult nu ma pronunt. Partea cea mai tare a fost ca, mi-am si pierdut jobul cu cateva zile inainte de tranzactie, castigam prea bine, ca sa nu fiu pe prima lista de taieri.
Cand e varful crizei – cand oamenilor cu credit incepe sa le fie frica ca nu si-l mai pot plati, intra in panica si incep sa vanda, pana nu le vinde banca. Cand bancile scot apartamente la vanzare, cumparate tot de smenarii lor, dar cu anunturi la vedere. Cand apar peste tot anunturi cu promotii la apartamentele noi si agentii imobiliare te pupa si in cur, numai sa cumperi de la ei.
Doar ca imobiliarele cad ultimele, asa ca trebuie sa rezisti o parte din criza.
Pai tu ai zis: blocuri de 50 de ani, cat timp mai tin? Deja au un grad enorm de degradare la partea de instalatii, tevi care crapa din 2 in 2, lifturi cu durata de viata de pasita si vecini care nu vor sa dea bani sa le schimbe.
Apoi, zero locuri de parcare la blocurile alea. Daca un singur primar se apuca sa ridice masinile parcate pe trotuare preturile la apartamentele respective se duc in nas.
Si in interior sunt nasoale. Tavan la 2.5 metri, ca asa era normativul, mai pui si niste parchet si nu mai ajung doar eu cu mana la tavan, ci si nevasta-ta, fara tocuri. Camere mici, unele de 8-10mp, sufragerii de 15, bucatarii in care nu ai loc sa iti pui o colectie rezonabila de oale si pahare.
Si costul constructiei, care la cladiri moderne facute cinstit, dupa normativ, e de ~ 300 de euro la rosu si inca 100-200 pentru finisaje in functie de preferinte. Eu mi-am construit singur si am iesit la 300 de euro cu tot cu finisaje si cel mai mic dormitor are 15 mp, de ce as da de 5 ori mai mult in bloc si sa imi taie astia apa sau gazele ca un numar de vecini nu au platit intretinerea?
Mai vrei?
Aia mai e cum mai e, da’ sa vezi celelalte doua chestii:
1. “Da, e frig in apartamente, dar in sedinta am stabilit ca nu pornim caldura, ca e scumpa si nu ne permitem, majoritatea…”
2. “Aia nu dau drumul la caldura daca nu e temperatura sub X grade timp de Y zile la rand”
#viatalabloc
Plus restu’ distractiei
Ce parchet pui de 60cm grosime?
Bun, se discuta de un crash global care nu se stie cand va fi. Dar ce facem cu asta care se anunta in UK, pentru ca cel mai probail va fi un no deal. Deja multi parlamentari au declarat ca vor vota impotriva. Pentru unul care are puse niste lire deoparte e timpul sa le schimbe in euro sau nu?
Ba smecheria este sa foarte scada preturile. Da este o smecherie sa ai si tu ditamai salariul, dar sa mor daca pot accepta faptul ca la salariu de o suta de mii pe an spre exemplu abia sa iti poti lua ceva de 400.000 care pe aici e ceva asa sa nu fie o cocioba.
Mortii masii am vazut si alea prin hammersmith in weekend care cica o ard asa pe la trei milioane. Te uiti la ele si tot ce poti zice e ca sunt jaf la drumu mare. Gen de trei milioane de lire poti face chestii, cred ca poti lua ceva care sa nu fie chiar un 5 bedroom. Adica sunt case care chiar costa banii aia si case care costa banii aia asa din pix.
Mda… nu toti pot sa isi construiasca singuri din motive foarte simple: un credit ipotecar nu se da foarte usor pentru un teren viran, chiar si daca are planning permission; e un liability prea mare iar banca nu se baga la asa ceva foarte usor. Daca ai cashul… desigur… self-build-ul e cel mai bun, iti faci casa cum vrea sufletelul tau!
Poti baga juma’ la hedge, da’ eu unul nu as paria pe euro.
Eu momentan o ard pe lire.
