Si fun fact, avem niste contractori pentru AI ca vor sa puna AI ca cica e cool si cica ne costa unu sau toti nu sunt sigur vreo 4000 pe zi si gen nu au aia chestiile gata pentru ei ca sa lucreze asa ca stau intr-o camera fara ferestre toata ziua. Faza e ca compania lor ia 4000, unii din ei nici nu sunt platiti ca nush daca au 18 ani gen. O-i fi eu fraer de fel, dar macar nu ia compania sute de lire pe mine si mie imi da surcele.
Laivaiu, ca tot ai mentionat algo trading, nu cumva aveti nevoie de niste 9kW cabinet pentru server hosting , cat mai aproape de matching engines ? plus access la ceva EU/NAM/ASIA markets ? Euronext, ICE, WSE, Eurex, SGX etc. Sa manance si gura nostra ceva…
Iar eu la munca cand reclam ca merge ceva greu, la final mi se spune ca e de la platforma mainframe, csf, ncsf. E un haos generalizat cand vine vorba de aplicatii software pentru angajati, mai rau decat sa gasesti ce ai nevoie pe site-ul vodafone sau orange (facute de alti oligofreni).
Si toti dau din cap cu gravitate: a dat eroare. Cacat! A DAT EROARE!!! Si apoi serverul e sters automat, ca pula mea, a dat eroare. Si aia de la ingineri verifica vreo 6-8 luni sa vada de ce-a dat eroare.
De vina sunt contractorii desigur si insuficienta lor pregatire:
“s-au risipit bani pe pregătirea unor persoane care să menteneze sistemul şi care nu se pricep, nu au fost pregătiţi corespunzător”.
Foarte util postul, mulțumesc ! Vorbeam cu o cunoștință din BCR și-mi povestea cât de la mișto lucrează ăia de la direcția carduri, ce tone de erori și ce de probleme au. Nerezolvate. Mi se părea că exagerează. Se dovedește că eu sunt cel naiv. Mă rog, mai spunea o chestie, că treabă e deliberată, ca să sictireasca lumea și să-i împingă spre folosirea smartfon-ului in loc de card, iar asta ca pas intermediar spre niț’cai cip RFID în brățară. După cele povestite de tine, nu știu cât e deliberat în acțiunile ălora și cât e prostie pe bani mulți.
La Raiffeisen cardurile merg fără greșeală. E adevărat că la un moment dat au încercat să mă convingă să trec pe telefon,dar n-au avut nici un succes,le-am explicat că urăsc să mă chinui cu un ecran mini când acasă am un ecran de 1 m.
Intre timp in Romania sistemul de sanatate da eroare de 17 zile, cu toata mentenata facuta cu maiestrie de Siveco:
Am ras.
Pula mea, mi se pare normal. In Romulania ia contractul cine trebuie si e angajat tot cine trebuie. Ar fi culmea sa mearga. Cand eu aveam 1000 de euro, in 2010, erau baieti pe 3000-5000 unde trebuia. Nu erau demni nici sa-mi linga bocancii, da’ aveau ei job caldut? Aveau.
fiecare metru de fibra in plus conta la latenta si latenta era totul
Hehe, gluma mea favorită pe temă este “futu-l în gât pe Einstein, că a decretat el că lumina nu poate merge decât cu 300kkm/s”.
Ca și chestie interesantă, pe distanțe mai mari este mai rapid cu microundă (pentru că line of sight și refractive index), nu cu fibră: https://arstechnica.com/information-technology/2016/11/private-microwave-networks-financial-hft/
Faza funny este că link-ul resprectiv (Frankfurt-Londra) funcționa de ceva vreme și s-a făcut public doar pentru că un competitor a anunțat cu surle și trâmbițe că au făcut un link rapid așa că au ridicat și ăștia două degețele, “știți, și noi”.
“A couple of years later though, a competitor completed its own microwave link between the two cities—and thus the first company, not wanting to lose out on potential business, revealed that it too had a link between the cities. If a competitor had never emerged, that first link would probably still be shrouded in secrecy today.”
PS. On-topic: fuck everything finanțe-related. Da, banii sunt buni dar stresul (pentru mine cel puțin) nu a meritat. Bănuiesc că unii or avea toleranță mai mare.
Asa o fi, dar niste educatie financiara e bine sa ai. Altfel, banii pe care ii castigi ii pierzi la fel de repede cum i-ai castigat, mai pui banii sa lucreze pentru tine, nu doar tu pentru bani etc. etc.
PS. On-topic: fuck everything finanțe-related. Da, banii sunt buni dar stresul (pentru mine cel puțin) nu a meritat. Bănuiesc că unii or avea toleranță mai mare.
La mine nu pot spune c-ar fi stress. Ma rog, e, da’ nu la modul ala de “omg, jobul meu, ce ma fac”. E la modul “doamne, Isuse, planeta asta o sa beleasca pula, sunt inconjurat de cretini”.
Ca și chestie interesantă, pe distanțe mai mari este mai rapid cu microundă (pentru că line of sight și refractive index), nu cu fibră:
…Astia-si trageau sediu perete-n perete cu bursa, gen =)) Fibra, tata.
Asa o fi, dar niste educatie financiara e bine sa ai. Altfel, banii pe care ii castigi ii pierzi la fel de repede cum i-ai castigat, mai pui banii sa lucreze pentru tine, nu doar tu pentru bani etc. etc.
Aud des chestia asta – si are un sambure de adevar – dar 99% din noi pot trai linistiti cu “educatie financiara” aproape de 0. Pentru ca degeaba stim in ce-ar trebui sa investim daca nu ne permitem s-o facem 🙂
Nu chiar zero. Cu zero educatie finaciara iti iei vacante in rate si cumperi garsoniere in Militari cu 70k. Daca ai bani de pus deoparte, ai si bani de investit 🙂
Asa o fi, dar niste educatie financiara e bine sa ai.
Mă refeream la job-urile tehnice din domeniul financiar.
Educația financiară este altceva. Iar din job-urile respective nu obții neapărat asta (deși ceva-ceva tot se lipește) ci ce a menționat Manowar, “omfg, cum kkt merge asta, la primul sughiț se duce totul pe pulă”.
Nu chiar zero. Cu zero educatie finaciara iti iei vacante in rate si cumperi garsoniere in Militari cu 70k.
Plm, d-aia am zis “APROAPE de 0”, in loc de “0”.
Daca ai bani de pus deoparte, ai si bani de investit
Aia-i teoria, da’ e gresita.
Exemplu bazat pe caz real (al meu). Iau o suma destul de mare pe luna. In teorie, pot “pune deoparte” (deci pot si sa investesc) cateva mii lunar. In realitate, banii aia se duc spre mortgage. De ce?
Pai, rata lunara, pana recent (a scazut acum la 585 de lire sau cam asa ceva) era la 650. Din astea 650 de lire, 340 erau dobanda. Daca nu platesc mai cu talent mortgage, o sa tot platesc dobanda. Daca e sa platesc dobanda si sa investesc in ceva, atunci ceva-ul ala ar trebui sa aiba un randament bun de tot, unu’ care sa acopere dobanda platita.
Sa se calculeze ce randament ar trebui sa aiba o posibila investitie pentru mine astfel incat sa merite sa investesc banii in altceva in loc sa-i bag la mortgage overpayments cu talent.
…iar la mine-i cazul bun, in sensul ca de bine, de rau, eu ar trebui sa pot scapa de chestia asta relativ rapid (cam de vreo 7-10 ori mai rapid decat dorelu’ standard). Dorelul standard nici macar nu are optiunea asta – fie ea buna sau rea. Dupa ce-si plateste ratele, facturile si pulameaurile, ramane cu bani de-o ciunga si poate investi fix pula in pizda.
Ca idee, dorelu’ average castiga cam 35k, plus-minus. Asa, pe la vreo 2100-2200 pe luna, cred (depinde, poate are student loan sau plm, nu stiu). La mine chiria si facturile sunt acum pe la vreo 1900, cred. Nici bani de transport si haleala nu ar ramane, ce cacat sa investesti?
Poti incepe sa discuti de investitii cand ai acolo macar locuinta achitata, 50k cash si 0 datorii. Haaaai sa zic 30k, desi e cam gluma proasta. De-acolo, IN TEORIE, cu ceva educatie financiara (da’ poti suge pula cu ea in brate, la o adica), poti incepe sa discuti despre investitii. Pana acolo, e ca si cum as vorbi eu despre cumparat insula privata – pot, ca nu ma opreste nimeni, da’ as fi cam ridicol.
Sa se calculeze ce randament ar trebui sa aiba o posibila investitie pentru mine astfel incat sa merite sa investesc banii in altceva in loc sa-i bag la mortgage overpayments cu talent
Orice are un return mai mare decât dobânda, plus o marjă de siguranță pentru risc (cât de mare este acel risc decide fiecare…)
Pentru mine, care am rata mică, este mai eficient asta (cel puțin în ultimii 3 ani): https://finance.yahoo.com/quote/ADBE/key-statistics?p=ADBE
18% pe an este semnificativ peste rata creditului.
Da, dacă mâine cade piața în teorie pierd. În practică este puțin probabil să scadă sub prețul la care l-am achiziționat (multe dintre ele la 100). Heh, pierzi, câștigi, jucător te numești 🙂
Sa se calculeze ce randament ar trebui sa aiba o posibila investitie pentru mine astfel incat sa merite sa investesc banii in altceva in loc sa-i bag la mortgage overpayments cu talent.
Orice are un return mai mare decât dobânda, plus o marjă de siguranță pentru risc (cât de mare este acel risc decide fiecare…)
Raspuns corect. Nu stiu cat e rata la credite in UK, in zona euro e la 1-2%, dobanda la depozite este 0, chiar negativa. Faptul ca ti-ai cumparat o casa nu e un lucru rau, scapi de platit chirie, dar cand o sa termini de platit casa o sa vezi ca o sa ai ceva disposable income cu care poti sa te joci.
Si, pula mea, tu mai ai credit? Nu ai terminat cu el?
Este (relativ) recent, pentru casă (apartamentul nu a fost cu credit și l-am păstrat). Dacă aș vinde din acțiuni aș putea să îl achit însă după cum am spus mai sus este mai eficient (cel puțin deocamdată) să le mai țin. Prefer să am un buffer la dispoziție pentru cazurile de doamne-ferește. Acțiunile le transform în bani lichizi imediat, casa… not so much.
Acțiunile le transform în bani lichizi imediat, casa… not so much.
Adevarat. Dar depinde la cat ajung cand ai tu nevoie
În cazul în care se produce o criză iar acțiunile scad, cel mai probabil și prețul imobiliarelor va fi în scădere. Decisions, decisions 🙂
Pe de altă parte, pe termen lung (dacă ai cu ce să “ride the storm”), return of investment este destul de consistent. La criza din 2008 acțiunea a scăzut la jumătate (20), și-a revenit în 4-5 ani și uite unde este acum 🙂 În cazul meu, chiar dacă mâine scade la jumătate (150), tot sunt pe plus, majoritatea le-am achiziționat pe la 100, altele pe la 200, averaging out iese ok. Ideea este că le-am luat pentru long term investment, nu la speculă, aia este pentru altă ligă 🙂
Nu spun că ce fac eu se potrivește pentru toată lumea, fiecare își face calculele sale, doar prezentam cum stau eu.
Bah, ca veni vorba, daca inteleg bine… de ce nu copiati automatizat campurile alea in excel? Adica, de ce n-au facut sa se poata face asta? Ca excelul are API. Adica, de ce va mai pune pe voi sa le luati cu mana daca sunt multe si nici n-au implementat un copy/paste sau n-au facut controlul editabil? Sper sa fi inteles bine.
@Rootus: nu te contraziceam cu privire la alegeri. Ziceam doar de faza asta:
La criza din 2008 acțiunea a scăzut la jumătate (20), și-a revenit în 4-5 ani și uite unde este acum ?
…ca in functie de moment, poti sa iei teapa mai mare cu stocks. Da, le faci cash mai usor, dar pierzi mai mult. Adica, au scazut imobiliarele atunci, dar au scazut mai putin. In cazul meu, daca imi amintesc bine, la crash s-a dus jegul de la 91k la 68k. Gen la 68k il vindeam razand. Hai, 65 sa fie rapid. Nasol, dar nu nasol de -50%
Aia e tot ce ziceam, ca nu e chiar la fel pana nu ai peretii achitati. Dupa, da, stocks ftw pe termen mediu-lung, ca atunci nu esti fortat sa vinzi si poti astepta sa isi revina oricat e nevoie. Treaba e ca pentru a face asta, trebuie sa te cam asiguri ca nu-ti bate banca la usa sa te trimita sa dormi prin cartoane – in special daca ai si copii/familie. Hai, daca esti tanar si singur, te mai relochezi la parinti sau prin vreun shared. Da’ cu familie…mai greu.
Smecheria e sa n-ai nevoie sa vinzi – actiunile sau casa. Si e ceva mai probabil sa n-ai nevoie sa vinzi DUPA ce-i casa platita. Cam aia-i treaba de care vorbeam eu, ca educatia financiara o fi frumoasa, da’ nu inseamna nimic pentru cei mai multi oameni, ca au nevoie de 20-35 de ani pentru a-si plati casa. Si n-o cumpara chiar la 18 ani. Pai, pula mea, pana apuca sa plateasca rahatul ala, au deja 50-60 de ani. Un pic cam tarziu sa mai investeasca in ceva. D-aia spun ca educatia aia financiara e mai utila pe hartie decat in realitate. Nu strica s-o ai, evident, da’ la ce pula mea bun s-o ai cand n-ai ce investi?
Uite, tu zici c-au picat actiunile la $20. Beton, pai educatia financiara iti spune ca atunci e momentul sa cumperi – asa, de cati bani iti permiti sa bagi. Da’ ai cu ce? Ca asa, momentul ala a fost si cu dotcom crash si cu restu’, da’ ai avut bani de bagat? Eu, de exemplu, nu prea – nu la momentul potrivit.
Prima grijă e să nu mai ai datorii gen ipoteci – sunt surprins câți oameni consideră că stau bine când de fapt au zeci de mii de euroi datorie.
Dup-aia poate să înceapă distracția pe alte planuri – și da, acțiunile sunt o opțiune clară. Cu condiția să aducă și ceva dividende și să nu fie prostii riscante gen futures unde la o variație de 0,0 ceva rămâi fără nimic. 🙁
@Manowar: spui ca s-a dus de la 91 de mii la 68 de mii. Cat era cursul cand era 91 si cat era cand se facuse 68? Ca daca ai dat 91 cand era cursul 3.2 si luai 68 cand era 4.35, parca nu au scazut preturile asa tare, ca potentialii cumparatori cam erau platiti in lei.
@Claw: n-au nici o legatura absolventii din domeniul financiar si cei ce lucreaza in banci cu educatia financiara (ti-o spune unul cu diploma de finante-banci in buzunar, diploma tiparita pe o hartie cam tare ca sa fie intr-adevar utila). In facultatea aia nenorocita in 4 ani nu te invata nici dracu’ de cartea lui Clason, Cel mai bogat om din Babilon, nu te invata nimeni cat de important e sa economisesti si cat de important e sa te imprumuti din economiile tale si nu din banii bancii la nevoie, sau cum ramai in fundul gol in caz de schimbare/pierdere de job.
