Cum am supravietuit alarmei de incendiu
Era 10 dimineata cand a pornit alarma de incendiu. Stateam si ignoram un meeting pe skype, prefacandu-ma ca nu porneste skype de la laptopul meu.
Vocea femeii nefutute ne-a anuntat ca a fost detectat un foc in cladire. Mi-am felicitat colegii: finally, guys, we’re going to die here and this shit will be over! Over! Imagine that! Allah ne-a vazut si s-a hotarat sa ne scurteze chinurile!
Nimeni nu mi-a impartasit entuziasmul. Cioroii de nisip nu au simtul umorului.
Vocea femeii nefutute a fost inlocuita de vocea domnului cu probleme de prostata. Am fost invitati sa nu mergem la lifturi si sa parasim cladirea folosind cea mai apropiata iesire. Am luat un scaun in brate si m-am prefacut ca ma indrept spre geam. Pakistanezul din dreapta mea m-a privit temator. O va face Liviu? Nu o va face? Am luat o mecla dezamagita si-am mormait “probabil sunt incasabile…tu ce zici?”. A clatinat din cap si s-a dus spre scarile de incendiu.
M-am dus si eu dupa el. Era acolo o mare de oameni. Nimeni nu se misca. Nu avea cum si unde. Cineva uitase sa deschida jos, asa ca aia de la etajul 1 stateau blocati la parter in fata iesirii inchise cu lacat. In urma lor stateau blocati cei de la etajul 2 si tot asa pana la etajul 21. Undeva intre etajele 12 si 13 stateam si eu blocat. Nu era optional. Trebuia sa faci parte din echipa. Sa stai blocat acolo cu restul lumii. Aveam cafeaua in brate si ma gandeam ca probabil si-n caz de incendiu tot ar comenta un tafnos ca simte ceva fum daca-mi aprind o tigara. Nu mi-am aprins.
5 minute mai tarziu, ma uitam la marea de oameni blocata in acelasi loc. Nimeni nu stia pe cine ar trebui sa contacteze si cum pentru a deschide poarta aia blestemata.
Am comentat scurt ca daca era un incendiu real, am fi fost deja morti. O colega a spus ca ea nu crede ca am fi morti, dar poate ca am suferi ceva arsuri. Am intrebat-o daca-si poate tine respiratia pana capata arsurile. M-a intrebat de ce sa-si tina respiratia. I-am zis in gluma ca “pentru ca-ti pute gura aia pe care respiri” si m-am fofilat afara inainte sa aiba ocazia de-a ma intreba de unde sunt si-n ce departament lucrez.
M-am dus la lifturi, la celelalte scari. Acolo o alta mare de oameni cobora cele un miliard de etaje. M-am strecurat si eu intre ei si-am nimerit langa o romanca de sus, de la cantina. Era fire warden. Mi-am dat seama pentru ca avea pe ea uniforma aia fosforescenta pe care scria mare “Fire Warden”. E primul lucru pe care-l faci in caz de incendiu: te duci si-ti pui uniforma. That’s right, guys, in caz de ceva, vom fi salvati de femeia care pune coriandru in chiftele. Da, aia platita cu vreo 1300 de lire pe luna.
Ma uitam la cum coboara agale oceanul de idioti. In fata mea doua pizde discutau – la pas – despre cum se pot masca pistruii. Dornic sa ajut, le-am spus “cu arsuri de gradul 2 functioneaza in general si-s foarte usor de obtinut, tot ce trebuie sa faci e sa cobori foarte incet in caz de incendiu, ca la o iesire in oras”. Baba mi-a aruncat o privire ucigatoare. Cea mai tanara m-a intrebat “Cum adica?”. M-am uitat surprins la ea si-am intrebat “cum adica ce, n-am zis nimic”. Romanca a clatinat din cap. Ii era clar ca jobul ei de fire warden nu va fi mai usor daca trebuie sa fiu salvat si eu.
