Companii si angajati
Stateam la un fum cu soacra-mea si incepe sa-mi povesteasca de cineva din familie.
Tipu’ lucreaza la CFR. Ia vreo 2000 si nu stiu cati lei pe luna salariu, e ceva mic sefulet prin provincie pe la mama dracu’. Toate bune si frumoase. Si-mi zice soacra-mea ca-i nasol, ca-s bani putini, ca nu prea i-ar ajunge de nimic, da’ macar nici nu prea se duce la lucru, se duce doar sa semneze (lol, aia o mai ard cu condica) si pleaca acasa. Si, daca se intampla ceva, il suna vreun fraier de-acolo si vine, ca sta la 2 KM si na, e provincie, in 3 minute e acolo cu masina.
Ma gandeam ca-i haios cercul asta vicios cu compania si angajatii. Compania te plateste ca pula. Tu iti faci treaba ca pula. Drept urmare, compania n-are bani, asa ca n-are de unde sa te plateasca mai mult, asa ca esti platit ca pula. Go figure. Ma bufnea rasul oricum de cand am auzit “CFR”. Adica, stiti cu totii cum merge CFR-ul. Trenuri de cacat, intarzieri de cacat, 11 ore Bucuresti-Cluj, pula dotari in vagoane si o gramada de rute pe care probabil se merge “cu nasul”. CSF, NCSF, CFR, NCFR.
La fel e si la mine la lucru, de altfel. La alti bani si la alt nivel, desigur, da’ principiul e acelasi.
95% (daca nu cumva 99%) din colegii mei stau si freaca pula. Cre’ ca mai repede s-ar sinucide decat sa munceasca. Nu, serios. Vine vreun client cu o problema? Isi baga pula-n problema lui. Serios. Ba, discutam de chestii de-alea tehnice de gasesti rezolvarea in doua minute pe google daca nu stii sa le rezolvi (desi ar trebui sa stie). Drept urmare, compania merge ca pula. Drept urmare, mai repede imi fac eu marire de pula decat sa-mi dea astia o alta marire de salariu.
Si fix asa-i cam peste tot.
De altfel, nici eu nu-s mai breaz. Eu stiu sa rezolv problemele tehnice. Hai, nu am chef sa ma laud eu de nebun, da’ ma descurc. Numai ca…nici eu nu ma mai agit sa rezolv problemele. De ce?
Adica, de ce pula mea m-as agita? Orice-as face eu nu schimba cu nimic rezultatul final. Se procedeaza la modul ala socialist: daca merge bine compania, se-mparte la toata lumea. Daca, sa zicem, as aduce/pastra eu in companie 100,000 si-ar fi 1000 de angajati, fiecare ar primi o marire de 100 de lire pe an. Impozabil, desigur. Daca merge prost, nu primim mariri de salariu and shit.
Pai, la modul asta, nu prea vad de ce mi-as rupe eu pula muncind. Ca sa…ce? Nu merita efortul. Care-i treaba, o sa-mi dea astia si mie partea mea, 100 de lire in plus pe an, impozabil, adica vreo 5 lire pe luna in buzunar? Adica o bere? Pai, hai sictir. Mai bine stau si frec pula.
Nu caut solutii sau ceva, ca ma doare-n pula de solutii. Le stiu si eu, da’ nu se aplica la vitele astea, ca au ciuma aia de gandire socialista si nu-i scoti din ea nici cu forcepsul. Da’ ma gandeam asa, ca sfat pentru aia care au o afacere si au angajati (nu c-ar avea neaparat nevoie de sfaturi de la mine): ba, ba’eti: cum vedeti un angajat care merge pe burta cu “las-o asa, ca merge asa” dati-l afara. Serios. Pe loc. Chit ca pe urma va da in judecata si tre’ sa-i platiti nu stiu cate mii sau zeci de mii de lei pentru asta, zburati-l instantaneu. Nu stiu cat pierdeti la camera de munca sau la pula mea, da’ pierdeti de 10 ori mai mult daca-l pastrati. E ca-n zicala aia jegoasa cu marul stricat din cosul de mere. Daca lasi o lepra de-asta in companie, mai devreme sau mai tarziu se vor transforma toti in lepre. Inclusiv aia care nu-s. De ce?
Pai, de ce nu? De ce s-ar agita sa munceasca la fel ca inainte daca-l vad pe Dorel – lepra originala – ca #rezista fara probleme frecand pula zi-lumina?
Oh, well….
Era o vorba,”Ei se fac ca ma platesc, eu ma fac ca muncesc.”
Same here….caz recent:
Eu: -Baa…..hai sa facem X.
Colegi: -Da ba, facem, ca productivitate, ca poate bonus, ca plm….da’ sa vorbim intai cu managerul.
Noi: -Nenea manager…stii…ideea X. Facem?
Manager: – Ba, e buna ideea, dar sa vedem de ce resurse avem nevoie, cat munca e , sa nu incarcam echipa inutil (de fapt nu avea el chef de facut proiect pt ideea X).
