Cum devii cetatean britanic; proces, taxe si examene

M-am gandit sa ofer un scurt rezumat legat de chestia asta cu cetatenia britanica. Mai precis, cum devii unul. Cei care cititi comentariile cam stiti deja, ca am discutat si paradiscutat subiectul asta la vremea cand discutam de cum o sa fie pentru mine, asa ca puteti sari peste postul asta, e doar un fel de mini-howto pentru cei interesati. Il las aici, ca si la cel legat de cum cumperi o casa-n UK inca mai apar oameni.

In momentul de fata (de notat ca regulile sunt pe cale sa se schimbe datorita Brexitului; cum eu scriu postul asta in 2018, probabil ca informatiile din el nu vor mai fi teribil de utile peste ceva vreme), lucrurile stau asa:

In primul rand, trebuie sa obtii statutul de “permanent resident“. Chestia asta o obtii dupa 5 ani traiti/munciti (indiferent ca discutam de job, freelancing sau afaceri) in UK. Pentru a o obtine nu ai nevoie de foarte multe chestii – cei mai multi oameni normali le au deja in casa. Mai clar, iti trebuie:

– dovezi ca ai trait aici in ultimii 5 ani. La capitolul asta se iau in considerare bank statements, facturi (council tax, apa, electricitate, gaze)

– dovezi ca nu esti o “povara sociala”. Daca ai muncit si nu ai luat diverse benefits (ce erau pe vremuri working tax credits sau acum universal credit etc) in disperare, ar trebui sa ai p60s/p45s de la angajator(i). Merge si cu scrisori de la angajatori (“confirmam ca Gheorghe a lucrat/lucreaza de la noi, de la data de … pana la data de …

– dovada faptului ca ai avut/platit ceva asigurare de sanatate (posibil sa se schimbe chestia asta, sa renunte la ea). Poate renunta, poate nu – ideal ar fi sa fi avut asa ceva (cam toate joburile “permanente” care mi s-au oferit veneau si cu asa ceva)

Dupa ce trec cei 5 ani, poti aplica pentru rezidenta, cum ziceam. Costul este in mare irelevant (cam 100 de lire in total). Merita mentionat faptul ca poti aplica online (eu asta am facut).

La un an de cand ai devenit permanent resident (deci dupa 6 ani in UK), poti aplica pentru cetatenie/”naturalizare”. De notat ca si pentru cetatenie/naturalizare poti aplica online

(scurta paranteza: si la rezidenta si la cetatenie poti aplica online, da, dar tot trebuie sa te prezinti intr-o zi cu programare la council sa le arati actele “live” si sa-ti vada mutra/pasaportul in original)

Pentru asta e nevoie de:

– un examen care sa arate ca vorbesti/intelegi engleza (IELTS B1 e suficient, iar pe-ala il trece orice maimuta, oricat de imbecila ar fi). Costa (dar nu foarte mult)

– un examen care sa arate ca ai auzit macar de faptul ca UK e o tara diferita de Romania; se numeste life in the UK. Si pe-asta il trece cam orice maimuta. Si asta costa – si mai costa (foarte putin) si cartea, daca vrei s-o citesti.

– din nou, dovezi ale faptului ca ai trait/lucrat aici in ultimii 6 ani. De data asta, iti accepta doar p60s/p45s si scrisoare de la angajator; cel putin asta mi s-a spus mie la biroul lor, ca nu-s acceptabile facturile.

– doua persoane care sa declare ca esti baiat gigea si nu un carnat; o persoana trebuie sa fie cetatean britanic (cu pasaport britanic); cealalta persoana trebuie sa fie ceva cu profesie “of good standing” (avocat, preot, contabil, alea). Si alea doua persoane trebuie sa dea niste date personale si sa semneze pe fotografia ta ca tu esti ala care aplica, ca tu esti cu caracter bun etc.

– o lista cu perioadele (zile) in care ai fost plecat din UK – indiferent ca ai fost plecat in vacanta sau din alte motive. Pe ultimii 6 ani. Yeah, good luck with that, sa vedeti ce sapati dupa mailuri de confirmare de la BA, Easyjet, Ryanair, Wizz, Tarom, alea…

– plata pentru aplicatie (1330 de lire, daca-mi amintesc eu bine)

– un formular de aplicat pentru pasaport (se poate lua de la orice posta) pentru o non-suma

– o alta taxa pentru pasaport (cam 80 de lire cu totul)

– o programare la council, unde o sa te duci cu pasaportul curent, cu toate hartoagele descrise mai sus (si cu cardul, pentru ca si acolo mai trebuie sa platesti vreo cateva lire pentru a trimite actele prin posta si o taxa pentru passport return service (ca sa-ti faca tanti niste copii dupa pasaport si sa ti-l dea inapoi pe loc; altfel trebuie sa trimiti originalul si se poate pierde sau poti sa stai fara pasaport cateva luni). De notat ca-ti poti face programarea inainte de a trece cei 6 ani, da’ pentru ziua in care faci 6 ani (sau dupa).

