Am recitit Caragiale
Nu radeti, ca pula mea, sunt in vacanta si ghertoii astia nu au pe-aici carti in engleza/romana. Ma rog, au CATEVA carti in engleza. Autorul? Danielle Steele (sau Steel sau plm, whatever, stiti voi). Daca alea nu sunt bune, au si Harry Potter. Nu ca zic, da’ mai degraba mi-as da pula pe razatoare decat sa citesc asa ceva. Drept urmare, hai sa citesc/recitesc chestii.
Si, la plictiseala (va zic eu cu alta ocazie), am inceput sa ma dau pe net. Din una-n alta, am ajuns pe wikipedia si, din link in link, am ajuns la Caragiale. I know, right? E ca atunci cand te trezesti ca-i 4 AM si tu cumva te uiti la video pe jewtube in care unul “demonstreaza” ca Michelle Obama e barbat si reptilian si te intrebi cum pula ta ai ajuns in partea AIA a internetului.
Bai, am recitit Pastrama Trufanda, Canuta, om sucit, La hanul lui Manjoala, O noapte furtunoasa, Caldura Mare, Kir Ianulea, Doua Loturi, Abu Hasan, O scrisoare pierduta si inca vreo cateva cacaturi de-astea odioase – efectiv n-are rost sa ma holbez prin history pentru a vedea care erau restu’.
Am citit o parte pe tren, alta inainte de culcare. Nu zic, a functionat, am adormit bustean, dar…coaie, ce pula mea e cu grecu’ asta infect de ne-au rupt incompetentii aia pula cu el si cu cacaturile lui? Sa moara Franta si copiii ei – Justitia si Procuratura – de nu-s cele mai sinistre tembelisme. Fara cap, fara coada, cu un “umor” de autisti in cel mai bun caz. Si-n cele mai multe nu se intampla nimic, nu e nimic interesant sau pula mea. Chestii de-astea care pot fi rezumate in vreo 3 randuri – cu multa indulgenta.
Tristu’ ala e marele “nostru” dramaturg and shit. What the actual fuck, mi-a curs scuipatu’ din gura si mai multe nu. Efectiv singura chestie (care vrea sa fie) amuzanta e cum vorbesc unii romana fix din pula – a la Rica Venturiano. Nu ca domnu’ Caragiale ar fi vorbit-o mai bine, daca tot veni vorba.
Serios, daca va plictisiti, incercati sa recititi mizeriile astea obligatorii ale “marilor” “nostri” “scriitori” si “dramaturgi”. Poate o sa-ntelegeti de ce avem un popor de oligofreni…
Una la mana, trebuie ca te plictisesti tare daca la patruj’ de ani te-apuci sa (re)citesti Caragiale. Eu am citit acu’ doi ani “Canuta, om sucit”, ca-mi zicea lumea “ba, Canuta” , iar nu stiam ce au cu mine si ratasem s-o citesc in scoala generala cu restul operei lui.
A doua la mana, care diverge din prima e ca – da, viata prin secolul XIX era destul de plictisitoare ( ma gandesc) , comparativ cu standardele de astazi si existenta oamenilor mai simpla si asta. Stii tu vreo piesa de teatru ( internationala macar) din secolul ala in care se intampla chestii captivante, dupa standardele tale de azi si varsta ta? Ca nu-s eu mare literat, dar am citit cateva si nu am dat de alea pe care le-as considera azi smecherie. Modul cum sunt scrise si cum suprind societatea de atunci, da , e de apreciat la unele si asta apreciez si la Caragiale.
In plus, el nu a fost un nuvelist “de actiune”.
Daca nu cumva a fost el prea simplist in caracterizari si societatea chiar se incadra in schitele lui, asta-i de-a dreptul amuzant si merita citit ( in scoala generala, repet. Haai, la liceu. )
Plm, pentru fie-mea Harry Poker cica e un roman interesant (cel putin prima carte, pe care a citit-o, ca o ard astia la scoala in literatura moderna – si cred ca-i ok sa fie asa, decat sa studiezi tot scriitori din sec XIX) . La varsta ei, cred si eu ca-i pare interesanta. Altfel, cand imi citeste ca sa exerseze engleza vorbita tare ( si prost, evident) ma tin sa n-adorm, ca povestea aia e plictisitoare ca un futai ( ok, asta nu s-a tradus bine).
A treia la mana, legat de limba:
Amuzant sau nu, aia se schimonoseau asa pe vremea aia si tre’ sa iei in calcul ca era vremea aia cand in Romania se ridica nationalismul pan’ la cer ( in timp ce il dadeau jos pe Cuza si puneau un rege neamt, desigur) , da-si cautau cu lupa identitatea nationala prin tarana (dintre degete) si se chinuiau sa se identifice drept latini si francocofoni. Si limba s-a schinbat destul de mult in perioada aia, c-au tot cioparatit la ea si imi pare ca nen’tu Caragiale vorbea destul de corect pentru standardele de-atunci.
De fapt, mie mi se pare corect, in mare, si pentru ziua de azi, da’ sa zicem ca io-s mai special, nu m-as lua pe mine de model.
iar schinbat n-am scris intentionat, ci pentru ca in sinea mea sunt un analfabet sub acoperire.
Scrierile lui sunt renumite pentru ca au surprins foarte bine societatea de atunci, iar unele chestii sunt actuale si azi. Daca e sa te gandesti bine, si Romeo si Julieta poti sa o rezumi in 3 fraze.