Noi: – Nenea, nu e overload, ca avem timp (a se citi – deja nu mai avem la ce sa ne uitam pe reddit si 9gag)
Manager: – Totusi, analizez si vedem daca ii dam drumul sau nu.
Noi: – Oare ce mai e nou pe 9gag?
Si uite asa frecam duda in loc sa mai luam niste procente acolo, ca oricum e cam sub medie cu plata pe aici….da’ macar avem timp de H3 si 9gag.
La mine la companie, de ani de zile, cam pe la vremea asta, se executa SRED, adica onor compania face claims la guvern pt Scientific Research and Experimental Development. (Toate companiile de software pe unde am facut umbra degeaba, fac lucrul asta.) Si profita porceste- vb de zeci, daca nu chiar site de mii de dolari moka – fiindca e un exercitiu de imaginatie. Pe care il fac angajatii. Si care nu primesc un sfant din banii luati efectiv cu japca inapoi de la jepcarul principal – Guvernul.
Practic, faci claim la un nr de ore lucrate la un proiect, raspunzand la 3 intrebari, in limbaj tehnic, dar fara foarte multe detalii si cam pe jumatate de pagina, per intrebare.
Primele data am muscat si am bagat din top – chestii visate noaptea dinainte, ca in realitate, pula… Ei au incasat banii, eu am primit o bataie pe umar de la un VP – bravo coa’!… A doua oara, un Director mi-a dat un $20 Starbucks card.
Si am hotarat sa-mi bag pula in ei si sa-i bag in audit. Norocul lor e ca au un consultant, care citeste toate balivernele astea inainte sa se trimita la guvern, si cand ala m-a luat la intrebari, l-am convins ca mai bine nu facem claims.
Anual ma intalnesc cu acelasi consultant prafuit, care lesina de nervi vazand cum ii zboara orele pe sub nas – el bulangiul, are comision din claim. Cum eu n-am, nu mai are nici el, si mai ales, nici compania. Pai nu?
boss, la cum vorbesti ma bate gandul sa ma apuc de linux si sa frec menta la o firma de gen.
Nu e peste tot asa: am avut sansa uneo negocieri dure. Compnia mea pe ansamblu o duce bine dar partea de “oil&gas” scarraie din motive diverse. Un an m-am agitat si doar dupa ce am avut rezultate palpabile le-am spus ca anulam contractul anterior si rediscutam despre colaborarea pe urmatorii doi ani ( am contract cu ei 5 ani din care doi au fost de invatare)
Compania a avut o taiere de buget de 20% de la client iar eu am obtinut o marire de 20%. Daca nu ma agitat nu obtineam nimic iar alternativa unui alt job e sumbra (la momentul actual bate vantul prin proiectele bine platite in acest sector).
Daca sunt competitiv in continuare (nu ma plafonez dupa cei 20%) mai obtin anual un bonus de performanta de 5%.
Problema e ca restul persoanelor din echipa (mecanici, electricieni, instrumentatie) nu au tras tare in ultimul an si compania pe-a dat cu barda in cap. Avantajul meu e ca nu am nevoie de ei pentru a deslusi bubele din automatizare, dezavantajul e ca totul se va duce de rapa dupa cei doi ani ramasi.
@Iondelaraion: cica bossul asa e el de obicei, asa ca mi s-a sugerat de la un coleg sa ma calmez si sa nu dau rage quit. Pana una alta, fac bani frumosi din insurubat senzori pe stick si numindu-ma inginer. Dar totusi cum facem sa ne imprietenim, cine stie, poate o sa am nevoie de un job? Eu sunt cam semi-anonim, nu prea pot sa iti dau emailul aici.
@Manowar: poti sa ii dai emailul meu daca te rog?
E cam periculoasa gandirea asta cu “frecatul mentei” in meseria asta, parerea mea. Daca lucrurile stagneaza, eu as depune CV in alta parte si as pleca pana cand tehnologiile pe care le stiu si cu care lucrez nu devin depasite (ceea ce se intampla in 8 luni – 1 an daca nu mai repede). Am avut numeroase persoane la interviu cu pretentii de nivel Senior, dar aveau experienta si mindset-ul unei companii din anul 2010 – zero automatizare, niciun limbaj de programare, nu mai zic de CICD sau alte lucruri. Cel mai des vad asta la oamenii care vin din Telco sau banci, unde nu sunt deloc incurajati sa propuna noi metode de a eficientiza lucrurile, noi tooluri aliniante la anul in care traim. Si apoi vin la interviu, 15 ani experienta dar in realitate ii oferi o pozitie de Middle sau chiar Junior. Si in timpul interviului ii loveste realitatea, observi pe figura lor cand realizeaza cat de in urma au ramas. Si bine, o sa ziceti ca poti sa iei un om sa il inveti, mai ales ca in Romania cererea e mai mare decat oferta in domeniu momentan..da, dar in cazul asta iei niste Juniori asumati, direct din facultate, pe care sa ii mentoreze cei 1-2 seniori din echipa.
