Cumpararea si vanzarea unui apartament

Nu-i scris de mine, e primit pe mail de la Alexandru

Pe lângă altele, anul trecut am trecut prin „experiența” vânzării și cumpărării unui apartament. A.k.a. experiența de a încerca să nu te lași muit de cumpărători/vânzători și agenții imobiliari, această specie
demnă de supt pula prin subsoluri de bloc.

I – Vânzarea

Am avut de vânzare un apartament cu două camere, semidecomandat, la etajul 4 din 4. Ca și condiții, să spunem că era undeva de la decent în sus (nu cu ultimele modele de faianță/gresie/sloboz, da’ nu ți-era rușine să chemi pe cineva în vizită gen). Inițial am pus anunțul de vânzare pe Okazii (sau OLX, nu mai știu exact, deh, vârsta) și am dat toate detaliile astfel încât să știe omul din start ce și cum. Dotări, situare, îmbunătățiri, acte, preț, efectiv tot. Și vreo câteva poze de la intrare la dormitor, să vadă omul tot apartamentul. Așa mi se pare corect când vinzi ceva (mai ales un apartament), să vadă omu’ și bucătăria și holu’ și căcăstoarea. Pe lângă vreo câteva persoane care au sunat să întrebe fiecare cam ce-l tăia capu’, evident că au sunat și rechinii imobiliari. Băi, și nu că m-ar fi deranjat că e lumea interesată, că scopul meu era să scap de apartament și să mă mut cu pe-atunci încă logodnica, da’ m-au terminat psihologic agenții (și pizdele alea proaste cu titulatură de agent imobiliar). Din câți agenți au sunat (gen minim vreo 40-50, plus alții care încă se mai trezesc să sune și acum, la aproape un an de când l-am vândut și-am dezactivat anunțul), cred că 99% au întrebat prima dată așa: „câte camere are apartamentul și unde este situat?”. În morții mă-tii e situat, fă, lasă uitatu’ la pulă și citește anunțul că am trecut în el tot ce trebuie să știi.

Mă rog, majoritatea au încercat să tragă de preț în jos sau să o ardă cu „păi și comisionul nostru e inclus în prețul final sau e peste el?”. Bine, eu le-am zis din start că nu le dau comision, să și-l ia de la cine cumpără și ‘mniezo cu mila. Gen nu m-am dus eu la ei să mi-l vândă și nici n-am semnat vreun contract, să fie sănătoși și să-l tragă pe cumpărător pe pulă. Nu de alta da’ 2% din preț mi se pare cam mult pentru faptul că face un pulemec/o pizdă cunoștință unor persoane care vând/cumpără un apartament, sincer să fiu. Mă rog, muie lor.

Până la urmă a venit un agent cu un gagiu care stătea cu chirie și vroia apartamentul lui propriu și personal, a văzut, i-a plăcut, a fost de acord cu prețul și-am bătut palma. După care agentul a încercat și el marea cu degetul și a băgat placa de comision, gen „comisionul e acum sau când finalizăm actele?”. Moment în care s-a uitat mândra la mine cu privirea aia de „hai, muiește-l mai repede că avem și alte treburi”, iar eu m-am conformat regulamentar. I-am explicat că am discutat cu tipa de la agenția lui și i-am pus în vedere că nu plătesc comision pentru că ei au venit la mine (lol, mă bătea gândul să-i cer eu lui comision din comisionul lui, că l-am ajutat să facă un ban) și nu eu la ei. Domne’, că nu e corect, că efortul meu, că pula mea. Lol, efortul de a merge cu mașina de la agenție până unde e apartamentul, gen 5-6 km. Hai muie, mă.

Să trecem la partea cu actele. Băi, altă specie care trebuie futută-n cur în piața publică sunt notarii publici. Mă rog, majoritatea lor, că mai sunt și excepții. Ne-am dus la notar ca să facem actele. Nu, nene, notărița pizdii a vrut să facem întâi promisiunea de vânzare, că așa cere BCR (muie și ție, BCR), să stăm două săptămâni și pe urmă să facem vânzarea-cumpărarea. Pe mine m-a cam durut la anason, că actele le plătește cumpărătorul, da’ mnah. Dă-i, fute-te, cu verificări pe la agenția lu’ mă-sa mare că nu ești căsătorit (că declarația pe propria răspundere nu mai are valoare, pare-se), cu certificat că n-ai datorii la bugetul local, cu cadastre și toate căcaturile de acte posibile și imposibile. Total de plătit de către cumpărător? Un amărât de 1.000 de lei, gen 200 și puțin de EUR. Pentru un act format din două foi printate, și alea cu minim 20 de greșeli gramaticale. CSF, n-ai CSF, tehnoredactori de birou notarial.

Pentru cine vrea să vândă/cumpere, de actele astea e nevoie la notar:

– certificatul de vânzare-cumpărare care atestă proprietarul;

– cadastru și intabulare;

– certificatul energetic (e musai în cazul în care tranzacția se face prin muiala aia de program „Prima Casă”);

– certificat care să ateste că n-ai datorii la bugetul local;

– adeverință de la asociația de proprietari cum că ești la zi cu toate plățile;

– cont la o bancă pentru tranzacție (ce e peste 10.000 de EUR ca valoare se plătește prin transfer bancar, pentru că tre’ să pape și băncile ceva comision, săracele de ele sunt pe pierdere).

Partea de căcat la vânzarea prin „Prima Casă” e că stai după ăia de la bancă până albești la pelican, să facă ei toate verificările, să caute, să aprobe, să trimită actele, să pizda mă-tii de bancă de căcat. După ce am semnat actul final de vânzare-cumpărare cu tipul, am fost la bancă să depună el toate actele și să aflăm cam când îmi intră banii în cont. Apropo, legat de bani, băncile dau creditele în lei, așa că dacă vrei banii în EUR, cum am vrut eu pentru că știam că o să cumpăr altceva și sigur o să mi se ceară în EUR, vorbești din start cu cumpărătorul și stabilești că vrei EUR. E un efort financiar în plus pentru el, da’ se cheamă soarta gen. Mă rog, tipa del a bancă de se ocupa de dosarul lui ne-a zis că după ce trimite tot dosarul la sediul central (adică maxim a doua zi, că era aproape de închidere) mai durează maxim 5 zile lucrătoare și o să am banii în cont.

