Contractor / Consultant

Textul nu e scris de mine

Contractor – preludiu

In general, oamenii fug de joburile de tip contract pentru ca nu-s sigure si ca nu stii cand vii, nu stii cand pleci. Si ca vor un job caldut cu contributie la sistemul de pensii, asigurare de sanatate si tot ce trebuie.

Eu am avut primul job pe contract in 2010. Am furat contractul ala. Nu-s mandru de mine, am suparat un om relativ onest, dar as face-o din nou, daca as fi in situatia aia.

Nu am avut luxul de a avea un job caldut ca sa-mi fie greu sa decid sa iau contractul asta. Nu-ncerc sa ma justific, ca n-am nevoie, ci doar sa prezint cum ajungi la niste concluzii.

In 2007 am inceput sa prestez pentru firma aia de telecomi printr-o alta care contracta din Romania. Un prieten, care citeste si mai comenteaza p-aci, mi-a oferit oportunitatea jobului. El lucra deja acolo.

A fost cam pe pile, sau pe incredere. Eram eu student la electronica si telecomunicatii de prea mult timp, da’ aveam fix zero experienta in telecom. Asa ca m-am angajat la microintreprinderea cu pricina pe un salariu de 360 de euro net. Si brut, ca erau “la plic”.

Si nu aveam vreun contract, ci un gentleman agreement, parafat printr-o strangere de mana.

A venit criza, iar firma client a dat faliment si a fost preluata de altii. Iar eu, chipurile angajat, am lucrat asa pana in 2009, trecand printr-un faliment si jumatate si ramanand, la un moment dat, singurul “angajat” de la contractor alocat pe proiectul ala.

Ce era frumos era ca jumatate din timp (turele de noapte) lucram de acasa. Timp in care mai dormeam, da’ chiar si asa, cred ca faceam eu ceva bine daca aia ma tineau acolo desi dadeau afara oamenidin toate pozitiile.

Si totul era bine si frumos cu exceptia fapului ca am planificat un copil, ca asa visa nevasta, ca sigur ne putem descurca mai bine de-atat. Avea ea incredere in mine, ca sunt de valoare – si alte manele de tineri de 24-25 de ani. Cand ma uit inapoi, a fost mai precisa decat Nostradamus si alta nu.

Si ne-am descurcat, in sensul ca n-am avut incotro si mi-am mai luat un job, de data asta cu contract de munca, dar pe perioada determinata si cu si mai putini bani.

Si-ar fi mers totul ok, cu exceptia faptului ca “angajatorul’ din Romania s-a gandit ca trebuie sa ma faca mai eficient si mi-a mai dat niste taskuri in timpul orelor in care prestam pentru telecomi. Pe aceiasi bani se intelege, ca era criza. Chiar era, nu isi batea joc de mine de drag, sau ceva.

Anume sa monitorizez niste servere pe un nagios, sa fac niste munca de sys admin, dar asa de nivelul 1 de suport. Nu ca m-as fi priceput atunci de mai mult, ca s-o spunem p-a dreapta. Ca daca m-as fi, as fi castigat mai multi bani, cu siguranta.

Si sa ma uit pe o camera de monitorizare, cand nu eram la birou, sa vad daca fura cineva generatorul din curte, lol. Deci, paznic. Nu ma deranja sa fiu pe post de BGS, da’ s-a dus pe pula somnul meu din timpul programului.

Asa ca am cautat si am gasit pana la sfarsit de 2009, prin alta recomandare norocoasa, un job mai serios de programator, pe bani cat ambele joburi. Jumate legal, jumate la plic, dar macar mai bun.

Trebuia sa renunt la jobul cu carte de munca, ca ala era de zi. Ceea ce am si facut. Doar ca, avand sacii oarecum in caruta, a inceput sa nu mai imi convina situatia de la celalalt job, asa ca i-am spus direct managerului de la client ca urmeaza sa-mi dau demisia, ca castig prea putini bani din jobul ala si ca am deja alt job mult-mult-mult mai bun ( in viata tre’ sa ai si tupeu de borfas) si ca eu lucrez din pasiune la ei ( chiar a fost pasiune), da’ nu mai merge asa, ca sefu’ din Romania mi-a mai dat niste taskuri in timpul alocat lor si nu ma mai pot concentra la ce am de facut. Cum ar veni, ca nu lucrez prea bine nedormit deloc, tinand cont ca mai am si un job de zi, dar nu i-am zis-o lui chiar asa.

Si ca i-am anuntat din timp sa-si caute om. Pe romaneste, l-am turnat pe tipul care m-a angajat, lucru care a fost foarte de cacat din partea mea si pe care nu-l regret deloc. Stiam ca-s cam valoros pentru ei ( se cam vede cand ramai singur prin firma ) si eram curios daca-mi fac o oferta directa, dar eram constient ca sansele-s mici. Tocmai le spusesem ca mai am un job, ei puteau sa aiba un contract cu angajatorul meu ca sa nu ma poata lua, n-aveam de unde sti. Mi-era cam totuna, ca in conditiile alea eu nu mai continuam.

Nu s-a terminat ziua si nenea ala m-a intrebat in ce relatie contractuala sunt cu angajatorul. I-am spus ca-s legat de un gentleman agreement, da eu nu-s englez si ma si da foamea afara din casa, asa ca m-a intrebat cati bani vreau ca sa lucrez direct pentru ei.

Aici am dat un pic cu bata in balta, dar se admite, la primul contract. Habar nu aveam cat sa cer, adica, cat ar fi dispusi sa dea. Stiam cat se lua pe mine, ca mi-a trimis odata secretara factura mie, din greseala, si era, oricum, un cacat.

Asa ca am cerut mai mult, indraznet, sa am de unde negocia; 1000 de euro pe luna, ca-mi plac sumele rotunde. Ba, stiu, voi poate radeti acuma, ca ce mai e mia de euro. Da’ eu in februarie 2010 (parca), aveam vreo 27 de ani, fara mare experienta, si nu ploua cu joburi de banii astia. Si mi-au dat cam 1200, asa ca sa fie, si concediu platit. Da, pe freelance. Net, ca nu am platit vreun impozit la ei. M-au angajat ei cumva in UK si aveam ceva portita in lege pe vremea aia, de care nu-s chiar sigur ca era 100% kosher. Bine, statu’ roman ar trebui sa imi multumeasca ca nu le-am cerut vreodata somaj, ajutor social, sau bursa sociala, la cat de sarac am fost. Si in conditiile mele ( noaptea si in weekend). Ca doar nu era sa renunt si la niste somn platit, sau la jobul celalalt. D-abia ma-nvatasem cu munca grea. Si 100% de-acasa. Sau de pe oriunde voiam eu. Nu cred ca o boierea multa lume asa pe la inceput de 2010.

Nici nu am primit/ cerut vreo marire pana in 2014, ca, pula mea, cat sunt eu de autist si de marlan, unele lucruri le-am apreciat in viata. Cum ar fi o mana cinstita, intinsa nesperat, cand iti cam arde buza.

Iar acum vine partea unde voiam sa va aduc. Aia cu nesiguranta jobului. Toata lumea spunea ca-i nesigur, ca e contract, ca oricand se poate termina. Chiar credeam si eu. A mai trecut firma prin doua perioade grele, cu epurari de personal, nici acum nu cred ca-i prea roz. Eu am ramas acolo pana cand mi-am dat demisia ca nu mai puteam fizic. Timp in care mi-am adus sotia si fratele, iar ei inca lucreaza acolo pe contracte. Daca maine vreau sa ma intorc, luna viitoare va arat payslip-ul. Garantat. Timp in care au concediat aia la angajati permanenti cu duiumul. Doar ca eram prea ieftin si prea bun. Sau mult prea norocos, plm, poate trageau la sorti. Cam asa e cu riscurile.