Aha. Mult noroc cu datul oamenilor afara in .ro si in Europa-n general. Cine dracu vrea sa angajeze daca nu isi permite sa arunce aiurea cu banii (read: corporatii). Si ca sa-i dai afara nu ai decat optiunea sa-i mituiesti.
@Iulian: in unele locuri, chiar funcționează. Unde lucrez eu acum, de cand sunt eu aici, cam de 9 ani, adică, au fost dati afară cam 30-40 insi, din cei cca 300 cat inseamna “nucleul”. Plus IT, contabilitate, resurse umane, secretare, soferi, femei de serviciu etc.
Pentru motive gen incompetenta, lene, prostie, luat in gura cu sefii, plus vreo 2 pt bautura si vreo 3-4 pentru niste greseli destul de grave. Da, plus vreo 2-3 pentru chestii de cod penal, ma rog, aia au plecat cu catusele pe maini….
Stii cum se dă afară la noi? Esti chemat si ti se spune “da-ti demisia, ca sa nu te dau eu afară, ca, dacă te dau eu afara, iti si scriu pe hartia de divorț de ce te-am dat afară si e mai rău pentru tine”. Si chiar asa e, asa ca aproape toti si-au dat ei singuri demisia.
Și chiar are efect stilul ăsta. Din pdv al cresterii eficientei. Plm, cand stii ca in peste oricare 15 minute din momentul prezent s-ar putea sa nu mai fii angajat acolo, se cam schimba perspectiva. Ok, e un stres permanent din punctul asta de vedere. Compensat, nu zic nu, prin salarii. Adica, luand strict cazul meu, sunt platit cu mai mult decat dublu (cam 130% in plus) față de cat as lua, pe ceea ce fac, in orice alt post similar din Ro. Si asta in conditiile in care muncesc la 50% turație (asta in zilele nasoale) din cât munceam inainte sa ajung aici. Nu mai vorbesc de cacaturi gen telefon de serviciu, diurne, decontări transport si alte minuni de-astea…
Revenind, nu e chiar așa complicat, uneori, sa dai afară merele stricate, ca să nu intre viermii in toate. Ce-i drept, nu intereaza pe nimeni, in “corporatia” unde dau eu cu sapa, ca numarul de angajati țigani sa fie egal cu al femeilor cu Down si catolicii sa aibe toaleta separată de a homosexualilor. Poate peste vreo 50 de ani.
Aproape peste tot angajatii o iau in cur. Singurii care fac bani, sunt aia care zici tu ca ar trebui sa faca ceva si pe aia ii doare fix in cur. Se trag pe cur 95% din timp si la sfarsit de luna le mai vine un salariu.
Poate ti se pare tie ca asta ar fi o chestie naspa, dar dupa ce se termina cu compania pleaca la urmatoarea si le merge mai bine. Desi pare contraproductiv, companiile au mai multa nevoie de ei, decat de tine ala care dai cu sapa. Daca pleci tu chiar le poate parea bine, ca pana angajeaza pe altul pot justifica faptul ca nu fac nimic pentru ca sunt understaffed si ei fac tot posibilul in situatia data. Un tovaras a cerut marire de 5000 de lire pe an ca sa nu plece, nu i-au dat si au adus un contractor cu 5000 pe luna, aproape de trei ori salariul astuia. Teoretic asta ar parea o miscare proasta pentru companie, dar cumva nu este.
Mai bine iti schimbi tu mentalitatea asta in care speri sa faci bani din vandut munca. Eu spre exemplu chiar ma descurc cu rahaturile astea ce tin de partea inginereasca, dar ma agat de orice cacat care ma scoate din birou. Ultima data am fost point of contact si am stat la hotel de patru stele cu expenses si un mercedes de 60 de mii de lire, chiar nu zic asta ca sa ma laud. Vreau doar sa arat ce diferenta poate fi daca scoti capul din calculator, parca m-am simtit altfel in saptamana aia si parca e mai fain sa bagi overtime din asta versus overtime in care sa rezolvi chestii.
Ce spui tu merge la un service auto si la alte chestii din astea de apartament. Si iti spun sigur ca si tu daca ai avea o suta de mii de lire produsa de un angajat nu te-ai grabi sa o imparti cu el, ca iti mai trebuie inca o suta ca sa iti iei casa aia pe care o vrea nevastata.
Buna,
Care-i faza cu datul afara? De ce este atat de greu, de ce trebuie sa-i mituiesti, de ce (/ca ce chestie) te poate da angajatul in judecata dupa aceea?
In Romania 6 luni e complicat să angajezi pe altcineva, legal vobind. Să zicem că îl scoți pe ăla pentru incompetență, nu pe șomaj . Și că ai dreptul să angajezi pe cineva în locul lui imediat. Mult noroc să îl și găsești .
eu la firma actuala unde dau cu sapa le-am adus un venit de approx 80.000 GBP (50.000 GBP in 2016 si 30.000 GBP in 2017) in urma unui proiect propus de mine care s-a materializat si finalizat cu succes.
ce credeti ca mi-au dat? incepe cu P si se termina cu ULA !!!
pensula?
Banii seriosi se iau cand semnezi prima data sau ai contraoferta. In rest , primesti peninsula.
