Erdely a mienk
Erau trei. Alergau spre mine agitandu-si armele.
Nu vedeam legatura cu mine, dar nu stai sa pui intrebari de-astea. Ca orice om plin de curaj, am rupt-o la fuga. Erau 35 de grade afara, iar eu fugeam mancand pamantul. Aveam tricoul ala negru si larg pe mine si ma intrebam de ce dracu’ sunt atat de idiot incat sa port un tricou negru la 35 de grade.
Din cand in cand ma uitam in spate. Alergau in continuare spre mine. Nu era o confuzie, nu mi se parea – pe mine ma alergau. Castigau teren si trebuia sa fac ceva. Am cotit pe o strada si-am ajuns la o intersectie. Spatele mele era rece si transpirat si mi se parea amuzant ca la temperatura aia iti poate fi frig. Dar poate.
Nu aveam timp sa ma uit, nu aveam timp sa ma gandesc. Am facut stanga. Fugeam in continuare, dar simteam ca-mi pierd suflul. Am ajuns la un parc si nu stiu de ce m-am dus in parc, dar acolo m-am dus. Stateam ascuns dupa un copac, privind spre intersectie. Doi dintre ei o luasera in directii diferite, dar al treilea venea in continuare spre mine. Chiar si de la distanta aia l-am auzit spunand “se vede o umbra dupa copacul ala”. Futu-ti soarele ma-tii sa-ti fut…
Am luat o piatra de pe jos si am asteptat. Un glont s-a infipt in pamant langa mine, dar nu m-am miscat. Ii ascultam pasii. Se apropia de copac. Nu stiam de ce se intampla asta, dar era clar ca ori eu, ori el. So be it. Cand a ajuns suficient de aproape, am strans piatra si m-am ghemuit. Cand pasii au ajuns langa copac am sarit pe el. Cu toata forta pe care o mai aveam. Ultima chestie care mi-a trecut prin cap a fost ca daca nu-l nimeresc, macar o sa moara de scarba cand o sa puna mana pe hoitul meu transpirat, atat de transpirat incat si lui Jesus i s-ar fi facut sila.
Nevasta-mea plangea.
Statea pe marginea patului si plangea tinandu-si fata in maini. Nu mi-era clar daca se tinea de nas sau de ochi si mi-era prea greu sa ma trezesc. Aparent, ma tinea in brate cand am sarit spre ticalosul ala. D-aia aveam tot spatele transpirat. Si cand am sarit, am sarit. Am simtit o usoara durere in locul ala unde-am dat cu capul – capul cu care i-am stalcit mutra.
De obicei am ceva mesaje pe whatsapp pana-n ora 9. Ca buna iubi, ca …hau, ca miau, ce mai faci, tralala-uri de-astea. In dimineata asta n-am nici un mesaj. Well, shit.
Asa ajungi sa ai “twin bed” in dormitorul matrimonial :/.
Astia in UK nu-ti dau voie sa porti pistol/cutit/shuriken/sabie laser (ceva cu damage mai mic in dormitor) nici in somn?
Ajungi pe dracu’ – asa ajungi sa dormi pe canapea.
Io n-am mai avut demult vise d-astea. Dar pt orice eventualitate mi-am luat un pat de 2,4m latime 😀
Una din cele mai bune chestii pe care m-a invatat copilul (cand ii ieseau dintii) a fost cum sa dorm oricand, in orice pozitie, in orice obiect de la scaun masina pana la intins langa patul lui pregatit sa ma scol oricand sa il mangai pe spate si sa adorm in secunda urmatoare dupa ce a adormit el, si cel mai important, fara vise.
Auzisem o poveste despre o doamna care a ajuns la Urgenta cu gatul nitel frant dupa ce sotul ei, volleyball-ist profesionist, in somn, simtind ceva care parea asemanator unei mingi, a “servit-o”.
Ahahahhah
Retardata treaba, dar macar se pot bucura tipele casatorite cu de-astia care tasteaza. Cat timp nu viseaza ca dau cu tastatura de monitor…
Al Di Meola has joined the chat.
Al Di Meola has left the chat.
Eu recent am visat ca desfundam un wc-u si tot scoteam farfurii din el, erau chiar curate.
eu cand mi-am cumparat canapea am ales cea mai confortabila canapea, ca nu se stie niciodata cand o sa o folosesc.
nu e canapea din aia la care tragi un pat pliant, ci sezutul se trage putin apoi spatarul se rabateaza si se transforma in pat.
intinsa e chiar mai confortabila decat patul.
e atat de confortabila si moale incat imi place si cand stau pe canapea si ma uit la TV.
Ce fain scrii!
Arata-i veioza si zi-i ca bine ca nu te-ai visat cu Skornu-n mana, inconjurat de zombi si alti carcalaci.
Tu ai mers la alimentare si ai cerut Ardealul !
Esti bine? :))
And then I got off the bus.
Pe vremea cand Basescu abia ajunsese primar, eram urmarit de o haita de caini maidanezi. Si ma gandeam: de astia nu scap, trebuie sa-i trag una celui mai apropiat, ca sa-i descurajez pe restul. Asa ca i-am tras una cu piciorul, dar l-am nimerit in piept, nu in bot. A scheunat inabusit. M-a mirat ce moale era maidanezul ala. Era fundul neveste-mii, saraca !
Si, daca tot suntem la filozofie pe bordura, sa bag una gen zen koan de la nevasta-mea, care este absolventa a Facultatii de Filozofie.
Dormea ea acum vreun an cu fetita cea mica in pat (inca nu o intarcase, avea cam 1 an), iar asta mica e genul “mancarici-n-fund” – toata noaptea se rostogoleste, arunca din maini si picioare mai ceva ca aia de la Muay Thay. Si-i trage un picior peste gura din rasucire, un ushiro-ura-mawashi-geri, de-i clantzane bietei doamne plombele in somn.
A doua zi mi-a povestit ca se certa cu o persoana in vis si ca acea persoana i-a dat o palma peste gura. Cand s-a trezit naucita cu piciorul copilului pe fata a avut o dilema existentiala: ce-a fost mai intai, lovitura de picior sau visul ca ia o palma peste gura?
Daca zicem ca piciorul, cum de a avut timp creierul sa insaileze un scenariu atat de veridic in vis? Daca zicem ca palma din vis, creierul poate ghici atat de precis viitorul apropiat incat sa sincronizeze palma virtuala cu piciorul real? Daca zicem ca au fost simultane, atunci creierul poate dilata timpul din vis astfel incat sa se lege logic lucrurile? Caci nu visase pana atunci ca se plimba pe campii si i-a picat brusc un avion in cap, ci ca se certa cu o persoana agresiva. Va dati seama ce dilema? Mai ceva ca’n filmul Inception.
Am ras cu cafeaua pe nari si plm la aia cu scheunatul inabusit…