Faked it ’til I made it – via opencube.ro

Azi aveam scheduled un alt post, da’ il aman pentru luni, pentru c-am primit textul asta; nu e scris de mine, dar e scris la cererea mea. 

Preambul: Sar de la o idee la alta ca Petre Tutea picat pe muntele de cocaina.

Nascut in Oradea. Redactor/Editor/Scriitor, de la varsta de 18 ani, pana la 24 de ani. Nu se va vedea din post-ul asta.

Apoi, avand papagal cand vine vorba de face-to-face (singurul ochelarist slabanog din cartier, in bloc cu mahule care aveau ciocane pe post de pumni – had to survive and make friends), am ajuns accidental in vanzari. Vandut scule pentru Apple si train-uit personal din MGalaxy/Altex/etc sa nu fie primate si sa stie sa vanda produse “de lux”. Urcat in vanzari pana la B2B prin Cluj/Bucuresti, revenind in Oradea stresat, cu coada-ntre picioare, deprimat, pe post de director de vanzari la o firma dubioasa cu contracte dubioase. Salar fabulos de 3000 de lei (poate 2500, nu mai tin minte), din care 1500 legal, restul la plic. Comisioanele tot la plic. Citit Opencube (de pe vremea stargate.scifi.ro) pe nerasuflate ca singura metoda de escapism.

Sar peste mici detalii de gasit mujer-de-mujer, luat de nevasta, prima care chiar voia sa fuga din Ro, ca bonus. Lucs. Dar ca rezumat: Catatonico-depresiv cu acte-n regula. Wife helped a lot.

Ajuns in UK in 16 noiembrie 2017. Cumnati in oraselul in care am aterizat, deci aveam acoperis pana am gasit chirie and shit. Am venit cu 7 – 8000 de lire, bani ramasi de la nunta. Cum in Anglia ai nevoie de masina, am luat un fiesta cu 10k de mile la bord cu 3,500. Mmmnu foarte ok, dar masina noua-ish. Ne respectam, doar suntem in Anglia, ceplm. Plecarea trebuia sa fie in decembrie, dar am plecat brusc, ca o persoana din acest oras voia sa ma bage ca baiat bun la toate intr-o fabrica de-acolo.

Super. Ajung, dau interviu in 17 noiembrie. In data de 20, ma suna persoana cu care am dat interviul “ne place de tine, dar persoana care trebuia sa plece, s-a razgandit, si nu mai avem pozitie libera”. Super. O cafea Depresso cu lapte, va rog.

Aveam un pisat de CV, inca necorectat de Manowar (ajungem si acolo) cu care ma mir ca m-o bagat careva in seama. Printre pozitiile de vanzari (reale) aparea si o pozitie de baiat cu cablu in IT (semi-reala). In 21, aplic pe indeed la tot ce apuc, de la vanzator in vape-shop la director de vanzari si support IT. Primesc telefon in 22, si stabilesc interviu in 23 pentru pozitie de suport IT, telefonic, doar ca ar fi bine sa stiu si Linux si un pic de servere ca sa fie totul ok. Eu nu stiu. Dar papagal am. Side note: Imi place Linuxul de ani multi, dar din motive stupide (open source), ca mi se pare “sexy” si ca imi place pistolul de lipit si pot sa hackuiesc gadget-uri ciudate sau pot sa pun variante de Linux pe telefoane. Doar pentru ca imi place. De precizat: Nici nu stiam ce face ssh-ul. Nici nu stiam de portul 22 sau alte chestii. Nimic. Ok, Moving on.

Vine ziua interviului. La interviu imi dau niste aere de zici ca eram Manowar la fostu’ lui job. Aveam un Nexus 4 pe care am pus Ubuntu si un Nexus 5 pe care aveam Debian full, puteam instala aplicatii cu apt-get and stuff (pentru cunoscatori). Si prostul cu care am dat interviul m-o crezut. Si mi-o dat job-ul. Extaz. 22k pe an!!!! OMG!!!! LUUUUUCS!!!!! Bani de smecher pentru mine. Aici lumea sta pe la 19k si nu comenteaza. Ma asteptam la un 19-20k pe an, dar pentru mine conta faptul ca nu pun conserve-n Aldi.

Orasul unde imi fac veacul are aproximativ 50k de locuitori. Turistic, frumos, dar “sarac”. Si nu ca nu ar exista localuri pentru faraoni si cartiere de bastani, dar nu are HP sediu in zona, daca intelegeti ce vreau sa zic. Dar intr-o zona de genul asta, nici nu ai nevoie de averi. Un one-bedroom decent e cam 500 de lire pe luna. Eu dau 650 pe un one-bedroom cat un British 2 bedroom, cu hol in care joci fotbal. Deci merita. Inainte sa gasesc apartamentul asta in zona cu caprioare pe strada (rivalizeaza cu lebedele lui Manowar), am gasit o casa cu 2 dormitoare la 550 de lire pe luna. Boierie. Stiu povesti de la amici cu oameni care stau in Londra si platesc atat pentru o camera, sau mai rau, un pat. Aici daca vii cu 1100 de lire net acasa, ceea ce-i cam salariul minim, nu mori de foame. (Iei chirie de 400, cheltuieli inca 300, si de 300 mananci). Sigur, pui la ciorap doar praf, dar nu mori de foame. Daca ai partener(a) care vine cu inca un salar, parca parca mai iesi in alte locuri decat parcul si lacul/raul/marea. Ok.

Incep job-ul. Majoriatea job-ului puteam sa-l fac lejer. Era mostly customer support pentru un soft de EPOS pentru restaurante, baruri, take-aways. Most of the time vorbeam cu indieni si pakistanezi slinosi carora 15 lire pe luna li se parea mult pentru o licenta si chiria pe aparate/case de marcat. Vine luna ianuarie, si ma ia bossu’ : “Auzi, tu ai zis ca esti ninja pe Linux, am niste servere pe un Windows antic, si le vreau mutate pe un Centos. Am baza de date postgresql (nu am auzit in veci de asa ceva), si imi trebe mono, ca doar asa pot rula aplicatia pe Linux. Aduc un 1U server la birou, si te descurci pana ma duc in concediu”. Vai. De. Pula. Mea. Depresso dublu.

Fake-uit-ul asta l-am invatat de pe opencube.. Hai sa merg la sursa. “OK. Am facut ce-am citit aici. Acum iau pula-n falci. What do I do?” Primesc un mail explicativ, cu coispe link-uri, din care nu am inteles nimic. Dar le-am citit 2 zile, pe paine, si apoi am experimentat acasa, noaptea. Hai sa instalez un CentOS, hai sa instalez un postgres etc. Nici astea nu mi-or reusit prea bine, dar am exersat. Vine ziua X. Seful plecat. A lasat la birou serveru 1U inainte sa plece. Mi-a dat doar un IP unde era serverul nostru, si niste date de autentificare. Descurca-te. Ok. Prima zi s-a lasat cu vaitari ca o pizda, panica de mega-pizda si alte alea. Am luat link-urile si explicatiile lui Manowar si le-am pus in practica. Nu prea stiam ce fac, dar respectam pasii in detaliu. Dumniezo cu mila. Ziua se termina. Eu am facut…. “ceva”…. Il sun pe sef ca mi-am facut treaba. Se conecteaza el remote si-si muta datele. Primesc mesaj inapoi “Merge totul foarte bine. Multumesc!” – I nearly came in my pants. Mail-uri de multumiri lu’ Manowar cu cupoane de felatii gratuite de la mine.

Avand personalitate de putoare ordinara, m-am culcat pe lauri. Ajunge atata munca.