Cand vrei sa fii contractor?

Cand observi ca in firma ta cam tii jumatate de department in spinare. La modul ca tu faci cam toata munca, iar restul o freaca. Nu te lasa influentat de faptul ca, chiar si asa, poate ti se pare ca muncesti putin si ca e relaxant. Am zis ca dormeam in timpul programului ( bine, somnuri de 15 minute) si tot zbarnaiam, nu? Nici nu-I relevant ca seful tau muist iti spune, la evaluare, ca mai ai chestii de imbunatatit, ca nu esti chiar “de 10”. Nu intru-n detalii, dar uita-te obiectiv cat de util esti in schema si imagineaza-ti cam cati bani se iau pe tine si cum ar fi sa iei tu banii aia.

Cand te-ai saturat de acelasi birou si de aia care lucreaza in el. Nu zic ca toate contractile-s remote, dar din cand in cand e bine sa mai schimbi colegii macar.

Cand te-ai saturat sa vezi ca orice job ai lua te invarti intr-un cerc vicios care nu-ti plateste casa aia mai repede, in care esti nevoit sa freci puntea pana primesti o promovare pe care o meriti deja ( cu 5-10% in plus la salariu), unde trebuie sa dai dovada de valori pe care nu ai de ce sa le manifesti, cu siguranta pentru banii cu care te platesc aia, cum ar fi: loialitate, spirit de echipa – adica tu inveti toti juniorii sa munceasca, pe timpul tau, evident, dupa care bagi ore in plus, neplatite, sa-ti termini taskurile tale.

Cand salariul ca angajat e ATAT de mare incat iti dai seama ca platesti mult prea multi bani la stat, eventual pentru nimic, si ai putea sa tai niste colturi si sa iesi mai ieftin, adica mai profitabil pentru tine. Semnificativ mai profitabil, nu te complici pentru maruntis. Va poate explica Manowar cu cat entuziasm priveste factura pe care i-o emite statul britanic la final de an pe banii incasati. Macar aia taie factura, nu ca statul roman, care baga-ti baga banii in buzunarul lor si dusi sunt.

De ce vrei sa fii contractor?

“De ce” nu e neaparat acelasi lucru cu “cand?”

Pentru bani. Atat.

Nimeni nu se face contractor pentru oportunitati in cariera, pentru mod de lucru placut, colectiv tanar si dinamic, dezvoltare personala, abonament la fitness, bonuri de masa – lol, masina si alte avantaje de la firma, sau orice mai mint astia de la HR cand vor sa te combine la un job.

Daca tot ce vrei sunt banii si multi si nu te intereseaza nimic din ce am spus mai sus, atunci vrei sa fii contractor. Zic nu te intereseaza ca sa nu te astepti sa le primesti. Se poate intampla, iti mai faci singur loc de unele dintre ele, dar sa nu ai asteptari. Doar bani.

Nu e ca iti faci tu programul, ca muncesti cand vrei, ca esti propriul tau sef si alte vrajeli. Poate poti sa iti faci tu programul in unele cazuri, dar in general ti-l face clientul, muncesti cand e nevoie, clientul e seful tau si-l respecti mai tare ca pe ala de la companie, dar revin cu asta. Bani.

Cand nu vrei sa fii contractor?

Cand esti cel mai prost din departamentul tau, te tin aia acolo doar ca n-au oameni, ai alergie severa la munca si nu te-mpaci nicicum cu ea, nu poti sa respecti nicio promisiune sau standard privind deadline-uri sau calitatea muncii, nu ai niciun fel de skill-uri de comunicare si negociere. Nu stiu daca exista astfel de oameni care si ajung sa citeasca aici, dar exista astfel de oameni (i-am vazut eu) si trebuie s-o mentionez. Desi, daca esti omul ala, probabil nu-ti dai seama de asta. Motivul e simplu – te dau aia afara in secunda doi. Mai si platesti daune daca esti megaincompetent. Daca esti asta, stai acolo la jobul ala, nu risca.

Cand ti se propune de fapt un job, pe bani de job, dar s-o faci pe PFA, pentru ca taxe. Atunci iti spun eu clar ca nu vrei sa fii contractor, vrei sa iti bagi pula in toti mortii lor, direct din interviu. Poti s-o iei pe HR-ista si s-o pui direct in pozitia de capra sau de muie, cum iti place mai tare, si sa i-o bagi direct cu #metoo. Iti dau eu voie. Cu exceptia de mai sus, legata de salariul mare si banii dati la stat. Daca banii aia intra in buzunarul tau.

Daca nu castigi mai multi bani decat ca angajat nu ai de ce sa vrei sa fii contractor. E atat de simplu. Eu as vrea sa fiu angajat, cu salariu de contractor si sa lucrez de acasa. Doar noaptea cand dorm. Daca as putea. @Kd probabil ca rade.

Cand esti bolnav. Sau bolnavicios. Daca te stii asa, s-ar putea sa nu iti placa viata de contractor. Nu-i vorba de asigurarea de sanatate, ca aia oricum esti cam obligat sa cotizezi la ea, daca platesti taxe, si presupunem ca ai si ceva bani sa te tratezi, ca de aia esti contractor.

Dar sunt cateva aspecte.

Nu exista concedii medicale. Sigur, poti sa ai tu asigurare medicala super-premium, dar posibil sa platesti pe ea cat nu face, iar daca ai afectiuni pre-existente, mult success cu asigurarea aia. Asta functioneaza la oameni, in general, sanatosi.

Nu exista conceptul de sick-days. Adica poti sa-ti iei cam cate vrei, dar pe banii tai, taica. Sigur, tu ai asigurarea aia medicala premium. Da, dar nu functioneaza cum crezi tu. Ai racit un pic si nu prea ai pofta de munca. In mod normal suni la firma, le spui, si aia e. Doar n-o sa te dea afara, ca nu suntem in SUA. Ai un numar de zile pe care poti sa le futi cu asta. Sigur, nu prea ai in Romania, dar in tari civilizate da. Nici nu iti cer aia adeverinta de la medicul de familie. Incearca asta cu firma de asigurari. Tre’ sa deschizi dosar de dauna, sa ai adeverinta de la medicul de familie, dar si scrisoare medicala, sau ceva foaie de la ala specialist, sa faci teste. Sa. Pe scurt, daca esti un pic racit, ajungi la concluzia ca mai bine muncesti, sau iti bagi pula in ea de asigurare, ca nici n-apuci sa te bucuri si tu de raceala aia, daca stai numai pe drumuri sa produci acte. Sunt patit.

Destule contracte implica si calatorit, ori daca esti bolnavicios, poate nu-i cea mai buna idee.

Nu vreau sa va sperii, dar cel putin in meseria mea, contractorii petrec mult timp singuri intr-o camera de hotel, cum sunt eu acum, si am avut colegi care au dat ortul prin hoteluri. Unii de boala, altii de lustra sau de tocul usii. Plm, se intampla. Cand ai genul asta de viata tre’ sa stii ca esti pe pula ta. Revin mai jos cu cateva chestii particulare.

Sau daca esti femeie si ai in plan sa faci copii. E pe banii tai. Si pe timpul tau. Sotia mea a avut un copil (al doilea) muncind pe contract. Bine, inainte de primul n-avea nici contract. Am zis ca eram tineri frumosi, nu? Cel putin jumatate dintre noi. A luat indemnizata aia de crestere a copilului, pentru ca a platit anterior taxe si a facut nu stiu ce dosar. Practic, cred ca statul a scutit-o cumva de taxele platite pe 1 an inainte. Cam ala cred ca fost favorul. Nu stiu detalii ca nu-s femeie si nu ma intereseaza. Dar nu beneficiezi de program redus, concediu ante-natal ( nu stiu cum se numeste ala), nu-ti tine nimeni jobul cat esti tu conectata la copil. Din nou, sotia s-a intors tot acolo si pentru ca a lasat pe cineva in loc ( tot din familie, lol), care a plecat pe urma, dar nu e cum se intampla lucrurile in general.