– dupa asta, astepti o hartie de la home office; te vor anunta ca e necesar sa te duci la ceva posta unde sa-ti ia “datele biometrice” (poza; semnatura; amprente), cu ceva reference number de pe hartia pe care ti-au trimis-o. Si aia mai costa ceva zeci de lire, am uitat cate.

In ceea ce priveste actele si cerintele, cam alea sunt.

Pentru mine a fost (in mare) simplu. De cand am venit inapoi in UK si pana-n ziua in care am aplicat la cetatenie, am lucrat pentru aceeasi firma. Asa ca pur si simplu mi-am printat p60s si aia a fost – desi am carat dupa mine un rucsac cu vreo 10 kg de hartii, ca sa fiu sincer (“in caz ca mi le cere cineva”; da, traume de Romania). In rest, am sunat la primul council unde am fost inregistrat si le-am cerut sa-mi trimita prin posta o confirmare a faptului c-am platit acolo council tax intre datele X si Y. Acelasi lucru l-am facut si cu restul furnizorilor (apa si electricitate, in mare) si cu banca (chiar daca ai schimbat-o intre timp, te poti duce la cei vechi sa le ceri statements pe perioada in care ai lucrat acolo; nu te costa nimic in afara de timp). Chestiile astea iti vin prin posta. Intrucat jobul meu venea si cu asigurare medicala, le-am cerut si alora de la BUPA sa-mi trimita o confirmare a faptului c-am avut asigurare medicala de cand lumea.

Suna simplu, dar peste un sfert din cei care aplicau pentru rezidenta/cetatenie picau. Unii lucrasera pe contract si nu isi facusera separat asigurare de sanatate. Altii lucrasera permanent, da’ avusesera pauze de lucru si pentru doua saptamani nelucrate (timp in care n-au avut asigurare medicala) si-au luat-o pe cocoasa. Altii luasera benefits cu nesimtire si-au intrat la “povara sociala”. Altii au avut probleme cu legea (si nici macar d-alea grave, ci mici porcarele). Altii au stat ca boschetarii doar in shared fara a avea vreodata numele pe o factura si n-au putut dovedi ca au fost/locuit aici (bonus pentru tampitii care au lucrat la negru).

Overall, pentru ambele, discuti de ~1800-2000 de lire si 6 ani (pentru rezidenta, doar 5). Costul e mic. Daca aveti dubii (in special la partea cu anii), verificati cum stau lucrurile in alte tari (inclusiv in Romania). Si merita mentionat si faptul ca-s trei diferente majore intre permanent resident si cetatean:

– cetatenii pot vota la general elections; PR nu.

– rezidenta aia “permanenta” expira daca pleci din tara 2 ani (de exemplu cu ceva contracte cine stie pe unde); cetatenia nu

– unele joburi cer (nu “pe fata”, dar pe bune) sa fii British; nu zice nimeni asta, dar verificarile de securitate sunt de asa natura incat daca nu esti British, nu prea o sa treci de ele.

– poti fi permanent resident si te poti trezi ca ti se cere sa aplici din nou (cum vor pati cei care nu iau cetatenia inainte de a schimba britanicii regulile) pentru rezidenta, ca “aia veche nu mai e buna, acum nu mai e permanent residency, acum e settled status”. Evident, daca esti deja cetatean, nu te mai priveste.

In ceea ce priveste costul, merita mentionat faptul ca in momentul de fata circula doua zvonuri care se bat cap in cap. Primul e ca se va renunta la taxele pentru cetatenie. Celalalt este ca, dimpotriva, vor creste simtitor. Se-ntelege ca in momentul de fata nu am habar daca se va intampla ceva de genul asta.

Cei de la Home Office vor trimite doua scrisori dupa ce aplici pentru cetatenie. Una te va anunta ca a fost aprobata (sa speram) aplicatia ta. Cealalta te va anunta cand a fost programata ceremonia (unde depui juramantul si primesti hartoaga de cetatenie) si iti va sugera sa platesti un fel de taxa de urgenta, daca doresti s-o rezolvi mai rapid (eu o s-o platesc, de exemplu, pentru ca m-ar costa mai mult varianta cu asteptatul). E si aia 170 de lire. Dupa ceremonie (are loc la council, la Register office), ei vor anunta Home Office ca ai devenit cetatean britanic. Dupa ce aia sunt anuntati, daca ai completat/trimis/platit aplicatia de pasaport, ar trebui sa-ti vina prin posta pasaportul. Daca nu, trebuie sa aplici pentru pasaport (cu formularul ala si cu dat datele biometrice, cum scriam mai devreme). Asta dureaza in jur de 3 saptamani, din ce-am inteles eu.