Intr-o zi de martie, cand aveam drum pe nord de Londra, am zis sa intru in contact cu sensei, sa-i multumesc pentru link-urile trimise, live. Sa shake his hand, si daca vrea, his cock. Vorba britanicilor din zona mea “I’m not gay, but 20 quid is 20 quid”. La cafea, sensei da dume despre “how to make it in the uk” la care ma uitam ca la felu 16. “Uite, vii aici, faci asta, ai banu'”. Suna bine, dar nu parea realizabil. Eu ma gandeam, ca daca ma tin bine, urc un pic, si ajung pe la 30k pe an. Enorm. Ce pula mea poa sa ajunga un fost vanzator/scriitor? Tin minte si acum ca i-am zis ca suma 30-35k pe an ar fi maximum maximorum. El s-o uitat la mine ca la un prost si imi zicea, “inveti sql, daca-ti place sql, si intr-o luna ajungi sa te angajezi ca DBA la banii aia” – “hai fie 3, ca ai viata”. Imposibil. Nu in sensul ca m-ar fi mintit Manowar, ca nu avea nici un interes. Ci in sensul ca “poate Manowar asta ii intr-o bula mai de high-society cand vine vorba de job-uri. Ii in Londra”. Salariile de Londra nu-s in aceeasi liga cu salariile din Cucuietzii De Chester. Nu are cum. Sau nu neaparat de Londra, dar el deja joaca la alt nivel. Aici, la mine-n sat, in lumea reala, nu se stie de sume de genu’ asta.

Ma pun sa mai invat cate-un pic de Linux si AWS (subliniez UN PIC) sa ajut niste oameni cu cate ceva. Deja era mai – iunie, eram de 6 luni aici, am zis sa incercam sa gasim ceva mai bun. Daca tot raspunde Manowar pe forum, hai sa-i trimit cv-ul sa vad ce parere are. Atata mi-o trebuit. A venit un reply in care s-o cacat ca stropitoarea pe tot cv-ul. Daca eram intr-o pasa mai ciudata, in care is destul de des, ma puneam sa plang in pumni. L-am schimbat, facut foarte simplu si scurt si la obiect. Si il reuploadez pe site-urile de recrutare. Cat pula mea sa mai fac post-sales support si IT support de gen “have you tried turning it off and on again”? Aplic in draci la toate job-urile de 2nd/3rd Line IT Support si Junior Sys Admin. Hopa, apar interviurile. Tin sa mentionez ca am fost la foaaaarte multe interviuri. Inclusiv pentru job-uri de super ninja, la care eram praf. Si daca aia se prindeau ca-s praf, o scoteam cumva, cat sa nu ma fac prea tare de cacao, si incercam sa tin conversatia in viata cat mai mult timp. Pentru experienta. Unul din job-uri era de IT Support Engineer. Fara post-sales, fara “ai resetat pc-ul?”. douazeci si noua de fucking mii de lire. Lucs. Da, faceam support, dar ma mai jucam cu niste instante de linux in proxmox, mai dadeam niste comenzi sql, chestii ok de invatat/exersat. Din iulie eram oficial IT-ist. Baiat cu cablu’. Cu acte-n regula. Realizare maxima. Doar ca luna de luna crestea volumul de munca, dar se profila mai mult pe support. In iulie, compania avea 150 de angajati. In decembrie, 240. Faceam cam mult support. Cam prea mult. Am fost si prin data-centere, am sertizat cabluri pana mi-au sangerat degetele, dar eram happy. Doar ca se termina perioada de proba (9 luni, ciudat, stiu). Si primesc vestea cea mare. Sunt promovat Head Of Support, ca angajam oameni noi de support, si va fi departament special. Al meu. Doar ca nu ma mai ating de servere. Cam deloc. Si cum nu ma mai ating, 29 de mii e cam mult. Asa ca, in momentul in care imi expira contractul, imi fac ei o oferta noua, cu 3000 de lire mai putin (asta am aflat dupa urmatoarea cafea cu Manowar, dar urmeaza si aia), dar voi fi “mare scula pe bascula”. Sef de departament, plm. Mmmmmmmmmmmnu. Am tras ca MIG-ul, fara sa ma plang. Toti colegii ziceau ca volumul de munca e imposibil pentru mine. Dar eu is prost, si nu inteleg care-i faza cu cacaturile cu volumul imposibil. Io am deadline, io ma tin de deadline. Asa ca, taierea de salariu am luat-o ca pe-o insulta. Poate ar trebui sa ma multumesc cu “linistea colibei”, dar nu. Muie.

Iar am drum prin Londra, si iar il trag de maneca pe Manowar la o cafea. Intre timp, is mai linistit, nu is chiar asa de mare fomist, masina schimbata, luat inca o rabla, pentru sotie – mergem inainte. La cafeaua asta ii arat lui Mano un video pe telefon cu inregistrarea de la petrecerea de Craciun a companiei. Cum urlau pizdele “Neurogamer” (ma rog, numele) “We love hiiim”, si cum am primit award-ul “Best Newcomer 2018”. Eu radeam, ca-i funny. Manowar se uita lung si zice “Da, deci tu esti prostu’ companiei”. Uhm… quoi? Uite bro, trag ca MIG-ul, urla pizdele. La care Manowar: “Da, deci esti ala care va trage tot timpul, pe care pot sa conteze cu overtime si sacrificii fara sa ceara bani, pe care pot sa-l puna pe o plantatie, si care nu comenteaza. Aici demonstrezi ca esti prostul companiei”. Ok. Inteleg. Bag la cap. Dar nu stiam cata dreptate avea pana in momentul in care aflu mai incolo ca salariul meu va fi taiat pentru ca “motive”. Se asteptau sa nu zic nimic, ba din contra, sa fiu fericit ca ma reangajeaza pe salar mai mic….. Muie lor.

Intre timp am invatat niste chestii despre DevOps (subliniez DESPRE). Nu sunt guru in DevOps, dar cam stiu care-i ideea lui. Si am FOARTE PUTINE cunostinte de tehnologii de DevOps. Asa ca, daca modelul “hai sa facem ca manowar” o functionat la basic stuff, hai sa-l incercam la nivel mai mare. Preferabil, fara sa-l stresam pe Manowar cu mesaje din 5 in 5 minute. Daca m-as descurca, ar fi ideal.

Imi las CV-ul la liber, dar nu aplic. Ma cauta ciudati pe LinkedIn. Destul de des. Majoritatea job-urilor bine-platite sunt in Londra, logic. Si nu ma mut. Satul meu ruleaza fin. Vreau ceva in zona, in “judet” sau maxim in “judetul” vecin. Apare recrutor, job de DevOps. Bine, apar job-uri intre 35 si 40k. Deja cu peste 5k fata de cat as fi crezut vreodata ca as fi capabil. Dintre toate interviurile telefonice, cel mai ok parea ala de 40k, si nu datorita banilor, ci ca pareau normali. Alea de 35k sau 38k, voiau expert in docker si azure, si aws, si ninja de rhel, si zeu de kubernetes, mega-zeu de CCNA, etc. La jobu de 40k se cerea sa ai bazele bine-nfipte-n Linux, ca daca ai aia, inveti restu. Sa stii cum arata un bash script sa stii ce-i aia CI/CD. In rest, cica o sa faci parte dintr-o echipa mare de oameni. Prinzi tu din mers. Mmmmok.

Incepe Fake It ‘Til you Make it – part 2.

Interviu telefonic – Faked it maxim.

Interviu tehnic – Faked it x2. Nu stiu tehnologiile alea, dar am citit DESPRE ELE. (exemplu: habar nu am jenkins, dar multa lume isi bate pula de jenkins ca isi tine parolele in plain-text, si daca mergi pe shodan, si cauti ip-uri vulnerabile, majoritatea serverelor de ci/cd vulnerabile is jenkins, asa ca smecherii folosesc altceva) (etc). So vorbesc despre tehnologiile alea.