Romanca mi-a zis – in romana – ca sunt necesare exercitiile astea. Pentru ca uite ce s-a intamplat la Greenfell, o tragedie. Am aprobat-o – e tragic c-au scapat atatia, dar nimeni nu-i perfect. M-a privit mirata si mi-a spus c-au murit oameni. Am intrebat sec “albi?”. “Nu…”. “Pai vezi?”. A tacut. Am incercat sa incurajez o conversatie. Am intrebat-o daca si fetele jucau lapte-gros pe vremea cand era ea la scoala. Lap–poftim? Lapte-gros. Nu, ce e lapte gros? I-am spus c-o sa-i arat la primul incendiu. Ochii i s-au marit si nu mi-a mai zis nimic pana jos.
In cele din urma am ajuns la parter. Garzile erau acolo, jos, urmarind cu priviri amenintatoare toate alea gen turnicheti deschise. In mod normal tre’ sa dai cu id-ul p-acolo si porneste alarma daca e ceva. Dar azi era o zi speciala. Era ziua incendiului. Puteam iesi asa, pur si simplu, ca alea erau deschise. Asta n-a oprit-o pe baba din a bloca un d-ala, cat timp si-a cautat id-ul in geanta. Am urmarit-o amuzat fara sa spun nimic. S-a intors spre mine si-a spus “oh, that was silly”, iar eu m-am uitat la ea cu zambetul ala pe care-l ai cand vezi un copil autist care rage si se da cu capul de-un perete. Era inutil sa o aprob.
In fata cladirii era intreaga organizatie. Mergeau in sir indian spre locul ala unde se aduna oamenii arsi. M-am indreptat in directia opusa. Un alt fire warden, negru, a incercat sa ma indrepte incolo. I-am spus in romana ca nu inteleg engleza si-am trecut mai departe. Ca la orice incendiu serios, avusesem grija sa-mi iau baxul de stele cu mine. Mi-am aprins o tigara, privind la cei care au supravietuit si la cum tremurau de frig. Eu aveam haina imblanita pe mine. Un coleg a venit sa fumeze si el. Ma rog, sa traga din tigara electronica. Mi-a spus ca-n caz de incendiu, nu ar trebui sa fumez. Am tras cu sete din tigara si i-am dat dreptate.
Am stat privind traficul vreo 20 de minute. Apoi au inceput sa intre in cladire. Pe rand, pe etaje, ca la o imbarcare reusita in avion. ACum urca etajul 20. Acum urca etajul 234. Acum fumeaza Satana privind prostii.
In cele din urma am hotarat ca e timpul sa intru in cladire. Era o inghesuiala crunta. Lifturile din dreapta se stricasera. Toata lumea a fost invitata sa urce pe scari. Nu-i nimic mai cool ca a cobori 20 de etaje pe scari pentru ca apoi sa stai nitel la inviorarea de Octombrie si sa urci cele 20 de etaje pe scari. O negresa cu un badge mormaia intr-un microfon, spunandu-le tuturor sa mearga pe scari. Atunci l-am vazut. Era el. Era Gheorghe. Nu stiu cum il cheama, pentru ca-i pakistanez, dar l-am botezat Gheorghe. Pare un nume grozav pentru un pakistanez chel. Lucreaza la bucatarie, e responsabil cu gratarele. Iar Gheorghe se fofila spre stanga. M-am luat dupa el. Gheorghe a urcat in liftul pentru aia de la bucatarie. Toti aveau uniforme albe si zambeau. Eu nu aveam uniforma alba. Am urcat in liftul lor si-am ajuns la etajul lor. Dupa care am coborat cateva etaje pe scari si m-am asezat la birou. Nu era nimeni pe tot etajul.
20 de minute mai tarziu, colegii mei – cioroii de nisip – au venit gafaind. Urcasera pe scari. Eu aveam castile pe urechi si m-am prefacut ca dorm. Indianul a venit sa ma zguduie usor. L-am intrebat de ce gafaie. Cica pentru ca nu merg lifturile. Am cascat usor si-am intrebat daca toata lumea a scapat. De? De incendiu, evident. Pai, nu i-ai vazut. Nu, ca n-am iesit de-aici, mi-a fost lene. A dus mana la gura ca o femeie care afla ca pula nu-i verde si mi-a soptit printre gafaituri ca daca afla sefii, am belit-o. Am luat o mecla speriata, am apucat cafeaua si am intrebat gesticuland speriat daca pot cobori si urca acum pe scari, ca sa nu se prinda nimeni. Mi-a zis ca nu asa functioneaza, dar nu-l mai ascultam.