Zis și făcut, noi oricum căutam ceva de cumpărat și nu găsisem nimic decent.

Norocul a făcut că după vreo 2 zile (în care am căutat și am tot vizionat apartamente, da’ mai încolo vedem și ce-am vizionat) am găsit un tip care vindea un apartament la un preț bun. Persoană fizică, omu’ nu vroia agenții, pusese anunțul fix ca mine, cu toate detaliile și poze relevante. Preț mai mare decât ce luasem eu pe apartament, da’ mai avea și mândra ceva la saltea, ne încadram cam la fix în prețul lui. Bun, am fost, am văzut apartamentul (culmea era că e la nici 100 de metri de unde stăteam înainte, lol), ne-a plăcut și-am demarat procedurile. Am fost a doua zi la notar, ceva prieten apropiat de-al verișoarei lu’ mândra, gen excepție de la regula care spune că notarii trebuie sodomizați în public. Am făcut promisiunea de vânzare-cumpărare, cu toate clauzele, și-am pus termen de finalizare a contractului peste o lună (în acte, că vorbisem de câteva zile cu omu’, c-am fost tălâmbe și ne-am bazat pe ce a spus pizda aia de la bancă). Băi, oameni buni, să nu aveți încredere în ce spun pizdele de la bănci, nici dacă vă spun că în cinci minute o să fie în genunchi sugând regulamentar. NU.

Am vorbit cu tipul de a cumpărat de la mine, să meargă la bancă să întrebe când intră banii, că am semnat deja acte și n-am chef să pierd avansu’, gen. Omu’ s-a dus și mi-a dat SMS: „am vb la banca, mi-a zis in cateva zile, maxim 10 intra banii”. More or less, da’ ortografia e pe-acolo. A doua zi instant am fost la sucursală, să văd ce și cum. Pizda care se ocupa de dosarul lui nu era la muncă (aparent schimbă oamenii între sucursale mai ceva ca alea de pe centură schimbându-și șosetele), așa că a trebuit să-i explicăm alteia ce și cum. Ah, nu domnule, nu avea cum să vă spună coleguța (lol, exact așa a zis, și era o femeie la +40 de ani, gen) mea așa ceva, că durează minim (băi, da’ un minim-minimorul d-ăla gen cu bătaie, că mândra tot prin „Prima Casă” a vândut și a stat vreo 3 luni după banca pizdii, parcă tot BCR era) 2-3 săptămâni aprobarea dosarului la București și încă ceva zile lucrătoare până vă intră banii în cont. Muie ție, fă. I-am explicat cum stă treaba, că am dat avans și-am semnat acte pe baza la ce ne-a zis „coleguța”, că dacă nu finalizăm actele pierdem avansu’, gen la modu’ așa, intens da’ fără înjurături and co. Stai, că nu se poate, că să vedem, că și colegii de la București au mii de dosare în lucru, că vin de acasă și în week-end, că e mult de verificat și slobozconsalatăverde. Bine, la un moment dat n-am mai rezistat și am cam început să-mi bag pula în mod tradițional, că n-aveai cu cine discuta. Trecem peste tataie agent de pază, care a venit și el să se bage-n seamă cu noi, gen deranjăm. Muie și ție, tataie. Până la urmă a început mândra să mă strângă de braț și să-mi spună să mă calmez că o rezolvăm noi cumva. Și a început ea să le explice cum stă treaba cu reclamații la BNR, plângere scrisă la nu mai știu ce autoritate/agenție care se ocupă cu băncile, chestii d-astea femeiești. Și știu din sursă sigură că băncile cam au morcov la căcăstoare de la reclamații, cică BNR îi cam muiește pe unde-i prinde. Mă rog, long story short, ce au făcut alea de la bancă ce n-au făcut, cert e că am primit asigurări foarte interesante cum că în maxim două zile o să am banii în cont. Ceea ce s-a și întâmplat, nu înainte să mă ia cu „o să facem tot ce putem, o să vă băgăm dosarul peste rând, blablabla”. Gen tot ele mi-au făcut mie o favoare, futu-le- n gât Kunta Kinte să le fută.

TL;DR, până la urmă ne-am împrumutat de la verișoară-sa lu’ mândra de bani, ca să terminăm în ziua aia actele, și în 2 zile i-am dat banii înapoi. Cu tot cu comisioanele bancare aferente, ce pula lu’ Terente regele bălților. Și-acum stăm bine-mersi în apartament, mobilat-utilat- aranjat-blagoslovit cu multe ședințe de futai spartan cu strigături.

II – Cumpărarea

Da, vrei să cumperi un apartament/o casă? Mult noroc, prietene. Mult noroc să cauți prin anunțuri cu 1098902-8709 de poze din același unghi, descrieri de căcat, prețuri și mai de căcat și în general multă muie și vânzători care încearcă să te tragă pe pulă și să te facă să le și mulțumești. Bine, noi ne uitam de pe la începutul anului la prețuri și căutam apartamente/o casă la un preț bun. Și dacă prin ianuarie-februarie găseai apartamente cu două camere la prețuri gen ~40-45 k EUR (în zone bune, nu d-alea considerate „de lux”, care mai adaugă cel puțin câteva mii la preț, futu-i în gură să-i dărâm), de când s-a anunțat public că vin fondurile la „Prima Casă” au sărit prețurile default în sus cu 5-7- 8 k. Așa, în 2-3 zile gen, fără grețuri. Și să vezi apartamente de vânzare. Ba nu, reformulez, să vezi formulări:

– „confort lux” = pe lângă faptul că nu există categoria asta, lua-mi- ar toți agenții care folosesc expresia asta cucu’ la molfăit, e un fel de clasicul confort 0;

– „îmbunătățiri clasice” = faianță pusă pe vremea când s-a construit blocul sau, dacă ai noroc, în urmă cu 7-8-9-10-11 ani, care vine la pachet cu parchet „clasic” și neîntreținut;

– „apartamentul nu are multe îmbunătățiri, oferind astfel ocazia noilor proprietari de a și-l personaliza după cum doresc” – apartamentul e fără „îmbunătățiri” și/sau într-o stare jalnică, noii proprietari fiind nevoiți să bage bani căcălău în modernizare și amenajare;

– „în vecinătatea X” – pe undeva pe la 5-6- 7-8- 900 de metri de X, dacă ai noroc;

– „Dacia, Bulevardul Lăpușneanu, stradal” – e undeva prin zona Dacia da’ cu probabilitate de +95% blocul nu e stradal ci pe undeva la cel puțin 4-500 de metri de bulevardul respectiv;

– „apartament cu două camere transformat în 3 camere” – proprietarul a transferat bucătăria în balcon pentru că de ce rahat nu, iar în locul bucătăriei a făcut un fel de n-ar mai fi.

