Cum a fost cu lucratul de-acasa

Ziceam recent ca ar trebui sa scriu un post legat de cum este cu lucratul de-acasa.

Hai sa lamurim treaba asta cu lucratul de-acasa – mai precis care-i scopul si ce speri sa obtii din asta. Da, tu, ca nu pentru mine e scris postul.

In primul rand, se poate? La modul practic. Daca esti unul din baietii aia care n-au treaba LA MODUL FIZIC undeva, se poate, DAR…trebuie bunavointa din partea sefilor. Uite, eu lucrez cu servere. Nu ma duc vreodata unde-s alea fizic sa umblu printre chestii. Aia-s altii. Eu dau cu ssh-ul sau cu browserul pe DRAC/ILO, asa ca nu am nevoie sa fiu acolo. DAAAAAAAAAAAAR pe langa asta, am o echipa (mi-am dat demisia, sunt in preaviz, deci inca sunt angajat aici), iar echipa aia mai are intrebari, sedinte, intalniri, treburi. Si de-asta zic ca SE POATE, dar trebuie bunavointa din partea sefilor. Pentru ca, pana la urma, sedintele se pot tine si pe zoom, colegii te pot contacta si pe slack/irc, dar…trebuie sa fie si sefii de acord. Pentru ca, normal, e mai usor pentru Ghita juniorul din echipa sa mearga un metru pana la biroul tau si sa te bata pe umar decat sa te contacteze pe irc/email si sa astepte un raspuns – mai ales daca se intampla sa nu ai chef de Ghita niciodata, ca nu esti ma-sa.

Asta-i o chestie la care trebuie sa te gandesti daca vrei sa faci chestia asta. Si aici e un mic cerc vicios, daca vreti parerea mea. Ca sa ti se accepte o astfel de chestie, trebuie sa fii cat de cat “vechi” prin compania aia (exista si exceptii, stiu, dar ..) si destul de apreciat/recunoscut. Asa, cam cat sa nu aiba aia chef sa te piarda si sa prefere sa faca un mic compromis. Problema e ca daca esti apreciat/recunoscut (ca mine, asa), nu prea au chef sa-ti dea drumul din birou, din motivul ala de mai sus (ca-i mai usor sa vina la biroul tau si sa te futa la icre si sa nu poti spune ca “nu am vazut mesajul”)

In al doilea rand, trebuie sa fie clar ca eu discut despre lucrat de-acasa la modul PERMANENT. O chestie gen 2-3 zile pe luna nu prea ajuta, in general (o sa explic de ce mai incolo). Nu pentru aia care vor s-o faca din motivele mele.

Vorbind de motive, hai sa expun motivele mele.

Eu am vrut sa rezolv cateva chestii cu lucratul de-acasa si l-am cerut pentru ca:

– am vrut sa nu ma mai futa la icre fiecare idiot care-i prea lenes sa caute singur, sa rezolve singur, sa urmeze procesul corect de escalare. Jur ca-n fiecare zi aveam 10 escalari de-astea complet random, de la juniors. D-alea care ar fi trebuit sa treaca prin ceva middle si abia cand aia nu reuseau s-o rezolve sa vina la mine. Da’ aia din mijloc ba n-aveau chef, ba se uitau urat la juniors, ba ii trimiteau la cacat, ba ii faceau de cacat, ba nu stiau sa rezolve…si cum se dusese vestea-n companie ca “duceti-va la Laivaiu, ca ala rezolva orice”…se-ntelege ca toti cretinii ma agasau zi-lumina. Serios. Cu de toate. “Dar cum se face un vhost”. “Dar ce e mysql”. “Dar…”. Si ma saturasem pana peste coaie. Ma saturasem pana peste coaie de treaba asta pentru ca jobul meu ajunsese sa implice vreo 5 chestii diferite, dintre care vreo doua erau super apreciate de manageri – iar escalarile nu faceau parte dintre ele. Adica, in loc sa-mi fie bine mie, sa ma ocup de nimicuri tembele si sa mai iau o caruta de bani, stateam sa rezolv cacaturi.

– am vrut liniste. E incredibil de enervant (pentru mine) sa vad ca vine un pulete care ia doua carute de bani la mine cu “nu stiu sa rezolv problema asta si trebuie rezolvata ieri pentru ca acest client da 200,000/luna si daca nu e rezolvata pana alaltaieri, pleaca si belim pula”…si sa ma trezesc ca in jurul meu porneste unu’ muzica pe boxe sau la pickup (serios, aveam un cretin d-asta de hipster cu vintage shit). Sau ca altul incepe sa se joace cu cacaturi. Sau doi cretini arunca amuzati cu o minge de tenis de la unul la altul si-mi mai zboara mie-n monitoare. Sau doua pizde se opresc fix in spatele meu si incep sa schimbe impresii despre tampoane si cacaturi mizerabile. Sau sau sau. Pentru ca imi vine sa ma intorc la ei si sa urlu MARS D-AICI, ZDRENTELOR, CA DACA NU REZOLV ASTA, MAINE VA CAUTATI DE LUCRU, HAHALERELOR!!!. Si nu-i voie, evident.

– am vrut sa ma pot muta in alt oras (si de-asta spuneam ca discut doar despre lucratul de-acasa permanent, nu 2-3 zile). Motivele sunt mai multe. In ordine random, ar fi faptul ca sunt gradinite/scoli mai bune, oras mai mic si mai liber (deci ajung oriunde in 10 minute), pretul caselor e la 30-50% fata de Londra (si gasesti case care nu-s disponibile in Londra in mod normal), e liniste si pace etc. Cred ca daca va ganditi bine, o sa intelegeti. Daca intelegeti, sariti peste paragraful urmator. Daca nu…cititi-l.

Adica, uite, ia omu’ random din Romania anului 2010. Vrea o locuinta. Costa un apartament cu doua camere intr-o zona buna-ish vreo 70k. Sta omul ala cu chirie si da 300 sau 350 pe luna pe asta. Si trebuie sa stranga un avans de vreo 15k sau cat plm cer aia in Romania. Si la final, daca strange banii aia si daca i se aproba creditul si daca gaseste unul care sa-i vanda si MULTE “daca”, se muta. Si sta intr-o cosmelie cu ghena la nas, cu vecinu’ care ciocaneste Dacia in fiecare dimineata de la 5, cu a doua trezire la 6 cand vin gunoierii, cu inca o trezire la 6:30 cand iese nenea din parcare si are senzorii defecti, cu…Dar daca nenea ala si-ar cumpara de aia 15k cu banii jos o cosmelie pe undeva prin pula cu satelitul (da, exista locuri de-alea si, plm, laptopu’ il poti lua cu tine, fibra cred ca e cam peste tot in Romania etc) si ar lucra de-acasa? Brusc, ar fi fara datorii. Brusc, nu ar mai pierde aia 300-350 pe luna pe chirie. Brusc, ar mai economisi si cat da pe combustibil. Brusc, ar castiga si niste timp (pierdut inainte pe drum). Brusc, ar fi mai calm, ca nu si-ar mai toca in fiecare dimineata si seara nervii cu trafic, parcari etc.

– am vrut sa castig timp. Sa pot pur si simplu sa cobor si sa lucrez in ce dracu’ aveam pe mine cand dormeam. Si daca am chef, fara sa fac un dus inainte (stiu, romulan vero, da’ ori suntem sinceri, ori ce pula mea; sa lasam harnicia dupa vreo 3-4 ore de somn, daaa?) Si sa nu mai pierd o ora pe drum aiurea. Si sa nu ma mai enervez cu traficul. Si…multe altele. Pe bune, poate am chef sa ma trezesc la 8:45, daca incep la 9 programul. Si sa ma spal pe dinti la 10. Si lejer si alene, nu in fuga. Si poate am chef sa beau o cafea inainte de a face dus. Poate am chef de multe.

– am vrut sa pot sa duc boracu’ la gradinita fara sa-mi rup pula ca-i la 30 de minute distanta (cu masina, eventual; ca apoi sa trebuiasca sa conduc 30 de minute pana acasa si inca 45 pana la lucru, ca plm, poate e in directia opusa; nu era cazul meu, gradinita si scoala erau la vreo 5 minute si jobul la 15, da’ intelegeti ce spun). Practic, eu ma trezeam la 8:45, urcam boracu’ in masina si haida, la gradinita cu tine. In 3 minute eram acolo, in 7 minute eram inapoi – suficient timp pentru a ma asigura ca-mi incalzesc laptele pentru cafeaua obligatorie de la ora 9 si ca ma loghez pe toate alea. Hai, sa nu ne cacam pe noi, suna bine. (plm, o sa crape de invidie corporatistii fortati sa bea cafeaua rece sau prea fierbinte – si cu cafea de-aia pisata, de automat de la lucru; sorry, guys)

– am vrut sa nu fac nimic cand nu am chef. Sa pot sa dorm sau sa fut in mijlocul zilei, daca e. Sa pot sa ma uit la un film daca nu am chef de munca. Sa pot sa. (crapa fierea-n unii cand scriu asta, I guess; nu va suparati, domnilor patroni, ca si de la birou gaseam eu moduri de a nu munci cand pur si simplu nu aveam chef; stateam la tigara 2 ore, daca era; iar daca-mi era somn, ma duceam in parcare si dormeam in masina; nu mai bine dorm comod acasa?)