Supravietuisem.
Noroc c-am băut cafeaua înainte de a citi aventurile, râd în surdină că altfel se uită ăștia fin birou ciudat la mine ?
bravo, proud of you
:))))) excelent! Faza cu blocatul in liftul finanțelor am patit-o. Cu tigari, fara urma de foc. Strigau aia sa stau. Am stat cam o ora. Vorbeam intre etaje când strigau sa mai apas un buton. Bricheta!
Am uitat, e horror sa vezi cum arata pe interior cladirile statului.
Băi, nene, nu mai știu dacă ți-am zis că anul trecut m-au băgat unii de două ori în ședință (la același client) pentru nerespectat procedurile de securitate.
Printre care că am ieșit din clădire cu laptopul după mine la alarma de incendiu. Chit că am ieșit primul de pe etajul ăla.
Vorbesti serios?
Am terminat de citit. Din pacate, nu pot ridica picioarele suficient de sus pentru a-mi face cruce cu ele. Tarile civilizate si autiste.
Imi place trolleala ta, in schimb. Nu poti sa le trimiti niste poze cu oameni descarnati sau ceva, asa, mail in lant? Gen “this is what you would have looked like if today’s shit had been real, and Nancy (sau cum o cheama p-aia de nu e nevoie sa-ti tina respiratia), how do you like your coliva”?
Pula mea, sunt contractor, trebuie sa pastrez glumele in niste limite. Nu merge cu coliva.
Aici nu-i asa de serios. Se fac in sictir.
am avut si noi un exercitiu de evacuare, noroc ca la noi cladirea are doar 4 etaje. Nu stiu la tine, dar la noi tiuia alarma de incendiu de-ti dadea sangele pe urechi.
si normal ca feminista echipei s-a bagat in echipa de Emergency Response si cu vesta ei reflectorizanta, foarte serioasa si intrata in rol de salvator, grabea pe toata lumea din birou sa iasa afara cat mai repede.
@ Manowar
“Acum fumeaza Satana privind prostii.” Bah de ce bagi strambe? Eram in cracraiova la momentul respectiv, imi vizitam parintii!!!!!! =))))))))))))))
Cum e ultima parte!!!!!! Ahahahaahahahah! Sa fi reusit sa-ti storci si vreo 2 lacrimi si sa mimezi un atac de panica post trauma, sa-l vezi pe ala cum face infarct!!!!!! =)))))))))))))
da ma. De ce ai invata cum sa te comporti in conditii de stres. E bine ca in Romania nu suntem autisti. Suntem retarzi de-a dreptu. Nu e ca si cand Bucurestiul este o aglomerare urbana in zona de cutremure. In care s-au facut niste exercitii de alarmare si nu stia nimeni nimic.
Eu inca nu am avut alarma de incendiu. sper sa fie pe la 12 sa merg la masa
Trebuia totusi sa dai cu scaunul in geam. :)))
@Animaloo: E bine si cu exercitiile, nu zic nu, ce-ti zic eu foarte clar e ca in caz de incendiu be bune, d-ala de simti ca te cam pisca la cur, sau te-ineci un pic in fum, garantez ca nu am intentia sa respect indicatiile cuiva de mers incet pe scari si asteptat la rand.
D-aia si plec mereu cu laptopul in spinare, ca n-am io fizic de lapte gros, da’ la nevoie cre’ c-o sa-mi fac loc cam cu orice costuri asa.
Iar daca tot faci simularile alea si gasesti ca:
“Cineva” ar trebui, daca nu concediat, macar penalizat la salariu pe vreo 6 luni sa-si aduca aminte sa deschida iesire aia, dar mai ales sa nu existe lacate pe iesirile de urgenta, ca de aia sunt, in mortii lor, de urgenta nu de “ah, stai ca am uitat unde am pus cheia de la usa asta, cine urca inapoi s-o caute?”. ”
Ca stii ai pretentia de la puleti sa “mergeti pe scari, in ordine, nu va inghesuiti si nu va suiti in lifturi ca sa muriti in mortii vostri la parter, ca e si pacat sa mori la etaj”
In clipa in care ajung primii 10 insi la usa si n-au pe unde sa iasa ca e incuiat cu lacat , sau blocata iesirea sau pula mea, tre’ sa urli in gorneta: baieti, la loc comanda, nu va mai osteniti, ca am gasit vinovatul pentru ipotetica voastra moarte si tre’ sa il futem in cur, ne vedem la tentativa urmatoare.