@Manowar – Dar compania in care lucrezi e mare, are multe alte echipe, suport pentru multe alte tehnologii mai cool, alti manageri.
Daca esti asa sictirit de actuala echipa, ce te opreste sa aplici pentru alta pozitie? Avand in vedere istoricul tau in companie, nu cred ca o sa fie o problema sa continui lucrul remote.
Pai, vreo patru chestii.
Prima e ca salariile sunt mai mici in departamentele alea “cool”.
A doua e ca eu nu cred ca se duce pe pula departamentul in care lucrez eu, ci toata compania. E ca si cum te-ai muta in debara cand iti arde casa.
A treia e ca in curand pot aplica pentru cetatenie si, dupa cetatenie, sper sa ma pot duce pe contracting si atat. Nu de alta, da’ suna mai bine 500-600 pe zi decat ce mi-ar da jigodiile astea sau jigodiile din alte departamente.
A patra e ca, intamplator, am aplicat pentru alte joburi (doua) in companie in trecut. La nici una n-a mers. La nici una n-a fost o problema tehnica. La ambele s-a intamplat la fel. Aplici. Interviu tehnic. Totul OK. Dupa care nu mai auzi nimic. Si cand auzi – dar nu de la ei, ci doar pentru ca insisti tu ca vrei un raspuns, oricare ar fi ala (da/nu), sa vezi…au fost inghetate angajarile pentru ca…motive. Motive pe care le cunosti deja. Dar nu s-au deranjat macar sa trimita un mail cu “sorry, not sorry”. Dupa care, la un an dupa, primesc mail cu “daca ma mai intereseaza, sa aplic pentru ca…”. Mai amuzant, ma duc intr-o discutie cu managerul si-mi zice “ma bucur ca am reusit sa te pastram aici”. Gen, inainte de-a primi raspunsul de la vreun departament. Cu alte cuvinte, s-a dus maimutoiul la aia cu “nu prea vrem sa plece de la noi”.
Daca aveam unde sa ma duc in companie – si sa merite, sa nu fie pierdere de vreme si de bani – ma duceam deja.
In timpul asta, unii care-au plecat din companie au ajuns in alte parti unde au primit sign-on bonus de vreo 60k in actiuni (cu “maturizare” dupa doi ani). Si cand le-au vandut, au luat simtitor mai mult de 60k.
Pula mea, nu-s nici eu bun la matematica, dar…
Asa ca plm, astept pasaportul si pe urma, dracu’ stie. Nici macar nu tin sa lucrez remote. Daca iau pe zi cat e mortgage-ul, ma cam doare-n pula ca tre’ sa inchiriez ceva undeva.
Pula mea, si eu am adus ceva bani in compania la care sclavagesc momentan in Romania si tot sula am primit drept recompensa. Cred ca e un sport national al patronilor de pe aici, desi vad din comentarii ca se practica si pe alte meleaguri. Il las naibii prin vara pe patron cu contractele lui cu statul roman cu tot si ma duc sa sclavagesc in alta parte….Oaecum amuzant e faptul ca eu nu fusesem angajat in firma sa fac contracte, sa aduc bani, dar tot am adus si cum am zis deja, pula recompensa. Mai triest este ca se plang si baietii de la vanzari ca ii trag si pe ei in piept la comisioane, desi au contracte care prevad ce procente sa le dea…Asta-i tara, de bine ce sunt tratati amenii au plecat cateva milioane bune din ea…
Asta intreb. Care-i legea aia de face lucrurile complicate? Eu, in ignoranta mea, am o imagine simplista: exista un contract intre angajator si angajat care prevede o perioada pe preaviz. Daca angajatul isi da demisia, respecta perioada de preaviz, dupa care fiecare isi vede de treburile sale. La fel ar fi (dar nu e, aparent) daca angajatorul te concediaza.
Uite, am avut eu acu’ ceva vreme (cand eram super junior) un interviu la o firma unde mi s-a explicat foarte clar ca daca accept locul de munca, prin contract, va trebui sa raman la ei X luni. Mi-a facut o schema prin care mi-a spus ca la inceput vor baga Y bani in instruirea mea care costa Z euro si ca nu va scoate firma profit de pe urma mea in primele luni, dar vor acoperi banii investiti in instruire + profit de abia dupa Z luni. Si ca n-ar avea sens pentru ei sa bage mii de euro in instruire la inceput stiind ca angajatul poate pleca de la firma imediat dupa aceea. A fost o explicatie de bun simt, logica, nu mi s-a ascuns nimic. Ulterior, dupa ce am vorbit cu un coleg, am aflat ca ce doreau ei sa faca ar fi cam ilegal si nu inteleg de ce.
Pentru ca incalca drepturile angajatului.
Desigur, explicatia pe care ai primit-o tu are sens.
Dar daca de fapt angajatul e o tipa si dupa cateva luni descopera ca-i gravida si prefera sa ramana … housewife sau ceva de genul? Ce faci? O obligi sa lucreze la tine?