– si-ar fi si faptul ca eu la ora 6, cand terminam programul, eram chiar fresh. Ondilol venea de la lucru la 6 si ceva (pleca pe la 5 si ceva) si era lesinata cand ajungea acasa. Mai ales iarna. Eu? Pai, eu ma trezeam la 8:45, porneam masina, ii porneam incalzirea si dezaburirea la maxim, o incuiam din telefon si imi faceam intai cafeaua. Imi beam cafeaua si-mi fumam tigara in conservatory. Apoi intram in casa, il luam pe borac “hai tati in masina” – unde era deja totul cald, dezaburit, fresh si hai la gradinita. Adica doar inversam ordinea. Si la 6:30 ma duceam sa-l iau de la gradinita si sa-l aduc acasa – toate cele 7 minute dus-intors. Pai, Ondilol era deja lesinata pe canapea cand eu veneam de la gradinita cu boracul – inca fresh.

– ultima chestie e ca, daca nu esti emigrant, ti se rupe pula de gradinita and shit. Gen nu tre’ sa-ti duci boracul la gradinita. Nu radeti, ca p-aici dai 800-1200 pe luna pe asta si nu-i deloc amuzant. Eu l-am dat acolo sa vorbeasca engleza (si slava pulii, vorbeste engleza), sa nu sufere de handicapul asta cu accentul. Da’ daca eram in Romania, sa zicem, cu lucrat de-acasa, ma pisam pe ea de gradinita si tineam banii-n buzunar. Ia ia tati lego-ul asta si du-te-n sloboz si joaca-te cu el pana termin eu de lucrat sau du-te-n curte si bate mingea aia pana ajungi Messi, ca tati prefera sa dea banii de gradinita pe droguri si tarfe. Pai, nu? Bine, e si partea cu socializarea, da’ pentru aia poti sa-l duci in parc sa se joace cu alti copii. Nu-i la fel, da’ plm, daca banii conteaza…

Cam astea au fost motivele mele, in mare – si tot astea ar fi avantajele. Asa ca, daca va tenteaza ce-ati citit pana acum, poate trageti in directia asta. Insa, inainte de a face asta, poate-i cazul sa va spun si care-s dezavantajele. Pentru ca exista si de-alea.

– primul tine de partea sociala. In speta, dupa cateva luni ai skillurile sociale ale unuia care-a iesit de la carcera dupa 6 luni acolo. Cel putin asta-i cazul meu. Mai ca nu-mi curgea scuipatul din gura. Si, in cazul meu, pot spune ca a avut un efect si asupra limbii (nu, nu aia, ci engleza). Pentru ca m-am trezit ca … vorbeste cineva cu mine in engleza si am nevoie de cateva secunde pentru a incepe sa formulez ce scoteam din mine imediat inainte. Iar delayul asta vine de la faptul ca plm, doar cu fi-miu mai vorbeam in engleza, iar engleza lui nu-i chiar avansata in momentul de fata (iar acum un an era si mai rau). Tot pe partea sociala (dar doar daca e vorba si de alt oras) intra si lipsa contactului cu prietenii. Ca nu poti sa-i zici unui prieten “hai pana la mine sa bem o bere, tre’ doar sa conduci doua ore”. Mi-au mai venit niste prieteni la un gratar si de Craciun si alte alea (si-i misto cand ai suficiente dormitoare spatioase incat sa le zici “ramaneti aici peste noapte”), dar … deh, de cateva ori, nu chiar la fel de des ca inainte.

– al doilea tine de munca. Pentru ca-i atat de usor sa nu muncesti, ca nu te vede nimeni (stiu, KPIs, dar nu e cazul la mine, am explicat de suficiente ori de ce), sunt zile-ntregi in care efectiv n-am facut nimic. Ba, dar nimic. Zile de-alea in care mi-am bagat pula si m-am dus pur si simplu la o terasa cu nevasta pentru ca hai sictir cu linuxu’ vostru basit. Faceam eu asta si inainte uneori, cand lucram in birou, dar e mult mai usor s-o faci de-acasa. Si-i nasol. E nasol pentru ca, pana la urma, trebuie sa lucrezi la ceva. Altfel, o cam belesti pana la cotor. Nu neaparat pe partea de KPIs, dar o sa vrei o marire de salariu. Pai, pentru ce, boss? Ca in medie, esti la fel ca restul acum. Hai, nitel peste ei, da’ oricum, nimic impresionant. Si, daca nu muncesti, iti cam pierzi indemanarea un pic – pe cinstite. Daca te poti motiva singur, felicitari, baga mare. In general puteam si eu, dar chiar au fost zile de-alea cum ziceam mai sus si nu am chef sa mint pe tema.

– al treilea tine de facturi. In cazul meu nu a contat catusi de putin. Ma doare-n pula de facturi, ca p-aici nu “vine intretinerea” iarna triplu sau ceva. Zic totusi ca merita mentionata si treaba asta. La lucru merge aerul conditionat pe curentul alora, camerele sunt incalzite pe gazu’ lor, PC-ul si monitoarele consuma curentul lor…intelegeti voi.

– al patrulea tine de haleala. Da, o sa radeti, dar voi stiti ce naspa e sa tii regim cand nu te poti duce pur si simplu la ora 12-1-2 la cantina, sa-ti iei de-acolo salata din ingrediente pregatite, spalate etc de altii? Nu-i asa, taica. Ia du-te tu pana la supermarket si ia-ti ce-ti trebuie, descopera acasa c-ai uitat ceva…d-astea. Bine, si cand le ai pe toate, e cam misto sa nu mai pierzi vremea cu stat la coada, alte-alea. Te duci la frigider, devastezi si mai ai 55 de minute din pauza de masa (aia daca nu esti toata ziua in pauza de masa, desigur). Da’ zic ca merita mentionat faptul ca m-am trezit si la 9 AM ca ajung acasa si descopar ca Ondilol i-a dat ultima cana de lapte din sticla boracului si eu n-am cu ce sa-mi fac cafeaua si mars la supermarket, Laivaiule, ca viata e complexa si are multe aspecte…

– al cincilea tine de faptul ca dupa ce te-ai pricopsit cu un task, mult succes sa-l arunci altora in spinare daca n-ai chef de el. Da, din birou e simplu – te duci la un junior, ii explici frumos ca mizeria aia nu e de tine, ci de un junior, asa ca sa-l ia. Si daca behaie ca lucreaza la altceva, poti sa-i zambesti dulce si sa-i zici “np, trimite la mine chestia la care lucrezi, ma ocup eu, ia jegul asta si hai pa, ca nu ne batem pe burta, prietene”. De-acasa…sa vezi…”nu au vazut ei” mesajele tale 🙂

– al saselea tine de contactat lumea. Bai, eu nu am stiut in veci vreun numar de telefon din companie cand lucram din birou. Daca era ceva, ma ridicam de la birou si ma duceam la persoanele alea, la cativa metri de mine. Da’ cand am lucrat de-acasa, vai de pula mea. VAI.DE.PULA.MEA. Da-i cu cautarea prin baza de date incompleta. Cauta si suna si vezi ca s-a schimbat numarul, vezi ca nu mai lucreaza ala acolo, vezi ca…da-i si cauta pana te saturi. Nasol moment.

– al saptelea tine de ce ziceam la #6. Inainte mergeam pana la biroul lui X. Pana la biroul lui Y. Pana afara la fumat – si de la iesirea din cladirea pana la locul de fumat. Si inapoi. Si tot asa. Si, bai, n-ai zice, dar conteaza miscarea aia (e unul din motivele pentru care plec de la astia). Conteaza pentru ca atunci cand n-o faci acasa (unde pana-n curte la umbrela faci 5 pasi si stai acolo pe-un scaun la cafea), se-aduna kilogramele pe tine de zici ca n-ai avut noroc de viata. Nu radeti, ca abia azi mi-a mai venit inima la loc dupa 3 luni de regim (peste 2 ani de lucrat de-acasa). Cand am vazut chestia asta dimineata pe cantar mi-a venit sa tip de fericire:

(da, stiu, mai am 1.6 kg de pierdut, da’ parca-i altceva deja)

Si chiar nu-i sanatoasa treaba asta. Stai la biroul tau pe scaun. Te duci la fumat 5 pasi si acolo stai pe scaun. Serios, ma fortam sa ma plimb ca un caine fara cap in jurul mesei doar asa, ca sa mai fac niste miscare.