După ce-am pus la vânzare apartamentul am trecut, pentru o perioadă de aproape 2 luni, prin cam toate paginile de anunțuri, de la OLX la Okazii, la Imobiliare, Casa ta, Storia, Homezz, sloboz să-i bată-n dinți. La unele anunțuri care ni s-au părut de luat în seamă am sunat, iar la unele am aflat că „haideți dom’le, anunțul nu mai e valabil, e de un an și ceva, da’ mai au colegii mei de la agenție câteva care sunt de actualitate și vi le pot arăta”. Muie, mă, de ce morții mă-tii umbli cu giumbușlucuri? Bine, am aflat între timp că e o practică destul de răspândită și folosită de agenții imobiliari, ca să agațe proștii. So yeah, mult noroc.

Băi, sincer să fiu prețurile mi se par de căcat, umflate artificial. Mulțumim „Prima Casă” și agenților care au convins vânzătorii că „dacă îl cumpără prin bancă nu simte 10 k EUR în plus pe 30 de ani”. Lol, 10 k în plus la valoarea creditului, nu la cât rambursează gen. Cum am luat noi apartamentul, mi-a ieșit un preț de aproape 1 k EUR pe mp (plus-minus 2-3 zeci de EUR, ceea ce nu se pune la socoteală gen). Da’ am vizionat apartamente de 45 de mp la 54 k EUR. Și-l lăsa la 52 k, da’ mai erau de băgat minim 20 k pentru a-l face locuibil și să nu-ți fie rușine de oaspeți. Muie.

Mă rog, am avut parte și de agenți imobiliari care chiar erau axați pe client și nu o ardeau aiurea. Pe una dintre ele o știa mândra de la vânzarea garsonierei ei, pe una o știa din liceu, fuseseră colege de clasă. Ambele ne-au dus la agenție și ne-au lăsat să ne uităm în baza de date în circuit închis. Dacă nu știați vă spun eu, agențiile imobiliare au câteva platforme de anunțuri online dar care nu sunt deschise publicului, gen sunt baze de date ținută de firmele care au făcut software-ul respectiv. Se loghează agentul cu user/pass proprii și caută pe acolo case/apartamente pe care din pulă le găsești „la liber”. Ca paranteză, ar fi foarte interesant (și la ce InfoSec am văzut pe acolo, al dracului de ușor) de hăckuit o platformă d-aia și să-i trollezi luând anunțurile și dându-le la liber. Trecând peste, platformele alea au niște filtre foarte bine făcute și dacă le setezi cum trebuie găsești rapid ce te interesează. Și înainte să cumpărăm ce-am cumpărat am văzut cam așa din toate apartamentele de acolo (cam singurele care meritau la prima vedere, că nu se punea problema de „ansamblu rezidențial” și duplexuri în blocuri construite după cum au dat autorizație autoritățile din ex-Republica Mazăristan actuala Republică Făgădistan):

– apartament cu două camere în care era spart tot peretele din hol (open-space my ass) și cu o baie de maxim mp, preț final 47 k (după doua zile văzut la 45 k, altă agenție) pas;

– apartament în ultimul bloc din oraș înainte de ieșirea spre Mangalia (literalmente ultimul bloc, mai era o clădire cu parter și atât, unde e sediul DIICOT, lol), cu tot peretele spart între hol și bucătărie, dormitor în cinci laturi (yeah, I know) și baie în formă de trapez, preț 52 k, pas;

– apartament cu două camere și două balcoane, dar balconul de la bucătărie era transformat în bucătărie și bucătăria în „cameră de servit masa și de zi” (unde se vede toată țevăraia de gaze/apă pe perete, că nu le-a îngropat în perete) și peretele dintre baie și balcon dărâmat și mutat juma’ de metru spre baie ca să mărească dormitorul, preț 54 k, pas;

– apartament în Brătianu (ăștia care știți Constanța știți cam cum e zona), mobilat-utilat cu mobilă din clasa „Luceafărul” sau ce pula mea mai era trendy în anii ’80, preț 54 k, foarte pas;

– apartament cu două camere și debaraua din bucătărie transformată în loc de ținut aragazul și frigiderul, ca să mai elibereze spațiul, 52 k, pas;

– apartament cu trei camere semidecomandat, la 4 din 4, mobilat fain da’ în bucătăria aia n-aveai loc să dai o muie regulamentară în ea darămite să gătești, cu bonusul că era orientat pe vest (muie umbră de la 2-3 după-amiaza, nu, mersi), preț 40 k, pas; am stat 14 ani la 4 din 4 pe vest, nu-mi mai trebuie;

– apartament cu trei camere semidecomandat, aranjat destul de fain da’ era disponibil peste 3 luni, pas.

Total, șapte apartamente am văzut. Și nu e vorba că suntem noi futuți în cur și neterminați, că ne interesa ceva decent, de preferat măcar un semi-mobilat, în care să mai băgăm noi ceva da’ nu cu zecile de mii de EUR, gen. Și cam astea erau disponibile la prima vedere, că dacă intrai în detalii nici astea nu erau. Și invit pe oricine spune ceva de bloc nou, ansamblu rezidențial și alte căcaturi d-astea să meargă foarte frumos în pula lu’ Dragnea. Nu de alta da’ am văzut cum se construiesc blocurile și n-aș sta nici bătut în ele. Gen primăvara trecută a fost un cutremur micuț, 4 grade și ceva pe Richter, și au crăpat pereți la oameni care stau în „ansamblu rezidențial”, așa că muie constructori și muie autorități care dau autorizații și din pulă verificări.