Test tehnic – hands on. Ei lucreaza cu mii de instante de aws/gcp, servere de linux and shit. So, tre sa ma vada in fata unui terminal. Ma cacam pe mine de frica. “They will see through my bullshit” Paranoia si stres. Ok. Am zis “ce-o fi, o fi” In cel mai rau caz, ma consolez ca NU AM CUM sa fiu chiar cel mai prost om din sudul Angliei. Si daca I fail, I fail gloriously.

Ajung la interviu. Imi dau un laptop troglodit si-un terminal. Exista aplicatia sugipula si se lanseaza cu sugipula.sh. Dar nu merge. Aveam 45 de minute sa imi dau seama de ce nu merge. Iar aici intra in plan tutorialele de pe forum.

Programul ala pe ce port ruleaza? Ii deschis portu ala? Ce pazeste firewallul? Ce erori da? Are toate dependencies-urile? Aplicatia are o baza de date? are nevoie de mysql? E pornit mysql? 3306 e accesibil? – Am terminat in 15 minute. Am mai stat la taclale cu seful de departament. Daca nu as fi avut urechi, zambetul meu ar fi avut 180 de grade.

Plec de la interviu la job. Pfoaaa, iar tre sa montez 20 de birouri cu PC-uri si sa veghez PBX-ul daca ne trebe extensions noi pentru telefoanele noi ale agentilor. Fute-m-as in Voip. Dupa doua ore suna telefonul. Cam prea repede. Dar imi zice ca am trecut cu brio testul tehnic si sa stabilim interviu final pentru social skills si sa vedem daca “ne potrivim”. Mkay. Lucs. Stabilim ultimul interviu peste 5 zile. A doua (sau a treia) zi, ma trezesc cu febra cu delir. Ceplm. Dintr-o data, o mie de bube pe corp. Pula mea. Ebola. Stiam ca nepotii mei or facut varicela, dar credeam ca si eu facusem cand eram mic. Ma plimbam printre ei ca un zeu imun. Pula. Varicela. Febra de 40. Delir. Cui ii trebuie LSD cand ai varicela ca adult. I was as high as giraffe-pussy.

Nu pot rata interviul asta. Am zis ca ma duc, la prima ora sa fiu acolo, in parcare. Si il sun pe recrutor (extern) sa-mi dea numarul lor, sau sa le dea lor numarul meu si ID-ul de Skype, ca sa facem meeting-ul pe Skype. Dar tot imi misc oasele pana acolo sa vada ca-s serios legat de job. Cu o zi inainte scap de febra si delir, dar tot arat ca un lepros. Nu sunt 100% sigur ca nu sunt contagios, dar pete tot am. Daaaaaaar. Nevasta le are cu machiajul. Asa ca i-am cerut sa ma faca sa arat ca un Ken Doll, orice, numai sa nu se vada ca-s bolnav. Is 1000 de angajati in cladirea aia, si alte mii de vizitatori trec pe-acolo. In caz ca il infectez pe unu’, da-l in pula mea. In primul rand, perioada de incubatie a virusului e de doua saptamani (testat pe pielea mea, la propriu), deci clar nu ma prind. Si daca tot am fake-uit in stilul opencube, pot sa fake-uiesc si o boala.

Interviu final. Radem, glumim, etc. Totul e ok. Simteam ca iau job-ul. Sunt prea paranoic si prea depresiv pentru a avea o certitudine ca iau job-ul, dar simt ca ii ok. Simt ca ajung la 40k. Delir din nou.

Trei zile mai tarziu, vine oferta. Impresionati de social skills for someone so technical, plaja de salar de incepator e intre 40-45, asa ca ei ofera 45k. 45. Patruzeci si cinci.

Cu 40k in zona asta, daca as fi single, as fute gemene in fiecare weekend. Cu 45k, gemene minore. Neam din neamul lor aici nu or vazut contract de munca permanent pe banii astia, cu asigurare medicala privata, bupa pizdii (nici nu stiam ce-i aia pana sa citesc aici). Asigurare ce se extinde si la sotie si prunci (pe care nu-i am) si scheme de bonusuri anuale si chestii. Azi am iesit din casa prima oara (in afara de interviu) dupa partea nasoala a bolii. Deja glumesc cu oamenii de-aici “shut up or I’ll crush you with my wallet” si “Daca-ti pun salariul pe spate, faci hernie, da-te-n pula mea”. N-am castigat la loto, fraierilor. Citesc opencube.ro

Epilog: Stau de o ora sa scriu textul asta prost. Asta normal, dupa ce m-am oferit sa-l felez din nou pe Manowar. Inca nu-mi vine sa cred. Inca ma gandesc la chestii din Romania. My heart is racing. This shit never happened to me.

…dupa cum ziceam la inceput, textul nu e scris de mine, dar e scris la cererea mea.

Cand mi-a scris azi (ma rog, cand am putut citi intre randurile de OMG OMG OMG, lol), i-am zis sa-mi faca o favoare si sa scrie textul asta. As fi putut sa-l scriu eu, evident. Da’ am preferat sa cititi cum s-au vazut din partea lui, nu din partea mea.

Nu i-am cerut asta si nu public textul asta pentru a ma da vioi eu in vreun fel (ca-i 99,99% meritul lui, “contributia” mea a fost minora). Fac asta strict pentru ceilalti; “ceilalti” care inca sunt cum era tipul asta cand m-am intalnit cu el prima data la cafea, acolo, north of the wall.

Dupa o viata de om, am ajuns la concluzia ca handicapul nostru MAJOR (ca popor) este ca nu am fost educati sa credem in noi. Sa credem ca “imposibil” e o vrajeala si ca orice se poate. E o diferenta de mentalitate intre noi si alte popoare. Americanii cred cu tarie ca ei pot reusi, ca ei pot fi orice (si e bullshit in 99% din cazuri, dar ei cred in asta si de-asta multi reusesc; nu neaparat cat si-au propus, dar reusesc sa … ajunga undeva. Sa “aiba”. De partea cealalta a gardului suntem noi, cei nascuti si crescuti in Romulania. Cei care nu credem. C-asa am fost educati. Sa credem ca doar “altii” pot. Altii cu pile, altii cu relatii, cu familii cu bani, cu smecherii in spinare. Ah, noi? Pai, noi suntem “educati” sa “ne cunoastem lungul nasului”…

Nu, nu cred nici eu ca putem fi “orice”, ca nu-s american. In fact, deseori sunt “acuzat” pe-aici ca am gandire defetista (desi nu am). DAR cred ca putem obtine si noi cate ceva. Nu neaparat cate-un palat si-o printesa si-un cal fermecat de fiecare, dar macar acolo ceva 3 bed semi si-o masina un pic mai rapida ca martoaga, una cu care sa ne plimbam #printesele. Cred ca putem si noi. Cred ca meritam si noi.

Eu le spun asta oamenilor. Si-n general ma ignora sau mai rau. Unii cred ca mint/fabulez/inventez/aberez. Altii cred ca traiesc intr-o bula si-s rupt de realitate. Altii se supara cand le spun ca “acolo” gresesc, ca “acolo” au fost/sunt prosti, ca “acolo” trebuie sa se schimbe, ca trebuie sa faca X, Y, Z. Mi-am amintit de faza cu “prostul companiei” de la cafea si mi-am amintit de cateva ocazii in care unii oameni s-au suparat pe mine (si suparati au ramas, lol) cand le-am spus lucruri similare. Ca-s prostii companiei. Ca-s prostii fufelor. Ca-s proastele marlanilor. Ca…de-astea. Serios, sunt oameni care nu-mi mai vorbesc de peste 10 ani pentru ca am facut asta. Si asa fac, stiu; cam d-aia n-am asa de multi prieteni.

