Everything’s gonna be alright

Scriu postu’ asta pentru pustime – si logic, aia nu-l vor citi. Da’ e OK, il las pe-aici, ca nu ma costa mare lucru.

Sa va spun cum a fost la mine.

Eram vazut drept “tocilar” in generala. Nu eram. Da’ asa eram vazut – pentru ca totul mi se parea foarte-foarte simplu, de inteles si de retinut. “Asa erau toti” ati zice. Dar nu, nu erau asa toti. Erau cei mai multi, dar nu toti. Si, pana la urma, nu eram chiar cel mai de chef tip. Unii mai beau o bere prin a VIII-a, treburi de-astea. Eu nu. Daca la vremea aia ar fi fost petreceri, as fi fost primul care nu ar fi fost invitat lol. Pentru ca, pe langa faptul ca eram vazut drept tocilar, eram la fel de sociabil ca acum si nu-mi era prea jena sa-i privesc cu sictir pe restul.

Am terminat generala fara sa sarut vreo tipa (vorbesc de un sarut de-ala de doamne-ajuta, nu de harneli cu pupat) Nu, serios. Abia la “balul” de terminare a clasei a VIII-a am sarutat si eu o tipa – dar se terminase clasa deja, deci…Fie vorba intre noi, am incercat eu sa … mai mult decat s-o sarut, da’ nu mi-a mers. Nu mi-a mers pentru ca la 14 ani eram inca un papagal feroce.

Am avut un dram de noroc de m-a futut si pe mine o tipa intre a VIII-a si a IX-a. Si pe urma, toata clasa a IX-a…nimic. Cred ca mai mult futeau eunucii ca mine, plm. Nu mai eram bou-vagon, dar eram “boboc”. Pustan. Si oricat de nebou-vagon eram, tot nu ma lua vreo tipa in serios. C-asa era pe-atunci. Alea din a IX-a salivau la aia de a XI-a sau a XII-a. N-aveai cu cine, pe cinstea mea. Cel putin eu n-aveam cu cine. In schimb, in clasa a IX-a, colegul meu de banca (pentru scurt timp, ca pe urma l-a mutat o profesoara in alta banca, iar pe mine m-a mutat langa un vecin – statea in blocul alaturat) mi-a umplut capul de “calculator, calculator”. Ala avea un PC, ceva 386 cu vreo 4 mega, cred. Si, din una-n alta, haida pe la el sa vad, sa ma joc, sa-mi arate una alta, treburi. Asa ca in cele din urma l-am convins pe tata sa-mi ia si mie un PC. 286 cu 2 mega, cu monitor alb-negru, dar plm, PC. Apoi, noul coleg de banca si-a luat si el nu stiu ce PC. Racheta pe langa ale noastre, taticule – 486 cu vreo 8 mega si nu stiu ce alte vrajeli. SF. Iar fereastra de pe holul din fata usii lui de la apartament “se vedea” cu fereastra de la baie de la ai mei. Ghici cine tragea cablul de cupru furgasit nu stiu de unde si bagat in modem si avea “retea”? Si da-i cu adtp (pula atdt pe linie cu cuplaj) si cu athuri si cu alte rahaturi. Si mai cu niste jocuri de la M (primul coleg de banca), mai cu un ATDP spre V (al doilea coleg), am ajuns sa caut jocuri prin Bucuresti si pe la CERF-uri si alte alea si am ajuns in cele din urma in gasca aia pe unde lumea invartea cardurile si treburile. Iar de-acolo la exploituri si linux si alte alea au fost doar cativa pasi.

Prin a X-a au mai inceput tipele sa-si mai desfaca picioarele mai cu talent, ca pana atunci, doamne-ajuta si bataturi in palma cat cuprinde. Dar, intr-un fel, tot cam fraier eram. Inca eram un tip amabil si simpatic foc si alte alea si inca mai credeam ca toata lumea trebuie sa se inteleaga si herpaderp. Bineinteles ca lumea nu functiona asa. In cele din urma am ajuns la niste cursuri de jurnalism. Normal ca ma durea-n pula pe mine de ziare ca pe soarece-n siloz, dar m-a combinat colegul de banca sa mergem acolo ca “sunt gagici”. Si erau. Cam uratele, cam proaste facute gramezi, dar…eram fara concurenta. Ca alti tipi care mergeau acolo mergeau din pasiune si convingere. Ati vazut vreodata cum arata un jurnalist din convingere? CTP era frumos pe langa ei. D-aia adusi de Melania Vergu si Eugen Popescu gen. Te speriai de ei in pula mea. Da’ mie-mi convenea – eram ca Adrian Copilu’ Minune si Costa Ionita: fara concurenta. P-acolo l-am cunoscut si pe Para, la iesirile la bere de dupa. Si asta tot cu PC-urile si treburi. Si mai un drum, mai un joc, mai chestii, calculatoare, alea.