Daca esti femeie si vrei copii iti cauti job “permanent”, cel mai bine intr-un department condus de o femeie, stiti voi, puiernite d-astea. Eu am lucrat intr-una.

Cum e cu taxele si impozitele

Unul din avantajele de a fi contractor e ca te poti juca putin cu taxele, cam cum fac Facebook si Google, totusi nu la niveul ala, ca tu nu esti asa smecher. Dar poti sa retii ceva mai multi bani din munca ta.

Cum facturezi?

Treaba asta se imparte in doua.

Dar inainte de asta trebuie sa stii un lucru. Firmele strainie vor cod de TVA. Asa ca trebuie sa il ai pe ala.

1. In Romania

Daca facturezi din Romania, ca s-ar putea sa nu poti intotdeauna – depinde unde muncesti, si daca e vorba de IT, cel mai bine e sa facturezi pe PFA, pana la o limita si atat cat poti. Asta acum, daca din 2018 schimba astia legile, nu ma injurati. Eu as zice ca chiar daca locuiesti intr-o tara civilizata din Vest, daca ai un contract si vrei sa platesti taxe mici, deschide un PFA in Romania si factureaza aici daca poti.

Stiu ca ati auzit voi de impozit mic pe cifra de afaceri la micro-intreprindere, dar sunt cateva avantaje imbatabile pe PFA la norma de venit.

La PFA-uri, in general, nu se fac controale. Iar daca se fac, amenzile sunt mult mai mici decat la firme, prin lege, nu ca ar fi inspectorii intelegatori. Si trebuie sa iei si amenzile in calcul- esti in Romania, voi stiti cat de complicata-I legea?

La PFA-uri care platesc taxe la norma de venit se fac si mai putine controale si mai putine amenzi, ca nu tii contabilitate, doar raportezi incasari si facturi, dar nu trebuie sa inregistrezi cheltuieli si sa pastrezi bonuri fiscale de la toate cacaturile( nici nu poti sa faci deduceri de costuri), nu-ti trebuie, coaie, nici macar cont bancar de persoana juridica pentru tipul asta de PFA, desi, daca ii intrebi pe aia de la banca iti spun ca da si nu vor cu dat dracului sa iti mai deschida cont pe persoana fizica odata ce le spui la ce iti trebuie. Dar nu le spui, da-i in pizda ma-sii.

Norma de venit depinde de tipul de activitate – CAEN 6202, pentru IT si de judet/ sector. In Bucuresti e, parca 28000 anul asta. Asta inseamna ca indiferent cati bani faci intr-un an, statul presupune ca ai facut atat si la suma asta se calculeaza impozitul pe venit – 16% acum, contributia la sanatate, la pensii si asigurari sociale. In total, anul asta eu platesc catre statul roman 9300 de lei. Am sa mai platesc ceva TVA lunile astea, dar asta nu stiu cum se face si inca nu am incasat. Nici nu mai revin intr-un articol cu asta, ca daca e de platit TVA inseamna ca incasezi destul sa angajezi dracului un contabil.

Cati bani am incasat eu anul asta? Mai mult de 50K lire pana pe la jumatatea lui mai. Merge, nu?

E un schepsis. Daca incasezi peste 100k EUR/ an nu te mai lasa astia sa stai pe norma, te trec la fiscalizare in sistem real, adica la cat incasezi. Ar fi si cazul, in pula mea. Iar atunci trebuie sa iti inchizi PFA-ul si sa iti deschizi S.R.L. microintreprindere. Iti spune un contabil si un avocat ce si cum. Doar nu esti atat de zgarcit incat la 100K pe an nu iti permiti cateva sute platite la doi experti si vrei sa stiu eu tot. Pana si eu platesc contabil si am platit un avocat sa-mi deschida PFA-ul, iar eu sunt zgarcit.

Treaba cu microintreprinderea, adica S.R.L. cu avantaje. Merge pana pe la 300k sau 500k EUR pe an cifra de afaceri , adica incasari, ca esti contractor. Platesti un impozit mic pe cifra de afaceri.

Dar. Profitul e al firmei, bai, nu al tau. Tu esti patron/ administrator. Daca vrei sa-l incasezi se face doar la sfarsit de an fiscal, cu impozit pe dividende 5%, daca esti cetatean roman. Daca nu, nu stiu.

Nu ai voie sa scoti bani din firma in timpul anului. Ai voie sa ai costuri, dar nu poti pune tot ce-ti tuna, ca vin controale si te fut, daca e cazul. Mai ales daca nu raportezi profit. Asa ca ce dracu’ faci, traiesti cu aer, sau te angajezi la firma ta si pe urma platesti taxe pe salariul tau? Unii se angajeaza, altii recurg la imprumuturi. Se imprumuta bani din firma lor. Sunt niste limite si conditii si ar trebui sa returnezi imprumutul cu dobanda, dar ANAF-ul d-abia asteapta sa vina si sa iti claseze imprumutul ca dividende mascate si sa te futa. De regula, cand vine ANAF-ul lumea isi suna prietenii, se imprumuta pe bune de la ei ca sa puna banii la loc in firma ( ANAF-ul nu mai poate sanctiona), iar dupa ce pleaca, iau inapoi banii din firma si-i dau de unde au luat. Daca ai prieteni cu bani, care te ajuta, poti s-o faci.

Daca am sa fiu nevoit sa fac asta eu am sa transfer proprietati catre firma. De exemplu, imi conving sotia sa-si vanda masina catre firma, ca suntem saraci, ce dracu’, tre’ sa traim cu ceva. Dupa care adaugam si intretinerea masinii pe costuri si ne alegem si cu ceva cash. Nu poti sa sari calul, insa. Pula mea, e raspunderea limitata, dar risti puscarie pentru evaziune. De aia, PFA-ul e sfant, cat se poate trage pe el.

Poti sa facturezi si sa platesti impozit in Romania desi muncesti in afara?

Da. In toate tarile UE, mai putin Olanda, Danemarca si Finlanda, daca petreci efectiv mai putin de 183 de zile pe an nu esti obligat sa platesti impozit acolo. Tine de evitarea dublei taxari. Taxezi la tine in tara. Cu o conditie. Sa nu te inregistrezi rezident acolo. In toate tarile, daca te inregistrezi rezident, esti obligat sa platesti taxe in tara aia, pentru zilele muncite acolo. De aia eu, cat am lucrat in UK, nu mi-am luat NIN. Pai, ce pula mea, imi strica vreo 15 000 de lire in plus? De ce as sponsoriza eu statul britanic?

Daca petreci mai mult de 183 de zile acolo, legea te obliga sa platesti taxe acolo. Te cam obliga si ala de la care iei tu contractul. Daca esti SRL si esti angajat la SRL-ul tau, ai voie sa te numesti “detasat” in tara aia, pentru maxim 2 ani. Scapi de taxele percepute pe suma facturata, dar SRL-ul tau e obligat sa plateasca taxe pentru tine, la nivelul salariului minim din tara aia pentru jobul ala. Aici e complicat pentru un S.R.L. de one man company. Firmele mari stiu sa o faca, dar tu mai bine te inregistrezi acolo si platesti o firma de payroll sau consultanta sa te ajute cu S.R.L. sau ce iti deschizi tu in tara aia.

Sau poti sa faci evaziune, dar puscaria e grea si e pacat sa mergi la inchisoare pentru munca cinstita, serios.