Harry Potter incepe sa fie interesant de pe la numarul 4, chiar 5 (Ordinul Phoenix). Primele sunt chiar basic, child adventure style. Apoi autoarea reuseste destul de bine sa faca in lumea aia de vrajitori cam toata societatea moderna: politica, fake news, interese, aliante, uneltiri.
Hai ca ma simt si eu validata odata-n viata.
Cam toata literatura romana e o laba trista (sunt niste mici exceptii pe ici, pe colo), dar in principiu – ca intotdeauna, copiam de pe la altii cu vreo 15-20 ani intarziere, fara stil, fara sa aducem ceva nou subiectului, stilului sau personajelor, doar asa, ca sa fie. Planul cincinal in 4 ani jumate.
Si m-am si repetat, ca sa dovedesc punctul de vedere expus.
Nu au surprins societatea de atunci, au surprins momentul cand a inceput sa se duca pe pula iremediabil societatea romaneasca. Atunci romanii inca puteau fi pusi pe acelasi nivel cu restul lumii. Mai toti se cacau in curte pe vremea aia si restul chestiilor faine care inca s-au pastrat in romania, dar acum le spune traditii.
Majoritatea oamenilor erau ok pentru nivelul de atunci, dar aia care erau putin peste au inceput sa isi dea in petec si sa vrea sa para emancipati si pe astia s-a gandit caragiale sa isi faca textele.
Practic ce a facut caragiale cu cacatul ala de “ironiza aspecte ale societatii romanesti” a fost punerea bascaliei la rang de activism social. Si i-a facut pe cei care ironizeaza sa se simta speciali pe principiul “noi nu spunem furculision cum zic aia din opera lui caragiale, noi spunem furculitzion, noi suntem emancipati cu adevarat”.
@Orbu in perioada cand a trait Caragiale, Eminescu si Creanga au mai trait si Dickens, Orwell, Tolstoy, Freud chiar si Einstein, Tesla. Nu s-ar fi putut intalni toti la o bere in Control gen, dar daca faci asa o clasificare pe aia o suta de ani cam unde crezi ca sunt pozitionati romanii astia? Eu sincer nu pot sa zic ca am citit ce au scris astia mondiali, dar am auzit si intalnit fragmente din scrierile lor pe ici pe colo si comparand operele lui Caragiale and the gang cu astea e ca si cum as compara articolele de pe bloguri cu articole din Nature.
Citeam de curand o carte mai nou aparuta si era cu inseminari in vitro, cu diverse dependente, cu intalniri online si chestii din astea cu care ne ocupam in zilele noastre si exact la asta ma gandeam: cum sa mai citesti azi “literatura” cu ciobani? Gen Ion, Baltagul si alte chestii din astea complet outdated? Eu n-as mai citi asa ceva, deci ma intreb, cum as convinge un copil de liceu s-o faca? Si de ce ar face-o?
@super_fotbal: Depinde si de bloguri, ma.
Mno, dacă tot ai terminat Caragiale bagă mai departe și un Rebreanu
https://ro.m.wikisource.org/wiki/P%C4%83durea_sp%C3%A2nzura%C8%9Bilor
Imperiul britanic, austro-ungar, german – la acelasi nivel cu locul pe unde intrau toti in Europa? Well…
Unde-s Nietzsche, Kant, Doyle, Kafka al Romaniei daca eram la acelasi nivel?
Da, ce-i drept, a inventat umorul Caragiale – la nivel mondial.
Ce-ai cu Harry Potter? 🙂
Eu chiar le recitesc, a trebuit sa cumpar operele lui pentru fiica-mea. Cartea sta langa usa de la baie si eu le recitesc cand stau pe buda. 🙂 Fiica-mea nu le citeste, ca i-e tarsa sa ma intrebe tot la al doilea cuvant ce vor aia sa spuna.
@Super_fotbal: Eu am citit cel mai mult din Einstein si Tesla cred ( Einstein nu prea-i contemporan cu Caragiale ) si ce pot sa spun e ca nu prea au treaba, adica scriau si ei cu litere, dar nu-i chiar aceeasi literatura. Nu fac o comparatie ca n-are sens.
Din ceilalti cu care ar avea sens sa-l compari am citit un pic de Dickens (David Copperfield, Oliver Twist, A Christmas Carol – presupun ca astea le-a citit toata lumea, oricum) Pe astea le-am citit pana la liceu si in liceu si mi-au cam placut.
Din Tolstoi am inceput Anna Karenina – parea scrisa interesant, dar m-a plictisit actiunea teribil – nu stiu daca am citit 15 capitole. Parea mai interesanta Moartea lu’ Ivan Ilici, da’ n-am terminat-o nici pe aia. Mai interesante un pic schitele din Sevastopol – alea mi-au placut, razboi, chestii. Si scrise bine, nu zic nu.
Orwell stiu ca e celebru pentru aia cu Ferma Animalelor – am inceput-o si p-aia dar am citit un rezumat sa stiu despre ce vorbeste lumea in jur cand face referinte, altfel, puteam sa dorm cu ea in mana lejer.
Se ridica Caragiale literar vorbind la nivelul astora macar? Nu, nici vorba, n-am sustinut asta. Probabil ca daca as fi avut cartile astora in scoala generala , hai liceu, as fi citit si eu mai mult in viata. Da’ la 20+ de ani, bag pula si-ascult manele, erau absolut plictisitori si astia si nu m-as fi apucat sa recitesc Caragiale nici batut, cred ca puteam scrie eu mai interesant. Normal, la 150 de ani dupa ei.
