Cloud storage; OK si nu prea

Aveam o instalare de netbsd pe PC-ul de-acasa. PC-ul era pornit si lasat in windows (pentru ca jocuri), dar by default boota netbsd.

Prima chestie e ca netbsdul ala era setat cu cgd, cu verification pus la none. E o chestie buna, in principiu, da’ mai putin buna cand ai un copil in casa.

Nu va plictisesc cu detaliile tehnice and shit si la cum am ajuns in situatia aia, dar, pe scurt, s-a dus pe pula instalarea aia de BSD, cu tot cu munca mea din ultima perioada. Ceva backupuri mai exista pe un hard de 4 TB (care nu-i deschis automat la boot, deci a scapat de furia hecarului junior)..da’ sunt cam vechi. Practic, tot ce tinea de munca din ultimele 8 luni s-a dus pe pula si la multi ani. Tough shit.

Ma rog, se mai intampla. Stateam si ma gandeam, ba, poate ar fi timpu’ sa trec si eu pe cloud storage. Ia hai sa bag un ochi, sa scap de nervi. Sigur, pun acolo doar chestiile deloc sensibile (ca nu pui chestii sensibile pe hardurile altora daca nu esti cretin) si aia e. Ia sa vad, cat m-ar costa sa tin 4TB pe cloud? Nu atat de security, cat de “in caz ca-mi pica hardul de 4TB”.

Raspunsul, ca sa nu va plictisesc cu chestii gen “X/GB”…vreo 100 de lire pe luna. Fara restul taxelor de transfer. Pula mea, de banii aia imi iau un alt hard de 4 TB in fiecare luna. Asa ca deocamdata, pas pentru cloud storage ca “solutie”, ca din banii pe cloud storage pe doua luni iti iei frumos 2 harduri (poate chiar 3 daca prinzi oferta) si bagi si tu un raid1/raid5 acasa si aia e – plus ca nu mai ai nevoie de internet pentru a-ti accesa datele.

Una din variante e sa-mi pun doar chestiile mai mici pe-acolo – gen mini proiecte, ansible, chef, python & shit, howtos, mizerii de-astea. Ca alea n-ajung la 4 TB. Alta e sa-mi bag pula-n el de cloud storage si sa astept pana ajunge ieftin de tot. Ma rog, vad eu ce fac pe tema asta, da’ momentan, concluzia e ca inca e prea scump cloud storage. Ramane util pentru backup la chestii gen documente (daca nu ai nimic confidential pe-acolo), dar inca nu e o varianta pentru chestii mai babane (iso-uri, imagini de disc, baze de date, proiecte etc).

O sa ma lipesc insa de ceva de genul ala pentru jucarele la care nu dau doua flegme pe securitate si se intampla sa fie si mici (nu cred ca-mi pasa prea mult de confidentialitate cand vine vorba de “am scris ceva in python”; si nici nu cred c-o sa vina hecarii sa-mi fure mie trainingurile). In rest, pentru chestii mai mari, hardurile criptate de-acasa raman baza. Da’ fara boot default pe linux/bsd si eventual cu configurari mai putin paranoice, ca nu se stie.

#durex