Dar, din cand in cand, dau de cate un om care are potential, insa e tras in jos de romulaneala (si-aici e prea mult de scris), de ce-a devenit multumita sistemului romulanesc. Iar unde altii vad un om care n-a facut mare lucru, eu vad (uneori) un om care poate face si caruia trebuie doar sa-i arati calea, ca urca el singur. Ii “citesc” rapid pe oamenii de genul ala si le spun ce cred.

Eh, si uneori omul ala ma asculta, fie si cu jumatate de ureche. Se nimereste sa fie unul care e dispus sa-ncerce macar. Care n-are mare lucru de pierdut. Iar eu fac acelasi lucru: le spun. Le explic. Le desenez. Indiferent ca vorbim de joburi, de bani, de gagici sau de orice altceva. Iar cand unul din oamenii astia reuseste, eu ma bucur. Nu o consider “reusita mea”, ci a lor, evident, dar ma bucur ca si cum ar fi a mea. Pentru ca inca un olog merge. Nu am mers eu in locul lui. Doar m-am oprit 5 minute sa-i spun ca poate si i-am intins mana sa se ridice. Din cand in cand, ologul intinde si el mana, la randul lui. Si se ridica. Nu-s multi (doar destui incat sa beepaie inboxu’, sa stiu cand e stricat gmailu’ gen). Iar eu ma bucur cand vad asta. Inseamna ca nu mi-am batut gura si degetele de pomana.

Happy Friday, motherfuckers. Pentru ca va£oare.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

90 Responses to “Faked it ’til I made it – via opencube.ro”

  1. Patrick says:

    Decat respekt!

  2. Orbu says:

    Acuma văd că nici butoane de share nu mai sunt pe aici . A venit criza 🙂
    Bravo, băi, Neurogamer!
    Acuma poți să te relaxezi și să te uiți și la salarii din alea de care nu ai putea obține în România cu skillurile tale, lol. Încă vreo două leveluri de fake it si o să ai destui bani să te doară in pulă de Depresso. Pe opencube se bea 3 sferturi lapte un sfert cafea, n-ai învățat baza?
    Dar serios, bravo și succese.

  3. 0040 says:

    Cam super entuziast pentru 45k brut probabil :p
    GG though…

    La mai mare 😉

  4. Neurogamer says:

    Cam super entuziast pentru 45k brut probabil :p

    Complet de acord. Just.
    Daca as sta in Londra sau in apropierea ei, as gasi acelasi job pe 75k. Si asta nu o zic eu, ci Mano.

    Dar

    Eu locuiesc la “Dupa ce se termina autostrada, o iei la dreapta si mai conduci o ora jumate”. And also: acum un an nu stiam ce ii ala ssh.

  5. K says:

    Frumos, tot respectul.

  6. Klaudiu Boghiu says:

    Un exemplu ca se poate- neurogamer
    Un ajutor exemplar- Manowar si al lui opencube.
    Rezultatul- poate si altii vor înțelege.

  7. Rnx says:

    Felicitari!
    Nu vreau sa fiu hater, doar intreb pt cine cunoaste mai bine piata muncii:
    Saltul asta e posibil doar in IT, datorita “bulei” sau merge si in alte domenii?

  8. Deria says:

    Lasa ca l-a scris perfect. 🙂

    Lectura usoara, placuta, exemplu de “si Dorelu’ average, cu motivatie, ambitie, poate reusi”.

    Like.

  9. Deria says:

    Felicitari, Neurogamer, pentru unde ai ajuns pana acum!

    Si felicitari, Mano, pentru ca you cared. 🙂

  10. deathy says:

    La mai mare NG. Si lasa felatiile catre Manowar, mai bine adu-i tigari.

  11. Actzipild says:

    Bai, bravo.

    Inca n-am trecut prin futerea asta de cautat job si interviuri, ca desi stalkeresc p-aici de ceva vreme inca n-am avut tupeul sa plec. Mereu a aparut ceva, mereu m-a tinut ceva, herpa derp.

    Sper sa-mi iasa si mie in toamna, caci Oslo scrie pe mine. Socotelile sunt facute, mai am cateva chestii de bifat, niste bani de pus deoparte, ceva chestii de vandut si am taiat-o.

  12. Sarius says:

    Băi Neurogamere, felicitări. GG WP și la mai mare, mâine-poimâine lași pe aici și-o mărire de salariu la 55 k.

    Cât despre partea cu „Nu o consider reusita mea, ci a lor, evident, dar ma bucur ca si cum ar fi a mea. Pentru ca inca un olog merge. Nu am mers eu in locul lui. Doar m-am oprit 5 minute sa-i spun ca poate si i-am intins mana sa se ridice. Din cand in cand, ologul intinde si el mana, la randul lui. Si se ridica. Nu-s multi (doar destui incat sa beepaie inboxu’, sa stiu cand e stricat gmailu’ gen). Iar eu ma bucur cand vad asta. Inseamna ca nu mi-am batut gura si degetele de pomana.”, să ne fie cu iertare da’ e și meritul tău, pentru că ai fost destul de open-minded (deh, opencube, ce cucu’ meu) să te oprești din drum și să-i întinzi mâna. Nu mulți fac asta la modu’ ăla de o faci tu, fără să aștepți recompense la schimb. Been there, done that.

    Am și eu ceva gânduri de plecat pe alte plaiuri (de unde și întrebarea legată de DF/IR de pe topicul cu „Mutare în UK”, să știu dacă măcar merită să mă apuc să dezvolt partea asta, dacă tot m-am băgat în ea pe la muncă), da’ asta e altă mâncare de pește. În orice caz, că tot vorbim de învățat chestii de pe OC, eu personal am conștientizat că ajunsesem prostu’ din birou de le făcea pe toate și-și lua muile cele mai adânci, așa că în ultimii 3-4 ani am cam început să-i iau cu „vă trag pula-n fălci” și-mi văd strict de bucățica mea. Mulțam pentru asta.

  13. Florin says:

    Nice.
    Am fost si eu in situatia asta cand am facut switch-ul in IT. Imi era frica sa aplic nu care cumva sa ajung blacklisted la companii si sa nu ma mai cheme pe viitor daca bulesc interviul.
    Anul asta as vrea sa plec in Olanda, dar din pacate joburile de junior nu prea au descrierea in engleza, asa ca trebuie sa vad cum fac sa iau un interviu de middle 🙂
    Fake it ’til you make it.

  14. aditzah says:

    GGWP bro. Da, se poate.
    early 2015 romania, vai pula mea, 0 cunostinte, dat afara de la job de 1700 de lei gloriosi.
    schimbat domeniu, plecat de la 2000 de lei ca junior, a tot crescut cu cunostiintele, vine 2018,venit in uk pe 45k de inceput. ma rog, Londra, deci nu e wow. Dar astept review-ul luna asta sa vad la cat ajung. Intr-un an cam luat pula ca economii, dar platit cam 5k datorii si ne-am facut cam toate poftele, nah. luat diverse mizerii (tv, xbox one x, bilete de new york si alte chestii, ma rog, chestii pt care in ro nu prea ti le luai asa dintr-un salariu fara sa le simti, cel putin marea majoritate nu si le-ar permite), anu asta planuiesc sa incep sa bag serios in economii. oricum, iesit pe plus bine de tot, nu ma plang.
    da, invatat multe de pe opencube. nu neaparat atat de direct/chestii tehnice efectiv, cat chestii de viata, de mentalitate, care mi se par mai importante.
    So yeah, ggwp buddy.

  15. ion says:

    Felicitari!