– ultimul (cred) tine de pierderea oportunitatilor din companie. Pentru ca devii “ala care lucreaza de-acasa”. Nu mai esti acolo la “bisericuta”. Nu te mai vede lumea facand cacatul praf. Inca-l faci, in general (poate), da’ nu esti si vazut facand asta. Si nu-i ca ti-ar lipsi bataile pe umar, da’ o sa ratezi oportunitatea de a spune “miau” la momentul potrivit, in compania potrivita, “miau” care poate ti-ar aduce alta marire, alta promovare…Serios.

– ah, nu, nu-i ultimul. Al noualea, asadar, tine de lipsa de oportunitati si de vulnerabilitate. Poti sa te muti la Orbu-n sat, da, sa iei ceva la 15k. Dar hei, daca da faliment compania la care lucrezi (sau daca esti dat afara), ai cam belit-o un pic pana la cotor. Sigur, nu-i chiar groaznic, ca in principiu nu ai (mari) datorii daca ai cumparat acolo, DAR pula mea, pentru tine e mai greu sa ajungi la interviuri la alte companii cand ai nevoie sa-ti cauti ceva. Sau chiar daca n-ai nevoie. Lucram de-acasa de vreun an si jumatate cand m-a sunat unul cu un interviu. Hai, discutie normala la telefon. Done. Hai, interviu tehnic si cu un manager pe skype, ca sa nu te plimbam de pomana. Si pac, mi-au facut o oferta cu 20k mai mare – cand pot incepe, biroul lor e in Londra? Pai…nu prea pot incepe, boss. Ca am un mortgage aici (eu nu am cumparat cu banii jos, ca atatia bani n-aveam in cont, ce pula mea)…ca parca nu-mi arde de platit mortgage si chirie simultan…ca parca…Sigur, exista solutii (o inchiriezi p-aia pe care ai cumparat-o altuia, inchiriezi ceva in Londra, dar stai, ca tre’ sa se mute cu jobul si nevasta, pana-si gaseste si ea, pana pula mea…si uite asa am refuzat oferta aia, futu-i pe ma-sa). Si-i naspa treaba asta. Tot naspa e si aia cu interviurile. Pentru ca uite, am obtinut alt job, da’ am obtinut alt job dupa vreo 3 drumuri in Londra. Iar drumurile alea au insemnat 1.5-3 ore de condus – pentru ca Londra nu-i chiar aproape, traficul din Londra nu-i chiar o gluma si ce sa vezi, metroul din Londra n-a ajuns chiar pana aici. Cam nasol.

– fuck, chiar nu era ultimul. Al zecelea si ultimul (nu, pe bune, sper ca asta e ultimul) este ca iti pierzi mobilitatea. Cand lucram in Londra, daca mi se facea o oferta, mi se rupea pula, puteam sa ma duc acolo direct din prima. Puteam sa nici nu-mi anunt nevasta ca mi-am schimbat jobul daca n-aveam chef (aberant, da’ pricepeti voi ce zic). Nu avea importanta ce parere avea pe tema, daca macar s-ar fi deranjat sa aiba o parere. Eeeeh, acum brusc nu mai e asa. Ca trebuie sa va cautati amandoi. Sa va gasiti amandoi. Sa va mutati amandoi. Si nu numai voi, ca mai e si boracu’ – si n-are cu cine sta si…

Cam aici se-ncheie lista dezavantajelor (daca am ratat vreunu’, va zic eu mai incolo, mai bag un paragraf cu “de data ASTA CHIAR e ultimul1!!”).

Ce vreau sa subliniez aici e ca sunt niste avantaje enorme, da’ si niste riscuri si dezavantaje majore. Si practic, treaba asta e pentru oameni disciplinati (sa poti sa faci ceva efort fizic in fiecare zi, ca altfel nu mai intri pe usa). E pentru oameni cu bani in cont (pentru ca risti enorm; imaginati-va ca va mutati in Petrosani, sa zicem, ca acolo e ieftin si plm; si bagati toti banii in cosmelia aia (sigur, puteti si inchiria, da’ whatever) si peste 3 luni sunteti concediati; sau da faliment compania; hai succes cu gasirea unui job acolo si succes cu recuperarea banilor si cu multe altele). E pentru oameni de care nu vrea sa se lipseasca o companie, oameni care au sefi binevoitori, oameni care-si permit sa bata cu pula-n masa (pentru ca mie au vrut sa-mi refuze cererea si au tot amanat pana le-am zis ca daca nu se grabesc, poate mi-o aproba urmatorul angajator). E pentru oameni (cel putin) usor antisociali, pentru ca altfel risti s-o iei un pic razna, oameni care-s (cel putin) oarecum aranjati cu banii, pentru ca isi vor pierde social/soft skills urgent si la un interviu vor raspunde pe urma prin ragete.

…SAAAAU e pentru oameni care vor s-o faca “pe durata determinata”, oameni care-si fac foarte bine niste calcule si vad ca si-ar putea permite ceva ce nu-si pot permite in mod normal daca fac asta 1-2-3 ani. Si-atunci merita sacrificiile – poti considera ca vii dupa 3 ani de puscarie si intre timp ti-ai platit casa sau ceva. Iar pe partea aia cu soft skills iti revii tu cumva.

O alta chestie pe care vreau s-o subliniez e ca nu e neaparat de invidiat treaba asta. Cand il auziti pe unu’ spunand asa, cu nasul pe sus, ca el lucreaza de-acasa si herpaderp, ce tare-i el, hr, br, ganditi-va si la lista aia de dezavantaje. Nu-s treburile neaparat atat de albe sau negre, da’ nu-i nici raiul pe pamant. Si-n sensul asta va invit sa-i vedeti pe insinguratii aia care fac rahaturile astea de-acasa si se dau vioi cu asta. Sa cititi ce scriu si sa vedeti daca ati bea o bere cu ei sau daca le-ati fute o bere-n incisivi.

Pentru mine n-a fost rau si, in mod cert, a meritat. Daca eram 100% sigur ca o mai pot duce asa vreo 4 ani (cat sa platesc totul in ritm de vals) si ca nu se duce pe pula compania si nu ma dau afara si n-ajung de 300 de kilograme si nu aia si nu ailalta, o faceam in continuare. Daca nu-mi pasa de dezvoltare profesionala si de oportunitati ratate, o faceam in continuare. Sincer, o sa am niste probleme cu mutatu’ asta inapoi in Londra – cu inchiriat ceva, cu ajuns la job, cu boracu’ care-i prea mic sa se duca singur undeva, cu alte alea. Am calculat eu ca merita si sper sa nu descopar ca m-am inselat, dar nu stii niciodata.

As face-o din nou?

Sincer, nu. Doar de nevoie (motive financiare, presiune, alea). Altfel, cred ca mi-as cam baga pula si as prefera sa lucrez de la birou. Cand ma-ntorc aici, cred ca-mi iau un job normal. Chit ca o sa pierd 10-20k fata de cat as lua intorcandu-ma la astia pe aceeasi pozitie si lucrand tot de-acasa, plm, mai bine pierd banii aia (de care oricum n-ar trebui sa mai am nevoie) decat sa o ard la regim 3 luni pe an si sa fiu la fel de sociabil ca un autist.

In loc de concluzie, vreau sa spun si ca se poate. Asa cum avantajele alea nu va aduc banii lu’ Bill Gates, nici dezavantajele nu-s chiar dezastruoase. Iar daca cereti asta la lucru si va spune un fonfait ca “nu se poate pentru ca motive”, macar o sa stiti ca, in realitate..se poate. Ca e un baiat, Manowar, care a putut – si n-a lucrat chiar pe bani de seminte. Asa ca, daca nu scoateti dublu-triplu, cat sa va poata spune un jegos ca “nu se poate”, poate il convingeti mai cu talent.

Pe cinstite, perfect nu-i nici, nici. Da’ nu traim intr-o lume perfecta si, de cand standardele de viata au fost futute, mie mi se pare ca traim intr-o lume in care putem doar sa alegem ce dezavantaje preferam. Iar eu mi le-am ales.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

48 Responses to “Cum a fost cu lucratul de-acasa”

  1. Mikimoto says:

    Eu am lucrat prima data de acasa in ’97, pt 3 luni. Lucram la o firma in Bucuresti, vara era cam stagnant si prin Mai mi-a facut cineva lipeala cu un englez care avea o firmulita de software in Rotterdam. Avea urgent nevoie de un Java Developer, dar n-a putut sa-mi scoata work permit pt Olanda, asa ca am stabilit ca lucrez de acasa. Am luat “fara plata” de la firma unde lucram, mi-a dat gagiul un laptop si o conexiune pe cablu prin Kappa, parfum pe vremea aia, plus $2000 pe luna cash, in functie de delivery. (Partea cu banul a mers cel mai bine, nu stiu de unde sifona ala banii, ca eu nu-i declaram la fisc, dar el trebuia sa-i scoata cumva, macar sa se scada la taxe…)

    Era ca in Paradis, pana am constatat ca ori nu faceam nimic toata ziua, ori lucram 16 ore non-stop, mai degraba optiunea 2.
    Fiindca nu puteam stabili o disciplina: acum te scoli, acum lucrezi, acum mananci, acum te caci, acum inchizi laptopul si pleci la o bere.