Daca am intrat in liceu la fel de inutil ca orice pustan de 14 ani, am iesit de-acolo si mai inutil. Daca la 14 ani nu puteam face nimic util societatii, la 18 ani puteam face doar chestii inutile societatii – ba chiar pedepsite de catre lege si societate.

In facultate va spun sincer ca erau mai prosti ca mine. Profesorii, adica. Examenul la informatica era “explicati functiile copy si paste din word”. Si nu, nu in anul I. Sigur, nu era de informatica, da’ totusi. Iar la psihologie ne explicau aia de potasiu si plmuri (da, stiu, necesar, dar modul ala de a preda…). Atat de utila a fost si aia.

Daca tipe am tot “avut”, o gagica “serioasa” n-am avut pana pe la vreo 23 de ani sau 24, nu mai tin minte. Si “serioasa” dupa standardele de-atunci – care, fie vorba intre noi, nu erau prea ridicate. Cand s-a terminat si cu ea, in cele din urma (definitiv, dupa niste perioade de on-off), eram la capitolul relatii la fel de inutil ca unul de 14 ani. Ma rog, hai, nu chiar, da’ pe-aproape. Pentru ca toate tipele cu care fusesem eu in vreo relatie erau ceea ce in ziua de azi s-ar numi “toxice”. Care mai de care mai cu probleme. Ori la cap, ori de alta natura. Efectiv erau mai reusite tipele alea de-o seara (si eu mai mult in liga aia am jucat; gen nu total, da’ macar 99%). La aia ma pricepeam mai bine. Era mai simplu cu irc-ul. Tipa si seara/ziua. Sau, de ce nu, tipele si ziua.

In cele din urma am ajuns sa ma pricep destul de bine la partea asta cu linux si cu retele si cu baze de date si cu pula mea. Cu ceva joburi nu prea reusite, da’ suficient de bine platite. Pe Ondilol am vazut-o prima data cand aveam deja 30 de ani. Iar cand am invitat-o la mine m-am gandit ca o sa fie o tavaleala-doua si fiecare cu drumul lui pe urma. N-am planificat nimic mai departe.

Hai sa n-o lungesc aiurea. Ce vreau sa va spun – pustanilor, adica – e chestia asta:

Bai, a fost o pura intamplare.

A fost o pura intamplare ca am avut un coleg de banca care mi-a luat ochii cu jocuri penibile pe PC. Daca le-ati vedea azi (gen Dune 1, Wolf 3d, Hocus Pocus, de-astea care mergeau pe 286…) ati rade cu lacrimi de patratele alea cu care petreceam eu ore-n sir. A fost o pura intamplare ca al doilea coleg de banca era vecin si avea si el PC si haida cu cablul de cupru si intelegerea unui modem. A fost o pura intamplare ca m-am dus la berea aia pe urma unde l-am cunoscut pe Para. Si tot asa.

Tot o pura intamplare a fost ca mi-a scris un email actuala sotie pe vremuri, cand n-aveam mai nimic de discutat cu ea.

Liceul nu m-a ajutat cu nimic. Facultatea nici atat. Doar mi-au acutizat un pic senzatia aia de disperare de “eu ce pula mea o sa ma fac mai incolo, ai mei au joburi, treburi, eu ce pula mea o sa fac, holy shit”. Glorioasa educatie pe care o trambiteaza Romania (sa bage unul ceva harneala cu “olimpicii”) a valorat zero barat. Nu m-ar angaja nimeni nici sa sterg la cur italieni batrani in baza ei.

Iar chestiile alea care m-au ajutat pe mine au mers si-n alte directii. Para n-avea treaba cu IT-ul. El facea tehnoredactare and shit. Nu-si primise salariul de nu stiu cate luni cand l-am angajat cu tupeu in locul meu la o firma, pe IT. Cu interviu fake and shit. Iar acum e IT manager. Si asta pentru ca am mers la o bere pe la vreo 15-16 ani. Alex la fel, e pe-aici in IT, face si el o carca de bani. Tot asa, i-am facut rost de-un job ca radeam pe IRC. Ca el facuse ceva Romano-Americana cu care ar fi facut o contabilitate de mama-mama. Cu Vladut radeam la WoW si-i si el p-aici prin IT. Cu Florin radeam la WoW in timp ce spala vase si e si el acum in IT p-aici. Si toate astea pentru ca nu mai stiu ce profesor/profesoara a hotarat ca nu-i convine ca stau eu in banca acolo cu M si m-a mutat. Ca de la asta a pornit. Ce romana, ce matematica, ce geografie, ce vrajeli. Nu, tata – nu i-a convenit cuiva faptul ca eu si colegul radeam ca prostii in timpul orei si ne-a mutat. Si-a pus in miscare toate chestiile astea.