    @Rnx cu siguranta se poate si in alte domenii, dar va fi mult mai dificil si nu peste tot merge cu fake-it until you make it. In IT in general nu prea are nimeni pretentii sa stii tot, ca nu ai cum. Doar sa fi auzit si sa stii de unde sa incepi sa cauti e de multe ori suficient.
    Lipsa de personal este cea care face saltul mai usor, angajarile sa fie mai simple.
    Vorba unui tip de pe hackernews: daca vrei sa duci o viata ok si sa lucrezi remote:
    – be a developer.
    – don’t be not a developer.

    Pentru cei din Romania, saltul spre IT s-ar putea sa fie mai usor de facut in RO din cauza lipsei de personal, evident pe un salariu de mizerie in timpul trainingului, dar cu experienta acumulata treci mai usor in strainatate. In Germania (si nu numai) cam stramba din nas daca nu ai experienta si nici studii in domeniu.

    Este o combinatie de incredere si efort, de stat pana la 3AM cateodata sa incerci sa rezolvi ceva pentru a doua zi. Evident data viitoare cand se iveste problema o rezolvi in 3 minute si la dublu bani.

  16. Manowar says:

    Cam super entuziast pentru 45k brut probabil :p

    Alo, fufletu’ petreferii. Scrie in text in pula mea ca de 45k acolo, la el in zona, e antrenor de serifi stelari.

    Sa punem chestia asta in context. Stii tu casele alea frumoase din UK pe care le vezi mai mult in filme? La el in zona sunt sub £600/luna (de cumparat sau inchiriat). Practic, la marirea de salariu pe care i-o dau astia, ii platesc casa, un mercedes si-i dau si bani de benzina. E cam cum mi-ar mari mie in Londra salariul cu 2000-2500 net/luna.

    La el in zona nici primaru’ nu fura atata pe an, ca bate la ochi.

    Dar nici macar nu e aia problema, ci faptul ca tot in text scrie: a venit de om bun la toate la o fabrica. Sa lucreze si la vape shop, daca e. In preaviz probabil ca mai sertizeaza cabluri and shit. Si de la nivelul ala trece la “munca de birou”. Unde capata niste cunostinte care au valoare cam in toata lumea civilizata. Gen the only way is up.

    Asta-i Neurogamer de ieri:

    La mai mare NG. Si lasa felatiile catre Manowar, mai bine adu-i tigari.

    Absolut. Nici eu nu-nteleg partea aia. Coaie, de-o muie ma descurc oricand, dar de Parliament Aqua Blue scurt se pare ca nu.

  17. deathy says:

    Absolut. Nici eu nu-nteleg partea aia. Coaie, de-o muie ma descurc oricand, dar de Parliament Aqua Blue scurt se pare ca nu.

    Mie imi e ca ti-l omoara unguroaica – nu-mi pare genul de femeie care sa imparta.

  18. Alifie says:

    Absolut delicios!

    Roses are red
    Violets are blue
    May the force (of Manowar)
    Be with You!

  19. Neurogamer says:

    @Mano: da sa-mi sertizeze mie parul din delta curului. I shall delegate, ca de aia avem noi angajati pe level 1 supp.

    Si deja de 2 saptamani is pe facebook pe grupuri de romani sa fac cumva rost de parliament aqua blue. Its a cesspit of #saraki and prostie. Dar mai caut.

  20. aditzah says:

    Dau eu o fuga in aprilie prin ro si iau vreo 2 cartuse daca e.

  21. Manowar says:

    Si deja de 2 saptamani is pe facebook pe grupuri de romani sa fac cumva rost de parliament aqua blue.

    …daca era asa de simplu… 🙂

  22. Bratu Costel says:

    #Respect. Nu-s multi ca tine. 99% daca vad ca incerci sa iesi din mizerie te trag inapoi.

  23. Zack says:

    Felicitari Neurogamer!

    @Mano La cat mai multi salvati! Sa ploua cu Parliament!

  24. Manowar says:

    @Mano La cat mai multi salvati!

    Da’ nu-i “salvez” eu, coaie. Eu doar le zic ca se pot “salva” singuri oricand au chef. Si unii descopera ca au chef, atata tot.
    N-am tocit eu in locul lui, nu m-am dus eu in locul lui la interviuri, nu am stat eu stresat acolo ca poate ma prind aia ca-s faker etc.

  25. Adi says:

    Saltul asta e posibil doar in IT, datorita “bulei” sau merge si in alte domenii?

    Se poate si in alte domenii, stiu mai multe cazuri: asistenti de la HR ajunsi senior HR manager in companii mari si foarte cunoscute, incepatori pe achizitii ajunsi manageri prin alte companii mari si foarte cunoscute, asistenti de marketing ajunsi brand manager sau chiar director de marketing etc. (Asistent e pozitie entry level, non-manageriala, in multe companii si de obicei la interviu oamenii aia sunt evaluati ca avand minusuri la capitolul management skills si leadership. )
    Acum 2 saptamani un amic a plecat la alta companie pe salariu triplu. Lucra inainte la o companie din top 50 Fortune, avea doar 2 ani acolo si nu era vreun ninja master, era mediu din toate punctele de vedere. Un fost coleg de-al lui a fost dat afara si s-a angajat dupa 1 luna country manager la o alta companie, salariu dublu. Deja devine rutina.

    Se pot face chestiile astea pentru ca e o lipsa de expertiza generalizata prin lume. Mai sunt o mana de companii in care se face treaba serioasa si sunt interviuri foarte dure, gen FAANG, dar pentru fiecare din astea exista 1000 de alte companii care au nevoie de oameni, nu au bugete mari sau nu vor sa plateasca prea bine* si se multumesc cu ce nimeresc.

    * Nu vor sa plateasca bine pentru ca indiferent cat de ninja master e Gigel si face cat 10 din colegii lui, daca l-ar plati de 5 ori cat colegii ar vrea si aia mariri, ca l-ar avea pe Gigel exemplu ca se poate. De-aia majoritatea companiilor evita cu disperare sa angajeze ninja master, ca nu vor sa ii plateasca si atunci aia chiar daca s-ar angaja acolo ar fi doar temporar, ar pleca pe salarii duble-triple in cateva luni.

  26. 0040 says:

    Adi, dar stii cumva cazuri cand au si rezolvat ceva aia? Adica…. angajatorul are proiectul cutarica care este in impas din lipsa expertizei prezentilor angajati sau poate nah trebuie revizuit ceva ca nu se poate livra in forma aia. Dar oare ala nou vine si le face proiectul, au ce livra la beneficiar, iau si accepta?Ca din pozitia de HR… nu prea vad asa mari responsabilitati la o firma tehnica.

    Mie personal mi se pare mult mai greu sa livrezi decat sa intri cu “hai ca i-am pacalit si pe-astia”…

    Da si tu exemple cu lead, person in charge d-astea…

  27. Hama Lama says:

    Ba, pana sa plec, de cate ori citeam ceva aici era ceva frica combinata cu speranta.
    Acu, ca am ajuns pe pamant britanic, in fiecare zi I get warm fuzzy feelings despre ce se intampla pe pagina asta. :))
    Bravo! Eu am o vorba – nu te-ajuta rudele cat te ajuta strainii si prietenii. Made my day.

  28. animaloo says:

    brava bre neurogamere 🙂 La mai mare.

    bah, tre sa iti zic. mi-a scris un indian ca plm, ca contract. Si m-am gandit. La astia ai mei, actuali, imi place, dar daca omu ofera macar un 500 acolo, sa nu zic 600 ca nu sunt nesimtit, placerea aia nu insemana nimic. Si l-am intrebat pe om “cat e pe zi?”
    Si mi-a raspuns ca 250. Eu nu sunt liviu, sa le scriu astora sa isi curete curyl dintre dinti cu pula mea, ci sunt politicos si le zic ca nu sunt disponibil. Dar, de data asta l-am intrebat daa e pe bune cu suma aia, ca ceva suna aiurea intre contract, senior, azure, aws si 250.