Chestiile astea sunt reglementate pentru a preveni abuzurile. Si…pula mea, asa cum poti afla singur, angajatorii abuzeaza de fiecare data cand au ocazia. Daca vrei sa vezi cu ochii tai, du-te si lucreaza la negru, sa vezi distractie acolo. Am lucrat eu si-am vazut abuz dupa abuz pe tema asta. Dar ce cacat, am vazut-o si la “alb”. Uite un exemplu: RHCE-ul. Cand l-am dat eu prima data, mi-au zis aia de la lucru ca trebuie sa stau la ei 5 ani dupa. Si ca, daca-l pic, il platesc. (ca fapt divers, stii ce nu era acolo? Nici un cuvant pe tema “daca-l iei, iti dam atata-n plus”). Pai, cum venea asta? 1200 de dolari (era cu tot cu cursuri), la schimb sa stau 5 ani? Gen aia era valoarea, $20/luna? (aveam salariul vreo $400 atunci). Cea mai tampita chestie fiind ca…nu-l cerusem eu, tineau ei sa-l iau, ca le dadea lor bine-n diverse acte. OK, l-am luat si-am cerut o marire de salariu – am zis ca vreau $500/luna. Raspunsul sec “nu”. De ce? Ca ei credeau ca “acum trebuie sa stau 5 ani”, 5 ani in care sa fac cum vrea pula lor. In doua saptamani aveam alt job – la $600/luna. Le-am zis relaxat sa ma dea in judecata, ca eu plec si np, daca asa zice un tribunal, le dau eu banii in rate sau, daca prefera, pot astepta vreo 3 luni si le dau eu banii jos. Numai ca…ce sa vezi? De fapt, nu se punea problema de a lua inapoi vreun ban de la mine. Ca era ilegal. Da’ eu nu stiam asta, ca era primul job legal in IT.
Vrei sa nu-ti plece un angajat dupa cateva luni? Pai, asigura-te ca n-are motive. Asa-ti protejezi investitiile, nu incercand sa aduci inapoi sclavia.
Uite, imagineaza-ti ca-n situatia descrisa de tine tu lucrai (ca junior, cum zici tu) pe $800. Faceai trainingul ala si aflai ca in alta firma – tot ca junior – ai fi fost platit cu $2000 pe luna. Cauta oameni ACUM si nici n-ai nevoie de “pregatirea” aia pentru job. Ce faci? Ramai acolo, ca “ei au investit bani in pregatirea ta” si ratezi oportunitatea aia?
Ma rog, nu-i foarte buna explicatia, presupun. Daca vrei sa pricepi pe bune, fa o analogie cu o relatie. Spune-i unei tipe ca, daca vrea sa te futa, trebuie sa se oblige sa stea intr-o relatie cu tine 6 luni. Nu conteaza ca tu te speli doar cand te prinde ploaia si o futi chiar si patru secunde intregi pe luna. Ce zici, cam cum ar functiona?
Pula mea, poate angajatorul ala e un cacat. Poate toata lumea din biroul tau pute. Poate toti te vor saluta cu “ba tigane, baga-mi-as pula-n ma-ta” in loc de “buna dimineata”. Poate sediul e langa un crematoriu. Poate multe. Angajatorul tau se chinuia sa aduca inapoi iobagia/serbia. Poate avea intentii bune, poate herpaderp, dar poate da-l in sloboz sa-l darame.
@Mihai
Orbu zice bine cand e vorba de desfiintarea postului. Nu ai voie sa bagi pe cineva pe aceeasi pozitie o perioada de timp insa nu stiu daca e 6 luni sau mai putin. Partea proasta e ca daca angajatul te da in judecata ai sanse 99% sa pierzi daca omul si-a dat un minim de interes. Cunosc cazuri in care un coleg si-a batut pula de o fosta firma intr-un hal fara de hal:
– venea pe la pranz si manca cu cardul firmei aproape moka la cantina, cu seful si colegii acolo – no stress
– venea prin birou uneori si o ardea aiurea
– nu statea prea mult pe la munca, cateva ore pe saptamana de obicei
De ce? Pentru ca muistii nu i-au recunoscut nu stiu ce accident drept accident de munca (in timp ce mergea spre servici cica). Omul s-a consultat cu ceva avocat ca nu era retard si i-a futut de-au regretat masiv. Si dupa aproape 2 ani de mancat gratis a acceptat omul si ceva spaga sa isi dea demisia.
Mai stiu cazuri in care firma baga in contract chestii oarecum logice dar aproape ilegale ca nu ai voie sa lucrezi la concurenta. Cand oamenii au plecat la concurenta a supt firma pula fara drept de apel. Toate procesele le-au pierdut. Motivatia: restrangerea accesului la munca al angajatului. Basca pe unu l-au dat afara de nervi si ala a luat compensatie salariul cam pe 1 an, manager fiind. In timpul asta omul lucra relaxat la altii.
@Big A
In .ro s-a intamplat asta? Erau oamenii pe contract nedeterminat?