Cei mai multi angajati din domeniul bancar sunt plini de datorii, chiar daca castiga zeci de mii de euro anual au rate pe 30 de ani la o casa de 60 de mii de euro, au carduri de credit, au rata la masina (pe care iau noua si o schimba la 5 ani) si 0 bani in vreun cont de economii. Fuck them!
@Manowar: spui ca s-a dus de la 91 de mii la 68 de mii. Cat era cursul cand era 91 si cat era cand se facuse 68? Ca daca ai dat 91 cand era cursul 3.2 si luai 68 cand era 4.35
Sincer, nu mai stiu. Vezi si tu 2006-2007 vs 2009.
ca potentialii cumparatori cam erau platiti in lei.
Nu neaparat. Si oricum preturile se discutau in euro.
Nu ca ar conta, ca eu nu puteam vinde. Recesiunile sunt smechere daca ai bani sa cumperi atunci. Locuinte, actiuni, alte alea. Altfel…pula.
Ca sa fim f. exacti, s-a dus de la 91 la 68 fara ceva ca mai e si inflatia (zic asa, sa nu uitam, ca imi dau seama ca stii). Pe termen scurt nu e discutie, dar pe termen mai lung (15-20 de ani) se simte, la socoteala. Oricum daca te uiti pe zillow /etc, in State, aproape mereu(?) cresterea valorii casei e mai mare decat inflatia (vreo 20% in ultimii 10 ani).
Stai decent relativ la ( mulți ) alții – pentru că bănuiesc că nu te împovărează rata aferentă. Dar dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva și nu mai poți lucra un an nu e chiar roză treaba.
În rest da, mai ales că, și în caz de criză cad alți înainte. Și când deja numărul lor e semnificativ se va lua o măsură ceva de care, indirect, să beneficiezi și tu. Stricto senso însă întrebarea se mai pune și invers: au fost prețurile în zona respectivă și 42.000? Se poate repeta situația?
Exista datorii bune si datorii proaste, toate sunt proaste de fapt ca sa nu existe confuzii. Eu unul inca nu as fi putut face unele chestii daca nu m-as fi putut indatora. Stiu ca nu am salariu de contractor si vorbesc de alt nivel, dar eu am beneficiat de putina educatie financiara bazata pe instinctul meu. In timpul in care am platit rate am beneficiat si de chestia aia, altfel as fi strans bani si m-as fi chinuit.
Mie momentan mi-ar conveni sa dau o mie de lire la mortage timp de 30 de ani chiar si cu riscuri, pentru ca a doua varianta este sa dau o mie de lire chirie.
Cumparaturile le fac cu ala de credit in mare parte pentru ca mai primesc si niste puncte pe care o sa le folosesc vreodata.
O datorie foarte proasta ar fi atunci cand ai lua banii aia sa ii investesti si sa speri ca vei face profit cu ei. Atunci investitia trebuie sa acopere si dobanda.
Eu momentan imi pot acoperi toate datoriile cu economiile, dar nu o fac pentru ca daca as plati masina spre exemplu, in caz de ceva pe urma ar trebui sa vand masina ca sa pot continua, nu ar fi cazul ca sunt cumpanit si pun lunar o suma acceptabila la economii. Asa in caz de ceva pot plati ratele la masina si chiria pana imi revin si cand am terminat de platit masina economiile mi-au tot crescut. Daca as vedea in schimb ca veniturile mi-au crescut as achita datoria ca sa nu ma mai plictiseasca cu mailuri cu statements.
Eu am 45k datorie. La un apartament care se vindea în perioada asta în zona 90k. As zice ca stau decent, tu nu?
Din pacate…nu. Nu stai decent. Stai nitelus cam naspa la capitolul asta. Si tot din pacate, nu doar tu.
Tii minte ce ti-am zis acum vreo 7 ani cu tarile straine, Romulania, 6-9 luni si alte alea, cred. Plm, ma vad obligat sa plusez, asa ca ia un loc si asculta.
Te ia din cand in cand ideea ca nici in Romulania nu e rau. Ca e chiar bine ca “ai” (are banca) un apartament “la o adica”. Si cu cat stai mai mult deoparte de Romulania, cu atat te sperie mai putin ideea. Pana….pana stai cativa ani departe de Romulania. Si pe urma – se mai intampla – treci pe acolo. Cu treaba, in vizita la parinti/prieteni, in “vacanta”, cu ceva, nu stiu. Si in 3-15 zile te loveste in moalele capului: tu acolo nu mai poti trai.
Nu e o urgenta sau ceva, asa ca nu-i dai importanta.
Dar mai trece ceva timp. Si-ti dai seama ca e groasa: tu acolo CHIAR nu mai poti trai. Nu “fizic”, ca plm, se adapteaza omul si la gulag, daca e. Mental, asa, cumva. Nu e ca nu ti-ai gasi alt job sau alte alea. Ca banuiesti ca ti-ai gasi si toata lumea zice ca au si crescut salariile. E ca…simti ca nu prea ai mai putea. Si ca daca ai face efortul de a te “readapta”, rezultatul ar cam fi alt om, nu tu. Si mai nasol, nu e doar de tine. Mai e si de nevasta, daca ai. Si de copii, daca ai. Ca pentru tine mai e cum mai e – pana la urma te-ai nascut in jeg, no big deal. Doua-trei depresii, spasme, betii, mai “trece” (cu tot cu tine, dar trece). Dar cu restul, cu “totul”, e mai nasol. Rau de tot.
Si pe urma te uiti intr-o zi prin calendar. Sau, mai rau, in oglinda. Si parca nu mai luceste grasimea pe tine. Parca trebuie sa polishezi niste treburi. Parca ar cam fi cazul sa cunosti o gagica, sa o futi in pizda de data asta, sa urmasi-treburi – cat timp nu au Down cum laudae. Si hei, cacat, nu prea se potrivesc astea cu statul in chirie. Dar, sa vezi, treaba e ca ai considerat ca ai un asset de 45k din 90k. Si a parut o idee buna sa-l pastrezi, ca uite, a crescut piata. Pretul apartamentului a crescut! Cu vreo 15-25-35k. O investitie grozava. Sau asa parea.
…si pe urma e nasol. Pe urma iti dai seama ca au crescut in timpul ala preturile si pe unde esti tu. Prin Suedia. Germania. UK. Pe unde s-o fi dus fiecare. Doar ca…acolo au crescut cu 150k. Ca na, au pornit de la alte sume. Si tu tre’ sa iei o casa.
Te-ai bucurat ca ai un asset si i-a crescut valoarea cu 35k, sa zicem. In realitate, pentru ca nu ai avut aia 45k in buzunar, de un avans in noua tara, nu ai putut cumpara; asa ca, de fapt, ai pierdut 150k + dobanda. Si preturile cresc cu fiecare luna. Nu sesizezi pierderea pentru ca inca nu a venit nota de plata. Inca nu ai cumparat. Si in fiecare an ai platit chirie. Un 10k pe an, acolo, pe langa restul costurilor, sa zicem. Poate mai mult. Ca parca nu te tenta oricum sa cumperi. Si parca nici nu prea te tenta sa ramai acolo. Si parca era buna plasa aia de siguranta oricum. Dar treaba e ca descoperi ca ai pierdut mai mult strict din chirie decat ai “castigat” la “crestere”.
Cam asa sta treaba cu asseturile de genul si cu TCO/COO. Cam atat de asset e si cam atat de bine stai.
Chestia de mai sus nu se refera strict la tine, ci la aia aflati in situatia aia.
In 2010, era 240k o casa frumusica printr-o zona ok prin Londra. Acum e vreo 650k. Hai 500k daca sacrifici nitel la zona.
E adevarat, au crescut si-n Romulania preturile. Iei mai mult si tu cand vinzi. Cu zeci de mii. Dar…
Ai zice ca stai decent. Din pacate, nu prea e cazul.
Poti sa ma contrazici linistit 🙂
Eu, din pacate, nu am putut sa vand la inceput. C-as fi vandut. Da’ se prabusise piata si-n Romulania nici nu merge sa vinzi inainte de a plati – ma rog, in teorie merge, da’ e complicat. Si-ar fi fost prea scump, ca ar fi trebuit sa acopar din buzunar diferenta (plm, nici acum nu cred ca a ajuns apartamentu’ meu inapoi la valoarea aia de 91k). Oficial, am iesit cam pe zero – ca pula mea, mai cu rate, mai cu inchiriat, haaai sa zicem si hai sa ignor ca le-am lasat alor mei vreo 20k din pretul de vanzare. Treaca de la mine. Sa zicem zero. Neoficial? Am pierdut niste sute de mii din cresterea preturilor aici, pana am putut sa cumpar. Plus vreo niste jdemii bune date pe chirie. Plus salariul de UK pe vreun an si ceva – cand a trebuit sa plec prin 2011, ca eram pe geanta; si-am revenit abia in 2012, da’ intre timp am fost platit la salariu de Romulania – si aia doar 6 luni, ca in rest…somaj, tata. Overall, in functie de cum calculezi, as spune ca “assetul” ala mi-a cauzat pierderi de vreo 250-450k.
Lasand discutiile generale la o parte, in cazul tau particular, daca privesti la modul 45k/90k, ai putea spune c-ai facut profit de vreo 15k. In…tu stii cati ani, ca tu stii cat timp a trecut de cand l-ai cumparat. Hai sa zicem 25k de euro, ca ai mai luat o chirie, ceva. Si cred ca-s optimist cand zic 25k, dar SA ZICEM. In…cati ani? 3?4?5? Discutam de un “profit” de 5k pe an, la o adica? Si pentru asta, ai pierdut…cat, in modul descris mai sus? Stiu, tu oricum nu ai fi cumparat in Suedia, ca erai in Germania. Stiu, pe urma te-ai intors in Romulania. Stiu, nu se stie daca ramai in Suedia sau nu. Ca era oricum greu sa faci planuri. Da’ asta nu schimba lucrurile cu nimic. Pentru ca oricum ai platit chirie in Germania/Suedia – bani care s-au cam dus dracului de pomana. Oricum nu ai cumparat nici in Germania, nici in Suedia. Si de Suedia nu stiu prea bine, da’ la nemti probabil ca ai da acum bairam daca ai fi cumparat p-atunci cand erai acolo. Ca am senzatia ca au cam sarit preturile serios de tot, din ce-mi zic altii.
Greseala de la bani se trage. Ca traiesti intr-o tara straina si te uiti, hopa, mi-au ramas luna asta XXXX euro! Pai sunt boss cand ma intorc in Romulania cu economiile mele! Si te uiti in alta parte. Treaba e doua. Prima e ca in realitate nu prea-ti mai arde de intors in Romulania. A doua e ca si daca te-ai intoarce, ai descoperi ca nu-ti cumpara mare lucru acolo economiile tale. Un apartament? Da. Sigur, fara dubiu. Da’ nu prea e cum trebuie. Unde trebuie. Nu prea ai ce trebuie in jur. De la aer la lac si padure si pula mea. Pentru aia trebuie casa. Si nu oriunde, trebuie undeva anume. Si-acolo, pula mea, nu prea cumperi cu economiile alea, ca aia nu mai e cat un apartament – e cat vreo 4; si se pare ca chiar atat de mult nu ai economisit…
Bine, nu ca ti-ar rezolva casa problemele, fie ea si o vila draguta prin Branesti. Ca pula mea, ai avea casa, da’ aia nu-ti face drumuri, mancare mai decenta, aer, job, viitor pentru boraci, scoli, sistem de sanatate, sistem in general etc. Mai spre deloc, asa.
Cum am zis, tu crezi ca stai decent. Mie mi se pare ca nu prea, da’ plm, tu stii mai bine.
Sincer, nu mai stiu. Vezi si tu 2006-2007 vs 2009.
Cursul in 2007 prin iulie era 3.12 lei la un euro; in 2009 tot prin iulie era 4.21.
91000 de euro in iulie 2007 insemna 283920 lei; 68000 de euro in Iulie 2009 insemna 286280 lei. Adica mai scump cu 2360 lei; si cica “se prabusisera preturile”.
Acum e tot vreo 80-90 de mii in zona, cu diferenta ca euro e la 4.7 lei, practic mai scump cu 60% mai scump fata de 2007.
Nu vad care-i problema. Presupun ca tie iti place sa faci peste 1h pana la job, sau iti place cum e Bucurestiul acum, de tot orasul face naveta pana in Pipera.
Nu vad care-i problema. Presupun ca tie iti place sa faci peste 1h pana la job, sau iti place cum e Bucurestiul acum, de tot orasul face naveta pana in Pipera.
Problema e mai multe.
In primul rand, noi am evoluat – ca specie – multumita “zbaterii” (scuze, pula mea, ma refer la “struggle”, dar sunt lesinat in dimineata asta si nu-mi dau seama ce cuvant sa folosesc). Faptul ca era p-afara frig ne-a fortat sa ne tiram in pesteri. Sa-nvatam sa facem focul. Sa-nvatam sa facem haine. Chestii de-astea. D-aia noi suntem vii si dinozaurii nu prea. Cand dispare struggle-ul ala, dispare si evolutia. Si la ce atata zbatere – lasa ca ne da tatuca bmw casa si masa si…
In al doilea rand, treburile de genul asta duc la dependenta. Nu ma refer la addicts, ma refer la faptul ca Herr Dorel si Mister Giani ajung sa depinda in totalitate de gigantu’ ala care le da casa, masa si restu’. Si nu e bine, ca asa incepe sclavia generalizata. Ca pe urma gigantu’ ala hotaraste ca, stii ce, la ce pula mea sa mai primesti si salarii sau concedii sau pensii, e destul ca primesti casa si masa si daca nu-ti convine, roiu’ de-aici si succes, ca mai sunt destui la usa.
In al treilea rand, de-a lungul vietii…iti mai si pierzi jobul. Cumva. N-are importanta cum si de ce, da’ se mai intampla. Si poate fi un pic nasol, da’ nu-i un dezastru. Devine un dezastru abia cand pierderea jobului e echivalenta cu pierderea “vietii” (nu ma refer la moarte, evident, ci la faptul ca pierzi tot ceea ce stii). Ca vii din lagaru’ BMW si aia-i tot ce stii. Acolo-s toti aia pe care-i stii. Skillurile tale sunt utile strict pe-acolo. In sistemul ala, cu jobu’ iti pierzi si locuinta si reteaua sociala (nu, nu facebook) si restul. Parca-parca treci de la “neplacut” la “dezastru”. Si parca nu-i bine deloc. Un angajator trebuie sa fie capabil sa scape de tine, da’ nu trebuie sa fie capabil sa-ti futa toata viata. Pentru ca-i o balanta relativ delicata acolo, una care trebuie mentinuta.
In al patrulea rand, revenind la partea aia cu struggle, un om TREBUIE sa alerge dupa ceva mai bun. Dupa un loc de inchiriat ceva mai bun, mai spatios, mai pula mea. TREBUIE sa se obisnuiasca rapid cu alegerile – mai precis, cu faptul ca trebuie sa le faca si ca exista consecinte. De pilda, daca ma mut in Baneasa, ajung mai repede-n Pipera, da’ e mai scump (vorba vine mai repede). Daca ma mut in Catelu, poate ajung mai greu, da’ e mai ieftin. Si trebuie sa faca alegerile alea si sa plateasca pentru ele, ca asa invata. Treaba aia elimina alegerile.
In al cincilea rand, un om trebuie sa interactioneze cu oameni din afara jobului. D-aia cu care nu se fereste sa se imbete, sa adoarma pisati pe ei intr-un sant, sa se futa, sa mortii lor. Chestia aia e pur si simplu inchisoarea saracilor, nimic mai mult, doar ca-i vegheata de big brother.