Daca spargi ( adica daca reusesti ) geamurile unei cladiri izolate ermetic ( adica din aia cu ventilatie interioara si geamuri care nu se deschid si este un incendiu pe bune, exista o oarecare sansa sa dirijezi incendiul ala fie spre tine, fie spre iesire. Iar daca esti la etajul 20 si vrei sa sari, mdeh – eu am sarit de la doi pe beton si m-am ales doar cu cateva luxatii, e posibil sa reusesti. Probabil sa te spargi vreo 100 de bucati, minim.
Din pacate, nu inveti nimic la chestiile astea si reprezinta doar o pierdere de vreme. Boii merg la pas, nu grabiti, nu nimic. Juma’ de organizatie era la sueta pe scari, cu cafeluta in brate (si eu, recunosc – cu cafeaua, adica).
Iar daca tu crezi ca in caz de incendiu se vor comporta cum se comporta atunci cand stiu ca nu e pe bune…nu stii prea multe despre oameni.
Sincer, eu nici macar nu glumeam. In caz de incendiu pe bune, efectiv lapte gros ii asteapta – d-ala cu sarit cu genunchii si coatele inainte, just in case. In special pe femei – pentru ca-s mai moi si pentru ca #equality. Mi se rupe pula de cine ramane intins pe jos cat timp ies eu. Nevasta-mea n-o sa participe la chestii gen #colectiv class action bullshit.
…si, oricum, a fost pierdere de vreme. Iesiri de urgenta inchise cu lacatul, lumea blocata pe scari, boi care nu stiu sa iasa nici cand sunt “portile” deschise si vaci care-si cauta cardul de care n-au nevoie etc. Habar n-am ce-ti imaginezi tu c-a invatat lumea din asta. Eu “am invatat” (“” pentru ca stiam deja) doar ca in caz de ceva, trebuie sa-mi pun inaltimea si kilogramele la lucru pentru a avea prioritate, ca-n baza educatilor astora as arde ca un sobolan d-ala de la Colectiv. Eu, spre deosebire de Orbu, nu iau laptopul – ca nu-i al meu si mi se rupe pula de laptop – dar imi iau coatele si genunchii la mine. Garantat 100%.
In principiu si exercitiu asta de care zici tu ar trebui sa aiba un rezultat. “Ba futuvangura, miscati-va cand e exercitiu, nu stati ca vacile la poarta”.
nu e foarte buna varianta cu lapte gros. Pentru ca risti sa darami oameni si sa te traga si pe tine. Dar, daca sunt jos, lapte gros. Si ii ajuti, daca vrei sa ajuti, cand tu esti afara. Si nu intri. Oricat de puternic esti.
Eu am patit la mine acasa. Am avut incendiu in bloc. Un cacat de foc la subsol, motorina si cauciucuri. Vizavi de pompieri, deci focul a fost stins inainte de a face pagube materiale.
Am ajuns acasa si aveam casa toata o ceata. Bah nene, nu vedeai 2metri in fata. Am tras aer in piept, am intrat in bucatarie, am deschis geamul, am iesit.
Am tras aer, am intrat, am deschis geamul de la balcon, moment in care m-a sunat telfonul si am uitat sa imi tin respiratia. Asa ca am bagat un plaman intreg de fum. Atunci am inteles de ce nu caldura/focul te omoara in cazu ala. Abia am reusit sa ies afara (5m).
Eu am nevoie de el sa-mi fac loc, la nevoie, boss. Fac ventilatie, stanga-dreapta, cum se nimereste. Ca altfel am ceva handicap la treburi din astea si nu vreau sa raman ultimul sau sa-si stearga toti pantofii pe mine.