Asa ca, daca din intamplare esti prin liceu sau printr-o facultate de-aia standard (adica inutila) si nu vezi nici un viitor, nu te agita prea tare. Daca ai deja vreo 24 de ani si tot zero barat esti la capitolul relatii, nu te agita prea tare. Si toate chestiile alea care se presupune c-ar trebui sa-ti aduca nu stiu ce, toate cacaturile alea pe care poate le vezi tot asa, inutile, inutile vor ramane. Nu-i cazul sa-ti smulgi parul din cap ca vai, ce-o sa ma fac, ce-o sa … Pentru ca, in cele din urma, totul va fi OK. Pe plan personal. Pe plan profesional. Pe toate. Si foarte probabil va deveni OK cu totul intamplator, nu conform unui plan bine pus la punct. Pentru ca asa-i viata.

Dar serios acum, nu va faceti griji. Pana si cei mari ratati se descurca in cele din urma. De pilda, portarul de la Liverpool…

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

27 Responses to “Everything’s gonna be alright”

  1. Adi says:

    Babylon 5, seria 2, ep. 19, “Here comes the inquisitor”. Din memorie, ca nu m-am apropiat de un computer de 10 zile , ca sa verific. E vorba de discutia despre cine esti, ca ai taiat comentariile prea devreme.

  2. Mikimoto says:

    In the end, everything will be alright. If it’s not alright, then yet it’s not the end… :)))

  3. 0040 says:

    Felicitari.

    Numai ca viata e mai ciudata, pentru unii muma pentru altii ciuma. Pentru unii pica o “ocazie” pentru altii pica cate o “ciuma”.

  4. Mikimoto says:

    Pun si io o intrebare, un pic off topic, dar daca tot se-aduna lumea…

    Mult timp I-am urat cu pasiune pe fosta soacra si pe fostul socru, consider and ca ei au fost factorii de baza care au dus la divortul meu de fosta sotie.

    In retrospectiva, desi aparent sunt un loser – nex copii, nema relatie stabila – ma simt excelent in pielea mea de acum. Am futut in ultimii 6 ani – de la divort- mai multe femei decat in ultimii 20 de ani premergatori, job bun, bani cacalau, totul numai pentru mine! :)))

    Luna asta ambii au dat coltul, am aflat de la prietenii comuni, intai ea si apoi el. In exact 30 de zile.

    I-am gasit la obituaries, cu poze & shit, si mi-au dat lacrimile. Nu am plans cand mi-am spart rotula intr-un accident, dar am plans pentru ei. De 2 ori.

    Sunt slab, sunt doar uman, imbatranesc?…

  5. Manowar says:

    Sunt slab, sunt doar uman, imbatranesc?…

    Cel mai probabil esti slab si uman. Au murit aia si nu plangi ca au murit ei. Plangi ca vei muri si tu. Iar pana atunci, te degradezi. The usual.

    In the end..we all burn. Pampam.

  6. Mikimoto says:

    Actually, they both burned. Literally…

    Si cred ca ai foarte mare dreptate: cel mai mult m-a dat peste cap gandul ca pana mai acum erau fiinte din carne si oase, si apoi au devenit brusc doi pumni de cenusa.

    Si ca sa fiu macabru pana la capat, cred ca asta e cel mai cool blestem:

    Pune-ti-ar copiii cenusa in clepsidra, sa n-ai odihna nici mort!… :)))

  7. Dan says:

    @Manowar:

    Babylon 5, seria 2, ep. 19, “Here comes the inquisitor”. Din memorie, ca nu m-am apropiat de un computer de 10 zile , ca sa verific. E vorba de discutia despre cine esti, ca ai taiat comentariile prea devreme.

    Dar chiar, de ce taiasesi, bre, comentariile la articolul ala? Ma apucasem deja sa ticluiesc recenzia mea negativa si refractara, cum imi e obiceiul, si nu am apucasem sa o scriu. Noroc cu Orbu ca a apucat el, ideile mele erau similare cu ale lui.

    On-topic:
    articolul asta parca cere sa fie furat. Inb4 ca apare si la zo… altii.

  8. Bogymeister says:

    Prajeala asta sinistra cu educatia romulana ma face sa dau ochii peste cap de fiecare data cand o aud. Te invata fix pula si-i utila ca igrasia, din liceu de info si facultate de automatica am iesit cu fix pula skilluri, puteam sa ma duc la carat caramizi pe santier glorios cu diploma in mana.

    Dar, din pura intamplare, s-a lipit ceva IT de tartacuta si iaca a fost bine. Dar eu cred ca e important sa si vrei sa faci ceva in viata ca degeaba iti bat oportunitatile la usa daca in loc sa profiti de ele si pui osu la treaba stai cu degetu-n nas.

  9. Manowar says:

    Dar chiar, de ce taiasesi, bre, comentariile la articolul ala? Ma apucasem deja sa ticluiesc recenzia mea negativa si refractara,

    Pentru ca erau idioate. Si o adunatura de oameni care ticluieste cacaturi negative si refractare si pula mea mai stie cum nu inseamna nimic pentru mine. Imi consuma spatiul pe disk si nu-l plateste, iar aici nu-i local council si nu acord housing benefits.