In al saselea rand, asta afecteaza chestiile locale. Sa zicem ca tu locuiesti in Vascauti. Si brusc vine acolo BMW sa faca o fabrica de-asta. Cu workhouses sau cum le vor numi nemtii, ca-i irelevant. Ia spune-mi, ce se intampla cu economia locala? Sa luam, de exemplu, piata locuintelor – de cumparat sau de inchiriat. Sa luam apoi efectul celor 3000 (sa zicem) de angajati. Ca aia tot vor folosi drumuri, tot vor folosi niste scoli pentru boraci (poate, daca au), tot vor creste cozile la supermarket, da’ de contribuit la economia locala…pai, nu prea. Si aia care locuiau pana mai ieri in Vascauti se trezesc pur si simplu pedepsiti pentru asta. Ca exista doar pierderi pentru ei – rewards nu prea.
In al saptelea rand, daca am o problema cu landlordu’ – la modul “am alea stricate-n casa si nu le repara” – imi bag pula-n mortii lui, il dau in judecata sau nu-i mai platesc chiria sau ceva de genul. Dar hmmm, oare mai pot face asta cand landlordul e angajatorul meu? Ca balanta aia parca nu prea mai e cum trebuie sa fie…
Cred c-as putea continua cam pana la “in al coispelea rand”, dar ma gandesc c-ar trebui sa fie suficiente astea sapte.
Eu n-am zis ca trebuie sa faca lagare de munca, dar sa ai ca beneficiu o chirie decenta (si nu umflata pentru ca niste baieti cu prea multi bani au inceput sa cumpere case ca la monopoly), langa locul de munca, nu e o idee rea. Nici nu iti imaginezi cat de mult stress am eliminat pentru ca ma duc pe jos la munca.
Ca vii din lagaru’ BMW si aia-i tot ce stii. Acolo-s toti aia pe care-i stii. Skillurile tale sunt utile strict pe-acolo.
Valabil si azi, pentru majoritatea corporatiilor.
Devine un dezastru abia cand pierderea jobului e echivalenta cu pierderea “vietii” (nu ma refer la moarte, evident, ci la faptul ca pierzi tot ceea ce stii) […] In sistemul ala, cu jobu’ iti pierzi si locuinta si reteaua sociala (nu, nu facebook) si restul. Parca-parca treci de la “neplacut” la “dezastru”.
Pai, nu se intampla la fel si in ziua de azi? Iti pierzi casa (nu mai ai bani de rate, chirie, intretinere), poate prietenii nu vor sa iti plateasca mereu berile cand iesiti in oras, parca nici nevasta nu te mai vede asa frumos si potent, ca nah, nu poti sa o mai duci in Italia la 5*, ci doar la o plimbare in parc etc. etc.
In al patrulea rand, revenind la partea aia cu struggle, un om TREBUIE sa alerge dupa ceva mai bun. Dupa un loc de inchiriat ceva mai bun, mai spatios, mai pula mea. TREBUIE sa se obisnuiasca rapid cu alegerile – mai precis, cu faptul ca trebuie sa le faca si ca exista consecinte. De pilda, daca ma mut in Baneasa, ajung mai repede-n Pipera, da’ e mai scump (vorba vine mai repede). Daca ma mut in Catelu, poate ajung mai greu, da’ e mai ieftin. Si trebuie sa faca alegerile alea si sa plateasca pentru ele, ca asa invata. Treaba aia elimina alegerile.
Omul poate sa alerge sa iti inchirieze/cumpere casa lui ca sa nu fie nevoit sa se mute cand schimba jobul. Ok ma mut in Baneasa sa fie mai aproape de Pipera, dar o sa ratez oportunitatile de la Grozavesti. Dar daca m-as muta la Unirea…
In al cincilea rand, un om trebuie sa interactioneze cu oameni din afara jobului. D-aia cu care nu se fereste sa se imbete, sa adoarma pisati pe ei intr-un sant, sa se futa, sa mortii lor.
Corect, doar ca dupa o anumita varsta, oamenii interactioneaza cu cei de la job. Asa cum in adolescenta ieseai cu colegii de liceu.
In al saselea rand, asta afecteaza chestiile locale. Sa zicem ca tu locuiesti in Vascauti. Si brusc vine acolo BMW sa faca o fabrica de-asta. Cu workhouses sau cum le vor numi nemtii, ca-i irelevant. Ia spune-mi, ce se intampla cu economia locala? Sa luam, de exemplu, piata locuintelor – de cumparat sau de inchiriat. Sa luam apoi efectul celor 3000 (sa zicem) de angajati. Ca aia tot vor folosi drumuri, tot vor folosi niste scoli pentru boraci (poate, daca au), tot vor creste cozile la supermarket, da’ de contribuit la economia locala…pai, nu prea.
Fix asta se intampla si azi. Dar fix asta! Citeste despre gentrification. Pai daca BMW o sa construiasca locuinte pentru angajati, nu ar trebui sa afecteze piata locala, tot cu casele goale or sa stea “landlorzii” din Vascauti.
De ce nu contribuie la economia locala? Angajatii o sa plateasca taxe pe salariu, o sa isi cheltuiasca banii local etc.
Nici nu iti imaginezi cat de mult stress am eliminat pentru ca ma duc pe jos la munca.
Ba imi cam imaginez, ca eu am lucrat vreo doi ani si jumatate de acasa… 🙂
Pai, nu se intampla la fel si in ziua de azi? Iti pierzi casa (nu mai ai bani de rate, chirie, intretinere),
Nu e vorba de faptul ca nu mai ai bani. Poate tu ai destui bani pentru a trai un an cand iti pierzi jobul. Dar…aia te dau afara oricum, ca alea-s locuintele pentru angajati. Intelegi diferenta?
Corect, doar ca dupa o anumita varsta, oamenii interactioneaza cu cei de la job. Asa cum in adolescenta ieseai cu colegii de liceu.
Aia-s ratatii, nu oamenii. Eu nu o ard cu colegii de munca si n-am ars-o niciodata cu colegii de munca – cel mult am mai baut cu cate unul, da’ nu in interes de serviciu, ci asa, ca ne intelegeam OK. Si aia cam o data la o eclipsa totala. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi sa ies cu colegii de munca d-aici. Cred ca mai degraba m-as spanzura.
Fix asta se intampla si azi. Dar fix asta! Citeste despre gentrification. Pai daca BMW o sa construiasca locuinte pentru angajati, nu ar trebui sa afecteze piata locala, tot cu casele goale or sa stea “landlorzii” din Vascauti.
Treaba cu gentrification e ca daca eu stau la mine acasa si vin in zona hipsterasii si pula mea, ok, o sa fie gentrified, o sa se scumpeasca p-acolo casele, o sa dispara bodega aia ieftina si-o sa fie inlocuita cu chestii scumpe si mainstream etc. Bun, dar la schimb, se scumpeste si casa mea, boss. Gen OK, nu mai pot sa cumpar o casa in zona si pentru fiul meu, da’ pot s-o vand pe-a mea si sa iau in alta zona 2-3. Si atunci macar ma aleg cu ceva.
Cand vin gigantii si fac acolo 100 de blocuri pentru cei 3000 de angajati, eu am doar zgomotul, agitatia, asfaltul si betonul, cozile pe drumuri si la supermarket si inghesuiala la orice si alte alea, da’ la schimb nu am vreun beneficiu. Ca nu-mi creste mie pretul casei, imi scade – ca acum sunt in zona de proletari. Pai, parca-parca nu-i prea cool dealul asta pe care mi-l propui. Poate ca nu eu trebuie sa mai citesc despre gentrification?
De ce nu contribuie la economia locala? Angajatii o sa plateasca taxe pe salariu, o sa isi cheltuiasca banii local etc.
Taxele lor pe salariu nu se duc la economia locala/autoritatile locale, credeam ca stii asta. Se duc la centru – indiferent ca discuti de centrul tarii sau doar al landului. Si nu ma ajuta pe mine – locuitor in zona aia – cu nimic.
Omul poate sa alerge sa iti inchirieze/cumpere casa lui ca sa nu fie nevoit sa se mute cand schimba jobul.
Asta poate ACUM. Cand chestia asta se intampla (daca se mai intampla; sa speram ca nu), nu mai functioneaza asa. Ca atunci cand te muti, te muti la urmatorul ghertoi cu workhouse. Si nu stiu de tine, da’ eu nu am chef de asa ceva.
Valabil si azi, pentru majoritatea corporatiilor.
Nu, nu e valabil si azi. Azi ma doare-n pula de colegii de lucru, ca eu nu cu astia o ard. Nici macar nu locuim in acelasi oras, probabil. Da’ daca trebuie sa fiu vecin cu ei zi si noapte si pula mea, parca-parca nu mai e asa de cool, ca eu n-am chef s-o ard cu plebea.
Sa repet punctul sapte, ca e posibil sa-ti fi scapat, sa fi scris in timp ce editam eu:
In al saptelea rand, daca am o problema cu landlordu’ – la modul “am alea stricate-n casa si nu le repara” – imi bag pula-n mortii lui, il dau in judecata sau nu-i mai platesc chiria sau ceva de genul. Dar hmmm, oare mai pot face asta cand landlordul e angajatorul meu? Ca balanta aia parca nu prea mai e cum trebuie sa fie…
Ceva de zis pe tema? Daca e sa adaug un pic la #7, in momentul de fata o groaza de companii dicteaza conditiile statului (pe baza faptului ca “eu angajez 10,000 de oameni si-i dau afara daca nu faci cum vreau eu”). Unde se ajunge cand pot adauga la aia si “…si ti-i las si-n strada, btw”?
Mai bine zis datorii inevitabile și de-alea la care te poți gândi de doua ori daca merita.
Cât despre faza cu locuințele pentru angajați am vazut așa ceva în Coreea de Sud – sunt practic unica “soluție” în condițiile în care metrul patrat de teren costa 100.000 de coco în Seul ( mai bine zis costa prin 2010-2011, când m-am fâțâit pe-acolo ).
Dar nu-mi imaginam ca așa repede va ajunge mizeria asta și în Europa… 🙁
Pai, ba, băieți, comunismul a murit doar in forma lui extrema, stalinism, maoism, castrism and shit. Dar pt ca i o forma f buna de control, a fost reinventat in politica multinaționalelor. Si ele au ajuns tot un fel de tătuc pentru angajați, tot la fel le asigura cele necesare(nu chiar la subzistenta, dar nici prea mult) si ii leagă de glie. Sa fii liber azi e la fel de lucru mare ca intotdeauna
Ce-i drept, gandirea comunista n-a murit si nici nu va muri prea curand.
E pur si simplu prea mare numarul cretinilor pentru care traiul ala comunist in apartamentu’ primit pe lista (da’ de la corporatie acum, nu de la partid) ar fi chiar un upgrade major, ca ei nu ar fi in stare nici sa inchirieze ceva, necum sa cumpere vreodata.
In sensul asta, te poti uita la ce requirements sunt pentru astronauti, cata munca si ce sacrificii…si pe urma te poti uita la vloggers and shit. Orice kid se poate uita la pewdiepie si poate spune “as putea face si eu asta”. Parca nu m-as uita la un lache d-ala flausat care are picioare de somalez dupa ce-a stat 8 luni pe MIR. Mai ales daca pentru aia a facut si o tona de antrenamente si-a invatat si matematica-fizica-alte vrajeli si traieste dand labe spatiale, ca-mi imaginez ca nu are multe matchuri pe tinder acolo.
In plus, am senzatia ca totusi castiga ceva mai bine aia cu jewtube. Si nu-mi poate spune cineva “da, dar cati vloggeri au succes?”, ca-ntreb si eu “da, da’ cati astronauti se plimba pe Luna right about fucking now?”. Sau cam asa ceva.
Foarte bine ca e asa. Foarte-foarte bine.
PS cred si eu in plm ca aia din China vor sa fie astronauti. Daca as trai acolo, si eu as fi like “I don’t want to live on this planet anymore”. Normal ca nu vor sa fie jewtubers. Ca nici nu cred ca au auzit de jewtube. Probabil ii trimite partidul in lagar daca incearca sa acceseze siteurile canibalilor imperialisti, ce dracu’. Si mai da-i in pula, vor fi astronauti pe dracu’ ghem. Cel mai probabil imi vor fabrica mie tricouri de 5 lire. Ia sa mai si suga pula, maimutoi galbejiti.
Si ele au ajuns tot un fel de tătuc pentru angajați, tot la fel le asigura cele necesare(nu chiar la subzistenta, dar nici prea mult) si ii leagă de glie. Sa fii liber azi e la fel de lucru mare ca intotdeauna.
Ati citit articolul in diagonala iar cretinul care l-a scris oricum nu a inteles nimic din ce a tradus. Compania la care lucrezi iti ofera locuinte cu chirie mai ieftina, in apropierea sediului, ca sa nu faci naveta restul din timp pe care il ai disponibil in ziua aia. Nu mai lucrezi, pierzi beneficiul asta, esti “liber” sa dai 50-100% in plus pe chirie si sa stai unde vrei tu. Ce e rau in asta? De ce sunt chiriile sau casele asa scumpe de dai tot ce castigi pe ele? Nu conteaza, noi suntem liberi, traim in capitalism, piata, cerere si oferta, asta e, hai si maine la munca ca avem rata de platit.
De parca companiile nu le asigura toate necesare celor din management, dar cand vor sa aiba beneficii si pentru restul de angajati… huo, comunism!
Ai nevoie de masina? Poftiti dom’ director una! Poftiti si chirie in apt de 4 camere pt toata familia, stati ca va platim si scoala privata pentru copii. Ai chef de un restaurant scump? Dom’ director are o intalnire de business in seara aia. Ai chef de o excursie undeva? Dom’ director trebuie sa viziteze un client in Singapore sau Japonia, no problem, business class, poftiti aici!
@claw: pai, m-ai intrebat care-i problema. Ti-am spus care ar fi cateva probleme. Din ce-nteleg, nu a fost convingator ce-am zis.
Incerc in alt fel. Poate iti pui tu intrebari.
Fii atent la mine. Costa vreo 40k (in Romulania, nu-n alte tari) sa faci un apartament. Sa-l faci, nu ca ar fi pe piata la pretul ala, doamne-fereste. Unu’ mai mic, asa, nu te gandi la vreun penthouse, ca nu e cazul.
Noi, in cazul asta, discutam despre o companie care sa le dea mai ieftin angajatilor d-astea. Construiesc ei (vorba vine, contracteaza pe careva), ca e simplu pentru o corporatie. Vorba aia, scot un bloc mediu dintr-un milion – si au de unde.
Problema e sa te intrebi tu de ce vor face asta. Pentru ca daca te duci tu – angajat pe unde esti tu – sa le ceri sa-ti dea si tie 800 de euro pe luna in plus, o sa cam strambe din nas. Si se pune intrebarea aia, ba, de ce pe partea asta nu mi-ar da (tot asa, valabil cat lucrez la ei), da’ pe partea cealalta ar baga 40k pentru curul meu? Gen de ce pula mea pana acum au dat toate alea listate de tine pentru management – cheltuieli de zeci de milioane fara probleme – da’ pentru angajati nu. Si acum brusc i-a apucat generozitatea. De ce?
…si daca avem putin noroc, descoperi raspunsul. E mai sus.