În rest, cum spuneam și mai sus (cred), prețurile sunt umflate. E o bulă imobiliară care sper să se spargă cât de curând, pentru că așa nu mai merge treaba. Pula mea, a ajuns să fie mp în clădire din anii ’80-’90 cu minim 20-25% mai scump decât mp construit în clădire nouă. Bine, diferă și calitatea construcției, da’ mnah, tot e o bulă. Nu știu ce/cum alimentează bula asta, da’ ceva-mi spune că agențiile imobiliare și băncile sunt bine înfipte în treaba asta, teoria conspirației gen. Nu de alta da’ dacă te apuci și cauți ceva de cumpărat, așa, măcar la modu’ random și de amuzament, îți faci cruce cu laba piciorului când vezi ce e de vânzare. Pe lângă anunțurile alea în care dai de ce spuneam mai sus, formulările alea de căcat, găsești apartamente cu 2 camere decomandate la 30-35 k EUR, făcute la mansarda unui bloc de 4 etaje, lol; apartamente în care ți-e scârbă să intri da’ proprietaru’ ține de prețu’ ăla de 57 k EUR de zici că vinde duplex; duplexuri făcute din apartamentul de la 4 și ceva la mansardă, evident construcție foarte bine făcută, lol; apartamente în Constanța la preț de minim Coasta de Azur (am văzut duplex de 130 de mp la 270 k EUR, muie ție „dezvoltatorule imobiliar”); apartamente „îmbunătățite” cu faianță verde-n hol, albă în bucătărie, albastră în baie și galbenă în balcon, plus bonus parchet negru în sufragerie/dormitor; apartamente care ar face 45 k (estimativ, să spunem) da’ pentru că zonă bună ia ia tu un preț de 55-60 k. So yeah, bula asta imobiliară trebuie să se spargă mai repede.

TL;DR.

Cu alte mici muieli, pentru că și tipul de la care am cumpărat era român și dacă nu făcea pe al dracu’ nu se simțea bine (da’ vorba lu’ nași-miu, „lasă mă că în Constanța mai plouă cu acid de baterie, mai sar pietre ocazional în parbriz”, lol), am avut noroc de un apartament mobilat foarte fain (gen n-am mai dat 5.000 de lei pe colțar, îl avem deja, lol), la 4 din 10 într-un bloc făcut după ’77 (și făcut bine, că nu prea le dădea mâna să dea buleală în perioada „de aur”), în care am adus doar ce-nseamnă electrocasnice, haine, perdele/draperii/corpuri de iluminat (pentru că da, tipul era chiar român sadea, băga-și- ar pula-n gât). So yeah, it all worked out for the best.

În orice caz, dacă vrei să cumperi/vinzi ceva imobiliar, îți recomand să nu lucrezi cu agenții (cu excepția cazului în care cunoști personal un agent și ești sigur/sigură că nu te trage pe pulă), să nu lucrezi cu „Prima Casă” decât dacă nu te grăbești și poți aștepta cu săptămânile/lunile, să vizionezi cât mai multe apartemente/case (dacă ai ce viziona, lol) și în general să adopți tactica „ce-i în mână nu-i minciună (ce-i în cur cu voie bună)”.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

32 Responses to “Cumpararea si vanzarea unui apartament”

  1. Orbu says:

    – certificatul energetic (e musai în cazul în care tranzacția se face prin muiala aia de program „Prima Casă”);

    E musai oricum. Obligatoriu, adica. A fost introdus prin legea 372/2005, completata cu 159/2013 pe care notarii si vanzatorii au ignorat-o cu exploit, pentru ca nu prevedea explicit sanctiuni si nulitatea contractului. Dupa completare, din cate stiu, s-a tinut cont de ea. Mai ales ca exista sanctiuni.
    In particular, nici nu as cumpara casa ( nici cu cash) daca vanzatorul nu are asa ceva. Daca ar fi dupa mine, as face obligatorie si expertiza seismica la cladiri mai inalte de P+1.
    Tu ai cumparat apartamentul fara certificat energetic ?

    Partea de căcat la vânzarea prin „Prima Casă” e că stai după ăia de la bancă până albești la pelican, să facă ei toate verificările, să caute, să aprobe, să trimită actele, să pizda mă-tii de bancă de căcat.

    Nu stiu cum opereaza BCR, dar exista un motiv pentru care notarii incheie contract de promisiune de vanzare pentru vanzarile pe baza de credit. In mod normal, daca cumparatorul si banca aveau un pic de habar, la incheierea contractului de promisiune, ar fi strebuit sa faci disponibile toate actele, acestea sa fie remise catre banca de catre notar, dimpreuna cu draftul de contract. Dupa care banca ronțăie la ele si isi da, sau nu aprobarea pe dosar, trimite la fond – si ce mai vor ei. Dupa ce se termina frecusul cu ei si ai OK-ul pe pre-contract, mergi semnezi formal actul de vanzare, iar ei iti pot bune banii pe actele deja aprobate. Tot mai dureaza un pic, ca asa-i cu bancile, dar in 3-5 zile ar trebui sa fie gata. Dar tre’ sa fie si cumparatorul un pic interesat si cu temele facute.

    Dacă nu știați vă spun eu, agențiile imobiliare au câteva platforme de anunțuri online dar care nu sunt deschise publicului, gen sunt baze de date ținută de firmele care au făcut software-ul respectiv.

    Sunt accesibile publicului. Am lucrat la unii din aia care inca sunt pe piata.
    Doar ca nu-s moca. Sunt companii care scaneaza presa scrisa si internetul, au baza de date cu numerele de telefon de la agentii si filtreaza doar anunturile imobiliare care-s introduse pe numere de telefon care nu se afla in baza lor de date ca agentii.

    In rest, merci de articol, Alexandru. Se pare ca si-n Constanta e la fel de scarbos sa faci tranzactii imobiliare ca in Bucuresti, lol.

  2. Orbu says:

    Iar am futut blockquote. Asa incepe o zi proasta.

  3. Manowar says:

    In rest, merci de articol, Alexandru. Se pare ca si-n Constanta e la fel de scarbos sa faci tranzactii imobiliare ca in Bucuresti, lol.

    Din ce-am discutat cu el pe mail, e mai rau.
    Sigur, sumele despre care discuti sunt pe la jumatate fata de Bucuresti. Da’ si suprafetele…

  4. deathy says:

    Sigur, sumele despre care discuti sunt pe la jumatate fata de Bucuresti. Da’ si suprafetele…

    Hai coaie, n-ai vazut tu garsonierele din bucuresti (35mp) la 50k euro. Apartamente cu ceva stalp de rezistenta in mijlocul sufrageriei, 2 camere, 45mp la 70k euro. Np, am vazut eu – tot cu agentiile pulii. Si mai si incerca agenta sa-mi explice ca asa e normal – da, cum sa nu. Cine nu vrea un stalp fix in mijlocul sufrageriei ? Din ala gros, sa simti ca traiesti. Apartament cu 3 camere, berceni (da, la capatul lumii), la 20 de minute de mers pe jos de metrou, 60mp, 85k euro.