Tin minte ca prima data pusesem botul la o ieftinitura intr-un bloc comunist :))))) ….si dupa mi-am adus aminte cum inainte de 90 ai mei fierbeau apa la aragaz ca sa fac baie cu apa calda. Lol. Mai bine decent decat ca gandacul.
O avea omul vreun fetish sa aiba podea ca-n data centere…
Eu nu stiu ce pigmei futeti voi, dar fara parchet eu ating cu mana tavanul la 2.5 metri. Cred ca si fiica-mea e pe-aproape, nu stiu cum ati calculat voi ca mai sus de 1.9 metri nu poate cineva sa ridice mana.
“daca are planning permission”
Good luck!
“Pentru unul care are puse niste lire deoparte e timpul sa le schimbe in euro sau nu?”
Tine de ele, daca iese deal si pietele au incredere se duce la 5.6 – 5.7 (1.2-1.22) ron (eur) in 2 zile, cam pe unde ar trebui sa fie,
daca nu chiar si fara deal o sa ajung p-acolo la in 2020
@Kj
Depinde ce vrei sa faci. Daca nu esti hotarat sa ramai in uk, tine si niste lire inainte sa schimbi tot :)) glumesc, la mine raportul e cam 70/30 euro/££. Am mai si pierdut bani ca am schimbat cand era £ mai jos dar asta e, sunt doar un prost, nu speculator.
Daca nu ti place riscul cred ca 50/50 sa nu ti para rau in nici o varianta. Daca vrei sa schimbi vezi revolut sau alte tooluri, nu da fee si comisioane pe la banci aiurea, te mai ciupesc si la curs.
Daca rata lunara e substantial mai mica decat chiria (care oricum o platesti), creditul nu e de peste 20 de ani, (rata fixa e ideal…), si esti oarecum policalificat, ori,in lipsa, dispus chiar la prashila de porumb, atunci nu mai sta pe ganduri.Criza sau bula, arata-ti ca ai coaie.Viata trece pe nesimtite,si tu…tot asteptand “ocazia”
Iar daca ai peste 45, uita de subiect.Doua treimi din viata ai fost un inutil, a treia va fi
la fel. Mori sarac,csf… (sper sa n-ai urmasi, esti capabil sa le ceri sa te ingrijeasca… 🙂
@capsunaru: mai greu cu rata fixa pe 20 de ani in ziua de azi. Bancile nu-s Iliescu sa dea apartamente pe bani de tigari.
Mno, stau într-un apartament comunist. Nu știu când este construit, știu doar că am prins aici cutremurul din 77, mă plimbam cu un pat din ăla de câteva zeci de kile prin casă, lemn masiv, bun să susțină luptătorul sovietic, cel mai centaur luptător al lumii.
Nu zic că instalația e terminată, dar căldură în sufragerie pula, plus cele 20 de minute plătite de mine din banii lui Soros ca să vină apa caldă, De două ori pe zi, dimineața și la întoarcere, vorba aia, la orice om îi e teamă să nu poată face un duș. Mă rog, la unii nu, după cât stau să mă spăl.
Nu pot repara nimic aici, mai ales baia, că aia are nevoie de ceva îngrijiri. Doamna de deasupra noastră, încă vie, ne inundă. La modul la care stau cu umbrela în baie, că zici că plouă. Am aflat că “are o gaură”. Unde pula mea o are nu se știe. Cert este că ne dăm din când în când seama că gaura există.
Lifturile sunt ok. Unuia nu i se prea deschide ușa exterioară la aproape nici un etaj, este drept, nici nu i se prea închid cele interioare, o faci cu piciorul la o adică. Celălalt merge beton, a căzut nevastă-mea cu el acum câteva zile, de pe la 4 până la bază. Cică a mers mișto pe porțiunea asta, se dădea de tot pereții. Cred că ar trebui să apreciez asta, pot să-l consider un experiment gen salină, mină, whatever, chem turiști și tai bilete ca să urce cu el până la 10.