    In plus, mie imi place sa socializez si peste tot pe unde am lucrat, am avut gasca. (Intamplator am mai si futut dintre colege, ceea ce nu poti face cand WFH, dar asta e alt big mistake…)

    Intr-un cuvant: chiulesc o zi, hai doua, pretinzand ca wfh, dar la modul permanent, nu mi se pare deloc tentant, dar e o chestie pur personala.

  2. Manowar says:

    Intr-un cuvant: chiulesc o zi, hai doua, pretinzand ca wfh, dar la modul permanent, nu mi se pare deloc tentant, dar e o chestie pur personala.

    Nici mie.

    Am facut-o (ocazional), dar plm, nu as face-o nici eu la modul permanent. Stii cum e – mai vezi la inceput filme, mai iesi in oras, mai una-alta, dar, in cele din urma…muncesti de plictiseala.

    Ideea era ca daca nu vrea pula ta, nu muncesti niste zile si aia e. Recuperezi tu (daca e cazul) cand ai chef.

  3. Sfântu Dracu says:

    Cel mai nasol la lucrul de acasă mi se pare atrofierea social skills. După 5 ani de lucrat de acasă, sunt un sălbatic când e vorba de relaționare face to face mai mult de 3 minute cu cineva.

  4. Orbu says:

    Am citit tot și cam înțeleg tot ce zici, ba am și văzut asta la cei mai mulți iar parte din ce spui le-am văzut și la mine.
    Pe de altă parte lucrez de acasă din 2012, doar că nu a fost niciodată permanent.
    In funcție de proiect, e alternant.
    Soția lucrează de acasă din 2010 și nu o vad grăbită să își caute ceva de munca la vreun birou.

    Sunt unele zile in care vreau sa plec la un birou, gen să îmi cumpăr o garsonieră in care să merg sa lucrez singur, că nu mă lăsa copiii în pace, deși în toți anii ăștia am căpătat o disciplină ca familie. Faptul că e mereu cineva acolo, fie mama soției , fie părinții mei care să preia copiii ajută. Cred că ajută și la partea de socializare și ajută și faptul că avem un apartament în București și că dacă soția își găsește un job la birou, sau eu ( presupunând. Că am avea nevoie ) ne putem muta oricând. Adică o casă în zona unde sunt joburi bine plătite.

    Partea cu skilluri. Eu am lucrat remote încă din 2007 unde am devenit destul de bun la distanță.
    Productivitatea mea remote e mare decât la birou, fix pentru faptul că nu mă deranjează nimeni jumătate din timp. La birou, după ce îi ajuți pe alții jumătate din timp trebuie să îți faci și munca ta. Când ești deja sictirit. Păi muie. Mai bine îmi fac eu munca mea când sunt relaxat și văd eu ce fac in cealaltă jumătate din timp.
    Anul trecut mi-am luat o certificare intre proiecte stând acasă. A fost lejer.
    Nu am de gând să mă întorc la un birou în următorii … un nu știu câți ani, iar dacă aș face sacrificiul asta cu siguranta as vrea sa fie într-un oraș unde nu mi-e scârbă sa umblu. Evident, nu București.
    Dacă nu îi avea de ales, aia e.
    Partea proastă , legată de productivitate și poate și motivul pentru care lumea e in general ok sa bag de acasă e că eu muncesc mai mult de acasă decât de la birou și că timp și ca productivitate.
    Dar e cum spui. Si acasă mă plictisesc, de aia mai schimb casa din când în când, mai plec într-o țară, într-o chestie. Plm, oriunde mă plictisesc , dar oriunde e mai bine decât la birou.
    In rest , mult noroc înapoi în Londra.

  5. Manowar says:

    Sunt unele zile in care vreau sa plec la un birou, gen să îmi cumpăr o garsonieră in care să merg sa lucrez singur, că nu mă lăsa copiii în pace

    Mda, dar nici la birou nu te-ar lasa altii in pace.

    Pe de altă parte lucrez de acasă din 2012, doar că nu a fost niciodată permanent.

    Nu e acelasi lucru. Adica, nu vine cu aceleasi avantaje si dezavantaje.

    Cel mai nasol la lucrul de acasă mi se pare atrofierea social skills. După 5 ani de lucrat de acasă, sunt un sălbatic când e vorba de relaționare face to face mai mult de 3 minute cu cineva.

    Eu inca ma descurc dupa 2.5 ani, dar plm, trebuie sa recunosc ca vorbeam cu alea la gradinita/magazin/terasa sa nu uit cum e 🙂

  6. Deria says:

    De cand am terminat facultatea si pana am inchis PFA-ul, acum 2 ani, am lucrat numai de acasa. Nu am reusit niciodata sa impac lucrul cu avutul grija de copil si cu house chores. Lucrurile s-au mai asezat dupa ce a inceput scoala. Da’ p-orma am inchis cosmelia. 🙂

    Un lucru pe care l-am observat: 95% din cei care auzeau ca lucrez de acasa spuneau ca imi este usor si bine, ca nu e ca si cand as fi la birou si as avea un sef. Sa suga pula lui usor si bine, atat am de spus.

  7. Manowar says:

    Nu am reusit niciodata sa impac lucrul cu avutul grija de copil si cu house chores.

    Meh. Incearca si tu sa spui sec un “mami lucreaza acum”. Poate tie iti merge 🙂

  8. Deria says:

    Acu’ e destul de mare sa inteleaga. Dar pana pe la 7 ani… valeu. Inclusiv cu de-alea, vreau sa nu mai lucrezi, ca simt ca nu ma mai iubesti, iubesti calculatorul in loc de mine, nu mai iesi cu mine nicaieri, nu mai ai timp de mine, parca nu mai sunt copilul tau.

    Antisocialul si kilogramele, astea s-au simtit si la mine groaznic. Cand aveam busy periods, stateam cu curu’ pe scaun si cate 10 ore. Odata am stat chiar de la 6 p.m. la 6 a.m. Horror.

  9. Allen says:

    Sper ca pe aia care te intrebau de vhost si mysql i-ai trimis la cacat pe udemy, linda sau fucking google. Inteleg sa fii junior dar daca n-ai habar de niste lucruri de baza si esti angajat in “IT” (sanchi), vezi daca nu cumva ai gresit domeniul, ca ai aceleasi skilluri ca cel care te intreaba daca vrei meniu mare pentru 3 lei in plus.
    Am citit tot articolul si am inteles tot ce ai zis referitor la pros si cons working at home, dar am ramas fixat pe chestia de mai sus, nu stiu de ce…

  10. Manowar says:

    Sper ca pe aia care te intrebau de vhost si mysql i-ai trimis la cacat pe udemy, linda sau fucking google.

    Nu, ca nu se fac de astea in UK.

    Aici sunt angajati cam noobi si se merge pe ideea ca vor invata si vor fi recunoscatori/loiali firmei pentru asta.

    Plm, ca sa zic asa, mai bifam si eu cate-o casuta ajutandu-i, mai veneau niste promovari si mariri de salariu (ca uite, asta e senior, la el se duc altii sa primeasca ajutor). Mai indulceau sictirul atroce. Pana n-au mai avut cum sa ma promoveze…and here we are.

    E o societate diferita, ma. Nu-i Romulania, sa-l iei la pula aiurea pe om ca nu stie. Are parti pozitive si parti negative. Cinstit vorbind, puteam sa ii iau la pula. Dar pierdeam eu timp/bani daca faceam aia, ca-n loc sa ma laude 10 oameni ca-s un epic care ii ajuta etc etc m-ar fi injurat. Si eu cam prefer sa auda managerii ce cool sunt, nu ce roman sunt 🙂 plus ca unul din noobii aia mi-a semnat aplicatia de cetatenie pana la urma si altii (plecati in alte firme intre timp) ma recomanda sefilor lor.

    De-njurat, ii injuram in timpul liber. Dar nu pe banii mei.

    Da, te umpli de sictir cand vine un ghertoi pentru a saptea oara sa ii “amintesti” cum de porneste Apache. Dar te uiti la payslip si-ti trece, de esti tot numai un zambet.

  11. adyzah says:

    Versiunea mea:

    În RO, lucrez de acasă din 2004 când am realizat că făceam din freelancing seara mai mult decât luam din firmă. Prin 2011 a apărut copilul și am decis să rămân cu un singur client (cel mai stabil și cel mai avantajos financiar și ”uman”). Sunt singurul colaborator remote al unei firme din US care are vreo 50 de angajați.