  5. Manowar says:

    Cine nu vrea un stalp fix in mijlocul sufrageriei ?

    Hide and seek – Romulanian style.

    Din ala gros, sa simti ca traiesti. Apartament cu 3 camere, berceni (da, la capatul lumii), la 20 de minute de mers pe jos de metrou, 60mp, 85k euro.

    Shit, nigga, am vandut prea devreme 🙁

  6. deathy says:

    Shit, nigga, am vandut prea devreme

    Nu stiu cat ai luat pe al tau, dar pe la obo (parca prin zona aia era)r, 2 camere, sper ca macar 80k tot ai cerut si tu. Nu de alta, dar vad ca sunt chestii pe acolo (acum) pe la 90k+

  7. deathy says:

    muie blockquote.

  8. Ady says:

    @Orbu, fix așa am făcut eu (acum aproape 8 ani): încheiat antecontract/promisiune ceva la notar, toate actele s-au dus la bancă, banca le-a verificat, dat ok, trimis la Fondul de garantare, la mama naiba, a venit ok-ul final. Am semnat contractul final, în ziua aia s-au virat și banii. Cred c-au și intrat în contul lor în ziua aia că-si făcuseră cont la aceeași bancă, să intre repede. Nu m-au întrebat ever de bani, așa că presupun că a fost ok

  9. Alifie says:

    CPE – certificatul de performanta energetica cred ca ii (cel putin in 80% din cazuri) o mizerie, din mai multe cauze. Nu ma leg de metodologia de calcul ca ar fi gandita anapoda, ma leg de faptul ca cei mai multi dintre auditori, ca sa prinda cat mai multe lucrari, au coborat serios pretul. Asta inseamna ca (in mod special in orasele mari), pentru 100 – 200 de lei poti sa ai CPE pentru o garsonirera/apartament cu doua camere. Ca si auditor, nu merita sa faci efortul pentru banii aia, asa ca multi au gasit solutia, nu se mai deplaseaza in teren, fac totul din birou, chiar daca CPE-ul nu reflecta realitatea, sunt multe cazuri in care proprietarii au un apartament/casa incadrat in clasa de eficienta energetica D sau E si vor ca auditorul sa-l incadreze in B. Iar auditorul incadreaza la A sau B, ca nu-l doare imprimanta. Ce risca? O sanctiune contraventionala de la ISC de 5000lei ( doar in Bucuresti au fost cateva tentative de control si sanctiuni care au sfarsit in coada de peste, pentru ca un inspector in constructii nu are competente pe calcul de performanta energetica), adica un mizilic la un volum de cca 1000 de CPE/an, cat se pot face prost si fara rost, asa cum bine stim noi.

    Emilia Cerna Mladin, preşedinte al Asociaţiei Auditorilor Energetici pentru Clădiri declara, în noiembrie, pentru Digi 24, că „în urma unei verificări făcută unui auditor energetic care avea la activ vreo 6.000 de lucrări din 23 de certificate verificate nu a fost unul bun”.

    http://www.economica.net/se-termina-cu-inselatoria-certificatelor-energetice-10prc-din-hartii-vor-fi-controlate-auditorii-pot-fi-scosi-din-profesie_114582.html#n

  10. Sarius says:

    Tu ai cumparat apartamentul fara certificat energetic ?

    Ai mei au cumpărat apartamentul în 2002, când nu era obligatoriu. De făcut l-am făcut eu când a fost vorba să-l vând, a venit un tip și a măsurat suprafața cu „ruletă” gen Star Trek, cu laser, a pus pe hârtie caloriferele, faptul că era izolat termic, că avea tâmplărie cu geam termopan și în 3 zile a venit cu certificatul. Clasa A+, like a boss. PLM, nu prea am văzut alte clase la certificatele energetice, că deh, ăla care-l face câștigă un ban oarecum cinstit. Ceea ce mi se pare de căcat, sincer să fiu. Am văzut certificate energetice la apartamente care aveau doar 2 calorifere, nexam izolație termică și tâmplărie din lemn, dar cu clasa A+. Păi despre ce pula calului vorbim aici, boss?

    Nu stiu cum opereaza BCR, dar exista un motiv pentru care notarii incheie contract de promisiune de vanzare pentru vanzarile pe baza de credit. In mod normal, daca cumparatorul si banca aveau un pic de habar, la incheierea contractului de promisiune, ar fi strebuit sa faci disponibile toate actele, acestea sa fie remise catre banca de catre notar, dimpreuna cu draftul de contract. Dupa care banca ronțăie la ele si isi da, sau nu aprobarea pe dosar, trimite la fond – si ce mai vor ei. Dupa ce se termina frecusul cu ei si ai OK-ul pe pre-contract, mergi semnezi formal actul de vanzare, iar ei iti pot bune banii pe actele deja aprobate. Tot mai dureaza un pic, ca asa-i cu bancile, dar in 3-5 zile ar trebui sa fie gata. Dar tre’ sa fie si cumparatorul un pic interesat si cu temele facute.

    După ce-am semnat promisiunea de vânzare i-a făcut notărița (care, apropo, era singura notăriță acceptată de BCR pentru făcut actele prin „Prima Casă”, lol) un dosar cu toate actele, de la contractul care atesta că-s eu proprietar până la adeverința de la asociația de proprietari și i l-a dat să-l ducă la bancă. Între ziua în care l-a dus și ziua în care am semnat actele finale au trecut cam 2 săptămâni, așa că BCR să-mi sugă cucu’.

    Sunt accesibile publicului. Am lucrat la unii din aia care inca sunt pe piata. Doar ca nu-s moca. Sunt companii care scaneaza presa scrisa si internetul, au baza de date cu numerele de telefon de la agentii si filtreaza doar anunturile imobiliare care-s introduse pe numere de telefon care nu se afla in baza lor de date ca agentii.

    In rest, merci de articol, Alexandru. Se pare ca si-n Constanta e la fel de scarbos sa faci tranzactii imobiliare ca in Bucuresti, lol.