Două camere, 57mp utili. Două debarale imense de depozitare, spațiu gen dulap interior pentru haine. Încă nu știu dacă să mai stau aici sau să nu mai stau. Pula mea, ar merge vândut, costă ceva acum și aș aștepta pe o chirie decentă să apară momentul să cumpăr ceva mai nou, lângă metrou. În Drumul Taberei nu va funcționa vreodată, Astaldi a dat faliment, au trimis toți muncitorii acasă, plus că au venit organismele de profil să investigheze o posibilă fraudă pe bani europeni.
Încă mă gândesc. Muie România. Zic.
PS – Când zici că vine criza aia? Bine, nu că nu se simte 🙂
Daca-ti zic c-a venit deja de 2 ani, n-o sa ma crezi. Da’ a venit deja. Numai ca o dau astia cotita cu masuri care duc la stagflation.
https://youtu.be/8bztHt4tZsQ
Uite ke frumos, pentru urmatoarele tale articole despre romania! :))))
Snorlaxu de la 1:20 e preferata mea! ❤️❤️❤️❤️
E si episodu doi!
https://youtu.be/s4ePIJ99Jno
Astia (normalii) care se bucura cand vine crashul sunt aia care oricum n-au nimic prin buzunare. Ceea ce ne duce cu gandul ca n-au nimic nici prin cap, pentru ca din prima ipoteza deducem ca nu prea au castigat la jocul cu viata, asa ca nu e nici un motiv logic sa spere ca ei vor traversa crashul mai bine decat restul, ci tocmai, o vor incasa primii.
Ma rog, pare acelasi tipar de gandire ca aia care spera sa iasa psd ca sa le mareasca pensiile si “sa le dea”, uitand ca rezultatul e acelasi: ei sunt printre primii fututi. Dar e besides the point.
Cum s-ar spune, simpletons.
Referitor la partea cu forex, pe termen scurt n-as paria pe lira nici daca iese deal-ul. Daca nu iese deal-ul… situatia capata accente dramatice. Cu cine e acum in charge pe acolo nu-i vad sa iasa la liman prea curand, if ever.
… si un articol din Guardian de azi pe tema asta:
https://www.theguardian.com/commentisfree/2018/nov/30/if-house-price-crash-sounds-like-good-news-think-again
@Altcalic: te poți bucura când vine criza și dacă ai sume mari cash.
@Ala, nu stiu, dar in ES cel putin,toate bancile au si modalitatea asta.Presupun ca si in restul Ioropei exista procedeul.In Ro,poate nu… Deasemenea,orice bun de consum il platesti in rate egale.De ex masinile.(primesti desfasurator cu toate cele 72 de rate,sau cate plm sunt)
Daca incepe sa creasca inflatia probabil o sa apara si criza, daca nu o sa o mai ardem asa pe bubble ani buni. Labagii astia care conduc lumea incearca disperati sa tina pulimea in frau ( adica sa lucreze ca daca stau acasa si se plictisesc le vin idei ) cu frimituri prin toate metodele posibile si sa-i futa incet-incet prin inflatie. Exista riscul ca cei care au economisit si asteapta vremuri mai bune sa dea lovitura sa ia o muie de toata frumusetea. To be continued …
@Adi – nu mai vreau.
Mi-am recitit comentariul. Intr-adevar, am uitat sa precizez “IN BLOCURI NOI”.
Acel EUR 1,500/mp util (fara balon) se refera la constructii noi. La cele vechi, in cartiere, pretul e EUR 1,000/mp util, sau chiar mai jos.
https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/retail/china-a-oferit-sua-angajamente-comerciale-suplimentare-de-1-200-miliarde-de-dolari-18686476
pana la urma, si China a pus genunchiul in Pamant. tot ce si-a propus Trump, in materie de politica externa, pana acum, i-a iesit ceas. toti liderii planetei au clampanit, au amenintat, cand Tump a anuntat razboiul comercial si ruperea de tratate economice mostenite si toti s-au cacat pe ei, usor-usor. a mai ramas pretinsul lider al noii Europei, Macrou, dar mai intai trebuie s-o scoata la liman cu Franta.
nu exista contrapondere a Americii, nici militar, nici economic. nimic real, nimic sustenabil, nimic inca. in marea dezordine mondiala care se anunta pentru urmatorii ani, America va DICTA noile conditii, nu le va negocia