Blue – sic transit – 15 lucruri

Imi scria Patrick azi ca “6 ani, ti-au luat astia un Rolex, da’ nu te-au gasit, asa ca l-au returnat la magazin”.

Tot azi am primit si mailul care-mi spune ca voi fi “terminated” (mi-am dat demisia si aia zice procesul lor, ca voi fi “terminated”; adica nu voi mai fi angajatul lor) Dupa 6 ani, cam aia e. Terminated. Un click in sistem. Fuse (angajatul) si se duse. In aia a ma-sii, eventual.

Ar fi incorect sa spun c-o sa-mi para rau dupa jobul asta. Pentru ca deja imi pare. Da’ mortu’ de la groapa nu se mai intoarce si cam asa functioneaza lucrurile. Nu mi-am jucat cartile bine. Le-am jucat asa cum am stiut. Si a fost gresit.

Nu, nu e alt post despre marea cariera a lui peste prajit. Chiar nu-i cazul de asa ceva. Insa e cazul de un pic de analiza, asa, la modul general. De ce? Pentru ca poate-i este cuiva de folos. Nu mie, dar cuiva. Poate fac altii mai putine greseli. Inainte cu autocritica, asadar. Pe puncte:

1. Lucrurile nu sunt asa cum le vezi tu. Lucrurile sunt asa cum sunt. (se aud sforaituri din ultima banca, stiu: cele mai tari platitudini, acum la reducere pe opencube.ro). Eu am vazut lucrurile intr-un fel. Si, la vremea respectiva, asa erau. Dar lucrurile s-au schimbat. Iar eu, prins in executia unor planuri pe termen mediu-lung nu le-am mai vazut cum erau de fapt. Se aplica si la lucruri si la oameni. Si din cand in cand ar fi bine daca ne-am putea opri din ce facem pentru a ne uita in jur si a verifica daca nu cumva lucrurile (si oamenii) s-au schimbat.

2. Planurile se fac ca la puscarie: pentru o singura persoana. Am gresit. Am planificat si pentru altii. Desi imi fac autocritica aici, intentiile mele au fost bune, iar rezultatele ar fi fost si mai bune. Dar in lumea reala nu esti in armata. Nu canta unul si porneste corul in spatele lui. Nu poti sa duci toate oile la apa, necum sa le fortezi sa bea. Pentru ca unele au chef fix in momentul ala sa verifice ce altceva e in padure. Sau sa sara de pe o stanca. Sau sa vada daca in padurea aia e chiar lupul sau doar li se pare. Cel mai usor vor intelege partea asta aia cu diverse relatii ratate la activ (desi eu nu la relatii ma refer aici). Bine, nu cred c-o sa se inghesuie vreunul sa ne spuna cum a tras ca un bou in jug pana i-a venit rau facand si executand planuri, timp in care nevasta-sa s-a hotarat ca nu vrea un bou in jug.

3. Vestul te moleseste – si asta mi s-a intamplat si mie. De aici se trage vestita decadenta vestica, aia trambitata de mici comunisti de buzunar. Daca trompetele alea behaie aiurea, ideea din spate este reala. Este un pic prea bine in Vest, viata este un pic prea usoara. Iar o viata usoara pur si simplu nu formeaza oameni puternici. Este jenant pentru mine sa recunosc asta, dar…asta este adevarul. Dupa atatia ani aici, am descoperit recent ca am capatat niste trasaturi de pizda. Ca ma uit prea mult la riscuri si ca trag cam prea usor la caldurica. Si am nevoie sa-mi dea cineva doua perechi de palme si sa-mi spuna niste chestii care sa ma trezeasca – pe mine, pe ala care n-avusese un job mai lung de 18 luni, care plecam razand in alte tari fara sa stiu limba, care luam orice job care suna imposibil, care… Din pacate, toti aia care erau buni la chestia asta sunt morti sau la racoare.

4. Nu avansezi pentru bani. Am facut greseala asta. In astia 6 ani m-am dus in directia banilor si-mi este ciuda acum. Imi este ciuda pe mine, nu pe altii, pentru ca am uitat adevarul esential din spatele progresului: ca nu faci bani ca sa ajungi departe; ajungi departe, iar banii sunt o consecinta fireasca. Poate ca ar trebui sa ma scuz un pic pentru asta, pentru ca, pana la urma, e usor sa cazi in capcana asta cand vii cu istoricul meu, din circumstantele in care ma aflam eu. Au fost momente in care ar fi trebuit sa fac un pas in lateral/in afara in loc de a face un pas in fata. Dar am facut pasul ala in fata pentru ca…bani. Bani, bani si iarasi bani. Si au fost momente in care a sunat alarma si-ar fi trebuit sa ies complet din cerc, dar nu am facut-o pentru ca…bani.