    Deși eu cred că sunt cumva norocos (cazul meu s-ar putea să nu fie reprezentativ) pun aici niște pros/cons

    1. nu am program fix (PRO)
    – pot să lucrez când și cum vreau, am avantajul că lucrez la oră și raportez online, nu mă verifică nimeni, aș fi putut să pun lejer o oră/zi în plus și să mai am azi o mașină dar nu, because principii.
    – dacă se ivește vreo problemă (și când ai copil și nu ai la cine să apelezi, apar multe probleme) poți să fugi câteva ore (sau 2-3 zile) să-ți rezolvi urgențele.
    – flexibilitate la vacanțe, nu trebuie să mă înghesui cu toată lumea în Iulie-August, pot să-mi programez vacanță când vreau, fac un heirup câteva săptămâni înainte și pot sta în vacanță mult mai mult decât media
    – stres mai puțin (nu bifezi cartela, nu se uită lumea câș la tine că ai venit la 9.30 iar ei își beau cafeaua de la 9.00, nu ai deadline-uri imposibile că așa i s-a sculat managerului, etc)
    – zero stat în trafic. O zic din nou. No fucking traffic. Eu stau în ”provincie” și deja e jale, nu vreau să știu cum e în București/afară.

    2. interacțiunea socială (PRO/CON)
    – aici e mai delicat. Da, mă văd cu mai puțini oameni, dar asta mai mult după ce cei din grupul de cunoscuți au început să aibă familii și copii. Când ești singur și sună telefonul îți tragi adidașii și țuști la bere. Când ai nevastă/prietenă deja e mai greu să te sincronizezi. Când ai și copil e deja o epopee să aduni 3-4 oameni.
    – pe de altă parte, colegii nu ți-i alegi, așa că decât să fiu ”social” într-un mediu cu japițe, bârfitori, putori, mai bine lipsă

    3. biroul (PRO)
    – nu regret ideea de firmă (și eu n-am prins birouri din alea horror, open, cubicles, etc). Cartelă? Fuck! Teambuilding? Cum să te prefaci că nu-ți urăști colegii două zile? Nu, mersi.

    4. delăsarea, lenea (CON)
    – da, te lași ușor pe tânjală, dar poți bălti la o adică și într-o firmă. depinde doar de tine.

    5. copilul (CON/PRO)
    – e nasol cu copil (mai ales mic) dacă nu ai buncăr să te izolezi. După aia, grădi, școală, ai măcar 6 ore/zi disponibile. Avantajul e că îți permiți să-ți petreci mult mai mult timp cu el.

    6. cheltuieli/costuri (CON)
    – bătaie de cap cu firma, contabil, taxe, plătești tu curent, cafea, apă, cumperi tu laptop, consumabile, criza lunară când vezi iar câte impozite plătești aiurea în RO 🙂

    Ca un fel de concluzie, dacă o fi să mor de foame caut din nou să mă angajez la o firmă. Altfel, nu, mersi. La mine cel puțin beneficiile depășesc cu MULT dezavantajele.

  12. Manowar says:

    Ca un fel de concluzie, dacă o fi să mor de foame caut din nou să mă angajez la o firmă. Altfel, nu, mersi.

    Cam la fel ziceam si eu pana sa ma hotarasc ca trebuie sa invat alte chestii.

    Ma rog, ce o sa fie pe viitor nu stiu, dar plm, in momentul asta nu ma mai tenteaza prea mult lucratul de acasa. Culmea, fix acum au inceput sa caute diversi remote…

  13. animaloo says:

    Acum vreo 5 ani mi-am futut un picior la volei, deci am decis ca o sa lucrez cele 3 saptamani de ghips de acasa. Am rezistat, cu brio, vreo 4 zile. Parca. Chit ca ma costa mai mult (taxi dus intors) nu am putut sa lucrez de acasa.
    in primul rand ma plictiseam.
    In al doilea rand muncitul de acasa implica un tip de ordine pe care eu nu o am. Abia imi fac treaba la munca fara sa imi zboare creierii…d-apai de acasa.

    pe de alta parte, o parte din dezavantaje le vad, la tine, pentru ca ai plecat in alt oras. Un prieten bun lucreaza de acasa, in bucuresti, de 10000 de ani. Si-a luat casa in centru bucurestiului*, deci parte din “daca ne mutam” dispare.

    *asa il obliga contractul, ca nu era nebun. Si contractul e de genul “inainte de el imparteam o conserva cu cainele, acum mi-am luat casa cu banu jos”

  14. Manowar says:

    pe de alta parte, o parte din dezavantaje le vad, la tine, pentru ca ai plecat in alt oras. Un prieten bun lucreaza de acasa, in bucuresti, de 10000 de ani. Si-a luat casa in centru bucurestiului*, deci parte din “daca ne mutam” dispare.

    *asa il obliga contractul, ca nu era nebun. Si contractul e de genul “inainte de el imparteam o conserva cu cainele, acum mi-am luat casa cu banu jos”

    Meh. E si avantaj si dezavantaj. Avantaju’ e ca pe-aici prin zona e GG si-n Londra n-o sa fie la fel pana nu apare ceva recesiune hardcore. Dezavantaju’ e ca risti nitel daca e sa-ti cauti alt job in zona.

    Merge daca prinzi un contract d-ala, normal – daca vrei sa ramai acolo. Da’ cam greu sa prinzi.

    Problema cu Bucurestiul e ca poti sa-ti iei casa si cu banu’ jos si sus si stanga si dreapta, daca preferi, ca nu te ajuta la nimic. E tot Bucuresti. Gen tot inghesuiala, poluare (de toate tipurile), tot oras jegos, tot duhoare de canalizare, tot praf, tot pielea pulii e.

    Acolo e posibila treaba, ca-s ieftine chestiile. Gen plm, asa puteam eu sa ma duc dupa primu’ an de lucru remote sa iau ceva cu 3 camere (mai multe nu mi-ar trebui) prin Bucuresti cu banu’ jos (si la mine nu era o problema, ca tot una era daca lucram din Romania sau Zimbabwe). Gen acum il luam pe-al doilea – tot asa, cu banu’ jos. Da’ ce folos, as fi fost tipu’ cu 2 cosmelii in jeg-city.

  15. Tudor says:

    In 2012 am lucrat de acasa din ro ca si contractor pentru firma din UK pana mi-a venit permisul de munca sa ma pot muta de tot acolo. Vreo 5 luni. Daca se faceau 6 imi puneam streangul.

  16. Orbu says:

    Eu nu am înțeles asta: De ce nu mai poți învăța chestii noi dacă lucrezi remote ?
    Eu in ultimele 8 luni am învățat două tehnologii (cât de cât ) și am uogradat cunoștințele despre o a treia.

  17. animaloo says:

    Problema cu Bucurestiul e ca …

    problema e cand scrie in contract ca ai “sediu” in centru bucurestiului. Ideea era ca e daca lucrezi “de acasa” din oras deja o parte dintre probleme se micsoreaza. Dar eu tot nu as putea.
    Am 20 de zile de lucrat “off site”. Cred ca or sa imi ajunga anu asta

  18. Fery says:

    @Mano: pe net mai rar cand cineva e chiar sincer cu pro/con si nu le infloreste sa dea bine la stima de sine in hindsight.
    Parerea mea e ca lucratul de acasa necesita o altfel de self-disciplina, ca dispar factorii de presiune externi asociati biroului. Daca te stii organizat, disciplinat, respecti ok reguli auto-impuse, atunci functioneaza remote-ul f bine, si inveti lucruri noi, si faci exercitii fizice, de toate.
    Altfel, doar te demoralizezi pe termen lung, ca ai senzatia ca nu faci nimica constructiv toata ziua. Exact cum ziceai, ca muncesti de plictiseala, doar ca la bilant nu intra la munca vero-vero, si de aia cam ai senzatia aia de neimplinire, chiar daca vin banii gramada. Stiu, probleme de lumea 1, ce sa faci…

  19. Manowar says:

    @Mano: pe net mai rar cand cineva e chiar sincer cu pro/con si nu le infloreste sa dea bine la stima de sine in hindsight.

    Ar fi cam retardat din partea mea sa ma apuc sa scriu 15 minute la un post ca sa aberez in el in speranta ca…dau bine…? in fata…cui?
    Nah. E cum am zis, sunt avantaje si dezavantaje.

    Sincer, as fi apreciat mai mult lucratul de acasa daca puteam face asta de la bun inceput de pe undeva din Tenerife, de exemplu. Asa, un laptop si-un gin, parca-parca ar fi mers altfel treaba. Da’ la vremea aia trebuia sa fiu aici pentru a aplica la rezidenta/cetatenie si acum, dupa 2 ani si ceva de asa ceva, nu prea ma mai tenteaza, cu tot soarele ala. Poate la urmatoarea tura, ca acum nu-mi mai arde de asta.

    Exact cum ziceai, ca muncesti de plictiseala, doar ca la bilant nu intra la munca vero-vero, si de aia cam ai senzatia aia de neimplinire, chiar daca vin banii gramada. Stiu, probleme de lumea 1, ce sa faci…

    Plm. Noi, urmasii lui Dracula, pentru bani sugem si sange. Se stie.