Aaa, daca contractul tau e remote, factureaza, tata, in Romania, chit ca nu mai stai pe aici. Retentia cea mai buna. Desigur, exista complicatii, daca vrei sa aplici mai tarziu de rezidenta in tara aia, daca vrei asigurare de sanatate pe acolo, etc. Iti faci si tu un plan. Nu le poti avea pe toate.

2. In afara

Se prea poate sa fii fortat sa taxezi in afara, cum sunt eu acum fortat sa taxez zilele muncite in Danemarca . De obicei cine iti da contractul are deja un aranjament cu o firma de payroll – corporatie umbrella, in jargon. Sunt niste intermediari care te angajeaza pe tine – tu-i platesti pentru asta ( stiu suna amuzant) – ei iti platesc taxele si au si cel mai bine pus la punct sistem sa stoarca cat se poate stoarce din brutul pe care il castigi. E bine sa stii inainte sa semnezi contractul cu ce firma de payroll vei lucra si care e proiectia pe care ti-o propun, in speta, rata de retentie. Ca sa stii pe ce bani te duci, sa nu ai surprize. De exemplu, in Danemarca e ceva pachet pentru expati, daca castigi peste nu stiu cat ( 14 zile de munca pe luna, la rata mea), reusesti sa tamai cu circa 67% din brut. Eu am putut mai mult de atat, ecplic mai jos. Atentie. Nicio tara nu te poate obliga sa taxezi la ei zilele muncite in Romania( sau in alta tara) , daca nu vrei sa le taxezi acolo. Si daca ai PFA la norma de venit deja pe rol in Romania, nu vrei sa platesti taxe in alta tara, normal. Numai bine, in sistemul asta am si eu loc sa nu trec peste 100K incasati anual.

Daca nu vrei cu firma de payroll poti, cam in orice tara din UE, sa iti deschizi o chestie similara P.F.A-ului sau S.R.L-ului si sa tragi tu pe costuri cat poti. Tot iti trebuie contabil. Adica daca esti tu super priceput, mult succes, dar atunci nu am ce sa te invat, din moment ce eu platesc contabil si in Romania. Nevasta-si tine singura astea, de exemplu. Eu n-am ce sa-mi tin singur, am fost in stare sa-mi pierd telefonul nou cumparat, a doua oara in 2 saptamani, plm.

In UK, am un prieten care a avut un LTD si avea o rata de retentie de 75% din venituri. Acolo-i si mai bine ca poti sa iti acorzi dividende la fiecare 3 luni. Evident, nu cunosc legile de prin toata Europa.

Mai e o solutie. Sa iti deschizi un off-shore in Hong Kong. Este whitelisted si perfect legal sa facturezi in Europa cu el. Totusi unii clienti nu accepta. Si necesita un drum pana acolo sa deschizi un cont bancar. Firma se poate deschide online cu ceva ajutor. Cunosc pe cineva care are.Tot tipul cu LTD.-ul din UK. Da, e maniac, 0 bani dati la stat e deviza lui. Italian, plm. Ca asa e la aia, Impozit 0 pentru banii care-s facuti afara. Se multumesc ca ii tii in bancile lor. Si ca platesti niste taxe fixe.

Consultanta IT/Business

Aici am sa vorbesc un pic de felia mea. Daca esti angajat la una din firmele de consultanta de business sau IT, din Romania, dar nu numai, cum ar fi: Accenture, Delloitte, KPMG, PwC, E&Y, Cap Gemini, NTT, IBM, sau altele mai mici si daca te fac aia pachet saptamanal la client si-ti dau un salariu cam de cacat, comparativ cu efortul depus si cu ce mai auzi si tu ca incaseaza consultantii contractori pe proiectele pe care lucrezi, personal, nu inteleg care-I motivul pentru care nu-ti cauti si tu un contract.

Daca vrei sa faci treaba asta cu consultanta si esti nou in bransa, trebuie sa stii ca implica cateva lucruri pe care nu toata lumea le accepta.

Calatoritul

Destul de des trebuie sa mergi la client. Nu neaparat intr-un birou, dar se poate foarte bine in toate birourile de pe cine stie unde dracu. Foarte des asta e un motiv pentru care apeleaza la externi, ca angajatii lor nu vor sa fie fututi prin toate orasele din toate tarile din lume, ca au viata lor intr-un oras si nu-s flexibili la calatorit. Nici eu n-as fi daca m-ar plati cu bani de seminte, corect.

Asta inseamna foarte probabil ca zbori cu avionul. Ceea ce inseamna ca trebuie sa fii ok cu asta. Unii oameni se panicheaza, le e frica de avion. Un coleg facea Germania cu masina, pana a decis s-o faca cu pastile si cu avionul. Cine stie despre ce vorbesc poa’ sa ridice mana sus, daca vrea, lol.

Apoi, daca zbori saptamanal iti cam intra in oase. Mie de exemplu, mi se infunda urechile si aud prost cam doua zile dupa unele aterizari. Doua zile la dus, doua la intors, aia e saptamana. Dupa ce ca nici nu vad perfect, ce mai, sunt aranjat. Asta pentru ca dorm in avion, la aterizari, si nu se egalizeaza bine presiunea in urechi.

Apoi, calatoritul nu e numai avion. Am avut un proiect in Germania unde ma trezeam la 3:30 AM , mergeam la aeroport, zburam pana la Frankfurt, apoi schimbam si mergeam la Dusseldorf, dupa care inchiriam o masina si conduceam inca 180-200 km. Ajungeam pe la 12:00-13:00, lunea. Iar Vinerea faceam invers ?. Unora nu le place treaba asta. Mie imi place maxim. Daca m-ar plati unii sa calatoresc as tine-o intins de luni pana vineri. Sigur, puteam sa stau acolo si weekendurile , pe apartament, sau pe hotel, daca voiam . Dar nu.

Vineri acas’, la copii si la nevasta. Sau Joi. Nu trebuie sa va spun eu ca e foarte important sa mergi acasa si sa-ti futi sotia/ sotul in weekend, macar. D-aia eu nu am acceptat sa merg la companii care ziceau ca ofera zboruri acasa o data la doua saptamani. Luati indieni, taica, eu as fute un pic mai des. Standardele sunt acum Luni-Joi la client, vineri remote. Dar depinde. Englejii sunt mai basinosi. Asa-s ei de felul lor.

Calatoritul implica sa stai pe la hoteluri. Unii isi inchiriaza apartamente. Cand esti contractor, adica pe banii tai, s-ar putea sa aibe sens. Cand lucrezi la companie, nu prea. Bine, si cand esti contractor, vezi daca-i poti face pe ei sa plateasca. Mie-mi platesc astia si hotel si zbor. Cat stai singur pe hotel dezvolti un stil de viata conform cu treaba asta si te schimbi putin. Bine, unii au atacuri de panica, devin deprimati, plm, nu-i prinde treaba asta. Mie mi-e ok, problema e ca ajung acasa si incepe sa ma deranjeze galagia, sa aud pe altcineva vorbind, d-astea. Am un singur sfat. Daca vezi ca te apuca depresia de la stat singur ( pula mea, daca nu ai familie, ma gandesc ca-ti gasesti tu o gagica, macar ceva de futut, e pentru aia care au treaba lor si-s pe contract doar la munca), iesi din hotel si du-te la bar. Da, bea. Eu sunt genul care nu intru in vorba cu lumea aiurea, gen daca nu-s la munca. Dar cand n-am vorbit de multa vreme merg la bar si-nlocuiesc cina cu un whisky/coniac/bere. Nu, nu te duci la restaurant, ca acolo mananci singur, nu te baga nimeni in seama. Nici la saormarie. Te duci la bar, comanzi o bautura si te asezi la bar. Nu la masa.LA.BAR. Daca nu te intreaba nimeni de vorba, bei pana ii intrebi tu. Asa functioneaza. E pacat sa te trezesti intr-o seara ca viata ta n-are sens si sa te lasi s-atarni spanzurat in curea. Oamenii singuri mai fac asta uneori.