  29. Manowar says:

    Zi-i c-a scris gresit 700.

  30. animaloo says:

    nefiind londra i-am zis ca a scris gresit 550-600.

  31. LamaLuiOcam says:

    Daca mai spawneaza Manowar multi linuxisti o sa muncim pe piuneze si capace de bere.

  32. Sabotor says:

    Si mi-a raspuns ca 250.

    Ahahahahahahahahah… la banii aia nu gasesti nici in fucking Praga – lumea a 3-a in comparatie cu UK – junior sa-l iei consultant.

    Dar deh, tiganii trebuie sa tiganeasca…

  33. aditzah says:

    fucking lol nici qa pe asa ceva nu gaseste cu banii aia.

  34. Darius says:

    @Neurogamer,
    păi și la ce distanta de casa de afla jobul ăla ? Că dacă zici că stai “la țara” și acolo nu se găsesc joburi bine plătite, cat de mult trebuie sa conduci că sa ajungi la jobul ăla de 40-45k. Presupun că depinde cat de departe de afla cel mai apropiat mare oraș de satul tau, nu ? Că altfel, ești dispus să faci 2-3 ore/zi ca sa ajungi la muncă ?

  35. Rnx says:

    @Adi, 0040: a povestit Manowar mai demult ca joburi ok, fara cerinte prea mari sunt inaccesibile pentru ca:
    1. Angajatul nu vrea sa riste, sa ia un job fara experienta in domeniu
    2. Angajatorul nu vrea nici el pe cineva fara experienta, desi ar fi usor de invatat 😀

    E un cerc vicios, cand e vorba de un nivel intermediate, cred.

  36. Neurogamer says:

    @Darius
    La o ora si 20 de minute de condus.
    Job-ul actual e la o ora si 5 minute de condus. Deci tot o pula.

    Partea buna la noul job e ca dupa primele 2 luni, e o zi de la birou, 4 de acasa.

    Dar e irelevant. As fi condus si 2 ore dus pentru o oportunitate de genul asta.

  37. animaloo says:

    In romania as acccepta 250/zi. Inseamna 5000pe luna, cu pfa pe norma de venit te doare la pl
    dar, aici? Mi-am adus amite de aia de voiau senior dev in londra cu 45k

  38. schipix says:

    Dupa o viata de om, am ajuns la concluzia ca handicapul nostru MAJOR (ca popor) este ca nu am fost educati sa credem in noi. Sa credem ca “imposibil” e o vrajeala si ca orice se poate. E o diferenta de mentalitate intre noi si alte popoare.

    Plm eu inca mai recompilez kernelul si parca tot nu reusesc sa scap de cutumele astea proaste.

    @Neurogamer bravos taticulos. Esti jmecher! Si cu realizarile si cu textul. Chapeau!

    @Animaloo 500 ca freelancer sau ca angajat ? In Germania sau in Suedia ?

  39. animaloo says:

    Suedia. Freelancer. E ok, mai ales cand treci banii prin Romania.

  40. Schipix says:

    Păi tu ai rezidența fiscală în RO?

  41. Chuck Norris says:

    Damn son, felicitari!

    Am incercat si eu fake it till you make it in AT ca am talent la bullshitting, dar aici nu merge. Nu se oboseste nimeni sa te ia la interviul tehnic daca tu numai “ai auzit” de tehnologiile alea sau zici ca ai lucrat cu ele in timpul liber la proiectele proprii.

    Conversatiile telefonice cu HR/recruterii ajung sa se termine in “aaa…dar noi cautam pe cineva cu 1-3 ani experienta hands-on pe tehnologiile alea”. Nici nu ajung la partea cu intrebari tehnice sa le arat ca stiu. Toti cauta doar ninja, fmm.

    Si nu prea pot sa bag in CV la vrajeala 1-3 ani experienta pe DevOps de exemplu, sa trec de HR, daca nu corespunde cu detaliile din scrisorile de recomandare.
    Ai dracului de nemti cu birocratia lor 🙂

  42. Adi says:

    Adi, dar stii cumva cazuri cand au si rezolvat ceva aia?

    Da, si-au rezolvat lor un job bun, nimic pentru angajator. Intrebarea era daca fake it merge si in afara IT-ului: merge si mai usor decat in IT.

    Nu se oboseste nimeni sa te ia la interviul tehnic daca tu numai “ai auzit” de tehnologiile alea sau zici ca ai lucrat cu ele in timpul liber la proiectele proprii.

    Pai daca esti prost sa ii spui ca ai auzit … ii spui ca ai facut, ca oricum nu poate sa verifice ce ai facut si in multe cazuri intervievatorii sunt manageri care habar nu au despre detalii, asa ca nu te prind. Da, aia de la FAANG sau de la companii mici unde intervievatorul e un tip din echipa care stie bine cu ce se mananca te prind instantaneu ca bati campii, dar in corporatii interviurile le fac managerii, nu expertii.

  43. Fery says:

    @Chuck: tie care parte din ‘fake it’ nu iti rezoneaza? Aia cand ii zici la hrista ca ‘ai auzit, dar numa in timpu liber’? Ahahahaa scrisori de recomandare. Am ras. Tu n-ai tovarasi care sa fie tari in clanta?
    Nu iti iasa daca joci dupa regulile lor, asta era si esenta postului. Oh well..

  44. Chuck Norris says:

    @Ferry, pentru ca mințitul nu merge in toate cazurile.
    Daca eu sunt angajat sa fac software pt ECUuri la un OEM de Automotive si-i zic aleia de la HR/recruiting ca eu am facut DevOps, o sa cam dea cu virgula. Or fi alea de la HR proaste, dar nici chair asa.

    @Adi, la multe corporatii tipice cu manageri idioti de aici, deci nu FAANG, poti sa treci cu bullshit de interviuri, dar nu primesti jobul decat dupa background check de catre o firma externa care iti verifica istoricul de joburi si educatie.

  45. Doru Vlad says:

    Eu vreau sa comentez altceva. Bine ce a realizat băiatul asta e ok, bravo și muie din galop! Dar nu e de parcă nu aș m-ai fi văzut români mânați de foame, în curu gol puși să se descurce printre străini. Si care surprinzător chiar și pentru ei reușesc să facă mult mai mult decât să îndese la maț. Și aici vroiam să ajung. Nu pot să nu îi dau dreptate de data asta lui Manowar. Lipsa de încredere în forțele proprii la romulani e fantastică. Și nu înțeleg de ce. Că îi văd pe alții de două ori mai proști sau fără școală care nu îți spun doar ca sa te aburească cat de buni sunt ei ci și cred cu tărie lucrul ăsta. Dar nah, poate trebuie noi să plecăm de la level “un șut în cur”ca să ne dăm seama că putem perfoma și ca celelalte nații in special cei din Vest nu-s cu nimic peste ba din contră când e vorba de muncă. Si de aici derivă toate căcaturile gen gata șefu eu fac de toate pe aceeași bani, nu contează ca nu e treabă mea sau cum norma e doar atât, pai hai sa bag eu sa vă arăt cat pot să fac in timpul ăsta. Va faca nu gac asa cine știe se supara ăștia bsi ma dau afară.

  46. Chuck Norris says:

    @Ferry, aici nu e ca in Romanistan sau in filmele din US, cand amicii tai someri stau langa telefon sa joce rolul fostilor tai angajatori.

    Aici, dupa ce termini un job, angajatorul e obligat prin lege sa-ti trimita automat acasa o scrisoare de recomandare semnata si stampilata la seful HR. Iar cand aplici la noul job trebui sa atasezi scrisorile de la joburile precedente ca dovada a unde ai lucrat si ce ai facut. Daca nu le incluzi, arata foarte dubios si s-ar putea sa nu te sune nimeni, like ever.