  20. Lumi says:

    la noi e doar cu vinerea lucrat de-acasa… un fel de weekend prelungit ca toata lumea o freaca, se odihneste pentru weekend. Oricum e totul mai la misto incat chiar nu mai conteaza pe final de contract. In ce joburi am avut inainte nici pomeneala de remote, ba chiar se uitau si urat daca intarziai 10 min …
    Foarte bun rezumat de motive. Fiecare trebuie sa incerce, depinde mult de persoana, varsta, familie la unii se potriveste etc. Chiar e indicat 2-3 luni de pauza dupa ce iti ies ochii ca la melc cu trezit dimineata si commuting.

  21. D says:

    Dupa 10 ani de lucrat de acasa, scriu din pauza de fucking 15 minute la corporatie… as da ORICE sa lucrez de acasa pentru restul vietii mele!
    Din pacate, n-am destule skilluri, si pe joburi de kkt mi se merita munca de acasa din Romania, unde oricum faceam suficienti bani. Dar unde sunt acum castig mai bine la prostii astia.

    Deci tre sa ma trezesc dimineata, sa fumez repede repede in pauza asta si sa indur multimea de oligofreni.

    Am ZERO motive pentru a veni fizic la un job, din contra, abia acum nu mai am energie cand ajung acasa. Inainte lucram mai multe ore si nu eram asa praf.

    Am zis si eu ca fiul tau la gradinita, sa vin cu oamenii sa exersez vorbitul in cele doua limbi. Exersez maxim: hi! Good morning! Merci! Bye! Toata lumea tasteaza ca soarecele la calculator.

    Si oricum discutiile lor sunt despre ultima emisiune big brother, cine iese din casa si care ce-a zis.

    Pe mine abia acum ma ia depresia. Deja stau tot mai mult afara in pauza si vreau sa omor oameni.

  22. Lumi says:

    @D
    presupun ca prin big brother vrei sa spui ‘love island’ sau esti mai norocos ?

  23. Sfântu Dracu says:

    @D, da, când te întorci la birou după mai mulți ani de lucrat de acasă, te simți ca în șobolan în capcană.
    Cel puțin eu așa m-am simțit în primele 3 luni.
    Acum… am început să mă mai obișnuiesc puțin cu gratiile și programul. Dar vreo 3 ore le stau ca cafea/tabac, încă o oră la masă.
    Și am oarecum un program flexibil.
    Cel puțin deocamdată.

  24. clawbc says:

    Eu nu am lucrat niciodata de acasa long-term, dar nici nu imi doresc. Am flexibilitate sa lucrez in ce zile vreau si merge f bine asta pt zilele cand nu ai chef de naveta, cand astepti vreun meserias in casa, cand trebuie sa te duci la dentistul din cartier in timpul programului etc.
    Ai nevoie de multa disciplina sa lucrezi de acasa, ca poti sa o freci toata ziua apoi sa bagi pana tarziu in noapte ca sa termini acea chestie pana a 2a zi.
    La partea cu invatatul, pe partea mea cu programarea ma ajuta sa lucrez in echipa, mai furi una alta de la colegi, asa de unul singur iti ia mult mai mult sa rezolvi o chestie de unul singur (cautat pe 1000 de forumuri and stuff).
    Subscriu la partea de socializare, pierzi barfele de la birou si de la tigara, berea de dupa munca unde se mai dezleaga limbile.

  25. Manowar says:

    D locuieste in Canada.

  26. Andrea says:

    Tocmai am inceput noul job si pot lucra o zi de acasa, practic tocmai am inceput noul job cu weekend de 3 zile.

  27. Deria says:

    Felicitari.

  28. Andrea says:

    FELICITA MA CAND CASTIG LA LOTO DA

    PANA ATUNCI DOAR MILA MERIT

  29. Deria says:

    Atunci… multa mila. In lire sa fie. 😀

  30. Cashalotul says:

    Am lucrat vreo 4 ani de acasa, dar in contextul in care eram singurul sau unu dintre cei doi ingineri din Romania care lucram pt un isp olandez. Ulterior am optat pt a inchiria si ulterior cumpara un spatiu, lucrand de acasa ma pierdeam usor in ocupatii fara legatura cu job-ul. Si nu spun ca e profund rau, doar ca imi e sila de mine sa pierd timpul, chiar si pe bani.

  31. Sfântu Dracu says:

    Giudi, miercuri. E mai puțin obositor a la long.

  32. AI says:

    “Si chiar nu-i sanatoasa treaba asta. Stai la biroul tau pe scaun. ”
    Iti iei un |stand up desk”.
    Si daca vrei il imperechezi si cu o banda de alergat sau un steper.
    Si un lacat electronic pentru frigider. Cu timer, ca la banci. Se deschide doar de 3 ori pe zi cel tarziu la ora 6.

  33. Mel says:

    Când lucrezi de acasă totul are alta viteza și cu cât ai mai putine taskuri, cu atât îți ia mai mult timp sa le realizezi. Am stat acasă cu copilul si doctoratul in simbioza câțiva ani și nu e combinatia pe care o recomand dpdv al eficientei. Mi-am scris doctoratul după ce m-am angajat full time, când deja aveam un alt ritm de munca, biroul incomod de la o firma, dovedindu-se mult mai eficient decât ăla prea comod de acasă.
    Cu socializarea a fost ok, ca se găsesc relativ ușor gagici cu care sa bântui ziua prin centrele comerciale, dar ca nu ai unde sa te înțolești.

  34. pipzn says:

    In ceea ce priveste lucratul de acasa, consider ca este mai bun pentru persoanele care sunt mai introvertite sau nu prea sociabile. Unele avantaje mi se par de asemenea: esti batut mai putin la cap si riscul de a trebui sa faci cu totul altceva decat ce e in fisa postului (ce sa facem, Romania) e mult mai mic; nu pierzi timp cu mersul inspre si dinspre locul de munca; nu trebuie sa te stresezi cu imbracamintea iar daca ti-a crescut barba putin mai mult nu e nici drama; sunt situatii in care poti sa rezolvi unele lucruri personale fara sa mai treci prin procesul de aprobari de invoiri/zi libera (nu va ganditi la tras firma in piept ci la situatii medicale urgente ivite in familie si vorbesc de cateva zeci de minute la nivelul zilei respective, nelegat, munca facandu-se inainte/dupa programul obisnuit); pentru ca nu toti au venituri ca cele vehiculate pe aici, nu exista “presiunea” sau doar contextul de a cumpara tot felul de porcarii din oras (ma refer la mancare junk in primul rand), deci economie de bani; idem pentru cheltuielile de transport. Daca vorbim de cheltuieli pe care in mod normal le face firma pentru tine daca esti la birou, nu mi se pare cine stie ce daca le faci tu: cat costa curentul pentru un laptop? Internetul de acasa oricum il platesti iar iarna camera aia oricum trebuie incalzita; daca stai in chirie/ai rata oricum trebuie sa platesti pentru camera/apartamentul ala.

    Evident ca trebuie sa fie o disciplina pe care sa o respecti atat tu cat si cei care mai sunt in casa cu tine in acel timp.

    Dezavantajele au fost deja enumerate: pierderea “abilitatilor” de socializare minimala cu colegii (asta nu mi se pare o drama, in ultima delegatie in care a trebuit sa fac asta cu colegi cu varste intre 19 si 30 de ani socializarea a insemnat sa ii alung nelinistea colegului de 19 ani ca se mai scoala si la 40+ fara probleme daca atunci cand esti tanar nu faci abuzuri de tot felul (asa cum de altfel parea ca face el) sau uneia de 30 ca de la o varsta aruncarea cu capul inainte numai de dragul unei provocari nu stiu cate de pozitiva mai este). Singurele dezavantaje clare mi se par ca sunt legate de faptul ca esti ultimul care afla nu barfele (mi se rupe) ci unele informatii despre mersul firmei (ca sa stii daca e cazul sa iti cauti in alta parte de lucru) si de senzatia celorlalti ca nu esti sufient de important tu si munca ta (pentru ca esti oarecum invizibil) atfel incat sa iti mai dea cate o marire de salariu sau ceva prima.

    PS. Lucrez de cca. 3 ani de acasa, din estimarea mea cam 1 an ar mai trebui sa mearga pe aici, revenirea la munca la birou mi se pare mai ciudata odata cu trecerea timpului mai ales daca noii colegi au varsta permisului meu de conducere.

  35. BogDan says:

    Am lucrat vreo 6-7 ani de acasă, dar făceam presă la vremea aia. Mișto ani. Mă trezeam cu durere-n pulă pe la 12, constatam că oamenii pe care-i cunosc sunt pe la birouri, îmi făceam o cafea și mă apucam în sictir de lucru. Fără interacțiune socială, fără circulația infectă din oraș, fără milioane de nervi pe zi, doar eu și laptopul meu.
    Acum… am zile când lucrez de acasă. Account managementul și troubleshootingu’ nu-s greu de făcut de-acasă. Mai nasol este dacă se întâmplă ceva fizic la sediu, pică un PC, un server, un pula mea. Pentru aia s-a inventat Uber. Dar dacă aș putea, din motive legate de sănătatea creierului meu, aș lucra numai de acasă. Nu din motive de colegi, ci din motive de maimuțele cu care-s obligat să circul pe stradă până ajung la sediu.
    Însă chestia asta cu lucrul de acasă nu-i pentru oricine. Am colegi care au încercat să facă asta și s-au întors la sediu. Flowul de om singur nu a fost pentru ei.