    Era o idee simpla acolo, fara vreo legatura cu mine: foarte-foarte multi oameni isi pierd identitatea. Cum o fi ea, daca o fi macar. Si-n lipsa ei incep sa-si defineasca alta.

    Tu ai facebook. Doua conturi chiar. Uita-te la cunostintele si prietenii tai de varsta ta. Si-ti spun de-acum ce o sa vezi. La femei, o sa vezi ca se definesc prin copiii lor. Nu e vorba de o evolutie normala a lucrurilor in care si chestia aia (boracul sau orice altceva) devine o mica parte din tine, din noua ta identitate. Nu. E vorba de suprimarea completa a celei vechi. Intreab-o pe una de aia ce mai face. Si o sa afli ca “noi” (i.e ea si boracul, adica doar boracul) “am” facut caca azi. Apoi treci la barbati. Definiti de jobul lor, de pula mea, de whatever.

    Si-ti garantez ca – daca-i stii de destula vreme, evident – o sa-ti amintesti cu un pic de efort ca aveau ceva pasiuni. Nu prea stiu de care si nu ma intereseaza. Poate tipa era pasionata de desenat sau pictat – random, asa. OK, intreab-o cand a mai desenat sau pictat ceva. Sau cand a mai fost la expozitia cutare. Poate tipul era pasionat de, nu stiu, rock sau rap sau mortii lui. Intreaba-l cand a fost ultima data la un concert d-ala sau cand si-a mai cumparat un CD sau niste mp3-uri (un exemplu prost, ca oricum le fura toata lumea, da’ intelegi tu ideea).

    O sa afli – deloc surprinzator – ca nu mai face nimeni de-astea.

    Nimeni nu se mai joaca pentru ca vai, “noi” nu avem timp de asa ceva, pentru ca borac. Ar fi imatur, o pierdere de vreme. Pasiunile noastre – fix alea au ajuns imature si o pierdere de vreme. Noi nu mai ascultam muzica d-aia, ci doar muzica d-aia ca lumea fara cuvinte (Cheloo), ca aia veche nu se potriveste cu noua identitate pe care incercam sa ne-o asumam. Noi nu mai injuram in public si nu mai facem nimic care sa arate ca noi suntem noi pentru ca ceea ce-nseamna “noi” nu se potriveste-n peisaj cu noul “noi”. Pula mea, as putea paria ca nimeni nu mai fute-n cur sau intre tate, ca acum sunt oameni seriosi, gen.

    Si habar n-am ce le trece prin cap altora, da’ eu ma uit la oamenii aia si ma intreb de ce nu se sinucid, sa se scuteasca de chinuri.

    Nu-i vorba ca nu accept o evolutie normala, in care niste lucruri se schimba si in care ceea ce te defineste se mai extinde, se mai modifica pe alaturi, se mai pula mea. Nu-i vorba ca nu accept maturizarea. Accept ca de la o varsta (si un job) incolo nu-ti mai arde sa asculti gangsta bullshit sau singleurile scoase de unul care prezinta xfactor sau alte alea. Inteleg, accept. Ce mi se pare penibil e cand nici macar nu mai stii cine erai sau esti.

    Normal ca lucrurile se schimba. Poate se numeste evolutie, poate-i fix opusul, nu-i treaba mea sa judec asta. Normal ca daca ai 3 boraci pe care trebuie sa-i hranesti si sa-i schimbi nu prea mai ai timp de mers de concerte. Alegerile tale, consecintele tale, treaba ta. Eu nu am scris ala pentru a arunca cu cacat sau ceva, ca nu ma intereseaza. Am scris ala pe post de wake up call pentru cei care-s atat de prinsi in falsificarea propriei persoane incat mai au nitel pana zboara de pe marginea prapastiei. Toti am fost la o varsta la care am vrut sa facem chestii, da’ nu le-am facut ca n-am putut. Poate am vrut sa mergem intr-o excursie si n-am putut. Poate am vrut sa ne luam dracu’ stie ce placa video sa jucam nu stiu ce joc epic. Poate am vrut sa mergem la coispe filme. Si timpul a trecut si-am ajuns sa ne permitem toate alea. Da’ ce folos ca ne permitem daca nu le mai facem, ca acum credem ca trebuie sa fim altfel, ca .. avem impresia ca se asteapta societatea de la noi la…nu stiu ce?

    Ma doare-n pula ca nu l-ati inteles voi, restu’. Efectiv mi se rupe pula. Si ma doare mintea cand vad ca vine cate unul sa-si dea cu parerea si sa incearca sa-nteleaga cine stie ce dedesubturi inexistente si ce spune paragraful cutare despre mine. Deeeerrrrp. Ca si cum ati avea inteligenta necesara pentru a intelege daca chiar as vrea sa spun ceva despre mine.

    As if, you pitiful niggers. As if. Pe langa asta, mi-e scarba de sportul asta national de a incerca voi sa va uitati pe gaura cheii – chiar si-atunci cand nu exista o usa. Poate-poate a spus ceva din care pot sa trag o concluzie. Poate-poate e rost de ceva barfa. De ceva telenovela. Poate-poate! Manca-mi-ati pula de tristi abonati la Sclava Isaura. Honestly, suck me dry you sad fucks.