Cam asta-i prima problema, ca putea oricine.
…si asta-i a doua problema – ca mai e bagat pe gatul cuiva la 100 de ani de cand putea oricine sa CACE o nuvela/piesa mai de doamne-ajuta. Cre’ ca putem gasi chestii mai decente scrise de blogatu.
Nimic. Trebuie sa aiba si autistii ceva de citit, I guess.
De acord, daca vorbim de cuie, desi esti cam drastic. Eu dupa al doilea cui as crede ca e capodopera. De obicei la primul rad cu spasme, iar la al doilea totul mi se pare wow. Am petrecut cica o seara descoperind un secret incredibil intr-o sticla de apa. Nu-mi amintesc ce era. Si pe urma mi se pare c-am rupt decapotabila prin hartoape cautand pricomigdale la o benzinarie or some shit.
Eu ma intreb cum de in epoca Uber, Bitcoin, You Tube, Facebook, Java etc. mai sunt chinuiti elevii romani sa invete porcariile astea pentru Bacalaureat?
Te miri apoi de ce Romulania are somaj crescut in randul tinerilor, ca de ce tinerii fug in strainatate sa lucreze la munca de jos sau ca abia ajung sa se angajeze prin call-centere si fast-fooduri dupa ce au studiat operele lui Eminescu, Rebreanu,Sadoveanu, Caragiale sau Preda fiindca i-au fortat niste profesori comunisti scarbosi? Mai mereu dau peste o casierita la Mega care isi reproseaza ca a terminat Litere ca sa ajunga sa ia 1200 lei, desi a avut numai 10 pe linie, la Bac, la olimpiade, in facultate.
Programa de literatura romana a ramas la fel de scarboasa ca inainte, de zici ca te invata sa devii profesor de romana.
Scoala romaneasca, la fel ca si facultatile, nu te pregateste deloc pentru piata muncii unde se fac bani doar prin IT.
Pula mea, inteleg ca trebuie sa fie un examen de maturitate…dar de ce nu le dai strict o proba de gramatica?
In loc de matematica sa aiba o proba de TIC (si nu, nu cum deschizi un calculator, Excel; Power Point, ci programare elementara in C++ ). Ori ceva mai relevant care sa aiba legatura cu marketingul/managementul.
Iar in loc de istorie/geografie, pe care oricum le inveti mai usor de pe Wikipedia si Google Maps, sa le dea proba de sociologie elementara, gen sa stie care sunt partidele romanesti, sa cunoasca separarea puterilor si institutiile importante ale statului, sa cunoasca economie elementara, sa cunoasca diferenta dintre ideologii , sa cunoasca cateva legi elementare, sa cunoasca ce-i CORUPTIA. Si doar daca il treci poti obtine drept de VOT, asa am reduce gradul prostilor care voteaza politicieni corupti.
Dar tara te vrea prost.
De aia iti umple capul cu mizerii si nimicuri prin mai multe mijloace, fie cu opere cretine de autori romani oligrofeni de mana a doua de tip Caragiale si Eminescu, fie cu manele, showuri proaste si pitipoance.
Plot twist: aproape toti sunt corupti, nu conteaza cu cine votezi. Si cei mai periculosi sunt aia care nu-s corupti. Aia chiar distrug tot, nu se multumesc cu banale furturi.
Nu fiti tampiti sa votati vreodata de-aia care nu-s corupti, ca o sa beliti pula pana la cotor. Aia care nu-s corupti sunt aia care deschid un Auschwitz, organizeaza revolutii culturale, mari salturi inainte, excursii in Siberia sau dau drumul catorva milioane de sandniggers in Europa.
Sa va fereasca dracu’ de politicieni care nu-s corupti, ca veti fi exterminati.
Sa faci concediu in Grecia pana una alta sa stai sa citesti Caragiale……clar ca trebuie sa te plictisesti rau de tot!
Mai bine citeste de 10 ori Iliada si Odiseea sau Legendele Olimpului (macar aia e o carte buna).
Apai, daca chiar nu ai ocupatie prin Grecia, sa stii ca a aparut un joc RPG pe Grecia antica , Assassin’s Creed Odyssey, unde tot farmezi si faci grind si te bati cu hopliti si mercenari si lupi de level 30-50 , dar are orase si cladiri misto (chiar daca cam seamana intre ele).
Bine,e facut de Ubisoft, dar daca iti bagi trainer cu cheat ,alegi barbatul (si nu femeia), treci peste replicile idioate si doar admiri peisajele, nu e un joc rau. Vezi cum arata Grecia in antichitate inainte sa ajunga rau ca acum.
https://www.youtube.com/watch?v=s_SJZSAtLBA
1. Sunt in Italia.
2. Le-am citit cand eram copil si am o memorie foarte buna.
Pai sunt atatia autori italieni:
daca nu l-ai citit inca, incearca Principele de Niccolò Machiavelli sau Decameronul de Boccacio, chiat Infernul de Dante Alighieri.
Poti sa citesti si ceva pe Roma antica: Titus Livius, Tucidide, Suetonius etc. ca pare altceva cand citesti despre istoria Romei antice din lucrari antice traduse decat aia prezentata in filme si seriale si chiar sunt captivante.