Daca nu ma insel nu mai exista modalitate sa pui asta pe “cartea de munca” sau revisal ce dracu e. Asta merge la amenintare pentru fraieri ca daca angajatorul declanseaza procedura de concediere are ceva de lucru si angajatul are destule drepturi acolo. Asta e, informatia, si mai ales, lipsa ei, poate avea influenta mare asupra angajatului.
Ok, de unde ma pot informa?
Caut pe net singur oricum, dar am zis ca nu strica sa intreb si aici.
În România, angajatorul poate întrerupe contractul de muncă cu angajatul cam în următoarele condiții:
1. Îl roagă să semneze un acord de încetare a relațiilor de muncă şi îi plătește (sau nu) anumite compensații. În acest caz angajatul nu beneficiază de şomaj şi deci nici de asigurarea medicală oferită de statul român cât timp nu are un loc de muncă.
2. Desființează postul pe care-l ocupă respectivul angajat. Ca atare nu mai are dreptul timp de 6 luni (dacă-mi amintesc bine) să angajeze o altă persoană pe aceeași poziție. Dar în IT e simplu de ocolit asta. Că majoritatea sunt ingineri de sistem, programatori sau analiști. Deci e relativ ușor să închizi o poziție şi să angajezi pe alta timp de juma’ de an.
În această situație angajatul beneficiază de şomaj şi asigurare medicală.
3. Din motive disciplinare. Dar pentru a se ajunge acolo trebuie mai întâi să primească un avertisment scris sau să se organizeze o comisie care să cerceteze şi să-l sancționeze. După câteva luni o nouă comisie. Şi abia la a treia comisie i se desface contractul de muncă. Timpul total e de vreo 6 luni.
În situația asta nu beneficiază de şomaj şi asigurare, pentru că i s-a desfăcut contractul din vina lui.
^ Multumesc pentru raspunsul detaliat!
logica este simpla si in cazurile astea si functioneaza in general la categoriile mai slab pregatite. Gen constructii. Sau bucatarii.
Angajatorul o sa vina la tine sa iti zica sa muncesti 10 ore nu 8 ore. Daca faci gat..afara. Practic, ajungi la un contract de sclavie nu de munca.
Aparent sunt multi care uita ca munca este de fapt un contract intre doua parti. Una sare la inaintare cu banii ailalta cu timpul. Nu esti sclav, doar pentru ca esti angajat. Doar castigi putin
@Iulian: da, in Romania. Si nu are nicio treabă cu cartea de muncă. Lucrez intr-un domeniu in care dacă pleci din locul de muncă si vrei sa te duci in locul de muncă Y, “angajatorul”, cum ii spui tu, e cam același, chiar daca (gen Ministerul Sănătății, pentru medici – doar pentru comparație, nu sunt medic). Iar șeful Y n-are nevoie sa se uite in cartea de munca sau in nu mai stiu ce hartii ca sa vada de ce ai plecat de la X (mai ales cand la X era mai bine decat la el). Doar pune mâna pe telefon și il suna pe seful X, “Colega, vrea unu’ Big A, care a fost la tine-n prăvălie, sa vina la mine, care-i treba cu el? ”
Acu’, dacă eu am plecat asa cum mi-a “recomandat” seful X, cu demisie, probabil ca n-o sa-i spună adevărul, gen “da-l dreacu de putoare/prost/betiv, nu-l primi”. O sa ii spună “a, da, ce sa zic, e ok, nu stiu de ce si-a dat demisia, au fost ceva discutii pe aici dar nu a creat probkeme, ia-l”. Daca, in schimb, te-ai tinut tare cu X si nu ti-ai dat demisia, de a fost nevoie sa te dea târăș afară (că, de dat, tot de dă, asta nu incape discutie, doar că dureaza ceva mai mult), sa fii sigur ca X ii va spune lu’ Y tot adevarul sau, mai rau, o sa mai pună si de la el… C-asa-i in ptenis.
Bine, de cele mai multe ori, seful Y nu mai are nevoie sa sune pe nimeni, se află prin telefonul fără fir de ce a plecat Cutare din cutare loc si cum si in ce conditii si cum era acolo si ce a lasat in urma si ce zic fostii colegi/sefi despre el si plm. N-ai nevoie de CV-uri, interviuri, teste (deși, formal, uneori se mai folosesc si astea), de obicei se afla imediat, despre tine, ce e de aflat, acolo unde vrei sa te duci.
Asa ca tot pe varianta “mai bine da-ti tu demisia…” e preferabil sa mergi.
Pai deh, mah, Big A, depinde la care capat al pulii vrei sa te pozitionezi. In viata mea de dupa 2010 cunosc fix 2 persoane care au fost invitate sa plece din companii romanesti in care am lucrat. Ambii au fost convinsi sa-si dea demisia cu spaga. In primul caz era o duduie, nu stiu exact cat si cum dar stiu ca da.
In al doilea caz, tipul mi-e amic , directorul ( care mi-e greu sa-i spun amic, dar ne intelegem bine) s-a prins dupa prima luna ca a gresit cand l-a angajat a “reusit” sa-l faca sa isi dea demisia dupa 5 ani, oferindu-i cam tot ce a cerut el. La modul :”da, da, si aia , numai pleaca”. Si cred ca daca ii cerea si referinte bune i le dadea si pe alea, dar nu a avut nevoie ca e descurcaret.