Cumpara o parasuta balenciaga
Cobori in stil nu ca toti amaratii pe scari
Uite aici o idee: aventurile lui Laivaiu – your everyday high-functioning sociopath – in lumea corporate, adunate într-o carte. Scrisă la first person, in stilul articolului asta (și mai erau unele, ăla cu interviul pt. obținerea cetățeniei îmi vine in minte).
In engleză bineînțeles, full anti-political correctness (nigga, paki si feminist cunt pe fiecare pagina).
Publish that shit dude, and u’ll never have to work again :))
@Euglena
Ar fi coada la lansarea cartii lui Manowar mai ceva ca la cumparat noul iPhone. Eu vreau deja versiunea cu autograf. Nu mi se pare sociopat omul, tine la ai lui din ce scrie, nu pare sa faca rau celor care nu merita.
Sunt curios de ajunge postul asta, englezii au cele mai sinistre masuri de securitate. Ma mir ca-mi merge opencube-ul.
Ba, like serious, sunteti amuzanty.
Toate exercitiile astea nu se fac pentru calm sau candoare. Se fac ca atunci cand pocneste capsula de adrenalina in tine sa existe o oarecare ghidare. Iesirile de urgenta de aia sunt cum sunt – mari, clare si pentru flux mare de animale. Cladirile cu peste 10 etaje sunt obligatoriu pline de ignifugari si sprinklere. Stati chill, in caz de incendiu la o cladire de birouri cinstita (nu jegurile din dragnia) se moare din cauza de alergat in tocuri nu din cauza de foc.
Like… Wtf? Ce sa arda? Peretii sunt ori din rigips ignifug, ori din ciment, ori din aluminiu. 90% din birouri sunt din lemn tratat. Scaunele – la fel. Carpetele oricum ard greu.
Hai sa zicem ca arde un dulap cu haine… Ca a explodat o baterie lipo intr-o geaca. Daca incepe sa arda cu flacara dulapul (sa zicem ca nu e ignifug), oricum toti au fugit si usile sunt inchise peste tot. Se taie aerisirea pe etaj/zona si avand in vedere locul unde e pus (astia care munciti in tari cu apa calda ar trebui sa aveti dulapuri cu haine obligatorii incastrare) e mare probabilitate sa se fi oprit pana ajunge pompierul primariei (nu cel al cladirii).
A, vorbim de dragnia unde exista blocuri necunoscute de autoritati facute din vatelina? Aaa, uitasem.
Idea e sa iesi in siguranta, d-aia ai si primit pedeapsa, pentru ca n-ai respectat regulile si ti le faci p-ale tale. Crezi ca intr-o imbulzeala pe scari te ajuta rucsacul sa-ti faci loc? Posibil sa faci doar o busculada si mai mare in care sa ramai prins si tu.
Evident, din moment ce cineva a crezut ca-i ok sa blocheze iesirile de urgenta. Dar din cate inteleg e o firma mai sensibila, gen peste legi si reguli, e mai important sa controleze accesul angajatilor, sa nu scurga date sau ceva, ca daca mor toti cu ochii beliti la lacat nu-i problema, angajam altii.
Pretty much. Singura diferenta dintre astia si o companie random e ca astia-s mai sinceri cu privire la valoarea oamenilor care lucreaza pentru ei. Consumabile.
Iti dai seama ca si intr-o companie e la fel – consumabile – da’ aia-s ingrijorati ca plm, ar putea avea pe urma ceva procese sau alte alea.
Alor mei nu le pasa de glume de-astea, ca probabil nu li se aplica.
ce?
dar da. riscurile, in cladirile astea noi, sunt destul de limitate. Aia la bucatarii mai fut distractia. Sau cate un avion 😀
N-am primit, boss, nicio pedeapsa, ca nu aveau pentru ce dracu’ sa ma pedepseasca. Maxim puteau sa intrerupa contractul cu mine daca eram considerat un element de risc, d-aia nic io n-am sarit calu’, m-am dus la sedintele vietii, am dat testele din nou, ca era pe banii lor, adica plateau binisor pentru glumele alea.
Apoi normal, IN PULA MEA, ca imi fac regulile mele. Cand e vorba de viata mea, da, cam am regulile mele, nu prea tin cont de ale altora. Tu crezi ca-mi pasa de “pedepsele” unora daca-s mort? Lol.