Sau niste carti moderne de autori italieni precum Umberto Eco pe langa “In numele trandafirului” ori Logodnicii de Alessandro Manzoni. Un roman politist despre “crime si sex la Venetia”.
Oricare din astea sunt carti mai bune decat tot ce au scris Caragiale si alti amatori romulani care au plagiat la greu operele franceze, germane si italiene.
Mai sunt si carti la greu cu mafia siciliana sau ceva roman detectiv despre papa asasinat……e cam trist sa faci concediu in Italia si sa ramai cu amintirea ca ai citit Caragiale.
Bine ca nu citesti Sadoveanu , Marin Preda sau Mircea Eliade.
De fapt, in loc de Tucidide (care era grec) am vrut sa spun Tacitus (care poate ca enumera niste date si evenimente de zici ca-i registru, dar tot e mai interesant).
Dar e bun si Tucidide, inclusiv si Herodot la cate descrieri are.
Dragul mosului, nu ma trag dintr-o familie de muncitori pe santier. Am citit toate alea inainte de a avea buletin. Linisteste-te.
Eu aș zice de Caragiale că încă merită citit, și mai important, înțeles. Poate nu tot, dar unele pasaje/nuvele/schițe au o subtilitate care le face genial de contemporane…
Tăriceanu, de exemplu – lichea politică, Agamiță Dandanache, pe care tavagiul l-a identificat și catalogat ca atare, și totuși, fiindcă lumea nu-l înțelege pe Caragiale, i-a permis mizerabilului să prospereze 😁
Dragnea – acest Fănică Tipătescu ot Teleorman. Prefect și amorez – își mai amintește cineva de poza dumnealui stimabilului, cu mâna pe pubisul Mihaelei, dragostea eterna a Prostănacului, de la nu mai știu ce congres al PSD?
Mache și Tache – Zoso și Cetin, bătând aiurea apa in piuă, zi și noapte, preocupați nevoie mare, că se duce dracului rapița [ori blogosfera], stimabile…
Liviule, pă Anglea [sau pă Canada], căcaturi de astea nu mai contează, dar pentru rezervația sălbatică numită România, it’s still the rule of engagement, tati…
Maitreyi – ce replică genitală i-a dat țiganca, lui Eliade, 60 de ani mai târziu: Haz me minj, băi labagiule – gen 😂
Tucidide, suetonius, dante? Sa ridice ba mana ala care zice ca astia sunt captivanti si asa, numa buni de citit pe plaja.
Ce fite tampite! Le inteleg valoarea dar cand le-am citit eu sau cel putin am incercat, carti mai aride nici nu mai vazusem
Pentru carti PDF moca, recomand libgen (.io daca mai merge).
Din literatura romana, nu mi-a displacut nimic in special. Ce mi-a placut a fost “intunecare”, “ciuleandra” si “padurea spanzuratilor” si ceva de toparceanu, “amintiri din pirin-planina” asta daca imi aduc aminte corect titlul.
Daca nu ai terminat/inceput; recomand tot Sven hassel
Pentru cine nu care biblioteca cu el poate da un search pe https://the-eye.eu/public/Books/
Folderul de SciFi Fantasy pare interesant. Dar si altele… macar sunt grupate cat de cat.
Scribd e cativa euro pe luna si merge de pe mai multe calculatoare (i-am dat contul si maica-mii).
Caragiale mi s-a parut ok, comparativ cu a fi nevoit sa citesc Tiganiada, Ion, Baltagul, Neamul Soimarestilor, si mai ales Creanga si Eminescu din care am dat si la admitere la liceu si la BAC. Asta in timp ce eram clasa de real si trebuia sa scap de corigenta la fizica sau de boul de prof de mate ce avea ura pe noi.
PLM, eu voiam sa citesc Geo Bogza, macar ala vorbea de frumusetile tarii, nu intrigi de 2 bani ca in Viata la tara.
Sincer mi se pare mult ca 2 din 5 elevi inscrisi in 2007 la scoala au luat bac-ul acum; ar fi trebuit ca orice copil sa-si bage piciorul in ea de scoala si sa trimita profii in somaj dupa primele randuri din Concert de muzica de Bach.
@cum sa mai citesti azi “literatura” cu ciobani? Gen Ion, Baltagul si alte chestii din astea complet outdated? Eu n-as mai citi asa ceva, deci ma intreb, cum as convinge un copil de liceu s-o faca? Si de ce ar face-o?
Din cel puțin doua motive:
1. Pentru ca e ceva inedit și tocmai de-aia place – caz clar e literatura gen “Cântec de gheața și foc” care nu ar prinde daca nu ar fi taman nevoia de a scapa macar temporar din universul hipertehnologizat de azi. Ca na, daca vrei sa ramâi ancorat în el te joci sau te dai pe Net. 😉
2. Pentru ca or fi clasicii ( români sau universali ) cum or fi dar aia contemporani sunt și mai rau. ( ca sa nu avem vorbe la proces, vorba aia, ma includ și pe mine aici – ca na, m-a mâncat undeva de tentative literare 😛 ). Dar ce zic mai rau… pamânt de flori nu alta. Literatura româna post… anii ’80 ( aprox ) s-a tâmpit aproape iremediabil cu tentativele postmoderniste, încercarile de realism magic etc – de ți-e greu sa mai citești mai mult de zece pagini. Și mai nou nici cu aia straina nu mi-e rușine: a dat-o în “critica sociala” ( cum se spunea pe vremuri ) spre extrem, încât îți vine sa boraști de la a doua pagina de atâta “corectitudine politica” și platitudini cu iz de maaaare filosoficareala radicala. 🙁
Și pecinginea s-a întins în aproape toate genurile și subgenurile literare parca suntem într-o forma ( declarativ ) liber consimțita a anilor ’50.