  36. Manowar says:

    Mda, aia cu traficu’ e macel pentru toata lumea. Chiar si aia care prefera sa lucreze din birou (pentru ca liniste si socializare) isi baga pula-n alea 15-60 de minute in care-s pe drum pana la lucru. Ma rog, aia cu 15 mai putin. Da’ e OK, compenseaza aia cu 60 🙂

  37. schipix says:

    @Andrea In Germania tocmai s-a luat potul maxim de €90mil. Sunt convins insa ca vei avea sanse mai mari la urmatorul. Pana atunci trebuie sa te multumesti doar cu 30 de mil 😀

  38. BogDan says:

    @Manowar – Aia cu o oră e ok. Acum 2 ani, pe ploaie, am făcut 2 ore și 10 minute pe relația Drumul Taberei-Bd. Dacia. Muie cu transportul lor cu tot 🙂

  39. Adi says:

    Eu am reusit sa lucrez de acasa prost si sa lucrez de acasa bine in aceeasi companie.

    Prima data am lucrat de acasa vreo 3-4 ani. Colegii de departament erau in SUA, eu eram singurul in Europa, lucram dupa-amiaza si mergeam la biroul din Romania foarte rar, gen o data la 2 saptamani ca sa mai fac interviuri de angajare sau sa mai tin un training. La sfarsitul perioadei respective ma stia cam toata lumea din birou, eu nu stiam pe aproape nimeni (majoritatea picau interviurile si aproape niciodata nu tii minte mutrele si numele dintr-o sala cu 20 de oameni, de fiecare data altii, veniti la training). Daca voiam sa beau o cafea, spre sfarsitul perioadei respective era greu sa gasesc cu cine sa o beau, atat de pe-afara eram.

    Asa ca mi-am schimbat jobul in alta zona in aceeasi companie si lucram fix cu aia din biroul din Romania. Dupa vreo 2 ani stiam pe toata lumea care conteaza, vreo cateva tipe imi explicasera ca ar fi interesate sa se marite cu mine, singura chestie e ca drumul imi lua infiorator de mult, asa ca ma duceam pe la 11 si veneam seara cand era liber prin oras, mai ales iarna daca mergeam cu masina (restul timpului cu moto). A fost ok.

    Prin 2013 m-am mutat iarasi pe alta pozitie si am inceput sa lucrez iarasi mai mult de acasa, dar nu complet – cam 6-8 zile in 2 saptamani. Nu 3-4 zile in fiecare saptamana, ci erau saptamani cand nu mergeam nici o zi la birou si saptamani in care mergeam aproape zilnic. Pierdere de timp cu transportul, asta era singura problema. Pana cand am ajuns sa am o echipa destul de mare in birou si trebuie sa ma duc din ce in ce mai mult, practic oricand pot. Teoretic am cu cine socializa, atat de mult incat sunt zile intregi cand ma duc la birou si nu deschid laptopul, stau doar la discutii cu cei din echipa mea (individual, pe proiecte) sau la cafea cu diversi colegi care au nevoie de ajutor cu diverse chestii. Din pacate am ramas singurul in Romania care e si manager dar stie si IT, mai mult decat oricine de la mine din echipa asa ca ma inunda lumea cu tot soiul de chestii – unii pentru ca au nevoie si vor sa stie ceva, altii pentru ca li se pare mai util pentru cariera lor sa vorbeasca cu cineva cu 2-3 nivele mai sus decat ei si sa fie cat mai vizibili decat cu cineva din IT care ar putea sau nu sa le rezolve problema. Asa ca am zile cand ploua sau am mult de lucru si lucrez de acasa si am zile cand e soare si am programul lejer (conditii simultane) si ma urc pe motocicleta sa ma duc la birou.

    Lucratul 100% de acasa e nasol daca esti angajat. Daca esti invizibil, pierzi la cariera, indiferent cat de bun esti. Cand lucram cu aia din SUA eram suficient de bun incat nici seful meu nu intelegea ce fac si cum fac, stia doar ca treaba merge excelent, doar ca la evaluarile anuale eram la acelasi nivel cu echipa lui din birou cu care isi bea zilnic cafeaua, ieseau la vanatoare sau cu barca in weekend si cu care statea ala taifas si stiau o gramada unii despre altii. De-a lungul vremii 2 din sefii directi nu m-au vazut vreodata la fata, iar asta pana la urma conteaza.

    In rest, eu am avut norocul sa am spatiu sa imi fac birou acasa, inchid usa si lucrez linistit. Nu m-am ingrasat (sunt ceva mai inalt decat @Manowar si cantaresc ceva mai putin), nu am probleme cu concentrarea (stiu ca daca nu am chef sa muncesc nu o sa imi iasa nimic bun, asa ca nu ma stresez), singura problema serioasa e ca am avut zile cand m-a prins ceva si mi-am dat seama ca a rasarit soarele, din nou … si eram pe scaun de 16-20 de ore cu un cos plin de plicuri de ceai si capse goale de Cola si eventual cu cate o durere de spate de la stat prea mult pe scaun fara sa schimb pozitia. Si chiar mai nasol, mi-am facut prostul obicei sa lucrez in weekendurile cand e vreme proasta, ca daca tot nu pot face nimic interesant ma uit pe vreo chestie care ma pasioneaza si se face luni dimineata atat de repede 🙁 Anul asta a fost o vreme de rahat in Bucuresti, de cand m-am intors din Franta nu am mai iesit din Bucuresti, am scris vreo 4-5 mici aplicatii de care aveam nevoie si “developer” nu apare nicaieri in job description la mine, ci vreo 2 niveluri mai jos in echipa.

  40. Neurogamer says:

    Job-ul ideal e undeva la mijloc. I know, because I got close to it.
    Adica o combinatie de mers la birou si socializat dar frecat menta la modul glorios.

    Ok. Cel mai tare job a fost editor la o revista de jocuri dar nu-s naiv si stiu ca nu o sa mai am job similar niciodata (nici nu mai stiu sa scriu, which is kinda important daca ar exista o oportunitate de genu)

    Dar, cel mai tare job care se apropia de ideal a fost pe marketing/sales la o firma de peste 100 de persoane. In cele 8 ore, imi urcam skillu de Hearthstone si terminam campaniile SCraft2 a nustiu-cata oara, cam 90% din timp. Poate mai putin, dar nu pentru ca lucram, ci pentru ca stateam in pauza-de-masa cu toate colegele de pe marketing. De fapt era: 5 ore jumate de joaca, 2 ore de pauza si 30 de minute de munca propriu-zisa.
    Singurul motiv pentru care jobul ala sugea cur era salariul mizerabil. Si intelegem cu totii plafonarea, dar nu plafonare cand esti la salar de vreo 2000 de lei. Daca m-as fi plafonat la nivelul ala, imi luam gatul. Like a man.

    Simt ca daca gasesc ceva asemanator prin UK, la bani de UK, o sa fiu happy.

  41. Manowar says:

    Simt ca daca gasesc ceva asemanator prin UK, la bani de UK, o sa fiu happy.

    Acum? Nu. Ca echivalentul a ce descrii tu acolo ar fi probabil £1500. Si cu salariul ala nu faci mare lucru.

    Ah, daca gasesti asa ceva DUPA ce ti-ai bifat directe chestii (casa, in mare; achitata, nu cumparata), atunci da. Ca atunci ti se rupe pula.

    Daca il gasesti inainte de asta, n-o sa iti vina sa il iei. Ca pe banii aia iei pula, nu mortgage. Si daca ai lua, nu stiu daca ai avea curaj sa-l iei cu un job de ala, pe salariul ala. Ca te-ai uita la cum iti mai cere landlordul £100 in plus la chirie anual, la cum pretul cosmeliilor mai sare cu 50k si ti-ar cam sta in gat jobul ideal.

    Dar dupa, da, sigur. Dupa, plm, te duci sa fii echivalentul “operator PC” si te doare-n pula de cam orice.

    Te-nteleg, ca, pe undeva, si mie mi-ar suna bine dupa un anumit moment un job de-ala unde sa ma ma duc sa ma joc diablo. Dar pana acolo mai e nitel…

  42. Neurogamer says:

    Corect. Ideal ar fi sa ai casa platita si sa te doara-n pula. Non-ideal dar doable e cand ai deja un mortgage si te descurci. Dar momentan, cat timp is chirias, prefer sa invat, sa trag, sa fac overtime de fiecare data cand se ofera, etc. Sa ma vad calificat for mortgage, su mai incolo, vedem.

  43. Manowar says:

    Non-ideal dar doable e cand ai deja un mortgage si te descurci.

    Da si nu.