Pe partea mea, sincer, eu nu vreau sa-mi dea angajatoru’ chestii. Benefits. Smechereli. Mie sa-mi dea bani. Aleg eu cum ii sparg. Poate-i sparg pe toti prosteste, nu zic nu. Da’ pula mea…sa pierd pe mana mea.
Pe mine chiar mă distrează asta cu “+benefits”. Lăsați, mă descurc eu, tu dă-mi mie banii aia de benefits.
P.S. Singurul avantaj pe care îl are commuratia este acela că poate cumpăra mai ieftin, datorita volumui/volumelor. Bine, și numelui, dar aia e alta treabă.
Benefits. Smechereli. Mie sa-mi dea bani. Aleg eu cum ii sparg. Poate-i sparg pe toti prosteste, nu zic nu. Da’ pula mea…sa pierd pe mana mea.
Masina de serviciu a fratelui: cumparata de companie cu aproape 20% reducere (au cumparat vreo 100) si e neimpozabila; compania a platit 30,000, ca sa cumpere frate-meu masina aia ar fi trebuit sa ii dea vreo 75,000 din care sa ii ramana cei 36,000 net cu care sa plateasca pretul intreg.
Pe mine chiar mă distrează asta cu “+benefits”. Lăsați, mă descurc eu, tu dă-mi mie banii aia de benefits.
Pai poate sa tii dea, dar o sa platesti impozit pe ei si te alegi cu jumate din suma (net). Daca luam exemplul de mai sus, sa zicem ca firma iti ofera masina, iti plateste 300E rata de leasing, pai de banii astia si de discountul pe care il negociaza firma te alegi cu un Mercedes. Iti mareste salariul cu 300E, la tine ajung 150, din care iti iei un Renault, dar macar esti “liber” si masina e “a ta” (nu e a ta, e a societatii de leasing, osa fie a ta cand termini leasingul, o masina veche de 3-5 ani care nu mai valoreaza prea mult). Ce preferi?
Pleci de la job si pierzi beneficiul? Negociezi si la urmatorul job acelasi lucru.
Iar asta nu e doar un exemplu random, in Belgia se ofera masina pana si la programatori, companiile ies mai ieftin asa.
nu prea inteleg exact ce calcule ai facut, dar le-ai futut in pizda 🙂
am zis: apartamente ca al meu s-au vandut cu 90k. eu mai am de platit 45. Deci, daca il dau cu 80 (net) imi raman vreo 35k. Acum. Avand in vedere ca am dat pe el vreo 10k + bagat in el tot cam 10k, scos din el vreo 6mii (un an am stat moca la o prietena, il aveam inchiriat pe 290E, ca il luasem cu tot cu chirias). Plus ca am stat in el vreo 4 ani platind lunar 260e, deci cam cu cel putin 100e/luna vs chirie.
Eu nu am avut niciodata 45k de dat undeva. Scopul meu este sa se angajeze doamna sa vand apartamentul din bucuresti si sa fac un credit aici. La fel. Nu e ca imi place mie cu credit la banca, dar am aflat ca tre sa dorm intr-o casa. Si, as cam prefera din aia 1500e/luna sa fie cateva sute ai mei.
Da. Daca veneam in 2011 aici, aveam salariu vreo 2000 sumpic de euro. Si un apartament, ca asta in care stau, era vreo suta si ceva de mii, nu 3…
eu tot nu inteleg teama asta absurda de credit. Creditul este o cheltuiala, cam ca tigarile.
“daca nu mai ai de maine salariu”. Pai, tehnic vorbind, daca de maine nu mai am salariu si nu imi permit banii de rata am cam belit pula. Banii de chirie clar nu ii am si, ceva imi zice ca mai pot negocia cu banca sa platesc o perioada banii doar pentru dobanda, pana ma pun pe picioare. Sau, cand o sa imi fac creditu ala mare, o sa platesc 100e/luna sa imi asigur un venit mai mare in caz de vreun somaj. Exista solutii.
Problema e cand faci datorii prea mari pentru venitul tau actual. Si cand nici nu vezi o luminita de la capu la tunel. Ori, avand in vedere apartamentul din bucuresti, pe ala dau 260e. Apai, daca nu o sa am cum sa platesc 260e/luna..si as sta in romania, as putea sa ma intorc in pitesti unde am un apartament nelocuit si casa alor mei cu un hectar de pamant (din care scot io ceva de mancare).
Ceva imi zice ca sa ajung la nivelul ala ar trebui sa continui mult cu alcoolu si sa incep si ceva heroina
Dar nu e a lui. Daca vrea sa plece maine, pierde “beneficiul” si’l primeste urmatorul/altul. Despre asta e vorba aici.
Nu e a lui, dar foloseste gratuit masina de 36,000. Daca ii dadeau suma aia brut nu isi lua nici o masina noua decenta. Asa are masina de serviciu de 10 ani, motorina nelimitat, lui ii convine si angajatorului ii convine, sunt niste bani care nu se duc la stat ca impozit.
Stiu, unii prefera sa aibe Loganul lor decat sa aibe un Mercedes si carburant la dispozitie, probabil aia sunt si patrioti si merg zilnic la biserica. Am observat ca prostiile astea se aduna impreuna de obicei.
@Adi: la leasing mai ai ceva dezavantaje cand vrei in destinatii gen Turcia, unde trebuie nustiuce procura apostilata Haga, sau Ucraina, unde daca asiguratorul nu asigura furtul total nu primesti procura si nu te duci
(Patit personal).
Sau daca are firma pretentia sa completezi foi de parcurs pt fiecare km facut cu masina, de faci scurta la mana de atata scris.
Sau cand am fost la un teambuilding la mare la noi, eu conduceam una din masinile firmei si, cu cei din masina, am zis sa mancam un peste la Durankulak (5 km dupa vama veche). Sa vezi cata panarama mi-am luat de la firma ca am trecut granita fara procura si plm (sa faca mata procura pt atata). Sau cand am avut alt teambuilding la Balcik ca de ce mergeam cu 100 pe limita de 40 (erau restrictiile alea tampite pe vremuri pe la Kavarna) ca ei nu dau spaga 5 euro. Mai da-in plm de saraci cu troacele lor cu tot, cu a mea cu numele meu in talon am vazut si Ucraina si Turcia si Albania si Bosnia, nu m-a mai luat nimeni la intrebari si nu m-a mai durut capul.
Stiu, unii prefera sa aibe Loganul lor decat sa aibe un Mercedes si carburant la dispozitie, probabil aia sunt si patrioti si merg zilnic la biserica. Am observat ca prostiile astea se aduna impreuna de obicei.
Altii prefera sa aiba Mercedesul lor. Cu sau fara biserica. Omule, nu se reduce la “ori mergi cu loganul tau, ori cu Mercedesul lor”. Si, sincer, dupa o anumita varsta (sa zicem 25 de ani, ca pana atunci e scuzabil ca te impresioneaza marca, mai agati cu ea etc), daca am de ales intre loganul meu si mercedesul lor…cred ca aleg totusi loganul. Inteleg ca e o rabla odioasa, nu am avut asa ceva, dar imi place mie sa nu-mi ceara nimeni foaia de parcurs, sa nu cer voie sa merg undeva, sa pot transporta un cadavru transat….intelegi tu.
E misto sa-mi plateasca altii motorina/benzina, dar e si mai misto sa fiu platit suficient de bine incat sa fie complet irelevant cine o plateste.
nu prea inteleg exact ce calcule ai facut, dar le-ai futut in pizda
Nu mi se pare. Poate nu explic eu bine.
Da. Daca veneam in 2011 aici, aveam salariu vreo 2000 sumpic de euro. Si un apartament, ca asta in care stau, era vreo suta si ceva de mii, nu 3…
Da, cam asta e ideea. Cat timp ti-a crescut tie pretul in Romulania pretul cu cateva jdemii, a crescut afara cu 200k.
Cam asa si pe aici. Un apartament in Londra pe langa fostul-fostul job era 190k. Si acum acelasi apartament e 450k. Pampam.
@Adi
1. Cum adica foloseste gratuit masina? Nu munceste de banii aia / contravaloarea masinii & co?
2. Aia cu taxele & impozitele e cam asa: de acord cand e vorba de companii mici care nu au jdemii + 1 offshoreuri si care’si platesc, relativ, taxele locale. Cand vine vorba de mamuti din astia care platesc din aia mai lunga taxe, parca nu m’as bucura cand nu au de platit. Nu de alta, dar tot aia micii (inclusiv angajatii) vor suporta diferenta.
3. Logan vs Mercedes: depinde cum stai cu simtul proprietatii. Ca poate tie nu-ti place sa detii diverse, ci sa fii un om liber de capital / proprietati. Foarte bine. E ok sa nu ai.
eu tot nu inteleg teama asta absurda de credit. Creditul este o cheltuiala, cam ca tigarile.
“daca nu mai ai de maine salariu”. Pai, tehnic vorbind, daca de maine nu mai am salariu si nu imi permit banii de rata am cam belit pula. Banii de chirie clar nu ii am
E un pic prea simplista gandirea asta.
In realitate, daca stai cu chirie, OK, nu ai bani nici de chirie, sa zicem. Poate landlordul nu e flexibil. OK, te cari frumos. La parinti, cu vreun amic, la gagica, mai vezi tu. Si aia e, o iei de la zero.
Daca esti cu credit, hei, poate e flexibila banca. Dar poate nu e. Poate pierzi si locuinta si esti si dator, ca pula faliment personal in Romulania. Poate scapi, poate nu. Si cert e ca pierzi tot ce ai bagat in locuinta pana atunci. Avans, rate, overpayments, renovari, tot.
Nu, nu prea e la fel. Ca eu daca o luam de la zero in 2010, acum aveam de doua ori mai multi bani. Cel putin. Dar am luat-o de la minus, asa ca pula.
Problema e cand faci datorii prea mari pentru venitul tau actual
No, friend. Problema e ca venitul tau se poate injumatati sau poate disparea complet pentru o perioada lunga. Si in acelasi timp ti se poate mari simtitor rata – cu vreo 60%, sa zicem. Si mai poti avea si altele simultan, sa placa la toata lumea. Un divort, de exemplu.
Aia e prima problema.
Patite de mine. Fara alcool, ca nu beau. Si fara heroina.
A doua problema e ca da, era 100k un apartament pe langa tine in 2011. Dar tu nu aveai avans, sa zicem, ca aveai un credit in Romulania. Asa ca atunci cand o sa cumperi, o sa dai 300k. Sau 400k.
In teorie ai castigat vreo 35k cu apartamentul din Romulania. In practica, ai pierdut vreo 300k. Ca deh, ai platit si chirie afara in timpul asta, se aduna si aia.
Cam aia e treaba cu creditele. Pot fi ele si bune, dar aia in teorie. Tot in teorie, tu stai bine. In practica…minus 300k. Nooooroc.
Sa nici nu mai discutam de chestii conexe – gen poate nu mai pleci deloc, ca “acum m-am asezat, sunt la casa mea…”. Stiu destui de-astia. Si-au tras cumva o garsoniera pe unde nici metroul nu trece si gata, la ce bun sa plece, ei se descurcau. 7 ani mai tarziu, isi musca un picut manutele si-ar cam pleca, dar…e tarziu. Crede-ma pe cuvant ca discutam cu amici, d-aia care nu se fereau sa le zica in fata, la o adica. “Cat ti-a ramas tie luna asta din salariu, Liviule?” “Pai, 100 de lire, plm”. “Pai, vezi? Mie mi-au ramas 350, mai bine in Romania”. Mda, pai vad. 7 ani mai tarziu, cand discutam de de-astea, “trebuia sa plec si eu, da’ acum e tarziu”. Da, e.
Inteleg, tu crezi ca am futut eu calculele. Nu, nu le-am futut.
Ce 300k am pierdut boss? Am pierdut 6 mil euro ca nu am câștigat la loto.
Altfel am dat 15-20k (cu tot, avans, diverse renovări, electrocasnice), am luat, pana acu vreo 5000 înapoi.
Tu ești ca aia de la holyud, så moara pic și poc. Calculezi niște bani care nu au existat niciodată nici măcar în plan.
Faptul ca nu am venit în 2011 in suedia/nemtia are fix 0% legatura cu apartamentul ala. Dacă nu aveam apartamentu aveam cam aceeași bani în conturi, ca 150e/luna/5ani se aduna, doar ca nu aveam un posibil 30 de mii.
La fel, aici plătesc chirie. Cum făceam sa nu plătesc chirie? Inventam 50k euro?
Stiu, unii prefera sa aibe Loganul lor decat sa aibe un Mercedes si carburant la dispozitie
E o falsa alegere intre “Loganul meu” si “Mercedes-ul firmei”. Pare simpla alegerea: €10,000 Logan din salariul net (care costa firma vreo €24,000) sau masina luata direct pe firma la €24,000 (in Ro). La fel de falsa ca alegerea dintre “decat bogat si bolnav mai bine sarac si sanatos”.
Poate doar daca esti angajat cu toate impozitele platite de angajator sa aibe sens sa-ti ia firma masina. Mi s-a parut si mie mega-afacere sa-mi ia firma Cielo (!) sau Saab (SH cu probleme tehnice) sau Mercedes (sub-motorizat) sau RAV4 (cu GPS tracking si rapoarte automate de viteza excesiva).
Insa masina de firma vine la pachet cu toate dezavantajele mentionate mai sus (plus altele). Pentru mine GPS tracking-ul a pus capac.
De cand am inceput sa facturez direct pe firma mea am facturat tot costul ca si salariat (plus TVA plus masina desigur).
Parca e altfel sa am Mercedes-ul pe firma mea, cu recuperare de TVA si de amortizare – cam o treime discount sa zicem – pe langa discountul de la dealer pentru privilegiul de a-i cumpara masina.
La fel, aici plătesc chirie. Cum făceam sa nu plătesc chirie? Inventam 50k euro?
Simplu. Cumparai cand erai 100k. Cu avansul ala de 10k.
Stiu, dar tu nu ai plecat atunci, dar x si y. Asa e, dar nu conteaza. Ce conteaza e cat vei plati cand vei cumpara. Cam asa iti calculezi pierderile.
Nu, nu e de haliud, e de total cost of ownership si cost of opportunity. Poti sa citesti despre ele, ca nu le-am inventat eu ca sa te enervez pe tine acum.
Noi – eu, tu, romulanii in general – nu am primit educatia asta, e adevarat. Dar asta nu o face gresita.
Dar aia e ce-ti explic. Tu intrebi cum faceai sa nu platesti chirie. Simplu: cumparai. Tu zici ca aveai doar 10k. Dar tot tu zici ca mai ai un apartament in puliesti, nu stiu ce teren…aveai. Si inca ai. OK, cat te-a costat ca le ai? Simplu, 300k. Doar ca inca nu ai platit suma aia. O sa o platesti (mai mult, de fapt, pentru ca dobanda la credit) cand o sa cumperi acolo. Si aia e.
Miau.
Daca te ajuta cu ceva, poti sa te gandesti ca nu e asa, ca whatever rocks your boat. Dar nu schimba cu nimic pretul pe care il vei plati.
fratemeleu alb. Tu compari mere cu pere.
merele sunt urmatoarele: eu aveam 10k. Aveam de fapt o pula, aveam fix 1000. Dar am strans 10k (diferenta vs prima casa) + inca vreo 2-3000 restul de cacaturi. Deci. Aveam 12k. Cu astia 12k am platit avansul unui apartament in Bucuresti, pentru ca, sa vezi dracie, stateam in bucuresti si lucram acolo si, teoretic, trageam de gajica-mea de atunci sa ne mutam dar nu am facut-o. Astea sunt merele.