Cum ai grija de tine asa te ai. Nimeni nu are grija de tine cand esti contractor, ca nu are cine

Chiar si daca nu ai probleme d-astea de mai sus, cand calatoresti mult e posibil ca ai sa apara ceva probleme de sanatate. Apar oricum, dar daca esti mai mult plecat, asa si sansele. O asigurare de calatorie ajuta, dar nu prea. Aia iti dau bani, de regula post factum, dar nu au grija de tine. Sa ai asigurare medicala pe bune in toate tarile in care lucrezi, e mai complicat. Sunt unele internationale, da-s scumpe, tu stii cat castigi. D-aia am zis ce-am zis mai sus. Totusi sunt niste chestii de bun simt pe care trebuie sa le stii. Nu radeti, ca nu vi se par importante mereu, desi le stiti toti deja si conteaza mai mult cand esti plecat.

Trebuie sa ai mereu ceva medicamente la tine. D-alea de quick-fix. Analgezice, smecta si furzaolidon ( sa nu te caci pe tine cand e situatia naspa) si antifebra, sunt de baza. Gasesti la toate farmaciile, dar ai sa vezi ce naspa e cand esti la nu stiu ce fabrica in camp si habar n-ai unde e farmacia, chit ca e inchisa.

Aproape toti contractorii sunt zgarciti. Si la mancare. Serios. Nu stiu de ce, da’ si eu sunt asa. Cu toate astea nu mananc cacaturi. Adica chestii de provenienta dubioasa care te pot imbolnavi. E clar de ce, nu?

Ai o umbrela cu tine si te imbraci bine, nu stai sa te faca ciuciulete. Si daca nu e rost, iei taxiul, nu te caci pe tine.

Nu te bati cu lumea prin baruri sau la meci. Poate ti se pare amuzant, poate pula mea, si mie, dar tu esti acolo sa faci multi bani, daca iti stramba unu’ mecla o sa fie cam de cacat sa te duci a doua zi la munca cu botul spart, asta daca mai poti sa mergi. Daca trebuie sa ajungi la doctor , pula mea, zilele alea pierdute sunt bani pierduti, aparte de costul in sine.

Tinuta

Foarte des, mai nou si in Germania, ai sa vezi ca lumea nu prea mai vine la birou intolita de birou. In Romania prin 2012 mergeam in tricouri albe de 7 lei d-alea cumparate din Europa. Strambe si cusute ca dracu’, ca un tractorist. Cand m-am mutat la firma de consultanta, am inceput sa-mi cumpar haine cu pantaloni care nu-s blugi, camasi, sacouri, cravate. Bine, cele mai ieftine, c-asa-s eu dar totusi.

Eh, de cand sunt pe barba mea, am inceput sa iau unele mai de doamne ajuta, pentru ca e simplu. Inainte ma trimitea firma pe proiecte. As fi fost fericit sa nu ma trimita nicaieri, sa iau bani degeaba, dar nu era treaba mea sa gasesc. Cand m-am angajat le-am dat o poza jegoasa de am stat 6 luni pe bara. Serios, mi-au cerut o poza la camasa pentru CV, ca sa dea la clienti. Si le-am dat una cu sacou, misto, dupa parerea mea, dar au zis ca nu e buna, ca e cu palarie. Ooook. Am imbracat o camasa de-a lui tata ( de aia de o avea prin sifonier de 30 de ani ) si mi-am facut o poza cu telefonul, langa un zid stramb si prost finisat. Nu glumesc. Aratam ca o pula, eu nu m-as fi luat pe niciun proiect, dar proasta aia de la HR a zis ca e bine asa. Asa am stat, cum spun, 6 luni de am frecat menta pe bani. Dar cand esti contractor o freci pe degeaba.

Si nu conteaza numai poza din CV, conteaza cum arati tu acolo. A zis Manowar mai multe pe tema, nu insist. Spun doar atat. Angajatii de la client vin imbracati ca niste tractoristi? Foarte bine, nu-i o invitatie sa fii la fel, cu atat mai mult trebuie sa respecti tinuta. Eventual, daca vezi ca sunt prea distanti, poti sa vii o zi-doua, mai casual, ca sa te apropii de ei. E foarte util. Tu esti singurul care-ti face PR prin cateva lucruri: tinuta, atitudine si munca.

Eu nu-s deloc priceput la treaba cu asortat tinuta si nici nu-mi place sa port camasi albe si costume negre, cum fac consultantii. Ce pula mea, sunt chelner? Dar chiar si asa, nu-i greu sa fii o idee mai ingrijit decat restul, ca observ ca standardele coboara din ce in ce mai tare. Daca eu pot, puteti si voi, de asta-s sigur.

Atitudinea

Nu fii marlan. Nu fi necioplit. Chestiile generale de bun simt se aplica. Ok, esti bun, ai impresia ca te vor cauta oricum sa lucreze cu tine chiar daca esti dificil. Doar pe jumatate adevarat. Te vor cauta, daca nu gasesc pe altcineva, sau daca sunt in super-cacat si-si aduc aminte ca tu i-ai ajutat odata. Insa oamenii tind sa nu-si aminteasca evenimentele obiectiv.

Desigur, cand pleci de-acasa trebuie sa-ti fie clar ca tu esti cel mai destept, cel mai bun, restu-s niste looseri. Doar ca nu le spui lor asta, in fata. Daca proiectul e in cacat si te-au mirosit ca sangerezi, vor tabari pe tine si te vor macelari. Aceasta nu e o exagerare.

Laptopul

E foarte important. Unii iti dau laptop, dar unii nu. E bine sa ai. Eu lucrez pe un singur tip de laptopuri dar aici nu facem reclama, ca nu-s platit de cineva. Va spun doar atat: Daca calatoriti se intampla sa fie nevoie sa lucrati din avion, tren, autobuz, plm. Asa ca laptopul nu-i bine sa fie mai mare de 14 inci. Ca e mare si nu-l poti deschide bine in avion. Am incercat cu 15, nu merge. Nu stiam de ce imi dadeau aia de la firma de 14. Destepti ai dracu’. N-ai loc, pun astia scaunele asa de aproape de n-o sa mai ai loc nici cu ala de 14, in curand, cred.

Bateria trebuie sa tina. Daca nu cumva lucrezi ceva proiectare grafica sau cine stie ce chestii care cer multe-multe resurse, mai bine sacrifici putere de calcul pentru baterie. Retine, nu e vorba ca vrei tu laptop sa te joci ultima chestie cu accelerare 5D. E vorba ca iti trebuie o scula cu care sa iti faci treaba si sa te tina bateria niste ore. Preferabil o zi intreaga, daca iti uiti, sau ti se strica incarcatorul.

Legat de care, nu-ti cumperi o puscarie de plastic care costa mai putin decat salariul tau pe o zi si se farama cand il inchizi. Nu. Iti cumperi un laptop business. Conteaza si la aspectul tau profesional. Si rezistent. Si nu-ti iei, in pula mea, MacBook. Nu am nimic cu Apple, poti sa ai acasa 10 MacBook-uri, daca iti plac, nu e treaba mea. Da-i o chestie de imagine. Daca colegii tai din birou au lapopuri pe windows, eventual unele foarte ieftine si tu trantesti scula ta care arata si costa 2500 de euro si tipa nevoie de atentie, au sa se uite toti cu jind si au sa te invidieze. Poate esti genul de om care se hraneste cu suferinta altora, cam cum sunt eu, si crezi ca e bine sa se oftice, da-i in pula mea de saraci. Nu-i bine, ca-ti fac tie viata mai grea si tu vrei sa muncesti putin si pe multi bani, nu vrei probleme. Nu vorbesc din presupuneri, am observat asta, nu as folosi un MacBook la munca decat daca toti din birou ar avea asa ceva, sau as lucra la o firma unde Macu’ e comun pentru grafica, sau ce dracu’ face lumea cu ele profi.