    D-aia am inchis comentariile si d-aia o sa le sterg pe urmatoarele pe tema daca mai vad. Ticluiti in liniste si spuneti-i cuiva caruia-i pasa. Eu nu-s unul dintre aia. Alternativ bagati ceva camomille si ganditi-va in tacere la faptul ca nu fiecare post vi se adreseaza voua personal si ca poate, doar poate, pur si simplu nu va duce mintea sa intelegeti niste lucruri. Nu-i o rusine. Nici eu nu-nteleg aproape nimic daca-i ceva legat de fizica. Da’ nu ma duc sa-mi dau cu parerea cand mai publica vreun om de stiinta ceva. Ca stiu ca-i peste nivelul meu si nu ma duce capul. Ghinion. Si la fel stau lucrurile la multe alte capitole. Nu-s in stare nici sa setez un smartphone sa faca taskuri banale fara ajutor.

    Ai zice ca-i cam nepoliticos ce-am scris in comentariul asta. Si-ai avea dreptate. Dar eu nu-s senior pula mea. Ala-i doar un job. Nu. Eu sunt Manowar – baiatu’ ala usor antisocial care asculta metale grele si rapide, se joaca jocuri Blizzard si-are cultura de coltu’ strazii. Asa vorbesc. Ma doare-n pula de ce impresie las, ca nu sunt nici baiatu’ ala care face bani pe internet – ala-i doar un bonus insignfiant de-o cafea and shit. Si daca nu va duce capul sa-ntelegeti o chestie atat de banala, nu-mi sunt de folos comentariile voastre. Reprezinta doar zgomotul facut de prosti, nimic mai mult. Iar eu pur si simplu rotesc potentiometrul.

    …ticluit cacaturi? Bai, never forget: You have no point. You have no meaning. You have no significance. You will be forgotten. Godspeed.

    Cat despre mine, nu va mai faceti atatea griji. Eu in continuare am playlistu’ plin de heavy si speed si ma doare-n pula daca nu-i place cuiva. Nevasta-mea in continuare asculta muzica ei dubioasa. Si-i mai greu cu timpul si cu pula mea cand se schimba niste chestii. Da’ mai aranjam diverse pe alocuri si mai mergem la o terasa doar noi doi. Mai mergem la un film doar noi doi. Mai face fiecare ceva ce-i place doar lui/ei. Mai facem glume imature si penibile si de cacat la care radem doar noi. Si ne primim invitatii in trening si tricou lalau si cu parul nearanjat. Nu-mi pun camasa nu stiu care si pantofii nu stiu cum c-am invitati. Sigur, s-ar potrivi, ca totusi, sunt gigi corporatistul cu venitul x si herpaderp. But that’s not me. Asa ca-i primesc fara camasa si nu le-arunc in brate boracu’ si nu-l pun sa le zica o poezie.

    Mie mi-e suficient daca a inteles macar un om textul ala si daca-si mai aduce aminte sa mai traiasca si doar pentru el/ea din cand in cand. Iar daca nu, atata paguba. Nu-i ca si cand m-ar surprinde prea mult.

  10. Magul says:

    Mda, imi asum riscul ca se sterge postul.
    De cand ma stiu am fost in conflict cu o gramada de norme si reguli sociale. Chestia asta s-a adancit dramatic odata cu asa-zisa integrarea in societate si asa-zisele lucruri pe care trebuie sa le faci.
    In urma cu vreo 2 ai m-am lovit de un zid. Nu vedeam un sens existentei mele, lucrurile pe care cica trebuia sa le fac si sa-mi placa si care implineau restul oaenilor nu ma incantau deloc.
    Dupa niste ciocane in cap am avut o revelatie. O idee germinala despre ce as vrea sa fac si sa fiu. Si am inceput sa o defalchez, sa merg spre ea cu pasi mici, sa ma documentez, sa fac planuri.
    Si merge. Incet, dar merge. De atunci sunt mult mai linistit. Si is hotarat sa fac ce pot sa metin ritmul.

  11. Big A says:

    @Manowar: pe cât pariem? 😀

  12. Deria says:

    Si cred ca ai foarte mare dreptate: cel mai mult m-a dat peste cap gandul ca pana mai acum erau fiinte din carne si oase, si apoi au devenit brusc doi pumni de cenusa.

    Meh… Nu-i asa mare scofala. Eu cu copiii am ce am si cu animalele. Bine, nu nediscriminat.