5. Am luat prea in serios o banala firma, o banala corporatie. Nu “ca oricare alta”, pentru ca nu e chiar ca oricare alta. Da’ o amaraciune de corporatie. Daca stai prea mult intr-un loc, locul ala tinde sa devina ecosistemul tau si devine prea greu sa mai iesi de-acolo. Este, daca doriti, ca aia care ies dintr-o relatie de 15 ani. Orice alta potentiala relatie ar vedea la orizont, se apuca sa compare potentiala relatie cu fosta relatie. Si invariabil gasesc toate minusurile posibile si imposibile. Iar asta e o tampenie si eu am facut tampenia asta. De asta apreciez mailul de azi, cu “terminated”. Pentru ca, la sfarsitul zilei, asa cum ii ziceam unei cunostinte acum niste ani (tipa mai avea nitel si se masturba cand rostea numele corporatiei pentru care lucra), in orice corporatie de pe planeta esti doar un banal nume cu un + sau un – sub linie. Atat. Iar cand nu mai faceti casa buna, indiferent din a cui vina, esti pur si simplu terminated si inlocuit(a), la fel ca un banal cartus de imprimanta.

6. Stiti duma aia cu “daca esti cea mai desteapta persoana din camera, ridica-te si pleaca; esti in camera gresita”? Eu am ajuns in postul ala (la nivelul meu, desigur, ca nu-s CEO) si…nu am mai facut greseli. Pentru ca eu eram ala desteptul, ala care prevenea si rezolva greselile altora. Doar ca, atunci cand nu mai faci greseli…nu evoluezi. Deloc. Pentru ca asa evoluezi: facand greseli, ajungand sa intelegi obstacolul/problema si chinuindu-te sa gasesti o solutie. Fara asa ceva, ramai acelasi Gheorghe si chiar nu conteaza ca lucrezi pentru Mega Image sau Google, tot un dinozaur esti – unul pe cale de a fi terminated. Esti ca un copil care renunta la a invata sa mearga pentru ca-i safe si bine sa stea in cur pe podea.

7. Lucratul de acasa. E si nu e bun. Poate scriu mai multe pe tema asta intr-un post, ca e un pic cam mult de scris la un banal punct. E un hack bun pentru a mai castiga niste (b)ani. Dar hackul ala vine cu niste costuri care pot fi … semnificative.

8. Inca incerc sa ma educ. Inca incerc sa accept faptul ca am puncte slabe si nu stiu daca le mai pot corecta la varsta asta. Voi fi mereu tras in jos de unele defecte de-ale mele. Nu vreau sa va plictisesc pe tema asta prea mult. Nu e o idee buna sa le spui altora lucruri doar pentru ca-s adevarate. E o idee foarte proasta. Nu e o idee buna sa ignori tampeniile inutile care nu te intereseaza si nu te vor interesa vreodata. Asa pare a fi bine, dar vine cu niste costuri, pentru ca oamenii sunt cum sunt (vezi #1) si “cum sunt” inseamna si “(voit) sensibili”. Am descoperit ca e mult mai usor sa joci jocul asta in care te prefaci ca…X…atunci cand iti merge prost. Dar dupa ce incepe sa-ti mearga bine si-ti vezi o parte din saci in caruta, cam incepe sa te doara-n pula de sensibilitatile altora. Sau asta mi s-a intamplat mie. Iar pe termen lung asta nu lucreaza in avantajul tau, pentru ca oamenii functioneaza in continuare ca o turma.

Stiti zicala ala cu “daca-ti zice unul ca esti beat, il bagi in pizda ma-sii; daca-ti zic doi, te duci si te culci”? Asa functioneaza lucrurile in lumea reala, in teorie – in special in corporatii. Spun “in teorie” pentru ca in practica esti inconjurat de idioti. Si-i spui unuia ca-i idiot. Ii spui inca unuia ca-i idiot. Dupa care le-ai spus prea multora ca-s idioti si ti se duce vestea ca “asta-i ala care spune ca suntem idioti”, iar managementul, deh, ce sa faca? “Nu s-ar plange atatia daca n-ar fi adevarat”. Ca doar nu pot spune ca da, 90% sunt idioti. Mai ales cand si managerii sunt idioti.

9. Nu mint suficient si nu am mintit suficient. Nu am furat suficient si nu am fost destul de jegos. Si, din pacate, e absolut necesar. Nu doar pentru a reusi intr-o corporatie, ci si in viata. Ma tem ca s-a dus vremea cand lupisorii se jucau pe campii cu mieluseii si toata lumea putea fi fericita, iar acum e vremea in care intra doi ring si iese unul. Iar daca vrei sa fii tu cel care iese, nu mai tii cont ca nu e voie sa lovesti sub centura sau ca nu-i frumos sau ca ala ti-e prieten in teorie sau ca acolo era de fapt (si) meritul altcuiva. Nu. Furi si minti si calci pe cadavre zambind. Altfel te poti catara tu pe piramida cat de cat, da’ nu prea mult, ca-n varf sunt aia care s-au catarat deja pe aia care-au cazut glorios la datorie.

10. Nu in ultimul rand – si nu are sens sa spun asta mai clar acum – oamenii din jurul tau te ridica sau te trag in jos. De obicei, ultima. In sensul asta merita doar sa subliniez #2.

11. Este necesar sa-mi apreciez si sa-mi respect mai mult “mostenirea” – adica romanismul. I-a dat ceva UK-ul romanului sau a luat romanul de la gura unui britanic? Eu cred ca ultima. Civilizatia este buna si este frumoasa si tutoror ne place unde e frumos, dar cel mai bine o duc in civilizatie oamenii necivilizati. Si e adevarat ca uneori civilizatia da de pamant cu ei, dar asta nu schimba lucrurile, pentru ca-i ca la sobolani: fug toti, mor 2-3, da’ restu’ scapa. Pana la urma, de Al Capone ati auzit toti, da’ nu stiti nici unul numele judecatorului care l-a condamnat. Iar eu am talentul de-a fi printre cei care scapa.