Caragiale merită ceva atenție doar când vine vorba de “Momente și schițe”, și nici acolo până la capăt, trebuie să fii atent și să selectezi ce merită cu adevărat. În rest este pastă, așa cum este cam tot ce se predă și azi la școală, băga-mi-aș pula-n literatura română a pizdii.
Dar ce să zic, m-a ajutat să iau bacul cu scrisoarea lui pierdută cu tot, și l-am luat în stil mare, după ce am trecut prin căcatul lui m-au oprit să mai continui cu subiectul al doilea, au considerat că s-au lămurit. Să fie sănătos și să-mi sugă pula dacă mai poate.
@Ioan Mitiu: eu am citit anul asta Toamna Patriarhului, de GG Marquez (clasic), Circe, de Madeline Miller (noua), Educated, de Tara Westover (noua), si mi-au placut. Nu sunt critic literar, dar eu gasesc ce sa citesc daca vreau, fara sa apelez nici de curiozitate la contemporanii romani. Ca de cei clasici, oricat de inediți ar fi ei, fug de-a dreptul. In afara de Cărtărescu (i-am citit jurnalele si mi-au placut), nu stiu niciun roman contemporan si…nici nu incerc.
Nu la nivel mondial, dar la nivel de romania da. Cred ca am vazut cu totii cat de aprigi sunt romanii la facut bascalie de chestiile care ii afecteaza, in loc sa faca ceva sa le rezolve. Ca nu e direct caragiale responsabil ca au ajuns textele lui sa fie interpretate asa si ca oamenii l-au ridicat mai sus decat trebuia asta e partea doua.
Practic aproape toata literatura romaneasca exista pentru ca e romaneasca, daca prin absurd ajungeam sa vorbim rusa sau germana, disparea toata si nu se mai interesa nimeni de ea.
On topic:
Nu am suportat niciodata sa citesc piese de teatru sau poezii. Nu am rabdarea necesara, mi se pare plictisitor.
Caragiale am citit doar de nevoie, nu pot sa zic ca mi-a placut, nu as reciti sigur, sunt destule altele de citit.
Rebreanu, mentionat de cineva pe aici, mi-a placut cand l-am citit, si cred ca am trecut cam prin tot ce a scris. Marin Preda mi-a placut si el, mai ales “Cel mai iubit dintre pamanteni”. Bine, mi-a placut si ce a scris Constantin Chirita (Ciresarii, Trilogia in Alb). Dar le-am citit pe la 12-13 ani si intr-o vreme in care nu aveam atatea optiuni. Acum probabil ca nu m-as fi apucat de ele, am acces la prea multe alte carti mult mai interesante.
Nu erau capodobere, dar le-am citit cu placere.
Mie mi s-a parut oribila “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Face parte dintr-un club select de carti pe care nu le-am terminat (sunt doar cateva, printre ele se numara si mult laudata Sapiens a lui Yuval Harari, care mi se pare lungita fara masura, ar fi iesit un eseu interesant in loc sa iasa o carte plictisitoare).
Off-topic:
Eu am luat acum cativa ani la rand lista asta, am folosit-o ca punct de pornire: https://www.npr.org/2011/08/09/139248590/top-100-science-fiction-fantasy-books?t=1562832444833
Partea buna e ca majoritatea sunt parte din serii (unele destul de lungi, cu peste 10 volume)
Am citit deja mare parte, Nu sunt toate stralucite, dar sunt de la ok in sus. Plus ca descoperind un autor care imi place mie mai mult, ii iau tot ce a scris la rand.
Tinand cont de faptul ca trec saptamanal cam prin 3 carti in medie (citest inainte sa adorm sau cand mai calatoresc si ascult si audiobooks), nu pare ca o sa sec prea curand rezerva asta.
Traim in epoca de aur a divertismentului, se gaseste orice in format digital, ori contra cost ori pe torrente, cred ca e singurul lucru de care chiar nu ne putem plange.
Apai, daca chiar nu ai ocupatie prin Italia, sa stii ca a aparut un joc RPG pe Italia , Assassin’s Creed II, unde tot farmezi si faci grind si te bati cu nobili romani din clanul Borgia si mercenari si lupi de level 30-50 , dar are orase si cladiri misto (chiar daca cam seamana intre ele). Si bei si bere cu da Vinci.
is mai multe motive pentru care prostii nostri sa citeasca vechiturile alea.
Caragiale e amuzant pentru ca descrie o perioada care, culmea, nu difera foarte tare fata de asta de acum. Practic e o confirmare a faptului ca pe noi nu comunismu ne-a futut, asa fututi eram de la inceput.
E la acelasi nivel cu ce se scotea in alte tari? Plm, zici ca nu vorbim de Romania 🙂
Nu merge data numa gramatica. Degeaba stii sa vorbesti 100% corect daca nu reusesti sa pricepi un text
Meh, aia e versiunea pentru saraki. Cumpara DLC-ul deluxe si bei vin cu Michelangelo. Dupa care te imbata si te fute-n cur.