Iphone poti sa ai, ca are toata lumea, de exemplu. La fel patesti si daca te duci cu un ceas d-ala scump si mare cat gaura curului de poponar, sau cu noul tau Mercedes S-Klasse , pe care il parchezi langa masinile colegilor tai, care-s din categoria Renault Megane. Sa ne-ntelegem, daca te duci acolo sa lucrezi cu manageri de top, care au si ei fite d-astea, nu-ti dau sfaturi, esti peste nivelul meu, poate aia apreciaza. Dar daca lucrezi de la egal la egal cu unii care au 3-4k salariu lunar, au sa se oftice ca niste copii, au sa te barfeasca si ai sa-ti pierzi timpul demontand comploturi. Oricum sunt niste incompetenti si numai la asta sunt buni, aia le trebuie, sa le mai si dai motive sa te urasca.

CashFlow si Asigurari

Lucrurile-s un pic diferite cand esti contractor,fata de daca esti angajat. Cand esti angajat s-a terminat luna ai primit leafa. Tot ce tre’ sa faci e sa-ti platesti ratele, sa bei restul si sa faci foamea pana la urmatorul salariu. Nu prea ai costuri si oriunde te trimite firma platesc ei. Stiu multi oameni care traiesc cu pula economii. Am fost o vreme asa. Cand vrei sa te faci consultant pe barba ta iti trebuie un pic de avans. As zice sa ai vreo 7-8-10 k asa, ca sa fii sigur. Eu nu am avut, m-am mai imprumtat la fratele meleu. Poate-ti deconteaza ei cazarea si zborul, poate nu. Dar oricum nu e in avans. Depinde unde mergi si cum e proiectul. Daca te trimit in 10 mii de locatii au sa iti deconteze, ca nu ai tu de unde sa stii ce costuri ai, dar e bine sa te uiti ce semnezi cu privire la locatia proiectului si ce costuri acopera. Cat am lucrat in UK aveam baza la Oxford si decontau ei deplasarile de acolo oriunde. Adica ei plateau 0 costuri cand imi cereau sa lucrez in biroul lor din orasul ala si decontau vizitele la client, in alte orase. Acum imi platesc hotel si avion. As putea sa le pun si alte costuri, dar ne-am inteles verbal ca deconteaza transport si hotel asa facem. Daca ne-am inteles, nu vreau sa fiu eu ala care-si baga pula in intelegere pentru maruntis. Si cam asta e treaba. Chiar daca vezi ca mai ai niste chestii neprevazute, daca-i maruntis lasi de la tine, ca asa e in diplomatie. Daca cifrele-s mai mari, nu, evident.

Daca stai pe hotel si zbori saptamanal, pe mine m-ar fi costat circa 2500 de lire pe luna in UK. Dar nu zburam saptamanal si stateam 2-3 zile atunci cand mergeam.

In DK, ma costa vreo 3200 EUR zborurile si hotelul pe luna.

Unii ofera rata all inclusive. Adica iti platesti tu tot. Ia in calcul costurile cand negociezi rata aia.

Daca iti zic ca nu te vor mereu on site ( in ideea sa le dai tu o rata mai mica) dar nu-ti spun cand te vor si cat timp exact, eu gasesc asta ca o capcana si o iau ca pe full on site si-mi calculez asa. Mai ales ca vor fi tentati sa-ti faca faze de cacat gen – vino maine. Si platesti zboruri de iti ies pe nas. De obicei eu le cer rata mare, si le sugerez sa plateasca mai bine rata + travel costs on top. Asa sunt ei mai motivati sa faca o planificare mai buna, ca scutesc ei niste bani.

Banii nu-i iei la sfarsitul lunii. Vezi contractul. Primul contract eu mi l-am negociat agresiv , plata la 5 zile dupa ce am facturat. Ca eram sarac. Dar nu mai gasesc eu d-astia des. Pe 20-25, asa merge. La unii chiar mai tarziu, dar nu merg la aia ca-s saraci . Asa ca e nevoie sa ai bani pentru 2 luni si util pentru inca una, ca cine stie ce se intampla. D-aia zic, cam 10k EUR. Sau iei contracte remote.

Foarte multi iti cer asigurare profesionala. Ceea ce e de nemaiauzit in Romania. Au Allianz una custom. Daca nu-I dai de cap, pot sa-ti ofer mailul unui broker.

Ca vezi tu, ai oaresce raspundere asumata cand esti contractor. E bine sa ai acoperire. Mai ales daca-ti cer.

Cum gasesc contractele?

La ce fac eu, ma gasesc ele pe mine. As vrea sa spun ca e in toate domeniile la fel, dar nu e . Nu la inceput, pana iti faci o retea de contacte. Se merge pe recomandari. Te recomanda calitatea muncii, atitudinea si tinuta. Astea trebuie sa le cultivi singur. Desigur te recomanda si faptul ca ii reomanzi tu pe altii, laba in cerc, cerc vicios, dar aia e. Un sistem colaborativ. Nu trebuie sa fii cacanar. Daca ai o oferta pe care n-o poti lua din orice motiv, sau ai futut interviul in pizda, recomanda pe cineva daca stii pe cineva. Asa merge.

Poti sa aplici pe site-uri care ofera contracte. Ai auzit tu de site-uri precum Peopleperhour.com, gumtree, Freelancer.com? Uita de ele, astea-s agentii de gasit sclavi. Daca lucrezi prin platformele alea nu esti contractor, esti cam sclav. Am fost pe toate, am vazut ce este, serios zic. Eu i-as inchide pe aia pentru promovarea sclaviei. Nu te bate cu indienii pe joburile alea. Daca stiti vreun om imbogatit de pe site-urile alea sa mi-l aratati si mie. Mai bine te duci, in pula mea, si iti cauti un job cinstit.

Interiviurile si recrutarea

Ba, sunt acum mai multe agentii de recrutare decat oameni care sa munceasca. Nu cred ca ma insel. Ca in toate domeniile unde-s multi, cei mai multi agenti sunt pur si simplu incompetenti, indiferent de ce scrie in CV-ul lor. Tot ce fac e sa-ti futa timpul daca-I bagi in seama.

Eu nu raspund la mailurile care-s de genul: “Salut, avem o oportunitate in Germania, vrem sa stim cam ce rata vrei, trimite-ne un CV daca esti disponibil.”

Nici muie nu le dau. Direct Delete. Cei mai obscuri nu au nicio oferta, strang in pula mea, CV-uri si-ti fut timpul degeaba la telefon. In timp ii mirosi.

Partea proasta e ca nu prea stii daca ce cauta aia e ce stii tu sa faci, sau ce stii tu sa minti, pentru ca recrutorul fie e prea prost sa iti dea detaliile, fie nu le stie si e prea prost sa intrebe, si cu siguranta nu-ti spune cine e clientul ( ca ai putea sa cauti tu si sa ii sari din schema eventual).

Se lucreaza cu agentii de recrutare asa ca obisnuieste-te cu ideea. Aia au sa castige bani de pe urma ta. Tot ce poti sa faci e sa incerci sa nu lucrezi cu una de mana a cincea la propriu si la figurat.

Nisa mea e atat de mica si asa de putini oameni, incat pentru un job ma cauta 4-5-6-7 agentii. Asa ca pun eu informatiile cap la cap, la un moment dat le raspund la unii si imi permit si sa-I iau la misto daca-s idioti, ca stiu mai multe decat ei despre jobul ala.