12. Pe unii i-am ajutat prea mult. Pe altii prea putin. Pe altii am incercat doar sa-i ajut. Si fara a arata cu degetul in vreo directie, toate astea au venit cu niste costuri pentru mine, in special in ceea ce tine de timp si de cum l-am folosit. Tine de #3 si #11. It’s done, dar sper ca pe viitor o sa-mi fac timp sa nu-mi mai fac timp pentru asa ceva. Pentru ca dupa o varsta, dispare un anumit spirit care pastreaza niste valori intr-un grup si incep sa primeze alte lucruri – impinse de la spate de presiunea sociala. Amicii ar vrea sa faca o combinatie cu tine, dar, stii…nevasta…copilul. Si trebuie sa accepti ca asta-i viata si nu poti s-o arzi in gasca la infinit. Stiti cum e, la 20 de ani bateati la usa tovarasului din gasca beti ranga si muti de drogati si va primea ala-n casa sa dormiti p-acolo pana va reveneati. Ca deh, erati prieteni si pula mea, spiritu’ de gasca etc. Dar vine alta varsta si nu mai poti sa bati la usa, ca, mai da-l in pula mea de spirit, ii trezesti copilul. Nu e o chestie amuzanta. Nu e o chestie trista. Pur si simplu…este. Ca o paranteza, nu poti sa incerci sa-i ajuti prea mult pe romani, pentru ca-ti poarta pica pe urma. E in sangele nostru, cred. Daca vrea unul sa ne ajute, presupunem ca vrea pe undeva sa ne-o traga intr-un mod pe care nu ni-l imaginam si dam in paranoia/schizofrenie. Innebunim ca stim noi ca vrea sa ne arda si nu stim sigur cum si cand. Chit ca ala n-are astfel de intentii.

13. Terminated o sa fim toti intr-o zi. De-o pensie, de-un cancer, de ce s-o nimeri. Dust in the wind. Iar eu, din postura de soon-to-be-terminated, ma mir si ma bucur ca n-o sa ies pe furis, pe iesirea din spate, ci pe aia din fata, dand mana cu cativa oameni.

14. Trebuie sa revad Game of Thrones. A trecut prea mult timp si am uitat ca omul care da de o problema si o rezolva e un idiot. Desteptul e cel care se bucura – pentru ca stie cum sa profite de problema. Cu alte cuvinte, atunci cand niste lucruri sunt stricate, ideea nu e sa gasesti un mod de a le repara, ci un mod de a profita de faptul ca-s stricate. In definitiv, Dragnea, Putin, Kim Jong-un si Trump nu-si conduc tarile pentru ca-s campioni la rezolvat probleme.

15. E al dracului de important sa ramai obiectiv si sa te intrebi in fiecare luna (daca se poate): ce ofer? ce primesc? Merit ce primesc? Daca luna viitoare plec de-aici, mi se ofera din prima mai mult sau o sa ma chinui sa gasesc ceva si pana la urma o sa dau de ceva (mult) mai prost platit? Pentru ca-i foarte usor sa devii usor arogant si inconstient si sa ai impresia ca esti miezul din dodoasca si ca tu chiar meriti si ce ai, ba chiar mai mult de-atat. Si nu-i intotdeauna cazul. E important sa tii minte ca bodegile de boschetari sunt pline de homelesi care-ti pot povesti cum pe vremuri ei erau profesori si ca poate n-ar fi boschetari in bodega aia daca nu s-ar fi multumit sa predea timp de 20 de ani acelasi rahat inutil pana s-a schimbat ceva si brusc nu a mai avut nimeni nevoie de lectiile lor.

Eu, sincer, nu merit ce primesc. Ca salariu. Nu mai merit de luni de zile. Nu am meritat nici ultima marire de salariu. (si) de-asta plec. As fi putut sa mai stau – estimez eu cel putin 3 ani inainte sa inceapa sa se uite urat la mine. Dar mi-e jena. Mi-e jena sa le iau banii aia si sa fac un job pe care l-ar putea face unul care-a studiat 3 luni mizeriile astea si e platit cu o jumatate din salariul meu. Mi-e si mai jena de faptul ca am luat banii astia de pomana pentru ca aia care mi-i dau ii iau si mai de pomana ca mine. Nu va faceti griji, ca plec pe bani mai multi, da’ plec intr-un loc unde o sa fac alte chestii, unele de care sa nu-mi fie jena (sper, vom vedea).

16. (stiu, am zis 15, ca asta nu li se aplica tuturor). Pentru toti mondialii mei, gen: aici e Vestu’. Aici depinde doar de tine.

Stiu, a fost lung si plictisitor si putin criptic. Nu va faceti griji, n-o sa scriu de-astea des. Dar daca ati cascat in timp ce-ati citit chestiile astea, va sfatuiesc sa le recititi peste un an si sa vedeti daca n-ati ratat ceva.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

49 Responses to “Blue – sic transit – 15 lucruri”

  1. zennie says:

    <3 Cel mai mult imi place seria Blue. Nu comentez ca nu prea am ce.