Adevărat.
Instalatorul pe care îl folosesc eu precum și cei la care mi-am făcut mobila ar dori să aibă o vorbă…
Conn Iggulden – seria Emperor, daca te plictisesti. E despre cum se distra Ghenghis cu bastinasii europeni.
In alta ordine idei, scopul primar al scolii e indoctrinarea politica, nu educatia (cel putin in romanistan).
De aia nu exista in manualele scolare nici un text care sa aiba, cat de cat, sare si piper.
Probabil au avut note mari la scoala.
Un motiv foarte bun sa-i pui pe micuti sa citeasca texte contemporane scrise, eventual, de autori validati si sponsorizati de sistem, ca doar nu esti cretin sa vrei sa-i indoctrinezi in ceva ce-a fost valid (poate) cu doua secole in urma.
Mateiu Caragiale – Craii de Curtea-Veche, alt fel de literatură: chefurile și futaiurile unor debonaires… Aia da carte.
Camil Petrescu – Patul lui Procust, tot o carte mișto, decadentă pentru epoca aceea.
A citit cineva Trilogia Balcanică? Scrisă de o englezoaică socialistă, despre viața la București, in timpul ascensiunii legionare. Ce zice Liviu de români, par complimente…
Treaba cu validati si sponsorizati de sistem era valabila si acum 2 secole, acum 2 milenii, este azi si va fi si peste 2 secole.
N-am mostenitori (sau cel putin nu m-a informat nici una pana acum), dar cred ca e important sa le deschizi ochii cu texte care au legatura cu lumea contemporana, care fac sens in viata de zi de zi, care te fac sa-ti pui intrebari in stilul “dar daca”, care arata fata oarecum nepalpabila a lumii. Si textele de genul asta au fost scrise si acum 6-700 de de ani(‘Decameronul’,’Printul’) , si acum 80 de ani (‘Groapa’ lui Geo Bogza), si acum si vor fi scrise si peste 500 de ani.
@Obositu: L-ai menționat pe Marin Preda. Asta mi-a placut si mie atunci cand l-am citit, dar nu Moromeții (cel putin nu al doilea volum, pe care nu l-am terminat niciodata), ci Cel mai iubit dintre pământeni si Delirul. Acum nu stiu daca le-as reciti, dar tin minte ca citeam Delirul in tren si-mi placea pe atunci.
Cred ca ai scris gresit Eugen Barbu. Si anii.
Corect, my bad
Delirul cred ca reprezinta esenta poporului romulan. Taranetele ajuns la oras care nu poate sa spele smegma satului de pe el. Bine, in cazul ala chiar nu era condamnabil, lol.
So keres? Am venit acu din transee din cartier, prima linie ma-ntelegi.
Io sunt sigur ca erai de fata cand s-a intamplat, Miki, da cred ca n-ai auzit bine. E mij, nu minj
*flies away*
Manowar: Eu vorbesc acum din aduceri aminte, ca au trecut decenii de cand le-am citit, mai tin minte doar in mare subiectul Delirului, dar la Marin Preda nu neaparat subiectul cartilor imi placea, ci scriitura. Avea condei bun, cum se zice. Tu cand scrii o carte?! 😉
Am recitit si eu putin din Eminescu: https://ro.m.wikisource.org/wiki/La_steaua
Mi se pare fenomenala poezia asta. Tre’ sa stii niste fizica sa scoti asa versuri..
@Vraduts: cred ca valabile sunt ambele. Altfel nu aveai derivatele – in Română – mingeac, mingeta, mingeta…
Trailes bahtalo!
@Tudorescu: Poezii de fiu de caminar . Mikimoto stie.
M-ai facut curios, multumesc. La prima vedere mingeac vine de la gitanes, dar de la ‘ming’/’minğako’ care ar insemna … femeie sau damă (la carti)….
….
Zice dex. Eu din carteriu stiu doar dă mij.
Mai investigam.
Trebuia sa citesti Bubico, ala se potriveste cu personalitatea ta. Sau Telegrame, ca e cu moldoveni. Acum cam orice e pana in anii 80 la noi sau hai 60-70 in afara (nu dati in mine, estimez si eu) pare conservator si insipid pentru zilele noastre. Desi mai vezi picturi medievale unde o pisica aduce o pula unui calugar care ii da la schimb peste https://www.reddit.com/r/WTF/comments/1xzsxf/medieval_wtf_a_monk_exchanges_fish_for_a_penis/
Mersi pt lamurirea cu Murder One, eu cautam chestii gen Murder in the First (Degree). Google search e o arta, trebuie sa le ai cu sinonime, expresii etc. Parca il mai stiam si pe avocatul chelios de altundeva.
Citit. Si pe-ala si Grand Hotel si plm.
Ma eu nu stiu cum mai aveti rabdare sa cititi. Cand eram in scoala/liceu chiar imi placea si aveam si viteza la citit. In vacantele de vara citeam toata lectura suplimentara. Apoi treptat mi-am pierdut interesul si placerea de a face asta. In prezent am mai incercat sa citesc cate o carte dar dupa un sfert de ora deja imi zboara gandurile in alta parte, nu mai am concentrarea de alta data. Serios acum, e vreo explicatie medicala/psihologica la problema asta?
Aoleu, s-au terminat toate lecturile de vacanță?
Cărțile lejere?