Dar mai stiu pe cineva cu care nu am lucrat si care a fost cumva dat afara, adica fortat sa demisioneze ca le-a spus alora ca nu pleaca fara salariul pe 12 luni si-o recomandare de la seful lui de sa stea mâța in coada, plus, personal la telefon catre recrutori. Manager care a facut spume, normal, ca el e seful, el e integru, e pule in cur, moare cu el de gat si nu il recomanda de bun, ba l-a amenintat ca-l si toarna la toate cunostintele lui ce lepra e. Iar asta i-a spus scurt:
-Bai, pula, ramai cu mine aici. Nici nu imi caut de lucru pana nu-mi dai aia in scris si nici nu imi dau demisia pana nu imi gasesc altundeva. Gen, hai pa, ne vedem maine dimineata pe la pranz si muie.
Asta pentru ca managerii romani nu-s neaparati profesionisti si desi firma credea ca “il are la mana”, avocatul tipului ii avea mai tare la mana pe ei. Plm, avocatii costa dar cand nu prea muncesti pe banii aia nici nu-ti pasa. Au si ei dreptul la un ban cinstit, nu?
A plecat direct sef, din pozitie de executant, nu spun unde, ca-s cunoscute si compania de unde si cea unde, si nu va stric iluziile :).
Nici eu nu spun unde, ca e cunoscută “compania” si nici iluziile nu vreau să le stric. Pe ale mele. Încă vreo doi ani.
Boss, așa e cum zici tu si cum au mai zis si alți câțiva. Doar că la mine nu prea se aplică, intelegi?
Din lipsa de opțiuni. Nu exista alte “firme”, in afara cercului, la care sa ma duc, la o adică. Toate sunt in același sistem. In afara țării , nici atât, nu e chestie doar de vârstă dar, cu meseria mea, cred ca nici la cules căpșuni nu m-ar primi, din lipsa calificării necesare. Si alta nu știu. O stiu bine pe asta, ca o fac de vreo 25 de ani dar alta chiar nu stiu.
Deci, oricum as da-o, can’t escape from Paradise/Just dream and fantasise, eventual. Dar nici aia prea mult. Inca vreo 2 ani, de fapt, apoi o sa vin ca Mister Punkt, să îți explic ce tu nu intelegi din lipsa de timp pentru documentare, eu urmând sa am tot timpul.
@Big A
Inteleg cazul tau, e vorba de lipsa de optiuni. Asadar ca esti la unu, sau la altul, e totuna.
I feel you. E exact la fel și în logistică. De o lună încerc să primesc o ofertă de la UPS. Am sunat, am trimis mailuri, am sunat iar, etc. De primit am primit fix pula.
Faza cea mai amuzantă e că vorbim de volume gen 1000 de pachete voluminoase worldwide lunar (tradus în bani ar însemna cel puțin 200k eur pe an) și sunt și în fucking Berlin, nu în pula calului pe coclauri și totuși ii doare în paișpe.
Mai am foarte puțin să trimit msj privat pe linked in la county managerul de la ups.
apropo, ca se spunea ca aia de la vanzari au bonus-uri procent din vanzari.
poate sa imi spuna careva cam care e procentul care se aloca sub forma de bonus ptr cei din vanzari?
Care crezi ca e legatura sau constrangerea intre a obtine cetatenia si contracting ?
@Lumi: in teorie, nu e.
In practica, unii dintre aia care au ars-o pe contracting au cam luat reject la rezidenta. Tot in practica, trebuie sa fii aici si sa fi fost aici pentru a aplica pentru cetatenie.
Uite, pe mine m-a sunat un paki joi-vineri pentru un contract in Copenhaga. Nu prea se pupa cu partea aia cu “aici”, nu? Ma rog, in cazul meu nu mai conteaza, ca-s aproape de finish line. Dar in cazul altuia care mai are de alergat, conteaza.
Daca o arzi pe contracting prin alte tari in afara uk … normal ca iei reject la rezidenta care presupune timp in uk in traducere cat mai multi bani cheltuiti pe insulitza lor, fara pauze.
Ma interesa care crezi ca e diferenta intre a fi angajat si a lucra pe contracting in uk only.
In ambele cazuri statul incaseaza bani pe cap de vita furajera aka taxe. Cam asta ii si intereseaza la rezidenta/cetatenie, sa fii bun platnic si sa ingrasi economia prin taxe si gogoasa locativ-speculativa prin rent sau mortgage.
Pai, da. Si fara rezidenta, pula cetatenie.
Risc si bani, presupun. Problema pentru mine a fost cu riscul (la siguranta jobului si la partea cu cetatenia). Acum, ca-s pe ultima suta de metri, ma cam uit dupa contracte. Deocamdata, fara mari rezultate.
Bafta cu cetatenia! Si felicitari pt blog si onestitatea cu care scrii, am gasit multe impresii pe blogul asta si de la tine si de la altii.