    Felicitari pentru auto-analiza (foarte multi dintre noi nu avem curajul sa o facem) si succes maxim in noua directie!

  2. super_fotbal says:

    Miau, miau, miau, nu mai fi pisicuta. Fii bocanc.
    Uneori e naspa, da tragi ca sa fie bine din nou si aia e. Parca esti maicamea care daca ii zice unu date mai incolo ia un dosar si incepe sa predice de la facerea lumii incoace.
    Daca ai reduce apucaturile alea de om care cand vorbesti cu el iti vine sa te duci sa te sinucizi, ai fi chiar un angajat model. Chiar nu ajuta pe nimeni sa fii ala care spune tot timpul lucruri negative, pentru ca indirect iti dai si tie o stare de naspa.
    Imi cer scuze pentru primul paragraf, mi s-a parut funny partea cu pisicutele si partea cu mama e frustrarea din mine.
    In al doilea chiar cred si te rog nu ma injura, pentru ca nu am avut intentii rele cu ele, nu vreau sa ma duc sa ma sinucid din cauza acestui comentariu. Plec in concediu in cateva ore, as vrea sa raman optimist. 🙂

  3. DCA says:

    Foarte util textul. M-am regasit in anumite puncte. THX.

  4. Marius says:

    Bun postul. Mersi!

  5. darxide says:

    da, foarte bun post. cateva “perle” de pus in rama.
    – atunci cand nu mai faci greseli…nu evoluezi
    – cel mai bine o duc in civilizatie oamenii necivilizati.

    PS: ar fi interesant postul despre lucratul de acasa.

  6. kj0r says:

    Bine scris boss. Muie FCSB!

  7. Vitiligo_Guy says:

    Succes la noul job!
    Multumesc pentru articol!

  8. IulianS says:

    Da-te-n pula mea ca esti tare. Scurt si la obiect.

    E in sangele nostru, cred. Daca vrea unul sa ne ajute, presupunem ca vrea pe undeva sa ne-o traga intr-un mod pe care nu ni-l imaginam si dam in paranoia/schizofrenie. Innebunim ca stim noi ca vrea sa ne arda si nu stim sigur cum si cand. Chit ca ala n-are astfel de intentii.

    O piedica (mentala) importanta, dar am mai discutat de asta. Se poate corecta.

  9. JustMe says:

    Eu, sincer, nu merit ce primesc. Ca salariu. Nu mai merit de luni de zile. Nu am meritat nici ultima marire de salariu. (si) de-asta plec. As fi putut sa mai stau – estimez eu cel putin 3 ani inainte sa inceapa sa se uite urat la mine. Dar mi-e jena. Mi-e jena sa le iau banii aia si sa fac un job pe care l-ar putea face unul care-a studiat 3 luni mizeriile astea si e platit cu o jumatate din salariul meu. Mi-e si mai jena de faptul ca am luat banii astia de pomana pentru ca aia care mi-i dau ii iau si mai de pomana ca mine. Nu va faceti griji, ca plec pe bani mai multi, da’ plec intr-un loc unde o sa fac alte chestii, unele de care sa nu-mi fie jena (sper, vom vedea).

    Eu nu inteleg partea asta cu jena. Pula mea, nu e fix implementarea de la #9? Nu ar trebui sa fie GGWP? Imi scapa ceva?
    PS. Sa nu zici ca #6

  10. Orbu says:

    @JustMe: În primul rând ar trebui să îți fie jenă de tine.
    Sigur, aia poate te țin acolo și aruncă in tine cu bani nemeritați (de fapt sunt meritați, dar nu neapărat prin efortul depus și complexitatea sarcinilor ) , doar pentru că diferența între tine și restul e prea mare și că au nevoie de cineva pe care se pot baza.
    Sigur, dacă nu ai un skill mai bun si aia e tot ce poți , de ce nu. Dar altfel, dacă ești un soldat de legiunea străină care o arde supraplatit cu anii pe un job de paznic de bancă, poate ar trebui să îți fie jenă măcar cât mai ai suficient potențial sa faci ceva mai bun. Sigur, e vorba de familie, confort personal la mijloc, toți ne înmuiem până la urmă, dar dacă extrapolezi lucrurile astea descoperi că, cam da, ar trebui să îți fie jenă.

  11. JustMe says:

    Eu nu vad lucrurile asa. Repet, nu e vorba de #6, ca aia e alta discutie. Dar daca unul te plateste sa stai portar la banca fix cat ala care-ti cere sa lupti pe la mama dracu unde ai toate sansele sa te intorci in 4 blani, alegerea e simpla: caldurica. #9 FTW

  12. Rads says:

    De curiozitate… ce notification period (pre-aviz) ai? eu am stat ca fraierul 3 luni dupa ce mi-am dat demisia si a fost cea mai ingrozitoare perioada in fosta companie… jumatate plecat si jumatate angajat… fara chef dar obligat contractual.

  13. Orbu says:

    @JustMe: Nu te plătește nimeni “fix cât”, că ar fi lumea plină de paznici competenți și “legiunea străină” goală. Te plătește doar considerabil mai mult decât pe altcineva care face jobul ăla, ca pe un supracalificat ce ești.
    Iar ceea ce pierzi e diferența aia de bani și tonusul. Că nu te poți întoarce oricând îți tună ție în aceleași condiții.