Merita notat ca daca ai copii, pana intr-o anumita varsta nu au nevoie sa dea vreun examen (nici de limba, nici de life in the UK, nici nimic) si nici nu trebuie sa demonstreze mai nimic (ca evident, nu au lucrat). In cazul ala mergi pe registration (MN1 form). De mentionat ca pentru copii e mai ieftin, da’ tot dai 1012 lire. Pentru ca, nu-i asa, daca tot poti fi jumulit… (mai multe despre fees aici – document valabil in August 2018, posibil sa se schimbe). De notat: taxa aia e per copil (1012 lire) si per adult (1330 de lire). Ca traducere, daca ai doi copii mici, dai 2024 de lire pentru a-i face cetateni britanici. Daca-s doi adulti, dai 2660 de lire (plus 2 * taxele de examen etc).

Alte cateva informatii:

1. E total fals faptul ca ai nevoie sa apelezi la nu stiu ce solicitors specializati in migratie si nu stiu mai ce. Eu nu am apelat la asa ceva. Am adunat singur toate informatiile, am completat aplicatiile si le-am platit si aia a fost. Solicitors, din punctul meu de vedere, reprezinta o pierdere de vreme si de bani. Adica, in loc sa aduni tu informatiile alea…TOT TU le aduni, da’ le trimiti si alora pe mail sau prin posta. Poti apela la asa ceva, dar, dupa parerea mea, inseamna doar sa dai si mai multi bani (de pomana) si sa pierzi si mai mult timp (comunicand cu aia, trimitandu-le lor ce cer animalele alea de la home office/council, ca sa le trimita ei in locul tau). Daca aveti prea multi bani si prea mult timp, presupun c-o puteti face si p-asta. Tot ce vreau sa subliniez e ca NU E NEVOIE si nu prezinta nici un fel de avantaj.

2. Dupa ultimele declaratii, cei care stau pana-n 2021 aici pot aplica pentru settled status; tot dupa ultimele declaratii, daca nu au 5 ani aici in 2021, pot cere un permis de munca temporar, pe 2 ani, ca europeni; Ce inseamna asta, pe scurt, e ca oamenii veniti pana-n 2018 (inclusiv) vor putea ajunge la aia 5 ani (3 ani din 2018 pana-n 2021 + un permis de munca temporar, valabil 2 ani = 5 ani – suficienti pentru rezidenta). Go figure. Evident, cei veniti pana la referendum (2016) vor putea aplica pentru rezidenta si mai usor. Cat despre cei care vin dupa 2018, daca mai vin…well…e un pic de ruleta pentru ei (in momentul de fata), ca nu e clar ce se va intampla cu ei daca nu apuca sa adune cei 5 ani necesari pentru rezidenta. Si, evident, tot ce-am scris mai sus e valabil acum, in August 2018. Pe viitor…mai vedeti si voi.

Incheiere oarecum personala

(fara legatura cu subiectul)

Cam asta ar fi. In rest, multa bafta si de azi nu va mai plictisesc cu detalii pe tema asta. Da, de asta am refuzat oferte de joburi mai bine platite (dar poate mai instabile) pana acum, de asta am refuzat oferte la care imi dadeau lacrimile si de asta am inceput sa aplic la alte joburi din ziua in care am aplicat pentru cetatenie.

N-o sa stiu niciodata cum ar fi fost daca as fi luat contractul ala in Amsterdam, cu cerinte la care radeam. Da, fumez din cand in cand.

N-o sa stiu niciodata cum ar fi fost sa locuiesc pe plaja pe banii altora.

Ani de zile am tot primit oferte dupa oferte. Contracte in locuri frumoase. Bani frumosi. Si n-o sa mint, am cam scrasnit din dinti un pic uitandu-ma la mailuri si oferte, pentru ca eu mai aveam nevoie de niste ani aici pentru rezidenta si cetatenie (ca am zis, dupa 2 ani expira rezidenta “permanenta”).

I guess you miss 100% of the shots you don’t take si n-o sa stiu niciodata cum ar fi fost si ce-ar fi fost. Poate am fost bou. Poate am pierdut multi bani asa. Dar poate nu totul se masoara in bani. Am pierdut niste bani si-am pierdut niste experiente. Am castigat certitudinea ca fiul meu n-o sa trebuiasca sa rabde vreodata Romania pentru ca n-are alte variante, asa cum a trebuit s-o rabd eu pana la 30 de ani (excluzand anii lucrati pe-afara pana atunci).

Macar atat. Si, de ce sa mint, e si confortul ala dat de faptul ca nici eu n-o sa mai fiu vreodata prizonier in Dragnealand.