    Mă, înseamnă că ai pile, gen. Eu încercasem să intru pe una din platformele alea, că avea pagină cu .ro, da’ m-am lovit de user/pass și „sunați-ne ca să stabilim cum facem să vă facem cont”. So yeah. Nu știu cât de scârbos e să faci tranzacții imobiliare în Bucale da’ în Constanța cu siguranță e scârbos. Atât de scârbos încât încă mă mai sună câte un amețit să mă-ntrebe dacă mai e disponibil apartamentul, lol.

    – – –

    Din ce-am discutat cu el pe mail, e mai rau.
    Sigur, sumele despre care discuti sunt pe la jumatate fata de Bucuresti. Da’ si suprafetele…

    Nu știu dacă am adus aminte pe mail, da’ sunt câteva blocuri în Constanța în care apartamentele sunt apartamente, nu cutii de chibrituri. Gen turnul de la intersecție la Casa de (in)Cultură (ăla unde era Balada înainte, tre’ să-l știi), încă vreo două-trei turnuri similare, turnul de la Plaja Modern, câteva blocuri pe la Gară ș.a.m.d. Din câte știu, turnurile alea oarecum șmechere au fost făcute pentru pulemecii de partid, gen directorași, activiști importanți, d-alde d-ăștia cu funcții relativ ridicate în fosta nomenclatură. Gen turnuri cu apartamente de două camere, semidecomandate, la +70 mp. Sau apartamente de 3 camere ca la 85-90 mp. Problema e că toate turnurile astea (că majoritatea sunt blocuri de +6 etaje, foarte puține sunt de 4 etaje) sunt în zone considerate bune sau „de lux”, ceea ce înseamnă că undeva la 25-30% din preț reprezintă doar zona. Păi, să-mi sugă pula într-o zonă de lux.

    – – –

    Hai coaie, n-ai vazut tu garsonierele din bucuresti (35mp) la 50k euro.

    Cois, poate n-ai văzut „apartament” cu două camere, nedecomandat, gen o sufragerie de 12 mp și dormitor în care dacă puneai un pat dublu din pulă loc pentru un șifonier în lateral, o „bucătărie” de 3 mp și baie de 4 mp, gen suprafață totală maxim 30 mp și situat într-un bloc d-ăla care era cămin de nefamiliști, la un preț de ~42 k. În maxim o lună a ajuns la 45 k, pentru că se apropia vara și tre’ să creștem prețurile, lol.

  11. Orbu says:

    Ai mei au cumpărat apartamentul în 2002, când nu era obligatoriu.

    Vorbeam de al doilea, pe care l-ai cumparat tu acum.

    Mă, înseamnă că ai pile, gen.

    Nope, au trecut 11 ani de cand am plecat de acolo si oricum eu cand am avut nevoie mi-am facut cont, le-am platit prin sms ( parca) si atat. N-am stat sa caut pile pentru 6 euro :).

    era singura notăriță acceptată de BCR pentru făcut actele prin „Prima Casă”, lol

    Chiar ca lol, da’ plm, problema cumparatorului ca accepta mizerii de genul.
    Pe de alta parte, intre ziua in care am dus eu actele si ziua in care am semnat cred ca atrecut mai mult, da’ nu am semnat pana cand nu au zis aia ca – da, e bine. Pana atunci am pus in legatura directa agentul ( care discuta cu vanzatorii), notarul si banca sa se certe intre ei. Ca, plm, eu sunt ala care plateste, doar n-o sa fac si munca. Cand au terminat de certat si de cerut tot felul de formate la acte si de contrazis pe formatele alea, am luat OK-ul din toate partile si le-am spus “gata,bah, acum pot sa semnez”. Din cand in cand mai ma uitam prin mailuri ca eram CC si ma apuca ba rasul, ba plansul.
    Credeam ca treaba asta cu notariatul si actele e stiinta exacta, ca unde e lege nu-i tocmeala. Pula. Mai primeam cate o rugaminte sa le dau eu acceptul explicit sa taie un pic colturile “ca se poate si asa”. NAW. Cum zice legea asa facem, ca de aia platesc to’felul de taxe nu sa-mi asum eu raspunderea.

    gen suprafață totală maxim 30 mp și situat într-un bloc d-ăla care era cămin de nefamiliști, la un preț de ~42 k.

    E ok. Sunt si-n Bucuresti din alea:
    44k/34mp 2 cam., bloc din ’37 – https://www.imobiliare.ro/vanzare-apartamente/bucuresti/rosetti/apartament-de-vanzare-2-camere-X17L1005M?lista=5689368

    30k/30mp 2 cam , bloc din 76 – https://www.imobiliare.ro/vanzare-apartamente/bucuresti/gorjului/apartament-de-vanzare-2-camere-X7VC1001A?lista=5689368

    @Manowar: Merci de fix quotes.

  12. Bratu Costel says:

    “da’ ceva-mi spune că agențiile imobiliare și băncile sunt bine înfipte în treaba asta, teoria conspirației gen.”
    Nu este teoria conspitatiei ci chiar asa fac.
    Ia uite aici:
    Patron (dezvoltator turc), banca turceasca (Garanti), constructor (portughez) cu angajati romani (turnat betoane adica verticalele si orizontalele),alt constructor dar turc cu angajati romani(pereti rigips,termopane,BCA etc), agentie imobiliara cu prize la banca aia Garanti pentru inlesnirea creditelor (finantare)si desigur o alta firma turceasca cu angajati turci si greci care se interpuneau intre dezvoltator si constructori(un fel de platitori de devize intocmite de constructori si verificate de ei , plati facute de dezvoltator din fonduri proprii si credite de la Garanti, credite facilitate de agentia imobiliara)
    In schimbul finantarii prin Garanti , agentia imobiliara capata monopol pe vanzarea apartamentelor construite ( undeva la 80% din acele locuinte vor fi vandute numai prin agentie iar restul de 20 de dezvoltator la preturi preferentiale catre o clientela aleasa si protectoare a afacerii ca iti trebuie si ceva spate cand construiesti mizerii , nu?.)
    Deci cam asa sunt urzite treburile. A si sa nu uit au si protectie politica la un nivel destul de inalt asa ca o vor lungi mult cu prima, a doua , a x,y,z,k,l, casa si cred ca o vor face pana nu mai sunt cereri de “locuinte”.
    Ca tot s-a vorbit de Militari Rezidence : Am o cunostinta in zona pe care o mai vizitam candva demult. Nu-mi venea sa cred cum cresteau blocurile acolo. Sapau o gropita de 2 m adancime, nu tasau nimic si incepeau sa toarne temelia. Pai nene constructor nu iti construiesti casa cu parter ci bloc cu 8 etaje. Este de mirare cum nu incep sa se afunde in pamant. Probabil ca la primul cutremur vor ajunge ca alea de la Izmit (a fost un mare cutremur in urma cu ceva ani si blocurile alea s-au …. rasturnat din cauza ca nu aveau temelie)

  13. Sarius says:

    @ Nevăzătoru’
    La ăsta de l-am cumpărat avea omu’ toate actele posibile și imposibile, cred că avea până și contractul de vânzare-cumpărare al primului proprietar (gen ceva act de prin ’90). Plus chitanțe/facturi la mobila cumpărată.