  14. Traian says:

    In anumite parti ale lumii, salariile sunt scadere in IT. Infrastructura merge in cloud, suportul pentru infrastructura in India, software-ul in principal in Europa de Est.

    Lucrul asta se vede in primul rand in salariile consultantilor, care au scazut simtitor in ultimii cinci, sase ani. In cazul meu, as face ca si consultant aproximativ 10-20% mai mult decat pe o pozitie fixa. Asta in cazul in care as contracte in mod continuu.

    Salariile pentru permanenti sunt si ele in scadere, dar asta se intampla mai incet. Rezultatul este ca daca iti cauti job nou, s-ar putea sa nu mai iei salariul actual. Ma refer la o pozitie similara.

  15. Ursu says:

    Welcome back man… asta-i scriitura de care-mi era dor…

  16. JustMe says:

    @Orbu. Daca vorbesti din perspectiva “aveam un job prost, nevasta mi-a cam zis ca ar fi timpul sa schimb ceva, asa ca mi-am mai luat inca unul prost” are sens ce zici. Pe partea cealalta, nu tot timpul este ok sa tragi de tine pana la limita de rupere pentru un plus marginal. Eu asa am perceput situatia lui Liviu. De acolo si partea cu jena.

  17. andromopa says:

    Vestul te moleseste – si asta mi s-a intamplat si mie

  18. Consultantul1 says:

    Mai bine e dușmanul binelui.

  19. Gica says:

    Cum ramane cu prima dragoste anyway?

  20. Ala says:

    Din ce vad, cateva regrete vin din cauza ca ti-i inchis singur portile spre o pozitie de management, de unde, pe viitor, ai fi putut sari in alta liga. Ti-ar fi placut sa fii sef peste o gloata de imbecili si putori? Ai fi putut sa te dezvolti intr-o pozitie in care toate oalele se sparg in capul tau pentru ca subordonatii o freaca?

    Tind sa cred ca nu

  21. Orbu says:

    @JustMe. Nu,nu-i vorba de asta, nici măcar de mine, sau ce joburi am avut eu.
    Nu e problema in sine cu trasul pe cur. Problema e că nu ține indefinit și cand te trezești pe lopată s-ar putea să te trezești un pic neantrenat și în urmă față de unde ar trebui să fii că să îți menții status quo-ul. Dacă nu ești pe marginea pensiei, sau cu sacul plin când se întâmplă asta cam ajungi să plătești lipsa de jenă.

  22. schipix says:

    3. Vestul te moleseste – si asta mi s-a intamplat si mie.

    Same here. Locuind intr-unul din cele mai bogate orase ale lumii dpdv al PIB per capita, trasatura cea mai pregnanta a oamenilor este exact asta: nu mai sunt motivati sa se zbata si sa razbata.
    In primii 5-6 ani am bagat ca MiGu’ sa urc si sa recuperez (sau macar sa ajung la un nivel comparabil) distanta fata de ceea ce unul nascut si crescut a realizat pana la varsta mea. N-am reusit evident (vezi articolele tale cu bila legata de picior pe care o reprezinta intamplarea ca te-ai nascut intr-o tara saraca), dar am redus considerabil handicapul.
    Insa deja de vreo 2 ani de zile … am cam ajuns ca ei. S-a cam golit butelia aia de NOS care ma ajuta cand simteam ca mai am de urcat cateva trepte.

    Ca ma uit prea mult la riscuri si ca trag cam prea usor la caldurica.

    La treaba asta te molipsesti de la nemti mai abitir decat in oricare alta parte. Pt ei notiuni de genul “rupere de ritm”, “improvizatie”, “risc mai mare = potential de castig mai mare” sunt adevarate erezii.

    4. Nu avansezi pentru bani. Am facut greseala asta.

    Eu inca ma mai ghidez dupa principiul asta. Stiu e gresit. Avantajul e ca asa am reusit in vreo 15 ani de cariera sa imi cresc venitul de vreo 20 de ori. Si inca se putea mai bine, dar prea des mi-a lipsit increderea in mine.
    Dezavantajul e faptul ca de ceva timp a cam inceput sa nu prea-mi mai placa ceea ce fac. Deci pe termen lung s-ar putea sa ies in pierdere daca o tin tot asa.

    5. Am luat prea in serios o banala firma, o banala corporatie.

    Eu niciodata nu m-am inregimentat in vreo firma. Mi se rupe fix pula de cine e angajatorul. Mai ales cand firma are programe d-astea interne de inregimentare ideologica in care se promoveaza mandria de a lucra acolo, fidelitatea, dedicarea si alte asemenea chestii care mie-mi aduc aminte de “gloriosii” ani de Soim al Patriei si Pionier.
    Drept urmare eu la fiecare 3-3,5 ani am schimbat angajatorul.

    6. Stiti duma aia cu “daca esti cea mai desteapta persoana din camera, ridica-te si pleaca; esti in camera gresita”?

    Problema e ca pe aici pe unde imi fac eu veacul e cam greu sa imi gasesc un job unde sa fiu prostul clasei sau macar mediocru printre colegi. Pentru ca vezi punctul 3.
    Si da, si eu simt ca m-am plafonat rau din cauza asta. Sa vedem daca imi iese combinatia acum ca am fost la niste interviuri pt niste job-uri la care ma pricep doar asa … marginal.

    oamenii din jurul tau te ridica sau te trag in jos. De obicei, ultima.