La final merele alea 13k ale mele + sa zicem inca 10k (nu am nici cea mai mica idee de cat am mai investit in el) au fost 23k banii dati de mine pentru apartament.
La finalul, sper sa vand merele asta si sa imi ramana, dupa ce platesc banca vreo 35k. Daca imi iese asa, am un profit de 10k net. Cum zicea ala in cernobal: nici bine nici rau, avand in vedere durata. Dar. Sunt 10k pentru care nu am facut nimic. Ca, de stat undeva suntem amundoi de acord ca trebuia sa stau.
Perele: in 2012 veneam in suedia. Scoteam alea 13k si imi cumparam aici. La inceput o garsoniera sau ce gaseam de banii aia. Dupa care evoluam incet incet. Dar, daca e sa o luam pe pere, in 2012 puteam sa vin la agentie, ca astia lucreaza de 10 ani aici. Si, 8 ani de contractare…imi luam apartament in bucuresti sa il tin in chirie, imi luam cu banii jos apartament in suedia, si asa mai departe. Numa ca in 2012 nu am vrut sa manc pere. Pentru ca diverse.
Asa ca acum, am speranta sa nu pice prea rau piata imobiliara in Romania sa pot sa il vand pe ala si sa imi ramana niste zeci de mii de euro sa pot sa ii pun la avans sa imi fac aici alt credit. Ca deh, cat timp nu am facut nici alegeri bune in viata nici noroc de nascut din pula de milionar nu am…creditul este un rau necesar.
Unlock with Patreon
Esti un om care se invarte in cercuri inalte. O arzi cu romanian profesionals in london, nu pe romani in londra ca toti lopatarii!
Si fun fact, avem niste contractori pentru AI ca vor sa puna AI ca cica e cool si cica ne costa unu sau toti nu sunt sigur vreo 4000 pe zi si gen nu au aia chestiile gata pentru ei ca sa lucreze asa ca stau intr-o camera fara ferestre toata ziua. Faza e ca compania lor ia 4000, unii din ei nici nu sunt platiti ca nush daca au 18 ani gen. O-i fi eu fraer de fel, dar macar nu ia compania sute de lire pe mine si mie imi da surcele.
Laivaiu, ca tot ai mentionat algo trading, nu cumva aveti nevoie de niste 9kW cabinet pentru server hosting , cat mai aproape de matching engines ? plus access la ceva EU/NAM/ASIA markets ? Euronext, ICE, WSE, Eurex, SGX etc. Sa manance si gura nostra ceva…
Sunt un contractor fara legatura cu nimic. Habar nu am de ce au astia nevoie. Ce pula mea, nici macar ei nu au habar, dar eu?
Iar eu la munca cand reclam ca merge ceva greu, la final mi se spune ca e de la platforma mainframe, csf, ncsf. E un haos generalizat cand vine vorba de aplicatii software pentru angajati, mai rau decat sa gasesti ce ai nevoie pe site-ul vodafone sau orange (facute de alti oligofreni).
Pai, da-le idei, “be proactive, have initiative” etc etc
Aia care vin cu “be proactive” merita un scuipat in mooie. Tre’ sa fii mare fraier sa fii proactiv pe 2% crestere anuala a salariului.
Intre timp in Romania sistemul de sanatate da eroare de 17 zile, cu toata mentenata facuta cu maiestrie de Siveco:
A 17-a zi în care sistemul informatic din sănătate nu a funcționat. Declarație cinică a purtătorului de cuvânt al CNAS: Oamenii mor oricum. Și cu, și fără sistem.
https://www.hotnews.ro/stiri-sanatate-23263400-17-1-care-sistemul-informatic-din-sanatate-nu-functioneaza-declaratie-cinina-purtatorului-cuvant-cnas-oamenii-mor-oricum-fara-sistem.htm
De vina sunt contractorii desigur si insuficienta lor pregatire:
“s-au risipit bani pe pregătirea unor persoane care să menteneze sistemul şi care nu se pricep, nu au fost pregătiţi corespunzător”.
Foarte util postul, mulțumesc ! Vorbeam cu o cunoștință din BCR și-mi povestea cât de la mișto lucrează ăia de la direcția carduri, ce tone de erori și ce de probleme au. Nerezolvate. Mi se părea că exagerează. Se dovedește că eu sunt cel naiv. Mă rog, mai spunea o chestie, că treabă e deliberată, ca să sictireasca lumea și să-i împingă spre folosirea smartfon-ului in loc de card, iar asta ca pas intermediar spre niț’cai cip RFID în brățară. După cele povestite de tine, nu știu cât e deliberat în acțiunile ălora și cât e prostie pe bani mulți.
OMG. Si noi lucram cu ServiceNow. Ma rog, ar trebui. Dar nimeni din echipa mea nu il foloseste sau nu stie.
La Raiffeisen cardurile merg fără greșeală. E adevărat că la un moment dat au încercat să mă convingă să trec pe telefon,dar n-au avut nici un succes,le-am explicat că urăsc să mă chinui cu un ecran mini când acasă am un ecran de 1 m.
Am ras.
Pula mea, mi se pare normal. In Romulania ia contractul cine trebuie si e angajat tot cine trebuie. Ar fi culmea sa mearga. Cand eu aveam 1000 de euro, in 2010, erau baieti pe 3000-5000 unde trebuia. Nu erau demni nici sa-mi linga bocancii, da’ aveau ei job caldut? Aveau.
@Adrian: Cu cit e organizatia mai mare, cu atit e durerea in pula mai mare. Regula generala.
Hehe, gluma mea favorită pe temă este “futu-l în gât pe Einstein, că a decretat el că lumina nu poate merge decât cu 300kkm/s”.
Ca și chestie interesantă, pe distanțe mai mari este mai rapid cu microundă (pentru că line of sight și refractive index), nu cu fibră:
https://arstechnica.com/information-technology/2016/11/private-microwave-networks-financial-hft/
Faza funny este că link-ul resprectiv (Frankfurt-Londra) funcționa de ceva vreme și s-a făcut public doar pentru că un competitor a anunțat cu surle și trâmbițe că au făcut un link rapid așa că au ridicat și ăștia două degețele, “știți, și noi”.
“A couple of years later though, a competitor completed its own microwave link between the two cities—and thus the first company, not wanting to lose out on potential business, revealed that it too had a link between the cities. If a competitor had never emerged, that first link would probably still be shrouded in secrecy today.”
PS. On-topic: fuck everything finanțe-related. Da, banii sunt buni dar stresul (pentru mine cel puțin) nu a meritat. Bănuiesc că unii or avea toleranță mai mare.
Asa o fi, dar niste educatie financiara e bine sa ai. Altfel, banii pe care ii castigi ii pierzi la fel de repede cum i-ai castigat, mai pui banii sa lucreze pentru tine, nu doar tu pentru bani etc. etc.
La mine nu pot spune c-ar fi stress. Ma rog, e, da’ nu la modul ala de “omg, jobul meu, ce ma fac”. E la modul “doamne, Isuse, planeta asta o sa beleasca pula, sunt inconjurat de cretini”.
…Astia-si trageau sediu perete-n perete cu bursa, gen =)) Fibra, tata.
Aud des chestia asta – si are un sambure de adevar – dar 99% din noi pot trai linistiti cu “educatie financiara” aproape de 0. Pentru ca degeaba stim in ce-ar trebui sa investim daca nu ne permitem s-o facem 🙂
Nu chiar zero. Cu zero educatie finaciara iti iei vacante in rate si cumperi garsoniere in Militari cu 70k. Daca ai bani de pus deoparte, ai si bani de investit 🙂
Mă refeream la job-urile tehnice din domeniul financiar.
Educația financiară este altceva. Iar din job-urile respective nu obții neapărat asta (deși ceva-ceva tot se lipește) ci ce a menționat Manowar, “omfg, cum kkt merge asta, la primul sughiț se duce totul pe pulă”.
Plm, d-aia am zis “APROAPE de 0”, in loc de “0”.
Aia-i teoria, da’ e gresita.
Exemplu bazat pe caz real (al meu). Iau o suma destul de mare pe luna. In teorie, pot “pune deoparte” (deci pot si sa investesc) cateva mii lunar. In realitate, banii aia se duc spre mortgage. De ce?
Pai, rata lunara, pana recent (a scazut acum la 585 de lire sau cam asa ceva) era la 650. Din astea 650 de lire, 340 erau dobanda. Daca nu platesc mai cu talent mortgage, o sa tot platesc dobanda. Daca e sa platesc dobanda si sa investesc in ceva, atunci ceva-ul ala ar trebui sa aiba un randament bun de tot, unu’ care sa acopere dobanda platita.
Sa se calculeze ce randament ar trebui sa aiba o posibila investitie pentru mine astfel incat sa merite sa investesc banii in altceva in loc sa-i bag la mortgage overpayments cu talent.
…iar la mine-i cazul bun, in sensul ca de bine, de rau, eu ar trebui sa pot scapa de chestia asta relativ rapid (cam de vreo 7-10 ori mai rapid decat dorelu’ standard). Dorelul standard nici macar nu are optiunea asta – fie ea buna sau rea. Dupa ce-si plateste ratele, facturile si pulameaurile, ramane cu bani de-o ciunga si poate investi fix pula in pizda.
Ca idee, dorelu’ average castiga cam 35k, plus-minus. Asa, pe la vreo 2100-2200 pe luna, cred (depinde, poate are student loan sau plm, nu stiu). La mine chiria si facturile sunt acum pe la vreo 1900, cred. Nici bani de transport si haleala nu ar ramane, ce cacat sa investesti?
Poti incepe sa discuti de investitii cand ai acolo macar locuinta achitata, 50k cash si 0 datorii. Haaaai sa zic 30k, desi e cam gluma proasta. De-acolo, IN TEORIE, cu ceva educatie financiara (da’ poti suge pula cu ea in brate, la o adica), poti incepe sa discuti despre investitii. Pana acolo, e ca si cum as vorbi eu despre cumparat insula privata – pot, ca nu ma opreste nimeni, da’ as fi cam ridicol.
Orice are un return mai mare decât dobânda, plus o marjă de siguranță pentru risc (cât de mare este acel risc decide fiecare…)
Pentru mine, care am rata mică, este mai eficient asta (cel puțin în ultimii 3 ani):
https://finance.yahoo.com/quote/ADBE/key-statistics?p=ADBE
18% pe an este semnificativ peste rata creditului.
Da, dacă mâine cade piața în teorie pierd. În practică este puțin probabil să scadă sub prețul la care l-am achiziționat (multe dintre ele la 100). Heh, pierzi, câștigi, jucător te numești 🙂
Depinde de suma, boss. Ca 18% la 10,000 investiti nu inseamna ceva prea impresionant, mai ales cand te uiti si la risc.
Ah, da, daca discutam in schimb de 18% la vreo 300,000…se cam schimba treaba.
Si, pula mea, tu mai ai credit? Nu ai terminat cu el?
Acolo era dramatic pentru ea, nu pentru mine.
Raspuns corect. Nu stiu cat e rata la credite in UK, in zona euro e la 1-2%, dobanda la depozite este 0, chiar negativa. Faptul ca ti-ai cumparat o casa nu e un lucru rau, scapi de platit chirie, dar cand o sa termini de platit casa o sa vezi ca o sa ai ceva disposable income cu care poti sa te joci.
Este (relativ) recent, pentru casă (apartamentul nu a fost cu credit și l-am păstrat). Dacă aș vinde din acțiuni aș putea să îl achit însă după cum am spus mai sus este mai eficient (cel puțin deocamdată) să le mai țin. Prefer să am un buffer la dispoziție pentru cazurile de doamne-ferește. Acțiunile le transform în bani lichizi imediat, casa… not so much.
Stiu, dar ce iti spuneam mai sus e ca Dorelul average termina de platit in 20-30 de ani. Si pana termina, mai investeste pula.
Adevarat. Dar depinde la cat ajung cand ai tu nevoie 🙂
În cazul în care se produce o criză iar acțiunile scad, cel mai probabil și prețul imobiliarelor va fi în scădere. Decisions, decisions 🙂
Pe de altă parte, pe termen lung (dacă ai cu ce să “ride the storm”), return of investment este destul de consistent. La criza din 2008 acțiunea a scăzut la jumătate (20), și-a revenit în 4-5 ani și uite unde este acum 🙂 În cazul meu, chiar dacă mâine scade la jumătate (150), tot sunt pe plus, majoritatea le-am achiziționat pe la 100, altele pe la 200, averaging out iese ok. Ideea este că le-am luat pentru long term investment, nu la speculă, aia este pentru altă ligă 🙂
Nu spun că ce fac eu se potrivește pentru toată lumea, fiecare își face calculele sale, doar prezentam cum stau eu.
Bah, ca veni vorba, daca inteleg bine… de ce nu copiati automatizat campurile alea in excel? Adica, de ce n-au facut sa se poata face asta? Ca excelul are API. Adica, de ce va mai pune pe voi sa le luati cu mana daca sunt multe si nici n-au implementat un copy/paste sau n-au facut controlul editabil? Sper sa fi inteles bine.
@Rootus: nu te contraziceam cu privire la alegeri. Ziceam doar de faza asta:
…ca in functie de moment, poti sa iei teapa mai mare cu stocks. Da, le faci cash mai usor, dar pierzi mai mult. Adica, au scazut imobiliarele atunci, dar au scazut mai putin. In cazul meu, daca imi amintesc bine, la crash s-a dus jegul de la 91k la 68k. Gen la 68k il vindeam razand. Hai, 65 sa fie rapid. Nasol, dar nu nasol de -50%
Aia e tot ce ziceam, ca nu e chiar la fel pana nu ai peretii achitati. Dupa, da, stocks ftw pe termen mediu-lung, ca atunci nu esti fortat sa vinzi si poti astepta sa isi revina oricat e nevoie. Treaba e ca pentru a face asta, trebuie sa te cam asiguri ca nu-ti bate banca la usa sa te trimita sa dormi prin cartoane – in special daca ai si copii/familie. Hai, daca esti tanar si singur, te mai relochezi la parinti sau prin vreun shared. Da’ cu familie…mai greu.
Smecheria e sa n-ai nevoie sa vinzi – actiunile sau casa. Si e ceva mai probabil sa n-ai nevoie sa vinzi DUPA ce-i casa platita. Cam aia-i treaba de care vorbeam eu, ca educatia financiara o fi frumoasa, da’ nu inseamna nimic pentru cei mai multi oameni, ca au nevoie de 20-35 de ani pentru a-si plati casa. Si n-o cumpara chiar la 18 ani. Pai, pula mea, pana apuca sa plateasca rahatul ala, au deja 50-60 de ani. Un pic cam tarziu sa mai investeasca in ceva. D-aia spun ca educatia aia financiara e mai utila pe hartie decat in realitate. Nu strica s-o ai, evident, da’ la ce pula mea bun s-o ai cand n-ai ce investi?
Uite, tu zici c-au picat actiunile la $20. Beton, pai educatia financiara iti spune ca atunci e momentul sa cumperi – asa, de cati bani iti permiti sa bagi. Da’ ai cu ce? Ca asa, momentul ala a fost si cu dotcom crash si cu restu’, da’ ai avut bani de bagat? Eu, de exemplu, nu prea – nu la momentul potrivit.