    Și eu i-am zis agentului că e treaba cumpărătorului să rezolve actele, eu i le pun la dispoziție și atât. M-am dus la notăriță doar când a fost ceva cam ca la tine, OK din toate părțile și-am semnat de două ori, odată promisiunea și odată vânzarea-cumpărarea, și aia a fost.

    Lol on that one, „Credeam ca treaba asta cu notariatul si actele e stiinta exacta, ca unde e lege nu-i tocmeala.”. Ba cred că e fix invers, unde-i lege e rost de tocmeală, că încearcă ăia să mai tragă de o chestie, să taie o chestie, rahaturi d-astea. Când am cumpărat am fost la un alt notar, ceva prieten de-al verișoarei mândrei. Omu’ foarte corect, foarte relaxat și foarte lejer de fel, ne-a cerut actele, le-a verificat, le-a dat la procesat/redactat, în maxim 3 ore am semnat (cu tot cu mers la bancă să facem transferul în contul prietenei/nevestei/whatevertheholyfuck tipului și înapoiat după acte la notar). Ce m-a frapat a fost că ăla de a cumpărat de la mine a plătit vreo 1.000 de lei la promisiune și vreo 2.500 de lei la actele finale (la o valoare mai mică a apartamentului), iar eu am plătit 2.200 de lei la contractul de vânzare-cumpărare (la promisiune n-am plătit nimic, cu condiția să facem actele tot la notarul respectiv, ceea ce am și făcut). PLM, cam mare diferența de aproape 50% la preț, gen.

  14. animaloo says:

    pe undeva pe la 5-6- 7-8- 900 de metri de X

    pai, cam cum ai defini “in vecinatatea”? Vizavi?
    problema e ca iti zic unii “langa metrou” si “langa” ala inseamna vreo 3-4 statii de autobuz, 10 minute de mers pe jos si doua haite de caini de strabatut.
    Altfel, tot ce e sub 10 minute, pe jos, e ok

  15. Sarius says:

    @ Animaloo: bre, poate avem noțiuni diferite despre ce-nseamnă „în vecinătatea”. Gen la mine înseamnă așa, cam la 2-3 sute de metri de X. Nu mă deranjează că am grădinița/liceul/supermarket-ul/whatevertheholyfuck la 800 de metri sau un km de unde stau, că mersu’ pe jos face picioru’ frumos, da’ nu mă minți în față gen. PLM, ce e greu de scris „blocul se află la 1 km de mall/slobozconcarne”, că parcă dai senzația de om serios așa. Da’ să-i fut cu anunțurile lor.

  16. Orbu says:

    PLM, cam mare diferența de aproape 50% la preț, gen.

    Da’ notarul tau nu era agreat de BCR :).
    Pe de alta parte, cred ca ai avut tratament preferential, sau ceva.
    Extras din tabela de cheltuieli, @2012, pe criza, adica:

    1.Notariat XXXXXX 2012-03-20 680.00 RON ANTECONTRACT +2 declaratii prima casa+ opinie notariala + marcare imobil in CF

    2. Notariat XXXXX 2012-04-18 3060.00 RON cost contract vanzare cumparare notar

    Ati iesit ieftin amandoi, de unde ma uit eu :).
    Pretul meu a fost tot asa, promotional, cu promisiunea ca facem si contractul tot acolo.
    Da’ n-am prieteni notari, asa ca a fost la sugestia agentului, pesupun ca erau prietenii lui, lol.
    Pe de alta parte am avut “noroc”( noroc romanesc, gen), ca am facut creditul la o banca din alt oras ( Valcea) fata de orasul unde cumparam apartamentul (Bucuresti). Ca daca cumparam in Rm. Valcea, era tot asa cu notari agreati, cu plm. Asa, nu aveau notari agreati in Bucuresti pentru sucursala de acolo, si nu stiu daca sucursalele din Bucuresti au, dar oricum, sunt mai separati asa. Era BRD.
    Gen – pont util, daca-i scoti din cercul lor de combinatii esti mai liber la unele lucruri.

  17. animaloo says:

    Sarius: ti-am zis. Din punctul meu de vedere “in vecinatate” inseamna 1km. Oricum, cand citesti “in vecinatate” inseamna ca e departe.
    Pentru ca eu as zice “8 minute pana la X”. Dar, dupa vine carcotasu si zice “8 minute de mers cum?”. si atunci il futi in gura 🙂

    Oricum, nush cum e in constanta, dar in Bucuresti ai majoritatea locurile “in vecinatatea” ceva. Un mega, o piata. Cu metroul e mai complicat

  18. Manowar says:

    Dar, dupa vine carcotasu si zice “8 minute de mers cum?”.

    Ca google.

  19. Sarius says:

    @ Orbu’: Mă, eu unul am ieșit ieftin, spre deosebire de tipul de a cumpărat de la mine. Bine, am făcut și alte acte la notaru’ respectiv (înainte să aflu că e prieten cu verișoara soției gen) și tot așa, a avut prețuri sensibil mai mici decât alți notari. PLM. Oricum, mă depășește chestia cu notarii agreați de bancă. Mă rog, nu mă depășește, da’ sunt curios ce pulă și cum a supt-o respectiva ca să pună mâna pe așa ceva.

    @ Animaloo:
    Poate vrei să-ți dau exemple de „apartament situat la 15 minute de Mamaia”, da’ nu spune omu’ că sunt 15 minute cu mașina (dacă nu e traficul aglomerat, lol), adică așa, pe la 5-6-7 km de Mamaia. Păi, să-i tot fuți în gură.