Cam cu ce poate sa te ameninte unul cand ai viata in pericol ca sa il iei in serios?
1. Care-nbulzeala daca eu sunt primu’ la usa?
2. Iar daca nu-s primul, rucsacul nu neaparat, dar laptopul din el da. O placa de carbon si magneziu, care ar putea opri si gloante, purtata in spate intr-un rucsac subtire, da, cred ca face bine la coloana din ce am auzit, mai ales daca sunt unii cu coatele mai ascutite, sau poate am eu nevoie. L-am mai folosit, nu p-asta, dar altu’ material similar. Coatele mele lovesc cam jos, daca intelegi ideea. Mai e o mini-lanterna, o sticluta de apa in rucsacul ala din cand, ceva sa te descurci la un caz de orice.
Desigur, daca totul merge conform planului aluia amuzant, rucsacul e doar acolo un ustensil, nu incurca la nimic, ca o sa coboram toti ordonat si pot sa imi continui munca cand ajungem afara. Eu am incredere in planul lor. Ei nu?
Err…. um… sigur nu a fost un exercitiu de alarmare pe la vreo multinationala din capitala IT-ului romanesc, Pipera? Esti sigur? Esti sigur ca esti sigur? Ca prea s-au comportat romaneste la faza asta.
Ai auzit foarte prost. Ia-o de la unul care a tras cu chestii si in care s-a tras cu chestii si care a fost usurat de chirurg de zeci de chestii care in teorie nu aveau cum sa ii ajunga infipte in diverse parti ale corpului: laptopul ala nu te apara de nici un glont, nici macar de 22 LR care e cel mai slab din cele uzuale. Aproape toti oamenii subestimeaza grav doua lucruri la armele de foc: penetrarea si zgomotul. Blame Hollywood.
Am avut si noi un exercitiu din asta si la noi e doar un etaj, si suntem in padure gen. Colegii care au iesit pe o usa mai dosnica au avut surpriza sa vada ca doarme un boschetar sub geam si tot acolo se balega.
anunta-l pe orb ca a inceput sa falfaie becul.
@Adi: Era vorba de un incendiu, dar pentru ce contează: Glockul nu penetrează Thinkpadu’ , informație la prima mână, vorba aia. Probabil că AK47 da.
Dacă vrei, te uiți pe YouTube pentru alte teste cu alte laptopuri, mai slabe.
Doamne, ce am ras!
Esti maxim!
:)))
CPR nu va invata, ceva?
Pacat ca n-au facut cu fumigene, masini, sa para real.
@Orbu: vezi ca glocku trage calibre si calibre. O fi oprind Thinkpadul 9mm, dar .45 ACP de ex., mai ales de la distante de indoor, trece usor prin 2-3 thinkpaduri si proprietarii lor. Nu toate glock-urile sunt facute la fel.
exercitiile astea se fac de regula o data pe an. ca sa stii la ce sa te astepti, cam intr-un an se va relua circul
daca ajuta la ceva sunt impuse de firmele de asigurare contra incendiilor, deci nu e angajatorul atat de idiot. trebuie sa bifezi niste standarde in care intra, pe langa detectoare de fum, sprinklere, stingatoare etc etc si excercitiile astea stupide si un anumit numar de oameni pregatiti si “certificati” tot de firma respectiva care in caz de nasoale imbraca vestuta si dau din manute. nu degeaba sunt cei mai idioti din departament ca sunt cei de care se pot lipsi cand merg la cursurile alea antiincendiu
Prin Ro vedeam doar planurile alea de evacuare lipite undeva la vedere pe hol
@Fery: Te cred, eu mă pricep la calculatoare, mai degrabă decât la arme 🙂 . Asta era oricum ceva trivial.
@Orbu, oricand vrei sa faci un test da-mi un telefon si se rezolva. Singura conditie e sa stai tu personal in spatele laptopului ca sa vezi direct daca trece sau nu 🙂
Nici nu e nevoie de cal.45, e suficient să folosească full metal jacket în loc de hollow point și trece ca prin brânză și 9mm.