  47. Fery says:

    @Chuck: bun asa, keep going, mai zii si ca taxele sunt cat sunt in at si you got a winner. De ce naiba ai vrea sa lucrezi pe un salar degeaba in moldova germaniei, stii itzik.

  48. Adi says:

    @Chuck, chestia asta o faci acolo unde merge, nu acolo unde vrei tu. Daca vrei sa dai o teapa si mai ai si pretentii unde, mult succes. Austriecii sunt tepari ei insisi suficient de profund incat au implementat sistemul de verificare externa, nu din plictiseala ci de nevoie. Daca vrei neaparat sa sari pe o craca mai sus trebuie sa alegi locul potrivit, altfel puteai sa ramai in Romania.

  49. Chuck Norris says:

    Guys, nu o luati personal, n-am venit aici sa va contrazic, am scris asta sa va arat ca sunt locuri in care “descurcarela romaneasca” nu pre merge sau merge dar mult mai greu, mai ales cand esti strain, interviurile sunt mult mai dure, plecand de la premiza ca s-ar putea sa vrei sa-i minti. De asta sunt aici, sa impart din experiente, sa afle si altii unde si ce merge, cum chestiile asta nu prea lea gasesti la o cautare pe google inainte sa emigrezi.

    Oricum, nu as acuza romanii ca ar fi inovatori aici, sa vedeti indienii ce mint de ingheata apele in CV sau la interviuri. Orice tehnologie ei o stiu, si sunt experti, mai putin cand vine vorba sa o aplice practic. Atunci, “actually I haven’t used this since university”.

  50. Manowar says:

    Guys, nu o luati personal, n-am venit aici sa va contrazic, am scris asta sa va arat ca sunt locuri in care “descurcarela romaneasca” nu pre merge sau merge dar mult mai greu, mai ales cand esti strain, interviurile sunt mult mai dure, plecand de la premiza ca s-ar putea sa vrei sa-i minti. De asta sunt aici, sa impart din experiente, sa afle si altii unde si ce merge, cum chestiile asta nu prea lea gasesti la o cautare pe google inainte sa emigrezi.

    Sa zicem ca m-as descurca si-n sistemul de-acolo. Fara probleme chiar.

    Pana la urma, TU iti faci CV-ul. Tu spui unde ai lucrat si cum. Hell, man, daca chiar ar fi nevoie, mi-as trece 3 companii pe CV la care am lucrat devops, cu adrese “virtuale” (gen shared mailbox (d-ala fizic) si domenii de 5 dolari cu mailservers). Da, am lucrat la ChuckNorris Ltd ca Head of DevOps. Nu ma crezi? Da un mail la ceo@domeniul_lui_chuck.at . NP.

    E doar un exemplu, n-o lua chiar la modu’ ala. Da’ stai linistit, m-as descurca. M-am descurcat deja si “i-am descurcat” si pe altii cu probleme de-astea. Gen cand i-am aranjat CV-ul sotiei (care nu lucrase legal in viata ei), avea deja 3 corporatii de renume acolo, cu tot cu referinte si stampile. No problem, lol. Vorba aia, la 19 ani avea deja 5 ani de experienta in corporatii de top lol.

    Gen da, sigur, verificati referintele. NP.

    angajatorul e obligat prin lege sa-ti trimita automat acasa o scrisoare de recomandare semnata si stampilata la seful HR.

    Semnate si stampilate erau si referintele ei. Intr-un caz l-am rugat pe-un amic care lucra in una din corporatii sa-mprumute stampila de la HR. No stress. Alti doi amici din alte doua firme i-au dat referinte extraordinar de bune. Nici n-as fi zis ca-i asa o femeie muncitoare.

    Ce dracu’, hai sa ne maturizam. Daca regulile nu-s de partea noastra si nu-s flexibile, pai, trebuie sa devenim noi mai flexibili cu privire la cat de mult le respectam si pana unde suntem dispusi sa mergem. Parerea mea sincera de romulan.

  51. animaloo says:

    dar e foarte urat sa minti. Si nu e fair 😀

  52. Manowar says:

    dar e foarte urat sa minti. Si nu e fair

    Da, dar pacatul marturisit e pe jumatate iertat. Prin urmare, daca recunosti de doua ori nu se mai pune.

    Si oricum, e mai simplu sa te rogi pentru iertarea pacatelor din mertzan decat sa te rogi sa nu mai ingheti in statia de autobuz.

  53. Chuck Norris says:

    Mano, dude, esti genial. Daca ai fi prin preajma te-as saruta French. Mi-ai dat niste idei beton. Nu stiu de ce nu m-am gandit inainte la astea. Probabil locuit si lucrat in ultima perioada in medii in care toti erau super cinstiti m-au facut sa-mi uit latura creativa.

  54. Manowar says:

    Mano, dude, esti genial. Mi-ai dat niste idei beton. Nu stiu de ce nu m-am gandit inainte la astea.

    Probabil ca ai avut o viata prea buna. Eu nu.

    Daca ai fi prin preajma te-as saruta French.

    Desi apreciez diversele oferte extrem de homosexuale (serios, ciudat v-au educat aia prin alte parti ale Romulaniei, bizare traditii aveti prin provincie), as dori sa subliniez faptul ca as prefera sa va concentrati pe femei si ca eu m-as multumi cu niste tigari.

    It’s not you, it’s … well, it kind of is you.

  55. Darius says:

    @Manowar.
    Păi și dacă nu avem prieteni care sa ne “împrumute” stampile de HR, să ne falsifice referințe, diplome, certificari, să ne facă adrese de email virtuale asa cum i-ai fabricat tu lu’ nevasta-ta CV-ul ? Noi, ăștia mai cinstiți și fără prieteni, mai putem oare să ne agățăm de joburi bine că emigranți într-o țară așa restrictiva că Austria, de care zicea Chuck mai sus ? De unde putem să facem rost de o matriță de fabricat euroi ?

  56. Manowar says:

    @Manowar.
    Păi și dacă nu avem prieteni care sa ne “împrumute” stampile de HR, să ne falsifice referințe, diplome, certificari, să ne facă adrese de email virtuale asa cum i-ai fabricat tu lu’ nevasta-ta CV-ul ? Noi, ăștia mai cinstiți și fără prieteni, mai putem oare să ne agățăm de joburi bine că emigranți într-o țară așa restrictiva că Austria, de care zicea Chuck mai sus ? De unde putem să facem rost de o matriță de fabricat euroi ?

    Tu nu esti cinstit si nu ai prieteni si nu esti problema mea.

    Tu esti ala care lasa aici 100 de comentarii sub 100 de “clone” pentru a spumega la adresa mea si a celor pe care-i cunosc/ajut. Probabil ca in mintea ta eu habar nu am cand faci asta.

    Esti un pisoias doar cand ai vrea tu ajutor. Dar nu asa functioneaza lucrurile.

    Nu ai prieteni care…

    Normal ca nu ai. Dar ba, pana si eu, cu personalitatea mea de cacat…am prieteni. Tu nu?

    Go be a nigger somewhere else, ca nu cred c-am facut pagina asta pentru oamenii fara pacat. Nu ca tu ai fi unul dintre ei, la o adica, da? In caz ca n-ai avut ocazia sa observi in ultimii coispe ani, eu le zic oamenilor ce pot face pentru a reusi una-alta. Nu prea e problema mea ca tu cauti o pagina unde sa afli cum iti lasi loc in fata la coada de intrare in rai. Dar hei, tu nu asta cauti. Tu cautai doar incaaaaaaaaaaaaaa o intepatura, da’ d-aia mica, nevinovata. La alea mai ca lumea – crezi tu – pui tu alte nicknames, alte adrese de mail etc.