La urma urmei depinde ce înseamnă citibil pentru fiecare. Mie și cercului meu ni s-a părut superfaină “Crazy Rich Asians”. Dar cred că Manowar – bărbații în general – n-ar putea s-o citească nici amenințați cu deportarea în Libia.
Totuși dau câteva titluri pe care le cred acceptabile.
Robert Galbraith (tanti Rowling) a scos niște polițiste acceptabile. I și IV sunt cele mai ok din seria cu Cormoran Strike.
Hard SF – “Seveneves” – Neal Sthephenson. Dacă e credibilă ipoteza că toată omenirea stă calmă și resemnatăcând știe că pământul va fi distrus peste doi ani.
Fantasy ok – cam tot ce a ieșit de Brandon Sanderson cu arhivele luminii de furtună. Dar e cam densă și greu de citit
Cea mai bună carte românească SF din ultima vreme, de fapt, cam singura – “Arhanghelul Raul” a lui Ovidiu Eftimie.
“misiunea de a preveni Apocalipsa: invazia nemuritorilor prin gaura spatio-temporala din gara de la Teius”
Super-bășcălioasă și se citește lejer. Cu gări murdare, șpăgi și funcționare infecte.
Iar Caragiale a fost de departe cel mai puțin groaznic din programa școlară.
Cel mai citibil.
Politicieni escroci, țoape isterice, adoratoare de potăi, beizadele, arendașul român (patron acum).
Până și Manolache Guvidi aduce cu Dorin Cocoș.
Toate sunt mai puțin prăfuite și mai haioase decât restul cărților ce trebuia să le parcurgem.
Nu-l comparați cu cărțile citite de plăcere, ci cu restul programei școlare.
Aveam o profă care adora să recite una-ntr-una citate din “Amintirile” lui Creangă și mai ales din Sadoveanu. Simțeam cum mi se necrozează neuronii când o auzeam.
N-am nimic cu tipul, dar nu as cumpara o carte de a lui vreodata. “Umorul” gen TNR nu e genul meu. Ar fi ca si cum as cumpara bilete la Nae Lazarescu + Vasile Murariu.
E OK ca aia de la TNR distreaza unii oameni cu chestiile lor, dar mie mi se par idioate/neamuzante.
Și asta ar fi ok în vacanță “A Short History of Drunkenness” – Mark Forsyth.
Bine, vorbesc de cei ca mine cu capacități intelectuale medii. Poate cei inteligenți îl citesc pe Paul Dirac pe plajă.
nu spun că-i strălucită, dar în deșertul literaturii române – cam zero cărți de consum, muulte scrieri pretențioase – părea ok
tot cărți ușoare de vacanță
“Stuff Matters” – Mark Miodownik
“Atrocities” – Matthew White. De fapt o carte de istorie cu mult umor negru.
Mi se pare mie sau nu mai ies – în ultima vreme – cărți polițiste bune?
Nu vorbesc de trista Românie, ci de piața editorială în general.
Am comis tâmpenia – când eram în Franța – de a da 22 de euro pe Michel Bussi.
Reclamă în tot metroul, Prix du Polar, etc.
Pe urmă năuceala – cum de a ajuns asta publicată? Nu premiată, publicată.
@Elena, cand ai zis lectura de vacanta, mi-am adus aminte ca mi-a trimis cineva din Romania mai demult o carte haioasa, lejera, numai buna de citit la plaja, scrisa de un roman. Zilele regelui, se chema si era scrisa de Filip Florian. Tin minte ca m-a amuzat. Dar nu mai tare decat atunci cand am citit Trei intr-o barca, de Jerome K. Jerome. Aia tin minte ca tot pe-o plaja eram si chiar radeam de una singura citind-o. Daca mai vrei una funny, iti recomand A Confederacy of Dunces (Conjuratia imbecililor), de John Kennedy Toole. Pe mine m-a facut sa rad, de la cap la coada (mai putin viata celui care a scris-o).
Best shit ever. Am ras cu spasme si dureri la faza cu unchiul.
Ciudată menționarea lui Eftimie la un post în care e criticat Caragiale. 😀
Nu de alta dar TNR e varianta retard-porno a “Biletelor de papagal”. Deși na… dacă publicul cere asta e. Drept e că e greu de menținut limita – nici Hasek nu o reușeste pe deplin în capodopera sa, atât de inspirațională. 😉
Nu mica mi-a fost mirarea, dar fiu-meu s-a apucat sa citeasca vreo cateva carti pe care i le-am recomandat doar pentru informatiile privind romanii in istoria recenta: Descult (tarani prosti in Baragan, vaduva cu 2 copii la 17 ani, revolta de la 1907), Morometii, Delirul, Cel mai iubit dintre pamanteni (1930-1950), Jurnalul adolescentului miop, Enigma Otiliei. Nu zic ca sunt carti bune sau proaste, doar surprind destul de bine atmosfera si oamenii in niste momente si adunate explica niste chestii din zilele noastre.
Literatura din programa de liceu a fost intotdeauna foarte dubioasa. Daca cineva o citeste in plus fata de cartile bune, merge, daca e in loc de carti bune, sux.
De ce zici asta? Mie mi s-a parut epic cap-coada.
Trei intr-o barca, Peripetiile bravului soldat Svejk, doar la romanele lui Sven Hassel mai radeam atata. A, si la unele romane ale lui Karl May, ciclul Dragostea ulanului, apare un gras super simpatic, pictoras wanna be.