Dar s-a intamplat sa fut 2 interviuri anul asta pentru ca nu am stiut ce vor idiotii si nu eram chiar cu experienta pe partea aia. Cumva al treilea interviu cu astia la care-s acum a fost tot pe chestia aia, dar am aflat din timp si exact ce vor. La interviu nu au avut nicio sansa. I-am mancat cu fulgi cu tot. Si, uite ca se termina contractul si mi-am facut si treaba si-s multumiti, desi nu aveam experienta.

Daca vezi ca o agentie isi face treaba e bine sa continui cu ei. Fii constructiv. Daca tu iti umpli sacii nu te mai priveste ca si-I umplu si altii. Sigur, ar fi misto sa iei tu TOTI banii, dar uite ca idiotii astia te pun pe tine in legatura cu joburile. Success sa o faci fara ei.

La contractul semnat ieri puteam sa sar agentia. Ca-s “highly recommended”. Firma client, nici macar compania de consultanta care are proiectul, m-a contactat direct. -Esti disponibil, ai agent? Initial am zis ca-s disponibil si n-am agent. Dupa care m-a sunat agenta mea sa ma intrebe daca-s disponibil pentru acelasi contract, ca a auzit ea ca-s cautat. Unde a auzit? Simplu, tipul care m-a recomandat a fost adus tot de ei pe proiectul asta. Sigur, eu puteam sa spun, bag pula, nu fac prin voi, mai iau eu niste bani in plus pe zi. Dar tipa asta mi-a adus un contract in jumatatea verii, cand nu prea sunt. Si platesc la timp si stie exact despre ce-s joburile, ca asa l-am luat p-asta, nu m-a pus sa ma pregatesc pentru cai verzi pe pereti. Asa ca i-am zis direct: “tanti, ok , ocupa-te. Nici macar nu ma intereseaza proiectul asa tare, ca voiam ceva altceva. Dar daca-s highly recommended si daca aia platesc cat vreau eu ia si descurca-te. “

In 24 de ore aveam contractul gata sa-l semnez. Pai, pula mea, ma scuzati.

In timp ajungi sa-i cam mirosi pe recrutori. Am ajuns sa le fac training despre ce informatii trebuie sa le ofere clientilor. Cumva, nu stiu de ce, tot romanii sunt cei mai ciufuti si-o iau ca pe un afront, gen cum, coaie, ma inveti tu pe mine sa-mi fac meseria? Chit ca-s cu ambele picioare in strachini.

Nu toate oportunitatile se materializeaza

La un job, daca ai dat 1 interviu si “l-ai luat”, cam stii ca ori ai jobul pe masa si discuti de bani, conditii, alea, ori macar mai urmeaza alte interviuri. Ca de aia te-au chemat aia acolo, ca au nevoie de cineva. De obicei. La contracte nu e mereu asa. Sunt destui care cauta oameni in avans, inainte sa aiba contractul semnat. Tii interviuri, ti se spune ca e go-go, dar pe urma e no-no ca nu au luat ei contractul, sau s-a amanat, sau ceva, si nu te platesc degeaba, normal. Am patit-o si pe asta anul asta. Culmea e ca ma angaja un fost coleg si amic, cu care am lucrat in trecut. Am avut interviu direct cu clientul, dar d-ala in care ii prezentam deja ce urmeaza sa facem, ca si cum eu as fi lucrat deja pentru compania aia, si eram acolo, in lista cu oamenii de pe proiect. Mai erau niste formalitati. Care s-au complicat pana s-au anulat ca nu au luat proiectul. Sau cel putin asa au zis, plm , nu stau de verificari ca nu-s politie.

Firma la care am lucrat, aia de telecomi, au nevoie de ceva soft pentru bucata de care se ocupa sotia. Au cerut o oferta, le-am desenat noi o solutie, le-am scris un blueprint, le-am facut o estimare si o oferta de cost, d-aia transparenta, cu cat costa fiecare bucata ,resurse implicate. Au zis ca le place dar n-au bani. Normal, nu mai discutam de 1000 pe luna. Aia e. Nu e nicio suparare. Am futut cam un weekend cu asta, dar e ok, am lucrat pe malul Oltului, la Calimanesti, asa se relaxeaza contractorii, ca stii cum e, iti faci tu programul, aha. Tot ce trebuie sa faci e sa cauti mereu-mereu.

Frica ca muncesti mai mult daca esti contractor

Este neintemeiata. Adica daca vrei tu, nu te opreste nimeni, da’ nu ma luati pe mine model.

In consultanta se munceste mult, dar in aia in care esti angajatul unei companii. Ca tragi ca prostul pentru promovare. Te plimba aia ca pe magar cu morcovu’, sa mor de nu. D-aia vezi angajati de la companii de consultanta murind pe ogor, da’ freelanceri, nu neaparat. Ca atunci cand esti contractor ai deja banii, nu ai nevoie de promovari, nu esti in competitie cu niciun coleg. Nu. Ai un rol intr-un proiect.

Ceea ce trebuie sa faci e sa iti indeplinesti rolul ala bine. Si sa te asiguri ca proiectul continua, ca sa mai ai de munca. Cateodata ai nevoie de mai mult decat sa-ti faci treaba ca sa te asiguri ca proiectul continua, ca nu-si fac altii treaba lor, dar tu vrei banii asa ca trebuie sa-i iei. Dar rareori ai sa vezi un contractor s-o tina asa la hei-rup zi dupa zi. Poti sa iti balansezi munca mult mai bine daca esti pe pula ta.

Cam atat poti sa iti faci tu programul, gen sa nu stai peste program aiurea, doar ca ai de tinut o echipa de prosti in spate, pe care nici nu poti sa-i scoti in fata la plutonul de executie, ca-s din firma ta, dar asta nu e tot. Sunt juniori si treaba ta e sa iesiti toti bine, iar daca ei sunt niste prafisti si fut proiectul te-au futut si pe tine de pe lista de promovari. Pe mine m-ar durea in pula, nu muncesc eu pentru toti handicapatii, adica, in limita rezonabilului, dar competitia te-ndeamna, morcovul te-atrage si vad des situatia asta. Cand esti mercenar adevarat sunt toti cu morcovu’ in cur, necum sa se astepte sa ii scoti tu din cacat mereu si sa ii tii in spinare.

Ascensiunea Profesionala

Am zis clar ca daca esti contractor esti pentru ca vrei bani. Vrei traininguri, dadaceala, sa te invete si sa iti plateasca cineva certificari? N-ai sa vezi. Te descurci cum poti cu asta. Trebuie sa fii capabil sa inveti singur, iar asta-i probabil una din cele mai aspre cerinte, ca stiu multi oameni care nu-s capabili sa invete singuri. Si e naspa, ca nu plateste nimeni un contractor, in principiu, ca sa-i faca training. Aaa, ca ajungi sa muncesti la unii ani de zile pe contract si decid sa investeasca in tine cum au investit ai mei, se poate, dar nu miza pe asta. De regula, cat esti la companie, tragi si suge-i pe aia de bani si certificari, cat apuci. Bate fierul cat e cald. Ca eu nu l-am batut si mi-am dat o certificare, cat am stat degeaba, pe banii mei; 2000 de lei m-a costat. Oricand, in cei 4 ani si jumatate la ultima companie puteam sa-mi dau oricate, pe banii lor. Dar m-a durut in cur. Acum ma doare in portofel, dar asa merge.

Da’ ce fac cu pensia?

Faci ce vrei. Daca vrei poti sa-ti platesti. Parerea mea e sa-ti investesti tu banii aia in ceva pe care esti sigur. Iti iei un apartament,o garsoniera, orice chestie care poate produce bani pentru tine de acum , nu de cand iesi tu la pensie. Si cu banii aia faci alti bani. Eu daca as putea sa fac chestia asta inca 10 ani strang destula pensie. Serios. Ma satur de pensie.