Prima grijă e să nu mai ai datorii gen ipoteci – sunt surprins câți oameni consideră că stau bine când de fapt au zeci de mii de euroi datorie.
Dup-aia poate să înceapă distracția pe alte planuri – și da, acțiunile sunt o opțiune clară. Cu condiția să aducă și ceva dividende și să nu fie prostii riscante gen futures unde la o variație de 0,0 ceva rămâi fără nimic. 🙁
@Manowar: spui ca s-a dus de la 91 de mii la 68 de mii. Cat era cursul cand era 91 si cat era cand se facuse 68? Ca daca ai dat 91 cand era cursul 3.2 si luai 68 cand era 4.35, parca nu au scazut preturile asa tare, ca potentialii cumparatori cam erau platiti in lei.
@Claw: n-au nici o legatura absolventii din domeniul financiar si cei ce lucreaza in banci cu educatia financiara (ti-o spune unul cu diploma de finante-banci in buzunar, diploma tiparita pe o hartie cam tare ca sa fie intr-adevar utila). In facultatea aia nenorocita in 4 ani nu te invata nici dracu’ de cartea lui Clason, Cel mai bogat om din Babilon, nu te invata nimeni cat de important e sa economisesti si cat de important e sa te imprumuti din economiile tale si nu din banii bancii la nevoie, sau cum ramai in fundul gol in caz de schimbare/pierdere de job.
Cei mai multi angajati din domeniul bancar sunt plini de datorii, chiar daca castiga zeci de mii de euro anual au rate pe 30 de ani la o casa de 60 de mii de euro, au carduri de credit, au rata la masina (pe care iau noua si o schimba la 5 ani) si 0 bani in vreun cont de economii. Fuck them!
Sincer, nu mai stiu. Vezi si tu 2006-2007 vs 2009.
Nu neaparat. Si oricum preturile se discutau in euro.
Nu ca ar conta, ca eu nu puteam vinde. Recesiunile sunt smechere daca ai bani sa cumperi atunci. Locuinte, actiuni, alte alea. Altfel…pula.
Când ai datoria aia și nu ai luat-o pe spike de bula ești bine. Nu de alta, dar ai nevoie de cazare, ca sub ceru liber e frumos, dar nu prea
Eu am 45k datorie. La un apartament care se vindea în perioada asta în zona 90k. As zice ca stau decent, tu nu?
Iar am scris un comentariu ca dracu, dar asta e.
@Animaloo
Stai decent relativ la ( mulți ) alții – pentru că bănuiesc că nu te împovărează rata aferentă. Dar dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva și nu mai poți lucra un an nu e chiar roză treaba.
În rest da, mai ales că, și în caz de criză cad alți înainte. Și când deja numărul lor e semnificativ se va lua o măsură ceva de care, indirect, să beneficiezi și tu. Stricto senso însă întrebarea se mai pune și invers: au fost prețurile în zona respectivă și 42.000? Se poate repeta situația?
Exista datorii bune si datorii proaste, toate sunt proaste de fapt ca sa nu existe confuzii. Eu unul inca nu as fi putut face unele chestii daca nu m-as fi putut indatora. Stiu ca nu am salariu de contractor si vorbesc de alt nivel, dar eu am beneficiat de putina educatie financiara bazata pe instinctul meu. In timpul in care am platit rate am beneficiat si de chestia aia, altfel as fi strans bani si m-as fi chinuit.
Mie momentan mi-ar conveni sa dau o mie de lire la mortage timp de 30 de ani chiar si cu riscuri, pentru ca a doua varianta este sa dau o mie de lire chirie.
Cumparaturile le fac cu ala de credit in mare parte pentru ca mai primesc si niste puncte pe care o sa le folosesc vreodata.
O datorie foarte proasta ar fi atunci cand ai lua banii aia sa ii investesti si sa speri ca vei face profit cu ei. Atunci investitia trebuie sa acopere si dobanda.
Eu momentan imi pot acoperi toate datoriile cu economiile, dar nu o fac pentru ca daca as plati masina spre exemplu, in caz de ceva pe urma ar trebui sa vand masina ca sa pot continua, nu ar fi cazul ca sunt cumpanit si pun lunar o suma acceptabila la economii. Asa in caz de ceva pot plati ratele la masina si chiria pana imi revin si cand am terminat de platit masina economiile mi-au tot crescut. Daca as vedea in schimb ca veniturile mi-au crescut as achita datoria ca sa nu ma mai plictiseasca cu mailuri cu statements.
Din pacate…nu. Nu stai decent. Stai nitelus cam naspa la capitolul asta. Si tot din pacate, nu doar tu.
Tii minte ce ti-am zis acum vreo 7 ani cu tarile straine, Romulania, 6-9 luni si alte alea, cred. Plm, ma vad obligat sa plusez, asa ca ia un loc si asculta.
Te ia din cand in cand ideea ca nici in Romulania nu e rau. Ca e chiar bine ca “ai” (are banca) un apartament “la o adica”. Si cu cat stai mai mult deoparte de Romulania, cu atat te sperie mai putin ideea. Pana….pana stai cativa ani departe de Romulania. Si pe urma – se mai intampla – treci pe acolo. Cu treaba, in vizita la parinti/prieteni, in “vacanta”, cu ceva, nu stiu. Si in 3-15 zile te loveste in moalele capului: tu acolo nu mai poti trai.
Nu e o urgenta sau ceva, asa ca nu-i dai importanta.
Dar mai trece ceva timp. Si-ti dai seama ca e groasa: tu acolo CHIAR nu mai poti trai. Nu “fizic”, ca plm, se adapteaza omul si la gulag, daca e. Mental, asa, cumva. Nu e ca nu ti-ai gasi alt job sau alte alea. Ca banuiesti ca ti-ai gasi si toata lumea zice ca au si crescut salariile. E ca…simti ca nu prea ai mai putea. Si ca daca ai face efortul de a te “readapta”, rezultatul ar cam fi alt om, nu tu. Si mai nasol, nu e doar de tine. Mai e si de nevasta, daca ai. Si de copii, daca ai. Ca pentru tine mai e cum mai e – pana la urma te-ai nascut in jeg, no big deal. Doua-trei depresii, spasme, betii, mai “trece” (cu tot cu tine, dar trece). Dar cu restul, cu “totul”, e mai nasol. Rau de tot.
Si pe urma te uiti intr-o zi prin calendar. Sau, mai rau, in oglinda. Si parca nu mai luceste grasimea pe tine. Parca trebuie sa polishezi niste treburi. Parca ar cam fi cazul sa cunosti o gagica, sa o futi in pizda de data asta, sa urmasi-treburi – cat timp nu au Down cum laudae. Si hei, cacat, nu prea se potrivesc astea cu statul in chirie. Dar, sa vezi, treaba e ca ai considerat ca ai un asset de 45k din 90k. Si a parut o idee buna sa-l pastrezi, ca uite, a crescut piata. Pretul apartamentului a crescut! Cu vreo 15-25-35k. O investitie grozava. Sau asa parea.
…si pe urma e nasol. Pe urma iti dai seama ca au crescut in timpul ala preturile si pe unde esti tu. Prin Suedia. Germania. UK. Pe unde s-o fi dus fiecare. Doar ca…acolo au crescut cu 150k. Ca na, au pornit de la alte sume. Si tu tre’ sa iei o casa.
Te-ai bucurat ca ai un asset si i-a crescut valoarea cu 35k, sa zicem. In realitate, pentru ca nu ai avut aia 45k in buzunar, de un avans in noua tara, nu ai putut cumpara; asa ca, de fapt, ai pierdut 150k + dobanda. Si preturile cresc cu fiecare luna. Nu sesizezi pierderea pentru ca inca nu a venit nota de plata. Inca nu ai cumparat. Si in fiecare an ai platit chirie. Un 10k pe an, acolo, pe langa restul costurilor, sa zicem. Poate mai mult. Ca parca nu te tenta oricum sa cumperi. Si parca nici nu prea te tenta sa ramai acolo. Si parca era buna plasa aia de siguranta oricum. Dar treaba e ca descoperi ca ai pierdut mai mult strict din chirie decat ai “castigat” la “crestere”.
Cam asa sta treaba cu asseturile de genul si cu TCO/COO. Cam atat de asset e si cam atat de bine stai.
Chestia de mai sus nu se refera strict la tine, ci la aia aflati in situatia aia.
In 2010, era 240k o casa frumusica printr-o zona ok prin Londra. Acum e vreo 650k. Hai 500k daca sacrifici nitel la zona.
E adevarat, au crescut si-n Romulania preturile. Iei mai mult si tu cand vinzi. Cu zeci de mii. Dar…
Ai zice ca stai decent. Din pacate, nu prea e cazul.
Poti sa ma contrazici linistit 🙂
Eu, din pacate, nu am putut sa vand la inceput. C-as fi vandut. Da’ se prabusise piata si-n Romulania nici nu merge sa vinzi inainte de a plati – ma rog, in teorie merge, da’ e complicat. Si-ar fi fost prea scump, ca ar fi trebuit sa acopar din buzunar diferenta (plm, nici acum nu cred ca a ajuns apartamentu’ meu inapoi la valoarea aia de 91k). Oficial, am iesit cam pe zero – ca pula mea, mai cu rate, mai cu inchiriat, haaai sa zicem si hai sa ignor ca le-am lasat alor mei vreo 20k din pretul de vanzare. Treaca de la mine. Sa zicem zero. Neoficial? Am pierdut niste sute de mii din cresterea preturilor aici, pana am putut sa cumpar. Plus vreo niste jdemii bune date pe chirie. Plus salariul de UK pe vreun an si ceva – cand a trebuit sa plec prin 2011, ca eram pe geanta; si-am revenit abia in 2012, da’ intre timp am fost platit la salariu de Romulania – si aia doar 6 luni, ca in rest…somaj, tata. Overall, in functie de cum calculezi, as spune ca “assetul” ala mi-a cauzat pierderi de vreo 250-450k.
Lasand discutiile generale la o parte, in cazul tau particular, daca privesti la modul 45k/90k, ai putea spune c-ai facut profit de vreo 15k. In…tu stii cati ani, ca tu stii cat timp a trecut de cand l-ai cumparat. Hai sa zicem 25k de euro, ca ai mai luat o chirie, ceva. Si cred ca-s optimist cand zic 25k, dar SA ZICEM. In…cati ani? 3?4?5? Discutam de un “profit” de 5k pe an, la o adica? Si pentru asta, ai pierdut…cat, in modul descris mai sus? Stiu, tu oricum nu ai fi cumparat in Suedia, ca erai in Germania. Stiu, pe urma te-ai intors in Romulania. Stiu, nu se stie daca ramai in Suedia sau nu. Ca era oricum greu sa faci planuri. Da’ asta nu schimba lucrurile cu nimic. Pentru ca oricum ai platit chirie in Germania/Suedia – bani care s-au cam dus dracului de pomana. Oricum nu ai cumparat nici in Germania, nici in Suedia. Si de Suedia nu stiu prea bine, da’ la nemti probabil ca ai da acum bairam daca ai fi cumparat p-atunci cand erai acolo. Ca am senzatia ca au cam sarit preturile serios de tot, din ce-mi zic altii.
Greseala de la bani se trage. Ca traiesti intr-o tara straina si te uiti, hopa, mi-au ramas luna asta XXXX euro! Pai sunt boss cand ma intorc in Romulania cu economiile mele! Si te uiti in alta parte. Treaba e doua. Prima e ca in realitate nu prea-ti mai arde de intors in Romulania. A doua e ca si daca te-ai intoarce, ai descoperi ca nu-ti cumpara mare lucru acolo economiile tale. Un apartament? Da. Sigur, fara dubiu. Da’ nu prea e cum trebuie. Unde trebuie. Nu prea ai ce trebuie in jur. De la aer la lac si padure si pula mea. Pentru aia trebuie casa. Si nu oriunde, trebuie undeva anume. Si-acolo, pula mea, nu prea cumperi cu economiile alea, ca aia nu mai e cat un apartament – e cat vreo 4; si se pare ca chiar atat de mult nu ai economisit…
Bine, nu ca ti-ar rezolva casa problemele, fie ea si o vila draguta prin Branesti. Ca pula mea, ai avea casa, da’ aia nu-ti face drumuri, mancare mai decenta, aer, job, viitor pentru boraci, scoli, sistem de sanatate, sistem in general etc. Mai spre deloc, asa.
Cum am zis, tu crezi ca stai decent. Mie mi se pare ca nu prea, da’ plm, tu stii mai bine.
….si daca https://www.national.ro/news/lagarele-muncitoresti-libertatea-oferita-de-corporatii-663728.html/
Cursul in 2007 prin iulie era 3.12 lei la un euro; in 2009 tot prin iulie era 4.21.
91000 de euro in iulie 2007 insemna 283920 lei; 68000 de euro in Iulie 2009 insemna 286280 lei. Adica mai scump cu 2360 lei; si cica “se prabusisera preturile”.
Acum e tot vreo 80-90 de mii in zona, cu diferenta ca euro e la 4.7 lei, practic mai scump cu 60% mai scump fata de 2007.
Ce se va intampla in UK cu romulanii & alții?
https://www.msn.com/en-gb/news/uknews/migrants-to-be-tracked-by-digital-ids-post-brexit/ar-AAEwbkI
Lol
In UK erau workhouses.
Cui pula mea ii pasa? Si care-i problema cu articolul ala, ca nu-nteleg? In Romulania nu faci nimic faca buletin.
Nu vad care-i problema. Presupun ca tie iti place sa faci peste 1h pana la job, sau iti place cum e Bucurestiul acum, de tot orasul face naveta pana in Pipera.
Problema e mai multe.
In primul rand, noi am evoluat – ca specie – multumita “zbaterii” (scuze, pula mea, ma refer la “struggle”, dar sunt lesinat in dimineata asta si nu-mi dau seama ce cuvant sa folosesc). Faptul ca era p-afara frig ne-a fortat sa ne tiram in pesteri. Sa-nvatam sa facem focul. Sa-nvatam sa facem haine. Chestii de-astea. D-aia noi suntem vii si dinozaurii nu prea. Cand dispare struggle-ul ala, dispare si evolutia. Si la ce atata zbatere – lasa ca ne da tatuca bmw casa si masa si…
In al doilea rand, treburile de genul asta duc la dependenta. Nu ma refer la addicts, ma refer la faptul ca Herr Dorel si Mister Giani ajung sa depinda in totalitate de gigantu’ ala care le da casa, masa si restu’. Si nu e bine, ca asa incepe sclavia generalizata. Ca pe urma gigantu’ ala hotaraste ca, stii ce, la ce pula mea sa mai primesti si salarii sau concedii sau pensii, e destul ca primesti casa si masa si daca nu-ti convine, roiu’ de-aici si succes, ca mai sunt destui la usa.
In al treilea rand, de-a lungul vietii…iti mai si pierzi jobul. Cumva. N-are importanta cum si de ce, da’ se mai intampla. Si poate fi un pic nasol, da’ nu-i un dezastru. Devine un dezastru abia cand pierderea jobului e echivalenta cu pierderea “vietii” (nu ma refer la moarte, evident, ci la faptul ca pierzi tot ceea ce stii). Ca vii din lagaru’ BMW si aia-i tot ce stii. Acolo-s toti aia pe care-i stii. Skillurile tale sunt utile strict pe-acolo. In sistemul ala, cu jobu’ iti pierzi si locuinta si reteaua sociala (nu, nu facebook) si restul. Parca-parca treci de la “neplacut” la “dezastru”. Si parca nu-i bine deloc. Un angajator trebuie sa fie capabil sa scape de tine, da’ nu trebuie sa fie capabil sa-ti futa toata viata. Pentru ca-i o balanta relativ delicata acolo, una care trebuie mentinuta.