  13. Big A says:

    @Manowar. Cred ca toti avem, undeva in trecut, nuste nex-uri de-astea. Care ne-au impins pe un anumit drum, apoi pe altul, apou pe altul, pana am ajuns aici, azi. Banale in sine – mutatul cu un coleg in banca – dar determinante, per total.
    Nu stiu dacă te-ai gandit vreodată la modul serios, ba, daca nu ajungeam sa fac “asta”, oare ce făceam acum? Nu, nu cred ca ai fi ajuns pe santier dar nici nu ma hazardez sa incerc eu sa ghicesc ce altceva ai fi putut ajunge. Chiar e tampenie sa aibpretentii ca cunosti pe cineva atat de bine incat sa spui tu despre el chestii pe care, probabil, nici macar el nu e in stare. Whatever, alta era ideea: as fi fost curios sa stiu nu ce crezi tu ca ai fi facut daca nu faceai IT ci ce esti ABSOLUT SIGUR ca n-ai fi facut in veci. Ca meserie. Lasand din start la o parte chestiile pentru care imi trebuiau anumite inclinatii (artă, sport,scris plm), eu unul sunt sigur, de exemplu, ca n-as fi ajuns niciodata inginer, it-st, preot sau chestii care se fac pe sus, plm, pilot, alpinist, macaragiu…

  14. Manowar says:

    Dracu’ stie.
    Nimic la buget, nimic care sa implice aplaudat la comanda.
    Probabil as fi ramas pe partea cu furatul sau cu presa. Sau m-as fi casatorit cu una din tipele din trecut cu tatici bine pozitionati si ajungeam plasat si eu pe undeva. Depinde de cat de disperat as fi fost.

    …desi, obiectiv vorbind, fara a da in treaba cu pc-urile, probabil as fi putut fi aproximativ orice. Nu de alta, dar pana atunci eram cam de 9 in medie, cu 10 la matematica si chimie (dintre chestiile utile). Nu stiu ce as fi putut face cu alea.

  15. super_fotbal says:

    O sa fie bine, daca nu o sa fie rau.
    Din ce vad la tine, da se poate ca pe la 30 de ani sa se schimbe totul si sa fie ok. Eu vad sansa unui job cu peste o suta de mii pe an dupa ce trec de 30, dar nu e garantat.
    Cum vad eu situatia momentan joburile ce le poti avea pana in 30 te cam limiteaza, gen ca graduate sunt cam slabe sanse sa sari de 30.000. Si cu salariul asta nu faci mare branza. Am doi care au reusit sa isi ia case pana in 30, unul sta in luton si unu in dunstable si nu sunt prea fericiti, nu ii invidiez prea tare.
    Ca recomandare pentru tineri, eu i-as sfatui sa se gandeasca inainte de a da la facultate ca sa nu isi iroseasca timpul. La mine din o suta, suntem patru sau cinci care facem chestii in domeniu. Una este chiar vanzatoare la un magazin de icoane in galati, asa e cand iei examenele cu casca in ureche si te futi cu tocilari ca sa iti faca proiectele tu neavand treaba cu nimic, putea face asta si fara sa piarda bani si timp prin bucuresti. Chiar si eu ma uit ca daca dupa liceu imi bagam picioarele si ma urcam intr-un microbuz cu o suta de lire/euro in buzunar, acum cred ca castigam mai multi bani. Dar nu am facut asta asa ca nu mai pot face mare lucru in privinta asta.
    Nu as recomanda nimanui sa mai creada ca e vestul salbatic, doar daca stiu ei sigur ca e vestul salbatic unde vor sa se angajeze sau au un Manowar care sa ii bage. Altfel risca sa isi ia un job la mecdonaltz pana cade jobul cu bani multi din cer, dar nici alea nu mai sunt asa sigure ca eu ma simt mult mai bine cand comand de pe tableta aia a lor.

  16. Manowar says:

    @Manowar: pe cât pariem? ?

    Stai linistit. Pentru aia care bantuie p-aici de ceva vreme si au si citit niste chestii…o sa fie OK. Imi mai scriu din cand in cand unii dintre ei sa-mi spuna ca i-am ajutat sa, ca au inteles ca, ca au facut X si Y si a mers bine si herpaderp.

    Pentru restul, adica pentru aia care mai trec p-aici din ani in paste si oricum nu-nteleg nimic…treaba lor. Aia trec scurt p-aici, mai maraie, ma mai injura, eu ii bag in spam si mi se umple pula de lacrimi. Toata lumea-i fericita.

  17. Big A says:

    “Nimic la buget” dar, poate, ramâneai pe partea cu furatul. Hai, mă, ce dracu, furăm cirese din copac, in loc sa furam copacul? Cu livadă si deal cu tot, dacă tot e loc. Plus brațul Belina, dacă ne stă in drum.

    Ok, daca crezi ca aproape orice, hai sa te intreb eu, direct, de cateva meserii, vreo 3, mai mult sau mai puțin random, de fapt le-am ales in asa fel incat sa cam vină, macar aparent, in contradicție cu felul in care te vezi tu (pe partea cu interacțiunea cu oamenii, pe partea cu compromisurile in contra convingerilor, pe partea cu bagat pula instant si pe orice alte parti pe care le vei fi considerand tu ca definitorii, bune, rele, nu contează):
    Medic? De oameni, nu de pisici, nu vreau sa exagerez 😀 Daca da, de copii sau de maturi? Dar medic psihiatru? Sa vezi ce e dereglat in creierul unuia sau altuia. Sau legist, sa vezi daca dereglajul din creierul aluia e de la gaura de intrare sau de iesire a glontului?