Text Optional – Motivationale

Nu ai de ce sa lucrezi angajat la firme de consultanta daca nu-ti rastoarna o bascula de bani in cap. Esti junior? Te mint aia ca e greu, ca nu sunt cainii cu covrigi in coada, ca nu e chiar asa? Da si eu am fost si junior si fraier. Iti trebuie tupeu de borfas, putin bulan, si sa minti bine la interviuri. Despre asta a vorbit Manowar.

Crezi ca nu faci fata? Un bun amic a fost invitat sa plece( ca dat afara suna prea brutal pentru cate facilitati a primit ? ) de la firma unde am lucrat impreuna, dupa un an de stat pe bara, pentru ca nu era un programator bun si nu aveau proiecte pe ce invatase el sa faca la firma asta. Si pe cinstite, programarea nu e de el, vorba aia, suntem prieteni, e inteligent, dar programarea o mimeaza prost. Doar ca a invatat el alte lucruri utile.

Vorbeam azi cu el si e foarte fericit, si-a gasit initial un contract pe bani mai mult decat dubli fata de salariul din Romania, dar putini la cum merge piata. Maruntis. Lucrand din Romania 75% din timp. Si i se termina contractul in curand. Asa e cu contractele, se termina. Nu-i bai, iau prelungit aia. Pe bani dubli. Dubli fata de cat avea deja la ei, ca omul a facut impresie acolo ( chiar cred c-a facut), aia il vor, iar el vrea bani, nu seminte. Ce, nu rimeaza cu faptul ca a fost dat afara? Pai, da, dar a fost dat afara din Romania, una la mana, alte standarde de munca si competenta, si-a doua, avea un job de vreo 2k EUR/luna. Altfel tragi pe 5-6k net, nu? Altfel tragi cand iti platesti apartamentul in 4 luni, nu? Altfel tragi cand stii ca colegii tai, premianti cu coronita pentru realizarile aduse firmei, n-au fost dati afara ca tine, dar nici nu au primit vreo marire sau bonus anul asta, nu? Vorba lui, “ba, ce bine imi pare ca m-au dat afara. Stateam ca prostu’ acolo, la futu-i ma-sa, si-asteptam sa treaca timpul.”

Vorbind de mine, eu n-am avut atat de mult noroc. In sensul ca pana acum contractele mele recente nu s-au prelungit. Necum pe bani dubli, dar eu m-am dus direct pe rata buna, ca nu m-a dat nimeni afara si am avut tot timpul sa-mi planuiesc exitul. La primul au fost prosti si-au terminat cascavalul ( povestea vietii mele, sunt prea scump, pula mea), la asta se termina acum si desi m-ar mai tine, nu mai au la ce, ca au fost cumparati si mai usureaza aia din proiecte si contractori, ce atata huzur.

Nu-i bai, ieri am semnat deja contractul urmator, care incepe de pe 27 luna asta. Cum am zis, tipul care mi-a fost project manager pe contractul din UK m-a recomandat. La modul mi-l aduceti p-asta, acum. Si am impresia ca iar am fost fraier si am cerut prea putini bani ca prea i-au dat din prima, la doua ore m-au sunat sa semnam, fara interviu, fara nimic, da-n fine, asa sunt eu, modest. Planul e sa nu scad sub 10k/ luna anul asta, pe urma om mai vedea, zic sa nu sar calul.

Legat de planul meu. In 2011 lucram programator in solutia asta la o companie din Romania. Si tocmai ma angajasem intern la ei pe salariu dublu fata de cat aveam la compania anterioara. Atunci am cerut ca nesimtitul, ca deja lucram la ei ca consultant, ei stiau ce pot si eu cam stiam ce bani dau ei. Si daca tot aveam sa mai tradez inca o companie ( astea au fost toate), macar sa fie pe bani buni. Dar doamna directoare mi-a batut obrazul si nu mi-a dat cat am cerut, mi-a dat cu 100 de EUR mai putin , lol. Dupa ce m-am gandit vreo 5 secunde si am mai stat vreo 2 ore sa nu zica cumva ca prea sar pe oferta am acceptat, normal. Si eram asa, foarte multumit de mine, la primul salariu. Serios, ma gandeam ca ia uite, coaie, in plina criza, in 2 ani mie mi-au crescut veniturile de 7 ori. Castigam ( din doua joburi) mai bine ca orice om din biroul ala, probabil cu exceptia directoarei. Iar un salariu de 1300 de EUR pentru un programator junior ( desi eram incadrat intermediar, si faceam munca de intermediar) mi se parea beton. Mai auzeam lume in birou vorbind ca dupa 7-10 ani de experienta poti sa ajungi la 2000 de EUR.

Dupa 2 saptamani il aud pe un coleg de birou ca el s-a saturat, ca-si baga pula, ca e suparat ca aia nu-l lasa sa plece acasa dupa ce si-a terminat treaba, ca ce sta el ca boul in birou 8 ore, ca si salariul e mic. Si-l intreb, cum mic, coaie? Si-mi spune ca are el o cunostinta, care e contractor la filiala de nu stiu unde si ca ala castiga 10 k de euro pe luna si ca nici nu munceste tot timpul.

Si ma uitam asa la el sa-mi dau seama ce droguri ia si ce tot abereaza el acolo, cum pula mea sa castigi atatia bani? Din consultanta IT? Si-a plecat tipul repede in Belgia, radeam toti ca prostii, bineinteles, ca a plecat pe salariu mic 3500 de EUR pe luna, si-a luat si nevasta si tot, ca el s-a saturat de viata de cacat din Romania. Cum coaie, te-ai saturat de viata din Romania si pleci pe salariu de 3500 de la aproape 2000, acolo unde e mai scump? Ha-ha-ha, ziceam noi atunci. Niste idioti. Toti.

Dar mi-a incoltit un gand in minte. Mai intai m-am mutat inapoi de la client la companie de consultanta. Dar una mai high-cost asa. Si radeau colegii de mine ca am lasat job sigur sa ma duc la o firma de 10 oameni sa ma dea aia afara cand nu au proiecte, “acu, cu copil mic” si sa ma trimita de langa nevasta si sa stau mereu plecat. Dupa 1 an departamentul lor din compania aia calduta a fost desfiintat. Trololol. Eu mi-am dat demisia de la “firma aia de 10 oameni” dupa 4 si jumatate.

In aia 4 ani si jumatate m-am strofocat pe toate partile sa fac 2 lucruri. Intai am incercat sa obtin un job permanent pe la 4000-4500 de EUR/ lire pe luna – net in UK/DE/ES. Imposibil. Dupa care am avut bulan si am fost pus pe un proiect cu o tehnologie de nisa si am observat dupa ce mi-am updatat linkedinul ca ma cautau in draci pe chestia aia. Dar pentru contracte. Si ca se platea cu 600-700 de EUR pe zi.

Si cum stateam eu recent si ma bucuram de contractele mele si eram mandru de achievement unlocked, ca toti saracii care nu vad dincolo de lungul nasului, m-am intalnit cu o tanti care stie mai putine chestii decat mine si care mi-a dat sistemul de valori peste cap, ca ea zicea ca nu poate accepta contracte sub 1k pe zi si ca daca vreau ma poate recomanda pe mine pentru alea mai mici. Cum ar veni, gunoaiele alea.

Pai, eu acum ce-ar trebui sa fac? Sa ma angajez din nou la o corporatie?

I-am zis unei tipe in avion care zicea ca e la o firma de consultanta si ca nu se face inca contractoare,ca “mai sta”: -Stai, ca stai pe banii tai!

Nu stiu daca a inteles ce i-am spus, dar sigur m-a privit ca pe un impertinent. Eu i-am zis de bine.