    The story of my life.

    nu poti sa incerci sa-i ajuti prea mult pe romani, pentru ca-ti poarta pica pe urma.

    Haha … inca ma mai scutur de muie. Si parca nici frigiderul nu mai face fata.

    14.Cu alte cuvinte, atunci cand niste lucruri sunt stricate, ideea nu e sa gasesti un mod de a le repara, ci un mod de a profita de faptul ca-s stricate.

    Mda, sper sa imi pot dezvolta si eu astfel de abilitati, ca am fost idiot cam toata viata. Numai ca am impresia ca trebuie sa ai in sange reflexul asta, iar eu …

    Pentru toti mondialii mei, gen: aici e Vestu’. Aici depinde doar de tine.

    WORD …!

    Intra bine articolele de genul asta. Chiar daca (sau mai ales pentru ca) sunt rare. Mie imi mai aduc aminte ca n-ar fi rau daca mi-as mai face si eu cate-o introspectie din cand in cand.
    Imi aduc aminte de un articol similar postat de tine inainte sa inchizi blogul. L-am citit exact de ziua mea, eram in Gran Canaria, un pic luat… N-am dormit toata noaptea, am stat pe faleza, am topit un pachet de tigari si am mai bagat ceva alcool. Mi-a prins bine si atunci. Si nu, nu pt ca am semana vreun pic (eu chiar cred ca suntem f diferiti), dar pt ca, asa cum ziceam, imi aduc aminte sa mai bag un ochi in oglinda.

    In rest, cum bine zicea Ganditorul de la Hamangia: “Plm…”

  23. Adrian Lucian says:

    Te-am suspectat ca esti un tip ok, iata si confirmarea (pct 9) Tot nu-mi explc cum ai cazut in capcana banilor (despre care aminteam acum doua zile). .. vad ca ti-ai mai revenit (pct 4).
    Sunt lucruri pe care nu le stiu din ce insiri acolo (am cultura organizationala O barat) dar se pare ca n-am pierdut nimic nestiindu-le…

  24. Manowar says:

    De curiozitate… ce notification period (pre-aviz) ai? eu am stat ca fraierul 3 luni dupa ce mi-am dat demisia si a fost cea mai ingrozitoare perioada in fosta companie… jumatate plecat si jumatate angajat… fara chef dar obligat contractual.

    O luna. Am avut bafta ca am fost angajat vechi si pe mine nu m-au trecut pe 3 luni. Niste colegi au belit-o asa.

    Cat despre preaviz…”lucrez” de acasa. Aka nu fac nimic.

  25. aditzah says:

    Cre ca tre sa ridic iar suma pe Patreon, pentru articole de genul, 10$ par prea cumva cam putini.
    Multam de inca niste lectii.

  26. vinil says:

    Super, Manowar. Fiind mai tanar ca tine, invat mult din experienta ta. Merci mult de tot pentru articol, valoreaza mult pentru mine.

  27. Mbf says:

    A zoo is accused of painting a donkey to pass off as a zebra- true story on cnn, hard times hashtags

    Astia care cauta implinirea si nu banii, ajung pe ajutoare mai incolo. Bine ca ai realizat ceva, acu implinestete cu o clasa despre ceva ce vrei tu, de la inot la cum sa gatesti sushi, ca ai banii pt clasa aia.

  28. Manowar says:

    Astia care cauta implinirea si nu banii, ajung pe ajutoare mai incolo.

    Nu era vorba de implinire. Un instalator nu se simte implinit ca e cel mai bun instalator din zona. Dar, daca se chinuie sa devina cel mai bun si chiar devine, aia o sa-i aduca niste carute de bani grei de tot.

    Iar banii aia grei de tot vin ca o consecinta fireasca a faptului ca e cel mai bun. Si cu aia, plm, gaseste el metode de implinire. Poate se duce la un curs de gatit sushi sau pula mea, ce stiu eu…

  29. Bratu Costel says:

    Da-i in pizda masii! Doar nu o fi ultimul job la ultima companie din UK.
    Ca experienta de-a mea in UK: Am lucrat aproape 2 ani la o companie de la ei.Intr-un an prin martie organizeaza ei un curs de specializare la care participam cam 10 persoane iar in iunie eram dati afara toti cei din europa de est si inlocuiti cu indieni si filipinezi. Nu ca erau mai buni ci mai ieftini . Aveam intre noi si polonezi care lucrau acolo de mai bine de 10 ani.
    La corporatii esti ca hartia igienica. Dupa folosire este aruncata.

  30. Ionuț says:

    Multumesc pentru invatamintele redate.
    De asemenea, multumesc tare mult pentru toata seria Blue.
    Multa bafta in continuare!

  31. Lumi says:

    Bafta pentru decizia de a o termina cu astia ! Excelent, chiar daca a durat atat de mult!