    Jurist? Daca da, avocat (sa aperi), procuror (sa acuzi), judecator (sa decizi cine are dreptate) sau “doar” notar, sa stai cu curu pe scaun si sa te umpli de bani (nu ca n-ai putea s-o faci si ca judecator sau procuror, in “anumite” situatii).

    “Formator”? In sensul cel mai larg, de la invațător de scoală primară, la trainer de cosmonauti, plm, orice, antrenor sportiv, conferentiar pe subiecte motivationale, orice altceva iti da prin cap…Adica ceva in care nu (mai) solutionezi tu probleme, in schimb îi inveti pe altii cum sa o facă.

    Fă abstractie de faptul ca le-ai fi practicat in Ro sau afara, cu implicatii pe planul financiar si/sau al realizarii, al facutului de cariera etc. Raporeaza-te doar la cat de mult/putin ti s-ar fi potrivit una sau alta.

  18. Manowar says:

    @Big A: pai, le puteam face pe toate 3 daca nu ma bagam pe partea cu calculatoarele. Pentru ca daca nu ma bagam pe partea aia, probabil as fi vazut prima data la fata internetul prin 2000+. Si atunci deja as fi fost un alt spalat pe creier care n-ar fi vazut nimic in neregula cu Romania, ca aveam deja o varsta. Ba chiar si vreo nespalata la pizda pe-alaturi. Si daca tot ce-as fi stiut ar fi fost Romania, de ce nu? Mi s-ar fi parut totul normal. Eventual m-as fi crezut vreo scula pe bascula cu un salariu de 20 de milioane in 2000+

    “Nimic la buget” dar, poate, ramâneai pe partea cu furatul. Hai, mă, ce dracu, furăm cirese din copac, in loc sa furam copacul?

    De acord, dar la cirese poti merge singur si pastrezi cam tot ce furi. Si furi pentru tine. Fara martori, fara imparteli, fara obligatii ulterioare. E furt cinstit – ba chiar onorabil. Macar atat.

    …pe cand la buget, mda, furi tot copacul, da’ tie-ti raman vreascurile si taranului cu noroi intre degete ii ramane insula. Da’ riscu’ e al tau, desigur. Parca-parca nu-i de mine smenul ala. Nu tin sa fiu seful smecherilor, da’ nici mecla de sageata n-am.

    Stiu ca poate suna ciudat, dar mie nu mi-e jena de ce-am furat eu. In schimb mi-ar fi rusine de mine sa fur pentru Dragnea & co. Da-o-n pula mea, suntem hoti sau baieti de tigari?

    “Formator”? In sensul cel mai larg, de la invațător de scoală primară, la trainer de cosmonauti, plm, orice, antrenor sportiv, conferentiar pe subiecte motivationale, orice altceva iti da prin cap…Adica ceva in care nu (mai) solutionezi tu probleme, in schimb îi inveti pe altii cum sa o facă.

    Deja fac asta. Si, sincer, sunt foarte-foarte bun la asa ceva. Nu prea e frumos sa te lauzi singur, da’ inca n-am vazut un trainer mai bun ca mine. Da’ daca intalnesc vreodata unul, te anunt.

  19. Preafericitul Daniel says:

    Si eu bantui pe aici de ceva vreme, imi place ce scrii, mi-ai cofirmat unele lucruri pe care le vedeam deja si in unele posturi chiar m-ai ambitionat sa trag tare, pentru ca vad ca se poate.

  20. Big A says:

    Intrebarea nu era chiar asa, daca le puteai face. De putut, da, sa zicem ca le puteai, la o adica. In sensul ca, ok, faceai scolile necesare, luai ce patalamale erau de luat si le faceai, cum-necum.

    Dar nu de facut cum-necum era vorba. Da, teoretic putem (am fi putut) face mai toti aproape orice meserii dar, daca nu esti potrivit (unii zic “făcut”, dar nu e corect, decat poate acolo unde tine de chestii native, sporturi, arte…), e mai greu sa ajungi cu adevarat bun in meseria aia.
    Eu intrebam din perspectiva potrivelii cu meseriile alea. Că, uite, asta pe care o faci acum, pare să ti se potrivească. Spun “pare” pentru ca e maximul de parere pe care o pot emite, in conditiile in care nu stiu despre tine decat ceea ce citesc, adica prea putin, iar despre meseria ta stiu cam cat sa umplu verso-ul unui bilet de tramvai, cu scris mare. Asadar, neavand motive sa ma indoiesc, plec de la prezumtia ca tot ce spui este adevarat si ca esti bun in meseria ta. Deci, probabil, ti se potriveste. Cum spuneam, puteai sa o faci si fara sa ti se potriveasca dar, probabil, ai fi rămas la un nivel mediu, ca sa nu-i spun mediocru.

