Avem, dar..

Pana sambata, eu nu vazusem nimic legat de pokemon (daca excludem niscai meme). Am tot auzit in jurul meu chestii, dar nu am vazut nimic. Era ceva manie si prin 2000 sau cam asa ceva – urlau aia pe IRC de pokemon si ceva cards sau guma de mestecat sau ce cacat era. Da’ pe vremea aia aveam preocupari mult prea serioase pentru a da doua flegme pe asta. Apoi am auzit de pokemon de la colegii de birou de la fostul job. Umblau ca naucii prin cladire cu telefoanele in brate, vanand ceva creatura dubioasa care trebuia dusa la o sala de sport sau cam asa ceva. Dar eu – din nou – aveam preocupari mult mai serioase, gen adunam bani de avans si vanam mariri de salariu, nu creaturi paroase.

Sambata seara am vazut si eu filmul ala cu detectivu’ pishaciu, c-a iesit pe torenti. Pe scurt, e genul de film la care-ti curge saliva din gura. Atat de inteligent e. Un half-cioroi se plimba de nebun cu creatura dupa el, rezolvand misterul gaurii din covrig. In fine, nu va povestesc filmul, ca nu aia e ideea; e genul de cacat idiot bun de vazut doar pentru ca esti plictisit, restu’ lumii doarme, tu ti-ai dat deja examenul si n-a iesit nimic mai bun pe torrents.

Am dat o cautare pe google si am ajuns la pagina de wikipedia, unde zic astia ca filmul deja a scos vreo 397 de milioane de dolari. Nu stiu daca-i mult sau mai putin pentru un film zilele astea si nici nu conteaza. Ce conteaza e ca .. discutam de aproape 400 de milioane de dolari. O alta treaba e ca nu am vazut in viata mea un copil agitandu-se cu pokemon. Aia pe care i-am vazut erau cam de varsta mea sau UN PIC mai tineri. Acum, treaba e ca nu o sa ma plang ca-s imaturi, ca-s gamer si inteleg ca unora le plac jocurile and shit (desi doamne-fereste, parca prea e ceva de 6 anisori). Ce vreau sa spun e ca, desi nu am statistici, la filmul asta s-au dus adulti, nu copii. Hai, poate si-o fi luat unu’ si boracii cu el, nu zic nu, dar as putea baga mana-n foc ca audienta a fost in mare pe la fucking 30 de ani sau peste.

Cam asta e treaba de care vorbesc. Oamenii care se duc la de-astea sunt (in mare; ca-s sigur ca exista si ceva exceptii) aia care se plang de tot. Ca n-au bani de aia, ca n-au bani de ailalta, ca viata e scumpa, ca politicienii fac si dreg, ca pula mea. Dar – la modu’ colectiv – au scos din buzunar 400 de milioane de dolari, baieti. Daca 1% din ei si-ar pune la comun banii dati pe bilete, ar schimba treburi si-ar face chestii. Si poate suna absurd, da’ sunt zone pe planeta (inclusiv in UK, inclusiv in Romulania) unde de 4 milioane iei teren pe care poti face chestii. Sau poti porni afaceri cu care poti face chestii. Sau poti sa cumperi cateva sute de insule. Sau poti ajunge presedintele US – nu, serios, Trump cica a spart 600 de milioane pe campanie, da’ aia pentru ca a tot cumparat servicii de la companiile lui (haha, wtf; americans). Pe scurt, discutam de sume de bani cu care poti schimba lumea. Dar nu. Nu asta au facut oamenii aia – ci au dat banii pe ceva “film” cu pokemon. Si ba, macar daca era ok filmul, da’ e o tampenie odioasa si-atat.

Ce vreau sa spun e ca avem bani. Avem gramezi de bani. Dar ii dam pe pokemon (sau de ce nu, pe WoW), ca sa ne distraga un pic atentia de la faptul ca-i prea scumpa viata si ca nu putem face nimic. Da, cum ziceam, exista si exceptii – ca probabil s-au dus la film si vreo doi bancheri de-aia care au luat 400 de milioane anul trecut, da’ aia ar fi exceptiile. Nu ma priveste, ca nu-s banii mei. Nu ma plang de asta. Doar ma intreb ce-ar fi putut face cei care au cumparat biletul la cinema impreuna. Daca ar fi vrut. Chiar nu vreau sa fac pe lupul moralist sau ceva. Ca-s banii lor, e dreptul lor sa-i sparga pe ce au chef. Ce spun e ca toti ne futem in cur cu “toti politicienii sunt la fel, nu merg la vot”, da’ daca-i vorba sa pornim noi un partid sau ceva, o dam in avioane – ca nu avem bani, ca nu avem timp, ca…

Meh. Whatever. Macar acum stiu si eu ce-i ala pokemon. Si, pula mea, se pare ca nu-i numele de familie al lui pizdaciu. Go figure.