    Nu stii cand te trezesti concediat si cat dureaza pana gasesti ceva (nu calcula dupa cate telefoane primesti acum, ca eu in 2007 nu puteam nici sa fumez o tigara fara sa sune telefonul…si in 2011, pula job). Nu stii cand te trezesti cu dobanzi de 10% (base rate) (ia foloseste un mortgage calculator si vezi diferenta intre 2% pe an si 12% pe an). Nu stii cand jobul tau devine inutil (ca domeniu, nu la un angajator anume) si trebuie sa te apuci de altceva.

    Sigur, acum lucrati amandoi, va merge OK, alea. Dar vezi scenariul de mai sus si te lamuresti.

  44. Lumi says:

    Din povestirile unui coleg nascut aici, cam o data la 10-15 ani bate si vantul crizei prin uk. Vorbea resemnat, parea ceva normal, cica e ciclic scenariul si el a prins vreo 2 nasoale: nu se mai gasesc job-uri, nu se mai maresc salarii, se taie beneficii si daca esti contractor cam zbori primul din schema (probabil cresc si dobanzile)… aprox ‘dupa multi ani de contracting m-am dus pe un job permanent langa bristol ca nu mai era absolut nimic pe piata si am cautat 3 luni, asta dupa ce au taiat banii in proiect si m-am trezit fara contract peste noapte. Deschideai site-urile de joburi si aparea unul nou la 1-2 saptamani, n-aveai unde sa aplici’. Valul nasol a trecut cam dupa 1-1.5 ani si s-a intors din nou pe contracting.

  45. Manowar says:

    @lumi: yup. Si asa e peste tot. De aia eu ii sfatuiesc pe toti sa tina bani de trait 2 ani (cu toate cheltuielile incluse, nu doar rata) in cont. De aia nici eu n-am dat avans mare, de aia pastrez banii pe cativa ani in cont si nu ii dau sa-mi scad rata si mai mult, de aia nu-mi platesc acum masina pe loc etc (bine, de aia si pentru ca asteptam oricum actele).

    Eu ma astept la un crash de prin 2015 si plm, nu stiu cat mai reusesc astia sa-l amane, ca e “pe vine” de cam multa vreme.

    De patit, am patit-o doar in Romania (si a durat 6 luni, nu 18), dar plm, nu vad de ce nu ar fi posibil si aici. Iar eu nu mai am chef de asa ceva. Dar, daca mai intarzie cumva crashul doi ani, nici in pula nu ma doare de el.

    Bineinteles, astia pe aici sunt oricum indatorati peste cap. Si-n caz de ceva, plm, au belit-o pana la cotor.

  46. D says:

    Trebuie sa ma mai plang pe aici, ca abia ce-am zis cat urasc sa merg la birou si am primit brusc o marire de $400 net pe luna.
    Nu-i mult, dar pentru nivelul de pacalici la care joc momentan, e ceva.

    Deci vine plansul:

    – fac 15-20 min daca e trafic dimineata, dar asta pentru ca ma duce el cu masina, altfel as face 47 min cu metroul. Calculez timpul usa-birou. DAR cand lucram de acasa, daca incepeam la 9, ma puteam trezi la 9 fara 10. Porneam laptopul in pat, ma logam, good morning, apoi imi faceam cafeaua, fumam, si chioara de somn cu doar un ochi deschis incepeam sa mesteresc. Apoi la 10 si ceva imi faceam dus, cheste pentru care nu trebuia sa ma deloghez, ca nu se observa ca am plecat. Puneam rufe in masina, le intindeam afara, vorbeam la telefon in timp ce faceam tichete sau monitorizam pe acolo, radeam pe chat cu colegii si sefii (colegii erau destepti, ironici, cu simtul umorului, mai schimam o muzica, o chestie, nu faceau gafe si cand a fost o idioata pur si simplu i-am zis sefului sa o dea afara), si mergeam sa-mi iau tigari pana la colt. La pranz aveam pauza lunga si-n general dormeam, sau ieseam la un suc in zona, sau gateam.
    Si cand terminam programul, in 3 minute eram in pat sau plecata in oras.
    Deci ZERO timp pierdut, ba din contra.
    Eu nu trageam matza de coada, chiar eram productiva. Dar imi si placea jobul.

    Again, degeaba fac acum 20 min, ca trebuie sa ma trezesc din timp, sa ma spal, aranjez, schimb continutul posetei in aia a carei culoare se potriveste, sa imi pregatesc smoothie, sa spal paharul etc etc etc. Si-n general SA MA GRABESC, ajungand deja epuizata la lucru si cu inima-n gat.

    -trebuie sa stau in microbii oamenilor, absolut mereu e unu racit care stranuta cu spor peste tot. Mai nou imi iau miere d-aia cu 40 dolari borcanul sa previn; par incontinuu pe cale de a ma imbolnavi.

    -8 ore, fie iarna, fie vara, trebuie sa suport FRIGUL. Ai zice ca-i normal, suntem in zona friguroasa, dar nu, eu ma refer la frigul din INTERIOR. Este fff frig!!! Lumea are pullovere si paturici cu care se invelesc la birou. Mai nou am ajuns sa merg cu colanti sub fusta, ca mi-au inghetat constant picioarele si am facut diverse infectii. Afara, cand ies in pauza, e cald de lesini si umezeala, dar ce sa vezi, ne uscam transpiratia in biroul frigorific.

    -nu ma pot tolani in pat in timp ce lucrez, ma doare spatele, mi-e somn, mi-e rau, nu, trebuie sa stau pe scaun. Acasa am lucrat si cu febra, mai motaiam, mai faceam.

    -dupa ce mananc trebuie sa ma spal pe dinti intr-o baie din care la 70 cm de sub usi aud basini, pisati, cacati, scuipati, hartii folmotocite. Sper sa nu fac hepatita.

    -nu pot sta pe wc cu o tigara si-un blog pe telefon, pentru ca nu pot sta pe un wc public in primul rand. Si nici nu vreau sa fiu aia de la care se aud basinile. In general nu ma pot caca cu spectatori. Iar usile nu-s de sus pana jos, sunt doar de forma (s-a terminat placajul).

    -nu pot sa urc/cobor scari, ca alea-s doar de urgenta, asa ca trebuie sa ma inghesui in lift cu 15 oameni si sa ne frecam unii de altii la fiecare etaj.

    -lumea mananca la calculator, nu in fututa de pauza in bucatarii si cantine, nu, la birou. Suport zeci de mirosuri de kkt si aud plescaituri si lingurite care framanta ceva si kkt pe batz.

    -nu pot sa fumez in timp ce lucrez, tre sa alerg jos si sa nu-mi tihneasca. De cateva zile imi tihneste, ca pur si simplu stau mai mult in pauze.

    -trebuie sa stau incaltata ore in sir

    -dau mult mai multi bani pe haine, acasa aveam pijamalele de zi si chestii lejere. Nu stau in general la televizor imbracata in camasa si fusta… la fel, cheltui mult mai mult parfum, iar eu am d-alea scumpe rau.

    Am obosit sa mai tastez de pe asta mic, sper ca m-am plans destul si imi vor mari iarasi salariul cat mai repede! Desi as vrea sa prind curaj sa aplic pe chestii mai interesante.

    P.S. nu-s obisnuita cu trantori, cand puneai tu grafice cu volumul de munca mi se parea dubios. Abia acum traiesc pe pielea mea cum fac zilnic dublu decat altii. Efectiv nu inteleg cum reusesc. Ei, nu eu.
    Si cum refuza lumea sa imbunatateasca chestii, zici ca-s spalati pe creier. E asa si nu altfel. Da, vom gresi, vom repara apoi, dar ASTA e procedura.

    Dar recunosc ca mi-am imbunatatit skillul de a nu face oamenii idioti in fata, de cand tin training la noii angajati (un alt task bagat pe gat si neplatit). Una era cu cv de ziceai ce cauta acolo, si m-a pus sa-i zic de doua ori si apoi si-a notat in agenda cum am facut magia sa apara trei zecimale in loc de doua in casuta de excel.

    Mai imi si zice cum ea a invatat singura excel, n-a facut curs.

  47. Manowar says:

    Eu nu trageam matza de coada, chiar eram productiva. Dar imi si placea jobul.

    🙂

  48. AI says:

    O idee majora care deriva din articol e ca e nasol sa te socializezi cu idioti la job dar si mai nasol e fara ei.
    Si ca sunt o componenta majora a vietii sociale personale, prieteni cunostinte doar mai umplu ceva goluri pe ici pe colo 🙂

    Adevarul e ca acasa trebuie sa ai un plan de lucru, o disciplina si sa-ti placa ceea ce faci altfel nu iese treaba.

    Un compromis ar fi daca s-ar face ceva gen vineri sau vineri si luni ziua muncii de acasa. Nu doar pentru IT -isti dar si pentru cei care fac munca de birou.
    Cred ca multi ar aprecia asta mai mult decat o marire de salariu.

    Desi daca n-ai chef sa faci treaba, o poti fenta lejer si la birou pana la urma daca esti un manager constient si responsabil stii ca angajatul trebuie evaluat dupa rezultate nu dupa nr. de ore pontate.