    Daca ai trecut pe contract, sfatul e sa n-o arzi prea mult la unii, cel putin la inceput. Eu deja sunt de 1 an jumate la acelasi client si imi dau seama ca e prea mult, baltesc, apare obisnuinta si pierzi esentialul din vedere. Ideal e 3-6 luni, si dupa aia valea, maxim 1 an, pana intelegi ca treaba ta e sa faci doar ce esti platit si ce scrie in contract, nimic in plus – nu ajutat pe altii, nu ajutat echipa, nu team working si alte basini, nu prieteni la munca si baut dupa aia, munca, banu si la revedere etc

    Si stai calm, absolut nimeni nu e platit cat merita. Unii prea mult, altii prea putin, per total e un echilibru. E o copilarie asta cu mi-e jena sa le iau banii … plm, ia-le si cat mai mult, lasa-i in curu gol daca poti. Altii fac la fel, mai ales aia dupa care vii tu sau eu sau altul ca sa repare si ramai tampit cand afli cat bani sifonau si nu, nu le era nici o jena. si nici maangerilor nu le e jena sa angajeze toate petardele in echipa care nu stiu, nu fac, nu vor, le e lene etc ..nu, nu le e jena chiar deloc sa-ti ceara tie sa le faci munca numind asta ‘ teamwork’…

    Nu ai absolut nici o datorie fatza de cacanarii astia zis manageri. Baietii asta cauta, oameni pe care il foloseasca si sa-i prosteasca sa traga in jug in timp ce ei fac pula mare fara sa faca nimic. E in sangele lor, in adn, n-ai ce sa faci decat sa ii iei cat mai putin in serios si sa nu te mai implici la munca.

    Vezi ca se duce proiectul in balarii ? Zici o data – ba baeti, nu e bine. A, nu inteleg ? f bine, treaba lor, sunt banii lor nu ai mei sau ai tai. Te duci la sedinte, faci ce ti se cere, dar nu te implici tu sa schimbi, sa corectezi, sa ajuti etc … Atat timp cat te platesc sa faci ceva tehnic, aia faci. Nu e datoria ta sa le dai alte solutii ca nu esti platit pt ‘management consultant’ sau ‘business transformation’

    Despre imbecilii care pupa in cur companiile care ii angajeaza chiar nu merita sa comentez nimic. Astia sunt aia carora le tremura chilotii ca sunt dati afara … asa cum povesteai despre managerul ala care stia ca nu si-ar gasi alt job.

    Tot timpul va fi nevoie de oameni tehnici care sa stie ce fac. tocmai ca sunt foarte putini. Din pozitia ta poti tehnica sa-i lasi cu curu in balta cand au nevoie de tine si n-are cine sa faca treaba si sa vezi cum devin mielusei cand li se clatina scaunul. Dai din cap cand se vb despre echipa, leadership si mergi mai departe.

    dar, sincer nu-ti mai pierde frate timpul si energia cu scandaluri inutile ca ala cu grasa angajata anului.

  32. Franxu says:

    Tu le ai dat notice? Eu le am dat la compania unde am lucrat. Problem este Ca nu mi au platit holiday. Tie ti lau platiti? Eu am fost employed

  33. Manowar says:

    Nu am plecat inca. Asa ca nu stiu ce vor plati si ce nu, dar nu ma astept la genul ala de surprize.

  34. Manowar says:

    E o copilarie asta cu mi-e jena sa le iau banii … plm, ia-le si cat mai mult, lasa-i in curu gol daca poti.

    Da, ma. Pe ceva care merita platit. Ce fac eu nu prea merita platit cu atat. Si nu pot sa-i las in curul gol, pentru ca daca ma duc si le cer o marire si ma intreaba “pentru ce, cum justifici cererea asta”, pur si simplu nu am ce sa le spun. Si d-aia e jenant.

  35. Mikimoto says:

    I feel you, Mano…

    Da’ rau de tot! Si aia cu muschiul est-european care se inmoaie la comfortul vestului, si cu alegerile aparent neinspirate de la job, si cu banii gramada pe facut mai nimic toata ziua…

    Eu stau la compania asta de 12 ani, dublu cat tine. Nu am lucrat de acasa ca sunt dezordonat si mai si riscam sa-mi beau mintile de plictiseala. Dar in primii 7 ani aveam de condus intre 5 si 12 minute pana la slujba. Asta cand nu incalecam pe bicicleta, ori o dadeam pe role, la misto, o juma de ora.

    Scriam software. Binisor spre excelent, si ma pisam oricand, cu jet spumos, pe mecla oricui imi declansa alergia la prostie. Eram ceva manageras ca titlu si bani, dar ca munca depusa eram undeva mai degraba intre Sr Dev si Team Lead. La apogeu, le-am rescris in 3 ani un modul de web app care timp de alti 7 ani dupa, nu a avut nevoie de niciun fel de hotfixing ori updates, dar inca le baga intre $5M-$7M anual. Bonusurile mele nu au deposit 12% anual, asa ca n-am chiar dat-o parte-n parte.

    De aia nu mi-e jena azi, ca manager complet irelevant, sa iau bani nemunciti. Da, poate o luna-doua ma agit ca iepurele pe pastile, mobilizez echipe, incurajez indivizi, pun umarul la greu, apoi ma trag la umbra.

    Nu fur, ci doar ard gazul, pastorind incompetent o gasca din care 1/3 sunt formidabili, 1/3 sunt cam lichele si 1/3 tampiti iremediabil. Ultimele 2 treimi sunt mai incompetenti ca mine, din moment ce, daca imi suflec manecile, pot face treaba lor mai bine ca ei. Doar ca (1) nu sunt platit sa fac asta, si (2) nu pot face zilnic munca pentru 10-15. Asa, se intampla odata, la misto, pentru unul… Dar nicidecum zilnic.