In al patrulea rand, revenind la partea aia cu struggle, un om TREBUIE sa alerge dupa ceva mai bun. Dupa un loc de inchiriat ceva mai bun, mai spatios, mai pula mea. TREBUIE sa se obisnuiasca rapid cu alegerile – mai precis, cu faptul ca trebuie sa le faca si ca exista consecinte. De pilda, daca ma mut in Baneasa, ajung mai repede-n Pipera, da’ e mai scump (vorba vine mai repede). Daca ma mut in Catelu, poate ajung mai greu, da’ e mai ieftin. Si trebuie sa faca alegerile alea si sa plateasca pentru ele, ca asa invata. Treaba aia elimina alegerile.
In al cincilea rand, un om trebuie sa interactioneze cu oameni din afara jobului. D-aia cu care nu se fereste sa se imbete, sa adoarma pisati pe ei intr-un sant, sa se futa, sa mortii lor. Chestia aia e pur si simplu inchisoarea saracilor, nimic mai mult, doar ca-i vegheata de big brother.
In al saselea rand, asta afecteaza chestiile locale. Sa zicem ca tu locuiesti in Vascauti. Si brusc vine acolo BMW sa faca o fabrica de-asta. Cu workhouses sau cum le vor numi nemtii, ca-i irelevant. Ia spune-mi, ce se intampla cu economia locala? Sa luam, de exemplu, piata locuintelor – de cumparat sau de inchiriat. Sa luam apoi efectul celor 3000 (sa zicem) de angajati. Ca aia tot vor folosi drumuri, tot vor folosi niste scoli pentru boraci (poate, daca au), tot vor creste cozile la supermarket, da’ de contribuit la economia locala…pai, nu prea. Si aia care locuiau pana mai ieri in Vascauti se trezesc pur si simplu pedepsiti pentru asta. Ca exista doar pierderi pentru ei – rewards nu prea.
In al saptelea rand, daca am o problema cu landlordu’ – la modul “am alea stricate-n casa si nu le repara” – imi bag pula-n mortii lui, il dau in judecata sau nu-i mai platesc chiria sau ceva de genul. Dar hmmm, oare mai pot face asta cand landlordul e angajatorul meu? Ca balanta aia parca nu prea mai e cum trebuie sa fie…
Cred c-as putea continua cam pana la “in al coispelea rand”, dar ma gandesc c-ar trebui sa fie suficiente astea sapte.
Eu n-am zis ca trebuie sa faca lagare de munca, dar sa ai ca beneficiu o chirie decenta (si nu umflata pentru ca niste baieti cu prea multi bani au inceput sa cumpere case ca la monopoly), langa locul de munca, nu e o idee rea. Nici nu iti imaginezi cat de mult stress am eliminat pentru ca ma duc pe jos la munca.
Valabil si azi, pentru majoritatea corporatiilor.
Pai, nu se intampla la fel si in ziua de azi? Iti pierzi casa (nu mai ai bani de rate, chirie, intretinere), poate prietenii nu vor sa iti plateasca mereu berile cand iesiti in oras, parca nici nevasta nu te mai vede asa frumos si potent, ca nah, nu poti sa o mai duci in Italia la 5*, ci doar la o plimbare in parc etc. etc.
Omul poate sa alerge sa iti inchirieze/cumpere casa lui ca sa nu fie nevoit sa se mute cand schimba jobul. Ok ma mut in Baneasa sa fie mai aproape de Pipera, dar o sa ratez oportunitatile de la Grozavesti. Dar daca m-as muta la Unirea…
Corect, doar ca dupa o anumita varsta, oamenii interactioneaza cu cei de la job. Asa cum in adolescenta ieseai cu colegii de liceu.
Fix asta se intampla si azi. Dar fix asta! Citeste despre gentrification. Pai daca BMW o sa construiasca locuinte pentru angajati, nu ar trebui sa afecteze piata locala, tot cu casele goale or sa stea “landlorzii” din Vascauti.
De ce nu contribuie la economia locala? Angajatii o sa plateasca taxe pe salariu, o sa isi cheltuiasca banii local etc.
Ba imi cam imaginez, ca eu am lucrat vreo doi ani si jumatate de acasa… 🙂
Nu e vorba de faptul ca nu mai ai bani. Poate tu ai destui bani pentru a trai un an cand iti pierzi jobul. Dar…aia te dau afara oricum, ca alea-s locuintele pentru angajati. Intelegi diferenta?
Aia-s ratatii, nu oamenii. Eu nu o ard cu colegii de munca si n-am ars-o niciodata cu colegii de munca – cel mult am mai baut cu cate unul, da’ nu in interes de serviciu, ci asa, ca ne intelegeam OK. Si aia cam o data la o eclipsa totala. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi sa ies cu colegii de munca d-aici. Cred ca mai degraba m-as spanzura.
Treaba cu gentrification e ca daca eu stau la mine acasa si vin in zona hipsterasii si pula mea, ok, o sa fie gentrified, o sa se scumpeasca p-acolo casele, o sa dispara bodega aia ieftina si-o sa fie inlocuita cu chestii scumpe si mainstream etc. Bun, dar la schimb, se scumpeste si casa mea, boss. Gen OK, nu mai pot sa cumpar o casa in zona si pentru fiul meu, da’ pot s-o vand pe-a mea si sa iau in alta zona 2-3. Si atunci macar ma aleg cu ceva.
Cand vin gigantii si fac acolo 100 de blocuri pentru cei 3000 de angajati, eu am doar zgomotul, agitatia, asfaltul si betonul, cozile pe drumuri si la supermarket si inghesuiala la orice si alte alea, da’ la schimb nu am vreun beneficiu. Ca nu-mi creste mie pretul casei, imi scade – ca acum sunt in zona de proletari. Pai, parca-parca nu-i prea cool dealul asta pe care mi-l propui. Poate ca nu eu trebuie sa mai citesc despre gentrification?
Taxele lor pe salariu nu se duc la economia locala/autoritatile locale, credeam ca stii asta. Se duc la centru – indiferent ca discuti de centrul tarii sau doar al landului. Si nu ma ajuta pe mine – locuitor in zona aia – cu nimic.
Asta poate ACUM. Cand chestia asta se intampla (daca se mai intampla; sa speram ca nu), nu mai functioneaza asa. Ca atunci cand te muti, te muti la urmatorul ghertoi cu workhouse. Si nu stiu de tine, da’ eu nu am chef de asa ceva.
Nu, nu e valabil si azi. Azi ma doare-n pula de colegii de lucru, ca eu nu cu astia o ard. Nici macar nu locuim in acelasi oras, probabil. Da’ daca trebuie sa fiu vecin cu ei zi si noapte si pula mea, parca-parca nu mai e asa de cool, ca eu n-am chef s-o ard cu plebea.
Sa repet punctul sapte, ca e posibil sa-ti fi scapat, sa fi scris in timp ce editam eu:
Ceva de zis pe tema? Daca e sa adaug un pic la #7, in momentul de fata o groaza de companii dicteaza conditiile statului (pe baza faptului ca “eu angajez 10,000 de oameni si-i dau afara daca nu faci cum vreau eu”). Unde se ajunge cand pot adauga la aia si “…si ti-i las si-n strada, btw”?
@Exista datorii bune si datorii proaste{..}
Mai bine zis datorii inevitabile și de-alea la care te poți gândi de doua ori daca merita.
Cât despre faza cu locuințele pentru angajați am vazut așa ceva în Coreea de Sud – sunt practic unica “soluție” în condițiile în care metrul patrat de teren costa 100.000 de coco în Seul ( mai bine zis costa prin 2010-2011, când m-am fâțâit pe-acolo ).
Dar nu-mi imaginam ca așa repede va ajunge mizeria asta și în Europa… 🙁
Mizeriile de mai sus miros de la distanta a “communism reloaded” in aplauzele “tovarasilor angajati in corporatie”.
Pai, ba, băieți, comunismul a murit doar in forma lui extrema, stalinism, maoism, castrism and shit. Dar pt ca i o forma f buna de control, a fost reinventat in politica multinaționalelor. Si ele au ajuns tot un fel de tătuc pentru angajați, tot la fel le asigura cele necesare(nu chiar la subzistenta, dar nici prea mult) si ii leagă de glie. Sa fii liber azi e la fel de lucru mare ca intotdeauna
Ce-i drept, gandirea comunista n-a murit si nici nu va muri prea curand.
E pur si simplu prea mare numarul cretinilor pentru care traiul ala comunist in apartamentu’ primit pe lista (da’ de la corporatie acum, nu de la partid) ar fi chiar un upgrade major, ca ei nu ar fi in stare nici sa inchirieze ceva, necum sa cumpere vreodata.
Pai si? O fi de bine, o fi de rau?
Intre timp:
https://arstechnica.com/science/2019/07/american-kids-would-much-rather-be-youtubers-than-astronauts/
Am scris recent despre asta si mai e un post OARECUM legat de asta programat pentru luni.
E absolut normal.
In sensul asta, te poti uita la ce requirements sunt pentru astronauti, cata munca si ce sacrificii…si pe urma te poti uita la vloggers and shit. Orice kid se poate uita la pewdiepie si poate spune “as putea face si eu asta”. Parca nu m-as uita la un lache d-ala flausat care are picioare de somalez dupa ce-a stat 8 luni pe MIR. Mai ales daca pentru aia a facut si o tona de antrenamente si-a invatat si matematica-fizica-alte vrajeli si traieste dand labe spatiale, ca-mi imaginez ca nu are multe matchuri pe tinder acolo.
In plus, am senzatia ca totusi castiga ceva mai bine aia cu jewtube. Si nu-mi poate spune cineva “da, dar cati vloggeri au succes?”, ca-ntreb si eu “da, da’ cati astronauti se plimba pe Luna right about fucking now?”. Sau cam asa ceva.
Foarte bine ca e asa. Foarte-foarte bine.
PS cred si eu in plm ca aia din China vor sa fie astronauti. Daca as trai acolo, si eu as fi like “I don’t want to live on this planet anymore”. Normal ca nu vor sa fie jewtubers. Ca nici nu cred ca au auzit de jewtube. Probabil ii trimite partidul in lagar daca incearca sa acceseze siteurile canibalilor imperialisti, ce dracu’. Si mai da-i in pula, vor fi astronauti pe dracu’ ghem. Cel mai probabil imi vor fabrica mie tricouri de 5 lire. Ia sa mai si suga pula, maimutoi galbejiti.
Ca sa vezi. Astronauti. I-auzi, pula mea!
Ati citit articolul in diagonala iar cretinul care l-a scris oricum nu a inteles nimic din ce a tradus. Compania la care lucrezi iti ofera locuinte cu chirie mai ieftina, in apropierea sediului, ca sa nu faci naveta restul din timp pe care il ai disponibil in ziua aia. Nu mai lucrezi, pierzi beneficiul asta, esti “liber” sa dai 50-100% in plus pe chirie si sa stai unde vrei tu. Ce e rau in asta? De ce sunt chiriile sau casele asa scumpe de dai tot ce castigi pe ele? Nu conteaza, noi suntem liberi, traim in capitalism, piata, cerere si oferta, asta e, hai si maine la munca ca avem rata de platit.
De parca companiile nu le asigura toate necesare celor din management, dar cand vor sa aiba beneficii si pentru restul de angajati… huo, comunism!
Ai nevoie de masina? Poftiti dom’ director una! Poftiti si chirie in apt de 4 camere pt toata familia, stati ca va platim si scoala privata pentru copii. Ai chef de un restaurant scump? Dom’ director are o intalnire de business in seara aia. Ai chef de o excursie undeva? Dom’ director trebuie sa viziteze un client in Singapore sau Japonia, no problem, business class, poftiti aici!
Disclaimer: nu sustin comunismul, a fost un regim oribil.
A explicat Manowar destul de bine, nu-i nevoie sa reiau argumentatia. Daca tu nu ezi nimic aiurea sa fii bagat in menajerie, asta e..
…si nu stiu cum ajungi sa pui egal intre management si angajati. Nu i totuna sa faci parte din CC sau sa fii un profesor detasat prin Mizil
@claw: pai, m-ai intrebat care-i problema. Ti-am spus care ar fi cateva probleme. Din ce-nteleg, nu a fost convingator ce-am zis.
Incerc in alt fel. Poate iti pui tu intrebari.
Fii atent la mine. Costa vreo 40k (in Romulania, nu-n alte tari) sa faci un apartament. Sa-l faci, nu ca ar fi pe piata la pretul ala, doamne-fereste. Unu’ mai mic, asa, nu te gandi la vreun penthouse, ca nu e cazul.
Noi, in cazul asta, discutam despre o companie care sa le dea mai ieftin angajatilor d-astea. Construiesc ei (vorba vine, contracteaza pe careva), ca e simplu pentru o corporatie. Vorba aia, scot un bloc mediu dintr-un milion – si au de unde.
Problema e sa te intrebi tu de ce vor face asta. Pentru ca daca te duci tu – angajat pe unde esti tu – sa le ceri sa-ti dea si tie 800 de euro pe luna in plus, o sa cam strambe din nas. Si se pune intrebarea aia, ba, de ce pe partea asta nu mi-ar da (tot asa, valabil cat lucrez la ei), da’ pe partea cealalta ar baga 40k pentru curul meu? Gen de ce pula mea pana acum au dat toate alea listate de tine pentru management – cheltuieli de zeci de milioane fara probleme – da’ pentru angajati nu. Si acum brusc i-a apucat generozitatea. De ce?
…si daca avem putin noroc, descoperi raspunsul. E mai sus.
Pe partea mea, sincer, eu nu vreau sa-mi dea angajatoru’ chestii. Benefits. Smechereli. Mie sa-mi dea bani. Aleg eu cum ii sparg. Poate-i sparg pe toti prosteste, nu zic nu. Da’ pula mea…sa pierd pe mana mea.
Just! Ii doare la pula de binele tau. Nu e scopul lor sa aiba grija de tine
Plus, inca o chestie: aia vor trai acolo ei cu ei, se vor regula si face copii tot acolo. Care copii, ghici pentru ce vor fi pregatiti ?
Pe mine chiar mă distrează asta cu “+benefits”. Lăsați, mă descurc eu, tu dă-mi mie banii aia de benefits.
P.S. Singurul avantaj pe care îl are commuratia este acela că poate cumpăra mai ieftin, datorita volumui/volumelor. Bine, și numelui, dar aia e alta treabă.
Masina de serviciu a fratelui: cumparata de companie cu aproape 20% reducere (au cumparat vreo 100) si e neimpozabila; compania a platit 30,000, ca sa cumpere frate-meu masina aia ar fi trebuit sa ii dea vreo 75,000 din care sa ii ramana cei 36,000 net cu care sa plateasca pretul intreg.
In cazul ala, prefer benefits.
Dar nu e a lui. Daca vrea sa plece maine, pierde “beneficiul” si’l primeste urmatorul/altul. Despre asta e vorba aici.