Acum nu prea mai citesc decat SF, fantasy, carti de stiinta sau sociologie, nu mai pot sa citesc chestii clasice, ca cvorbim de lit romana sau universala, mi se pare ca fectiv am depasit momentul si nu mai au farmec sau interes pentru mine. Is acolo, lucesc in trecut…dar atat.
Ar putea fi multe, dar pe mine m-a pus un pic pe ganduri cartea asta:
https://www.goodreads.com/book/show/9778945-the-shallows
Daca te intereseaza o gasesti pdf pe net, si nu e prea lunga :).
Umorul din cărțile alea nu este de tip TNR. Nici eu nu sunt fan ăla.
Le-am citit pe amândouă, nu pot să zic că e literatura universală, dar am terminat cărțile și asta e mare lucru pentru mine, plus că am râs ceva. Sunt scrise OK (în sensul de citibil) , nu sunt întinse aiurea și se întâmplă chestii in ele.
Este literatură modernă. Păcat că în România autorii sunt apreciați după moartea lor. Gen la mult timp și pentru prea mult timp după moartea lor.
Arhanghelube simpatic. Ușor asa, nu are legatura cu tnr ul.
Mi-e dintre cărțile românești mi-a plăcut seria de Conan doi. Am început sa o recitesc și e in continuare amuzanta. Mai ales atmosfera aia de anii 70
@De ce zici asta? Mie mi s-a parut epic cap-coada.
Spre final se cam lungește cu ajunsul la Ceske Budejovice… și probabil de-aia nici nu a mai terminat cartea. Asta nu ca aș fi eu cel mai în masura sa critic autorii care se labarțeaza cu acțiunea și poantele pe sute de pagini. 😀
Nu ca ar fi vreo mare catastrofa, tot ramân fazele epocale gen “Noi nu mergem la rezbel, ba ne și cacam pe el!“. Sau “L-a umflat poliția militara pentru portretul ala din pod, cacat de muște”.
Una peste alta anti-eroul Svejk și peripețiile lui sunt cel mai bun exemplu ca și o literatura teoretic minora poate da o capodopera mondiala.
Iar daca am ajuns la literatura româna ( mai ) recenta – eu unul aș recomanda cu mâna pe inima doar carțile lui Vintila Corbu sau alea umoristice ale lui Vlad Mușatescu.
În rest, și o spun cu tristețe, și dupa ceva implicare în fenomenul SF&F local ( asta e, mai face omul și greșeli la viața lui ), enorma majoritate a autorilor români contemporani nu sunt capabili sa spuna o poveste cap-coada fara sa o dea în aratura și fara sa simta nevoia sa pluseze inutil acolo unde nu e cazul. Pe proza scurta mai merge ceva ( de ex. volumul lui Lamba “Singuratarea singularitații” mi-a placut în mare ) dar capcana majora a prozei scurte cenacliste a fost extrem de bine descrisa de altcineva – pe care pur și simplu îl citez aici: https://dorinlazar.ro/povestirile-scurte-sf-romanesti/
Trag concluzia că umorul e foarte-foarte diferit perceput de la un individ la altul. Și nu vorbesc de ce consideră distractiv votantul mediu din Baia de Aramă în comparație cu Bill Gates. E diferit și la indivizi relativ asemănători.
Eftimie a fost plăcut de mulți. Chiar a avut vânzări ok pentru România – ceea ce nu înseamnă cine știe ce, având în vedere că piața noastră editorială o fi cam cât a Albaniei
Dar mulții nu l-au digerat deloc și nu au priceput entuziasmul.
Eu am ofensat țapăn niște prieteni de la care împrumutam cărți în liceu când le-am spus că Jerome K. Jerome nu mi s-a părut mai grozav decât Conan Doi – ba ultimul e chiar mai haios cu atâtea descrieri de mâncare. Și că amândouă cărțile sunt cam prăfuite.
În fine, nu “le” am cu umorul britanic, american, fie el film sau carte. “Yes, prime minister”, Bill Bryson, Christopher Buckley.
Iar Hasek mi s-a părut de la prea sec spre sinistru – nunta cu Marketa Banzetova.
În schimb am recomandat-o pe Daria Donțova unei prietene bune cu care credeam că mă asortez la gusturi. I-am spus că simpatică și distractivă. Ei i s-a părut groaznică și deprimantă, propagandă putinist-kaghebistă.
O carte la care să râzi, chiar să râzi necontrolat ca la postul lui Manowar cu Cairo a fost “Disconfort Residence”.
Dar nu cred că se găsește în afara țării.
Și la urma urmei nu-i decât o bășcălie sadică pe care o face un arhitect de colegii lui de breaslă. Și de nenorociții care au cumpărat apartamentele.
@ Mikimoto
Olivia Manning ne urăște cu spume, lucru oarecum explicabil, având în vedere că bărba-su considera bucureștencele apetisante.
Dar dincolo de asta erau fraze care mă năuceau în carte.
“Evreii și străinii conduc țara aceasta”.
Sau, vizavi de rebeliunea legionară.
“Germania vrea să fie reinstaurată ordinea cât mai repede, pentru că acolo sunt zece germani competenți la un evreu competent, aici e un român competent la zece evrei competenți”.
Citez aproximativ din memorie, că am citit-o împrumutată acum ceva vreme.
Și mă gândeam “mamă, ce liber se putea scrie atunci”.
Sau sunt printre ultimii din România, care încă nu au plecat afară.