    Varful de 1/3 sunt aia alesi corect si crescuti de mine, drojdia de pe fund e mostenita, si mijlocul sunt aia care m-au facut din vorbe si acum e jenant sa ne mai confruntam la clipa adevarului.

    Trebuia sa ma incorporez si sa stau pe contract anii astia.

    Dar totusi, casa am platit-o, nu am murit de nervi pe naveta, si nenumarate dupa-amiezi de vara am pescuit, am jucat tennis, am cazut cu rolele/bicicleta… Nu sunt pretentios; la mine o vacanta reusita inseamna vreme frumoasa, un cort/o cosmelie de scanduri, si daca a mai picat o pizda tanara sau purisanca, ori un peste in carlig, viata curge lin. Pana cand am inceput sa simt ca tine, Manoware! E de la glanda :))

    Cred ca in caz de extrema urgenta, mai am ceva juice, pe undeva.

    Ce e funny, este ca m-as intoarce la programare oricand, chiar si pe 1/2 salariu, cu conditia sa ma simt ca la petrecere si sa am probleme reale de rezolvat. Poa’ sa fie si bugurile altora, dar sa fie subtile, challenging.

    Ce este si mai funny, e ca ma apropii vertiginos de 50, si am vazut in dese ocazii reactiile celor de 25-30, cand trebuie sa decida angajarea unuia de 50… Not nice!

    Ce sa fac, o mai frec intre burice, pana una-alta…

  36. Mikimoto says:

    Cum justifici pretentia de marire a salariului?

    In numele fairness-ului, raportat la pretul curent al pietii. Adica: dati voi banii, sau ii dau altii?

  37. Deria says:

    Astept postul cu lucratul de acasa. 🙂

  38. Mihai says:

    Seria Blue is awesome.
    Si mie mi-ar placea sa citesc un articol despre lucratul de acasa.

  39. Manowar says:

    Si mie mi-ar placea sa citesc un articol despre lucratul de acasa.

    E unul scheduled pentru luni dimineata.

  40. Geo says:

    Muie Steaua . CA asta era scriitura careia ii ducea dorul. Vestul te-a molesit, dar dedesubt inca Mai e ceva din ce stiam 🙂 cred CA l-ai scoate la lumina daca ti-ai petrece 3 luni PE plaiuri mioritice.

  41. Manowar says:

    cred CA l-ai scoate la lumina daca ti-ai petrece 3 luni PE plaiuri mioritice.

    More like 3 days, dar nu e de dorit asa ceva..

  42. Deria says:

    Acum imi dau seama, Blue e o serie? S-o caut, atunci.

    Multumim de scheduled.

  43. ala says:

    Inca ceva legat de jena ca sunt esti platit prea mult etc. 2 aspecte, mai concret:
    – esti acolo sa faceti bani impreuna (tu si compania), nu sa cresteti copii. Ei cu relatiile, tu cu carca. Daca te platesc atat si nu comenteaza, inseamna ca fac si ei destui bani din dealul asta. Daca le dadea cu minus, mai ales dupa distractiile care le-ai avut cu ei. te zburau de mult.
    – din ce povestesti tu, cand e belita situatia, se apeleaza la tine. Aia conteaza enorm: un client care plateste niste milioane pe suport iti da muie din voleu daca l-ai lasat cu curu-n drum cand el pierde cateva sute de mii pe ora de downtime . Pentru aia (zic eu ca) esti platit cu scorul ala, nu pentru mizeriile de 2 lei pe care le faci zilnic.

  44. Manowar says:

    Stiu de ce m-au platit. Dar sincer, nu imi mai merit(am) banii.

  45. ala says:

    Oricum, 5 ani la o caruta mi se pare mult. Te plafonezi, le inveti automatismele si nu mai e nevoie sa aprofundezi mai nimic nou ca sa-ti faci treaba de zi cu zi. Ceea ce e foarte prost, exceptand cazul in care mai ai 1 an 2 pana la pensie. Nicaieri n-am stat mai mult de 2 ani.

  46. Manowar says:

    Pana la astia, nici eu. Cel mai mult cred ca am stat 18 luni la primul job in IT. La restu’, mult mai putin.

  47. ld says:

    Sunt curios la ce te referi când zici că trebuia să faci un pas in lateral. Aveai informații pe care le.ai ignorat?

  48. Manowar says:

    Sunt curios la ce te referi când zici că trebuia să faci un pas in lateral. Aveai informații pe care le.ai ignorat?

    Ma refer la mai multe treburi.

    Puteam sa trag doar pentru mine, nu si pentru altii.
    Puteam sa ma bag pe altceva, ca ocazii au fost.
    Puteam sa accept alte oferte (la altii)
    Puteam face ce altii nu pot.

    Puteam sa fac niste in mod diferit, atata tot. Nu spun mai multe ca nu are sens. Water…bridge…

  49. AI says:

    Mikimoto: in ce limbaj(e) era modulul ala de web app ?
    Sau in alta ordine de idei, facem o cursa cu role? Sau cu bicla 🙂