Pai poate sa tii dea, dar o sa platesti impozit pe ei si te alegi cu jumate din suma (net). Daca luam exemplul de mai sus, sa zicem ca firma iti ofera masina, iti plateste 300E rata de leasing, pai de banii astia si de discountul pe care il negociaza firma te alegi cu un Mercedes. Iti mareste salariul cu 300E, la tine ajung 150, din care iti iei un Renault, dar macar esti “liber” si masina e “a ta” (nu e a ta, e a societatii de leasing, osa fie a ta cand termini leasingul, o masina veche de 3-5 ani care nu mai valoreaza prea mult). Ce preferi?
Pleci de la job si pierzi beneficiul? Negociezi si la urmatorul job acelasi lucru.
Iar asta nu e doar un exemplu random, in Belgia se ofera masina pana si la programatori, companiile ies mai ieftin asa.
nu prea inteleg exact ce calcule ai facut, dar le-ai futut in pizda 🙂
am zis: apartamente ca al meu s-au vandut cu 90k. eu mai am de platit 45. Deci, daca il dau cu 80 (net) imi raman vreo 35k. Acum. Avand in vedere ca am dat pe el vreo 10k + bagat in el tot cam 10k, scos din el vreo 6mii (un an am stat moca la o prietena, il aveam inchiriat pe 290E, ca il luasem cu tot cu chirias). Plus ca am stat in el vreo 4 ani platind lunar 260e, deci cam cu cel putin 100e/luna vs chirie.
Eu nu am avut niciodata 45k de dat undeva. Scopul meu este sa se angajeze doamna sa vand apartamentul din bucuresti si sa fac un credit aici. La fel. Nu e ca imi place mie cu credit la banca, dar am aflat ca tre sa dorm intr-o casa. Si, as cam prefera din aia 1500e/luna sa fie cateva sute ai mei.
Da. Daca veneam in 2011 aici, aveam salariu vreo 2000 sumpic de euro. Si un apartament, ca asta in care stau, era vreo suta si ceva de mii, nu 3…
eu tot nu inteleg teama asta absurda de credit. Creditul este o cheltuiala, cam ca tigarile.
“daca nu mai ai de maine salariu”. Pai, tehnic vorbind, daca de maine nu mai am salariu si nu imi permit banii de rata am cam belit pula. Banii de chirie clar nu ii am si, ceva imi zice ca mai pot negocia cu banca sa platesc o perioada banii doar pentru dobanda, pana ma pun pe picioare. Sau, cand o sa imi fac creditu ala mare, o sa platesc 100e/luna sa imi asigur un venit mai mare in caz de vreun somaj. Exista solutii.
Problema e cand faci datorii prea mari pentru venitul tau actual. Si cand nici nu vezi o luminita de la capu la tunel. Ori, avand in vedere apartamentul din bucuresti, pe ala dau 260e. Apai, daca nu o sa am cum sa platesc 260e/luna..si as sta in romania, as putea sa ma intorc in pitesti unde am un apartament nelocuit si casa alor mei cu un hectar de pamant (din care scot io ceva de mancare).
Ceva imi zice ca sa ajung la nivelul ala ar trebui sa continui mult cu alcoolu si sa incep si ceva heroina
Nu e a lui, dar foloseste gratuit masina de 36,000. Daca ii dadeau suma aia brut nu isi lua nici o masina noua decenta. Asa are masina de serviciu de 10 ani, motorina nelimitat, lui ii convine si angajatorului ii convine, sunt niste bani care nu se duc la stat ca impozit.
Stiu, unii prefera sa aibe Loganul lor decat sa aibe un Mercedes si carburant la dispozitie, probabil aia sunt si patrioti si merg zilnic la biserica. Am observat ca prostiile astea se aduna impreuna de obicei.
@Adi: la leasing mai ai ceva dezavantaje cand vrei in destinatii gen Turcia, unde trebuie nustiuce procura apostilata Haga, sau Ucraina, unde daca asiguratorul nu asigura furtul total nu primesti procura si nu te duci
(Patit personal).
Sau daca are firma pretentia sa completezi foi de parcurs pt fiecare km facut cu masina, de faci scurta la mana de atata scris.
Sau cand am fost la un teambuilding la mare la noi, eu conduceam una din masinile firmei si, cu cei din masina, am zis sa mancam un peste la Durankulak (5 km dupa vama veche). Sa vezi cata panarama mi-am luat de la firma ca am trecut granita fara procura si plm (sa faca mata procura pt atata). Sau cand am avut alt teambuilding la Balcik ca de ce mergeam cu 100 pe limita de 40 (erau restrictiile alea tampite pe vremuri pe la Kavarna) ca ei nu dau spaga 5 euro. Mai da-in plm de saraci cu troacele lor cu tot, cu a mea cu numele meu in talon am vazut si Ucraina si Turcia si Albania si Bosnia, nu m-a mai luat nimeni la intrebari si nu m-a mai durut capul.
Altii prefera sa aiba Mercedesul lor. Cu sau fara biserica. Omule, nu se reduce la “ori mergi cu loganul tau, ori cu Mercedesul lor”. Si, sincer, dupa o anumita varsta (sa zicem 25 de ani, ca pana atunci e scuzabil ca te impresioneaza marca, mai agati cu ea etc), daca am de ales intre loganul meu si mercedesul lor…cred ca aleg totusi loganul. Inteleg ca e o rabla odioasa, nu am avut asa ceva, dar imi place mie sa nu-mi ceara nimeni foaia de parcurs, sa nu cer voie sa merg undeva, sa pot transporta un cadavru transat….intelegi tu.
E misto sa-mi plateasca altii motorina/benzina, dar e si mai misto sa fiu platit suficient de bine incat sa fie complet irelevant cine o plateste.
Nu mi se pare. Poate nu explic eu bine.
Da, cam asta e ideea. Cat timp ti-a crescut tie pretul in Romulania pretul cu cateva jdemii, a crescut afara cu 200k.
Cam asa si pe aici. Un apartament in Londra pe langa fostul-fostul job era 190k. Si acum acelasi apartament e 450k. Pampam.
@Adi
1. Cum adica foloseste gratuit masina? Nu munceste de banii aia / contravaloarea masinii & co?
2. Aia cu taxele & impozitele e cam asa: de acord cand e vorba de companii mici care nu au jdemii + 1 offshoreuri si care’si platesc, relativ, taxele locale. Cand vine vorba de mamuti din astia care platesc din aia mai lunga taxe, parca nu m’as bucura cand nu au de platit. Nu de alta, dar tot aia micii (inclusiv angajatii) vor suporta diferenta.
3. Logan vs Mercedes: depinde cum stai cu simtul proprietatii. Ca poate tie nu-ti place sa detii diverse, ci sa fii un om liber de capital / proprietati. Foarte bine. E ok sa nu ai.
Cat despre prostii… ma abtin.
E un pic prea simplista gandirea asta.
In realitate, daca stai cu chirie, OK, nu ai bani nici de chirie, sa zicem. Poate landlordul nu e flexibil. OK, te cari frumos. La parinti, cu vreun amic, la gagica, mai vezi tu. Si aia e, o iei de la zero.
Daca esti cu credit, hei, poate e flexibila banca. Dar poate nu e. Poate pierzi si locuinta si esti si dator, ca pula faliment personal in Romulania. Poate scapi, poate nu. Si cert e ca pierzi tot ce ai bagat in locuinta pana atunci. Avans, rate, overpayments, renovari, tot.
Nu, nu prea e la fel. Ca eu daca o luam de la zero in 2010, acum aveam de doua ori mai multi bani. Cel putin. Dar am luat-o de la minus, asa ca pula.
No, friend. Problema e ca venitul tau se poate injumatati sau poate disparea complet pentru o perioada lunga. Si in acelasi timp ti se poate mari simtitor rata – cu vreo 60%, sa zicem. Si mai poti avea si altele simultan, sa placa la toata lumea. Un divort, de exemplu.
Aia e prima problema.
Patite de mine. Fara alcool, ca nu beau. Si fara heroina.
A doua problema e ca da, era 100k un apartament pe langa tine in 2011. Dar tu nu aveai avans, sa zicem, ca aveai un credit in Romulania. Asa ca atunci cand o sa cumperi, o sa dai 300k. Sau 400k.
In teorie ai castigat vreo 35k cu apartamentul din Romulania. In practica, ai pierdut vreo 300k. Ca deh, ai platit si chirie afara in timpul asta, se aduna si aia.
Cam aia e treaba cu creditele. Pot fi ele si bune, dar aia in teorie. Tot in teorie, tu stai bine. In practica…minus 300k. Nooooroc.
Sa nici nu mai discutam de chestii conexe – gen poate nu mai pleci deloc, ca “acum m-am asezat, sunt la casa mea…”. Stiu destui de-astia. Si-au tras cumva o garsoniera pe unde nici metroul nu trece si gata, la ce bun sa plece, ei se descurcau. 7 ani mai tarziu, isi musca un picut manutele si-ar cam pleca, dar…e tarziu. Crede-ma pe cuvant ca discutam cu amici, d-aia care nu se fereau sa le zica in fata, la o adica. “Cat ti-a ramas tie luna asta din salariu, Liviule?” “Pai, 100 de lire, plm”. “Pai, vezi? Mie mi-au ramas 350, mai bine in Romania”. Mda, pai vad. 7 ani mai tarziu, cand discutam de de-astea, “trebuia sa plec si eu, da’ acum e tarziu”. Da, e.
Inteleg, tu crezi ca am futut eu calculele. Nu, nu le-am futut.
Ce 300k am pierdut boss? Am pierdut 6 mil euro ca nu am câștigat la loto.
Altfel am dat 15-20k (cu tot, avans, diverse renovări, electrocasnice), am luat, pana acu vreo 5000 înapoi.
Tu ești ca aia de la holyud, så moara pic și poc. Calculezi niște bani care nu au existat niciodată nici măcar în plan.
Faptul ca nu am venit în 2011 in suedia/nemtia are fix 0% legatura cu apartamentul ala. Dacă nu aveam apartamentu aveam cam aceeași bani în conturi, ca 150e/luna/5ani se aduna, doar ca nu aveam un posibil 30 de mii.
La fel, aici plătesc chirie. Cum făceam sa nu plătesc chirie? Inventam 50k euro?
E o falsa alegere intre “Loganul meu” si “Mercedes-ul firmei”. Pare simpla alegerea: €10,000 Logan din salariul net (care costa firma vreo €24,000) sau masina luata direct pe firma la €24,000 (in Ro). La fel de falsa ca alegerea dintre “decat bogat si bolnav mai bine sarac si sanatos”.
Poate doar daca esti angajat cu toate impozitele platite de angajator sa aibe sens sa-ti ia firma masina. Mi s-a parut si mie mega-afacere sa-mi ia firma Cielo (!) sau Saab (SH cu probleme tehnice) sau Mercedes (sub-motorizat) sau RAV4 (cu GPS tracking si rapoarte automate de viteza excesiva).
Insa masina de firma vine la pachet cu toate dezavantajele mentionate mai sus (plus altele). Pentru mine GPS tracking-ul a pus capac.
De cand am inceput sa facturez direct pe firma mea am facturat tot costul ca si salariat (plus TVA plus masina desigur).
Parca e altfel sa am Mercedes-ul pe firma mea, cu recuperare de TVA si de amortizare – cam o treime discount sa zicem – pe langa discountul de la dealer pentru privilegiul de a-i cumpara masina.
Simplu. Cumparai cand erai 100k. Cu avansul ala de 10k.
Stiu, dar tu nu ai plecat atunci, dar x si y. Asa e, dar nu conteaza. Ce conteaza e cat vei plati cand vei cumpara. Cam asa iti calculezi pierderile.
Nu, nu e de haliud, e de total cost of ownership si cost of opportunity. Poti sa citesti despre ele, ca nu le-am inventat eu ca sa te enervez pe tine acum.
Noi – eu, tu, romulanii in general – nu am primit educatia asta, e adevarat. Dar asta nu o face gresita.
Dar aia e ce-ti explic. Tu intrebi cum faceai sa nu platesti chirie. Simplu: cumparai. Tu zici ca aveai doar 10k. Dar tot tu zici ca mai ai un apartament in puliesti, nu stiu ce teren…aveai. Si inca ai. OK, cat te-a costat ca le ai? Simplu, 300k. Doar ca inca nu ai platit suma aia. O sa o platesti (mai mult, de fapt, pentru ca dobanda la credit) cand o sa cumperi acolo. Si aia e.
Miau.
Daca te ajuta cu ceva, poti sa te gandesti ca nu e asa, ca whatever rocks your boat. Dar nu schimba cu nimic pretul pe care il vei plati.
fratemeleu alb. Tu compari mere cu pere.
merele sunt urmatoarele: eu aveam 10k. Aveam de fapt o pula, aveam fix 1000. Dar am strans 10k (diferenta vs prima casa) + inca vreo 2-3000 restul de cacaturi. Deci. Aveam 12k. Cu astia 12k am platit avansul unui apartament in Bucuresti, pentru ca, sa vezi dracie, stateam in bucuresti si lucram acolo si, teoretic, trageam de gajica-mea de atunci sa ne mutam dar nu am facut-o. Astea sunt merele.
La final merele alea 13k ale mele + sa zicem inca 10k (nu am nici cea mai mica idee de cat am mai investit in el) au fost 23k banii dati de mine pentru apartament.
La finalul, sper sa vand merele asta si sa imi ramana, dupa ce platesc banca vreo 35k. Daca imi iese asa, am un profit de 10k net. Cum zicea ala in cernobal: nici bine nici rau, avand in vedere durata. Dar. Sunt 10k pentru care nu am facut nimic. Ca, de stat undeva suntem amundoi de acord ca trebuia sa stau.
Perele: in 2012 veneam in suedia. Scoteam alea 13k si imi cumparam aici. La inceput o garsoniera sau ce gaseam de banii aia. Dupa care evoluam incet incet. Dar, daca e sa o luam pe pere, in 2012 puteam sa vin la agentie, ca astia lucreaza de 10 ani aici. Si, 8 ani de contractare…imi luam apartament in bucuresti sa il tin in chirie, imi luam cu banii jos apartament in suedia, si asa mai departe. Numa ca in 2012 nu am vrut sa manc pere. Pentru ca diverse.
Asa ca acum, am speranta sa nu pice prea rau piata imobiliara in Romania sa pot sa il vand pe ala si sa imi ramana niste zeci de mii de euro sa pot sa ii pun la avans sa imi fac aici alt credit. Ca deh, cat timp nu am facut nici alegeri bune in viata nici noroc de nascut din pula de milionar nu am…creditul este un rau necesar.
N-are sens sa insist pe tema aia, ca deja am zis ce aveam de zis. dar pe tema asta:
…ti-as sugera sa vinzi inainte de Aprilie 2020. Preferabil simtitor inainte.
aha. Ma gandesc si io ca s-ar putea sa cada piata.
Deja e in cadere din Septembrie 2018. Daca te uiti la restul indicatorilor (gold, de exemplu), te lamuresti.
auru in ultimu an e pe crestere.
…si aia ce-ti spune, cand imobiliarele pica, dar aurul creste? 🙂
ca poate am noroc si cade si in suedia piata? Desi astia au trecut prin criza ca gasca prin apa. Deh. credite ieftine
Da’ ce se intampla in aprilie 2020? Adica de ce aprilie si nu august 2020?
4 qs in a row se intampla in Aprilie 2020. In general dupa al patrulea aud si surzii clopotele.
E in cadere din Septembrie 2018. Si in Suedia. Vezi graphs.
Tragedia cand ai credite ieftine e ca nu le poti ieftini din nou cand pica. Ai folosit silver bullet, dar nu-l poti folosi si a doua oara.