    Iar formator, din cate stiam, nu esti. Adică nu de meserie.Asta daca te referi la trainingurile tinute pe la muncă, despre care ai mai povestit. Cel putin din cate am inteles eu, sunt chestii ocazionale, asa, ca un fel de extra-spin-off-job, decurg din cealalta meserie, cea de bază, nu constituie meseria de bază.
    Daca, de fapt, te referi la altceva, gen blogul asta, faptul ca iti povestesti drumul/experientele/parerile si prin asta ii determini pe unii sa incerce sa le repete (drumul) sau sa achieseze la ele (parerile), ok, dar asta nu e o meserie, ca sa discutam despre potrivit cu ea. E doar o rezultantă a faptului ca “povesteşti”, din plictiseală si/sau din amuzament sau din orice alt motiv. Si unii rezonează.

  21. Manowar says:

    Iar formator, din cate stiam, nu esti. Adică nu de meserie.Asta daca te referi la trainingurile tinute pe la muncă, despre care ai mai povestit. Cel putin din cate am inteles eu, sunt chestii ocazionale, asa, ca un fel de extra-spin-off-job, decurg din cealalta meserie, cea de bază, nu constituie meseria de bază.”

    O fac ocazional pentru ca nu am suficient de castigat din asta. Dar sunt foarte, foarte bun la asta. O sa trebuiasca sa ma crezi pe cuvant, ca nu prea vad cine va veni sa-ti confirme. Am dubii c-o sa vina vreunu’ care-a fost la trainingurile mele sa-ti spuna “ba, da, chiar asa e”.

    O fac ocazional pentru ca doar bifez o casuta d-aia. Ca nimeni nu vrea cu adevarat sa ma ocup de asta. Sau, ma rog, ar vrea – da’ daca s-ar putea, s-o fac in timpul meu liber si preferabil pe doua cafele si-o bataie pe umar. Si normal ca nu ma prea inghesui.

    Eu intrebam din perspectiva potrivelii cu meseriile alea.

    Cu potriveala…adica, stiu eu, sa fac o chestie de care-s pasionat?

    Pai, as putea face (si/sau elimina) niste joburi necesare pentru cei ca tine. Singur si de vreo 10 ori mai bine decat iti poti imagina. Probabil c-as putea elimina – de unul singur – cam 90% din bugetari – si as face-o din pasiune/placere. Nu pentru ca urasc bugetarii sau ceva, ci pentru ca imi place ideea de a face lucrurile simple/usoare.

    Gandeste-te la orice tine de administratie la nivel local/national – eu o pot face mai usor si mai bine. Doar ca nimeni nu m-ar plati pentru asta. Cel mult m-ar decapita.

    Gandeste-te la orice tine de urmarirea/integrarea/analiza datelor la nivel local/national – si nu neaparat la modul “primarie”. Poti gandi si la nivelul “politie/dna/altele”. O pot face mai bine decat o fac aia de care stii tu. Doar ca, din nou, nimeni nu ma plateste pentru asta.

    Mi s-ar potrivi. La fel ca trainingu’. La fel ca altele. Da’ nu prea vad relevanta. Nu traim in lumea “sa ne urmam pasiunile”. Traim in lumea “vin facturile” si-n lumea “nu putem schimba asta, ca ramai aia someri, pierdem voturi, iese revolutie”. Ce pot face eu si ce mi s-ar potrivi mie e complet irelevant. Ce e relevant e ce vrea lumea sa fac, ce ma plateste sa fac si ce pot cumpara pentru ai mei cu banii aia. Poate niste liniste, poate niste siguranta, poate un acoperis, poate niste extra fericire la plic. Aia conteaza. Pasiunile mi le urmez in difuzoare. Le urmez pe PC-ul de-acasa. Si tot asa.

  22. BogDan says:

    Citesc rândurile astea, văd numele lui Para acolo, mi-aduc aminte de lucruri și zâmbesc.
    A fost o pură întâmplare, da 🙂

  23. Manowar says:

    Haha. Daca nu ma muta aia din banca ramaneam toti intelectuali, plm.

  24. IulianS says:

    Cu mentiunea ca daca nu faci nici pe dracu nu te astepta ca totul sa fie roz.

    Da, se rezolva, dar frumos ar fi sa nu traiesti in regret cu rime de genul “oare daca faceam aia…?”

    Plus, ca tot ce esti e datorita a ceea ce ai facut tu si doar tu in 99% din cazuri.

  25. Ioana says:

    Cam optimist postul asta. Mie îmi aduce aminte de un altul, când tu și Vlăduț (?) plecați în Amsterdam și un român vă servea cafeaua.

  26. Manowar says:

    Era Patrick.
    Vladut are probabil mai multa iarba in buzunar decat e in tot Amsterdamul. Cand vor olandezii ceva mai salbatic, asa, suna la el la usa.