    Cât despre „în vecinătatea”, PLM, așa e și prin CT. Și probabil prin toate orașele din Romanistan e cam tot la fel, e imposibil să n-ai școală/liceu/biserică/farmacie/sală de jocuri de noroc/birt/supermarket/hypermarket la 1-2-3 sute de metri de unde stai, aș zice.

  20. 0040 says:

    +1 @jegosii de notari. Niste jeguri.

    Ca tot s-a vorbit de Militari Rezidence : Am o cunostinta in zona pe care o mai vizitam candva demult. Nu-mi venea sa cred cum cresteau blocurile acolo. Sapau o gropita de 2 m adancime, nu tasau nimic si incepeau sa toarne temelia. Pai nene constructor nu iti construiesti casa cu parter ci bloc cu 8 etaje. Este de mirare cum nu incep sa se afunde in pamant. Probabil ca la primul cutremur vor ajunge ca alea de la Izmit (a fost un mare cutremur in urma cu ceva ani si blocurile alea s-au …. rasturnat din cauza ca nu aveau temelie)

    :))))))) Unii chiar au pus poze lol
    http://www.royal-residence.ro/constructie ( scroll down for pics )

    Sapau o gropita de 2 m adancime

    Cred ca te referi la gropitza din mijloc… ca asa, la ochi… are cam 1m.
    http://www.royal-residence.ro/images/galerie/05.jpg

  21. buntzi says:

    Tot e bine, aici se dau distanțe de-astea gen “10 minutes away from x” dar uită să spună că sunt de fapt 10 minutes DRIVE. Și după cum mai zicea unul “most probably friday night around 2AM, otherwise consider at least 30 minutes”

  22. animaloo says:

    Poate vrei să-ți dau exemple de

    Nu e nevoie, ca le stiu 🙂
    Si ce nu inteleg, bine, ma fac ca nu inteleg, este: cat pula mea de greu este sa pui link de pe gmaps? Nici macar nu trebuie sa mai scrii nimic despre “vecinatati”. Eventual, cum e la mine ca cica scoala de care apartin e buna. Informatii pe care nu le gasesti la o cautare simpla. Altfel, link pe gmaps: vezi exact cat e pana la metrou, cat e pana la piata, cat e pana la autobuz etc.

  23. Sarius says:

    @ Animaloo: boss, da’ cine a zis că nu sunt link-uri pe GMaps? Ori pe OLX ori pe Okazii, nu mai știu pe care, la anunțurile imobiliare ai pin pus pe hartă. Problema e că majoritatea pin-urilor sunt puse ca pula, adică tot la ceva distanță de blocul unde e apartamentul. Asta o spun pe verificate, ăla care a pus pin-ul l-a pus la vreo 2 km de intersecție și apartamentul era la 50 de metri de intersecție, gen. Mă gândesc că asta e o tactică de-a agențiilor, să nu dea locația exactă ca să nu știe clientu’ blocu’ și să nu meargă direct la cumpărător, șuntând agenția.

    PLM, poți să aproximezi unde e din alte chestii din anunț, că la anunțurile cu hartă aveau trecute manevre gen „300 m de Lidl”, „150 m de stația X de RATC” and co., și-atunci dacă ști orașul poți aproxima cam pe unde e. Problema e că nici în alea nu e bine să ai încredere, pentru că pantof.

  24. animaloo says:

    pai, eu intrebam de pin sau de adresa exacta?

  25. Deria says:

    @Mano

    Esti fraier daca nu pui TM pe limbaj si nu ceri comision de la fiecare ce-ti imprumuta expresiile. Se zice cacopierea e cea mai buna forma de admiratie, da’ nu tine de cald. Pe cand comisionu’…

  26. Deria says:

    Lamuriti-ma si pe mine, m-a ajutat un om de-am carat de la etajul 2 la parter mai multi saci cu carti si de la parter, in 2 transe, la centrul de reciclare. I-a carat cu carutul, nu in brate. I-am dat mobila gratis si 10 lei. N-a comentat. Ulterior m-a ajutat sa mai car in 2 transe alti saci, tot cu carutul, dar nu i-a mai carat si de sus pana jos, doar de jos la centru. I-am mai dat 15 lei si a parut nemultumit.

    I-am dat prea putin sau e doar romulan? Mobila mai am sa-i dau.

  27. Andrea says:

    Ce ti iei in ziua de azi de 10 lei, o cola? 😆

  28. animaloo says:

    cat a durat toata actiunea?
    ce mobila i-ai dat?

  29. Deria says:

    Habar n-am cat a durat, ca n-am cronometrat. In jur de o ora, probabil. Centrul de colectare e la 2 strazi distanta, ajungi in 10 minute pe jos.

    Mobila = dulap cu 3 usi, biblioteca, birou, scaun, lada pat, corp de mobila cu oglinda. Si mai am de dat destula, daca o vrea-o. Nu ma intereseaza ce face cu ea.

    Andrea, sa-si ia ce vrea el. De care Cola? Poa’ sa-si ia de 2 litri juma’, ii ramane si rest. Eu tre’ sa iau pastile ca sa pot face fata debarasatului. Si daca as plati oameni sa faca asta in locul meu – presupunand ca ne-am intelege la pret – tot ar trebui sa stau dupa curu’ lor, cu ei, acolo, sa nu dispara chestii.

  30. Big A says:

    @Deria. Faptul că nu a comentat prima dată, nu înseamnă ca prima data a fost mulțumit. Poate doar s-a abținut. In pkus, zici ca prima dată i-ai dat, pe doua drumuri, mobila plus 10 lei. Adica “jumătate de mobilă” plus 5 lei pe cursă. A doua oară i-ai dat 15 lei si atât. Matematic, dacă mobila aia de la prima cursa nu face mai putin de 20 lei, a iesit mai bine la prima cursă.
    Sau, mai degrabă e roman si gata ca, imi inchipui ca dacă era in stare sa rezolve ecuatia de mai sus, poate traia din altceva decât din ecologie cu caruțul.

  31. Razvan says:

    m-a cam durut la anason

    De aici mi-am dat seama … ba puscarie te-ai mutat si n-ai zis nimic ?

    era că e la nici 100 de metri de unde stăteam înainte

    Deci … tot 5 minute fac pana la tine pe jos.

    @sarius cand vin in constanta udam apartamentu, noh ce sa zic … bravo man sa il stapaniti sanatosi !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.