Eu am blue card din 2012, reinnoit anul trecut ca self employed … initial am aplicat prin programul highly skilled cand lucram inca in bucuresti dar m am mutat in uk de aproape 3 ani, lucrez pe contracting de 2 ani jumate … rate 400-550, e ok fata de romania ca bani dar ma cam plictiseste sistemul asta colonialist de prosteala … cand incepi sa zgarmi poleiala dai de acelasi cacat.
Pe contracting e riscul sa stai pe bara 1-2 luni maxim, ca un concediu …. dar nu mare drama ca per total iesi mai bine cu banii. Daca se muceste economia treci pe permanent 1 an, ca experienta esti mult mai castigat.
Faza e ca la 400 nu ies mai bine cu banii garantat. Ies mai prost. Problema nu tinea insa de bani (e placut sa ai bani, da’ pentru mine banii nu erau prioritatea), ci de faza cu rezidenta/cetatenia. Eu mai mult de-asta am stat cuminte la jobul meu troglodit de sobolan si am dat in taste acolo. In 2012 am revenit si eu in UK si anul trecut cand 33% din aplicatiile pentru rezidenta erau refuzate, ale noastre (eu si sotia) au trecut fluierand. Dar se apropie momentul ala de 6 ani/cetatenie si nu prea imi mai pasa de stabilitatea jobului nici mie, ce-i drept.
Pai, parerea mea e ca e acelasi sistem pe vreo 95% din planeta (si-n restu’ de 5% e mai nasol). Cum asta nu pot schimba, ca nu ma simt nici eu chiar Napoleon, am ales sa schimb macar chestia cu care ma aleg eu – ce-mi ramane mie-n farfurie, adica. Nu neaparat ca bani (desi, vorba ta, iei 400-550 pe zi, ceea ce-n Romania e nitel mai greu), ci … stii tu, restul. Linistea, aparatul (de stat) functional, verdeata aia care exista si pe bune, nu doar in promisiunile lui Oprescu etc.
Altfel, da, cand te uiti sub poleiala, e acelasi gunoi. Am tot scris despre asta pe-aici, da’ de obicei lumea nu prea citeste partile alea. Plm, presupun ca-i deprimant.
Poate in 95% din tarile (foste) mari imperii coloniale, in nici un caz pe planeta.
In farfurie ramane mai mult clar, e vb de ce e dincolo de asta, exemplu castelul de carti de joc al speculatiei imobiliare ridicat la politica de stat si sustinut de imigrantul care trebuie sa stea undeva chirie sau propretar la banca…
Relatiile intre oameni sunt dictate de interesul vacii bune de muls pe care l au perfectat in sute de ani… legat de verdeata, liniste etc e cam aceeasi diferenta cand compari bucuresti cu bv / cluj sau londra cu west midlands
Am citit articolul, e cat se poate de real si bine scris. Asteptam unul si despre frustrarea categoriei ‘profesionistii’ care nu se imbata cu apa rece la 20+ si primul job.
PS
Daca te uiti pe lista de deduceri fiscale in uk, gen primii 11k sau 13k venit minim care nu se impoziteaza, o sa vezi ca si pentru ‘rent a room’ pana in 7.5k pe an nu se percepe impozit (da taxa aia care injumatateste salariul da’ burghej, ca doar tre sa construiasca locuinte sociale si sa dea beneficii la single mother cu 3-4 mici paki)
Inainte sa-ti raspund…tu ai aparut pe-aici recent, nu?
Nu de alta, dar am scris cam mult despre chestiile pe care le mentionezi in comentariul asta.
Asta mi se pare o prostie.
Nu te obliga nimeni sa sustii treaba aia. Eu am cumparat. La 400-550 pe zi, nu-mi zice ca tu nu poti cumpara, ca nu cred.
Pai, nu prea. Am bantuit prin Cluj si prin Brasov si nu e nici macar aceeasi liga. In Cluj abia respiri, tot orasul e vai mortii lui la capitolul poluare – asta pe langa faptul ca arata oribil si perfect demolabil. Iar la capitolul preturi…serios-serios? Vorba aia, e mai scump ca West Midlands. Da’ salariile….
Cat despre Brasov, mie mi s-a parut un catun de cacat. Tot asa, perfect demolabil. Colonia penala de moldoveni emigrati in blocuri fara ghena – si probabil si fara toalete inauntru. Nu m-ar mira.
Vorba aia, in Bucuresti aveam maidanezi. In Brasov, aveau ursi crescuti la tomberon si pula parcari. In rest, cam acelasi lucru, doar ca-i orasul in panta si ai mai putine locuri acceptabile in care sa-ti bei cafeaua. Si iti ingheata coaiele, desigur.
Pai si eu ce ti-am zis ca asa e pe 95% din planeta? Unde nu e asa “in aparenta”, e asa in realitate, da’ se mentin aparentele. Dracu’ stie de ce.
Cum ziceam, am scris despre asta de m-am plictisit. Probabil gasesti fara efort vreo 15 articole pe tema.