    Altfel, ai dreptate. Nu am fost un om prea cinstit la viata mea. Simte-te bine.

    Atatia ani si tot n-ai priceput ce-ti spun de pe vremea aia: mie nu-mi pasa. Nu-s aici pentru diploma de participare.

  57. Chuck Norris says:

    @Darius, nu stiu daca esti pe bune sau trolezi.

    Probabil ca ai avut o viata prea buna. Eu nu.

    Nope, doar trait intr-o familie si intr-un mediu risk-adverse. Cand toata viata auzi numai, “lasa golaniile ca varu lu’ varu a umblat cu golanii si acum e la racoare, tu ia si stai cu burta pe carte ca asa ajungi departe” altceva nu ai de unde sa stii. Mai tarziu, plecand din tara, am realizat ca fara sa minti nu ajungi prea departe oricat de ninja ai fi tu pe domeniul tau.

  58. Chuck Norris says:

    Singurul regret care il am e ca am reliazat prea tarziu, dupa ce am pelcat din tara, ca si intr-o societate unde toti se vor a fi cinstiti, toti tot incearca sa te fure doar ca mai legal.
    Hell, UK/AT n-au ajuns, la momentele respective, imperii jucand cinstit ci furand.
    Trebuie sa iti aperi tu interesele, oricat de Disney Land ar parea lumea in care locuiesti, toti incearca se te exploateze, iar daca ii lasi e daor vina ta.

  59. Manowar says:

    Cand toata viata auzi numai, “lasa golaniile ca varu lu’ varu a umblat cu golanii si acum e la racoare, tu ia si stai cu burta pe carte ca asa ajungi departe” altceva nu ai de unde sa stii

    Normal. Stai aici la coada, mamicule, ca oamenii rai ajung la racoare. Nici afara nu-s cainii cu covrigi in coada. Nu minti, nu falsifica, nu fura, nu, nu, nu. Fa ca noi ca s-ajungi ca noi. GGWP, but no thanks, nu-mi place viata in apartament. Si nici ratele pe 30 de ani sau pensiile de 9 milioane lol.

  60. Claw says:

    Felicitari amandorura!! (am nimerit lb. romana?)

    Asta este o poveste de manual cum sa treci peste “nu se poate”, “eu niciodata nu o sa ajung acolo”, “altii au avut sansele astea” etc.

    Societatea din ro te invata sa fii cu capul plecat si un bun executant, incepand de la scoala si parinti. Ai mei credeau ca daca sunt intr-o corporatie sunt la apogeu, eh, in corporatie m-am plafonat la inceput de cariera de nu mai stiam cum sa plec de acolo. Te invata sa tii cu dintii de un job, nu am intalnit in RO om fara job (sau luandu-si o pauza) care sa fie relaxat.

    Eu am prins aripi si tupeu cand mi-am dat seama ca EI au nevoie de mine si nu eu de ei, cand am vazut ca incompetenta este peste tot si oameni in pozitii nepotrivite si ti-o iei in freza doar daca esti praf de tot si mai mult incurci, in rest incearca sa te ajute sa fii cat de cat productiv.

    La mai mare!

  61. Marius says:

    Felicitari! Mersi @Manowar pentru partea cu handicapul.

  62. ion says:

    @Claw: Asta cu bun executant imi aduce aminte de tata la primul job al meu mai serios, la un restaurant din zona unde lucra el.

    “Bravo, ai demonstrat ca esti un bun executant” ….

    Chestia asta m-a motivat atat de tare sa fug, ca data viitoare cand ajung la acel hotel o sa imi permit probabil sa-l cumpar cu totul.

  63. Inboxonly says:

    Mersi ca ma-ai ajutat sa realizez lucrurile astea.

    Ba, poti zice macar pe ocolite unde e acel dincolo. Ca eu citesc blogul asta de cateva luni nu stiu unde e “dincolo”.

  64. Animaloo says:

    Am ras. Și cinstit și fără prieteni… Deci un ciobanete agresiv, narcisist si sociopat. Plm boss…

  65. Deria says:

    Incepe sa sune a “si acum haideti pana in dormitor, sa va arat unde pune sotul meu mana in fiecare dimineata”

    “ăăă, stiti, eu as prefera o tuica…”

  66. Vali says:

    Multumim de text, foarte frumos scris! Ma ambitioneaza tare sa schimb si eu locul de munca. Locuiesc in Londra, lucrez in ca self employed, primesc in jur de 55 k pe an si m am cam saturat de tot ce inseamna constructii, desi nu fac munca fizica, etc. Asa ca, daca are cineva timp/chef sa mi spuna: de unde sa pornesc? Ce pot sa invat la inceput? Merita sa merg la cursuri sau invat mai bine acasa ? Multumesc !

  67. Ioan Mitiu says:

    Ei, în țările de limbă germană și tradiție de ars pe rug vrăjitoare și magician, ar fi un pic un pic mai dificilă abordarea asta că au un sistem de referințe încrucișate gândit ca pentru ucenici-mecanici ( nu glumesc ) dar și acolo ai niște start-up-uri de care te poți agăța.
    Important e, da, să vrei.

    … și să avem bulan să mai țină ceva bula actuală că tare fain e în ea. Când se va sparge va fi cam nasol dar ne descurcăm cumva.

  68. Mihai says:

    Hehe, mi-a placut concluzia. Chiar citeam zilele trecute un raspuns de pe Quora de la un strain care observase acelasi lucru:

    https://www.quora.com/What-do-you-think-about-Romania/answer/Jaan-Matti-Lillev%C3%A4lja

  69. Mikimoto says:

    Apropo de fake it till you make it, total off-topic…

    M-am dus azi sa joc tenis – un fel de blind date cu o gagica care daca si fute asa cum joaca tenis, pai e bine… (Nu, n-am avut-o, vorba mosului ala din Senatul/Parlamentul Romaniei.)

    Si mai vrajeala cu gagica, stabilim next date ca sa lucram la serva, alea… pana la urma ne pup-bye si iesim din club – club privat, parcare pe prop privata – ca sa gasesc un biletel sub stergator: “bai, de ce ti-ai pus botinele jegoase pe capota mea, ca ai zgariat-o, te am pe dash-cam, suna-ma la nr asta sa ne intelegem cumva, caci altfel te dau in gat la Politie sa te investigheze. “ Numar de Vancouver/BC, clubul fiind in Oakville/On. Am zis ca e o farsa, dar aveam telefonul de serviciu, un hand-over, asa l-am sunat, lasat mesaj: ba nene, nu stiu nimik, dar am zis ca hai, sa lamurim treaba…
    Ma suna ala inapoi ca tb sa-i repar zgarietura, ca eu am parcat langa bemveul lui blue – pula, cand am venit eu era un Audi/Wv langa mine – si nu e alta masina, deci eu sunt faptasul, ma are pe video.

    Ba nene, ma stii cumva?
    Nu. Dar daca nu esti tu, sigur ala care e pe video, s-a dat jos din masina ta. (Apropo, exista dashcams cu 360?)
    Tati, am venit singur ca aveam un blind date. Cu brigada vin la altceva… Si pe bune, nu imi permit 2 randuri de incaltari, ca nu sunt vreun lord.
    Nu, ca daca nu vii sa ne intalnim, o sa vezi ca o sa regreti.
    Bai, sunt cam batran pt 2 dates in one evening…
    Bine, iti trimit Politia la usa!
    Bun, sa dau si foc la gratar?…

    Plm, de scammers!

    Mai demult, cand nu erau atatea camere, am infundat intentionat si cam nasol usa unei vite, care parcase de-a curmezisul in No Park Zone, intr-o parcare a unui restaurant. Ma grabeam la o intalnire, asa ca am parcat un pic mai incolo in loc sa ma car, dar un bulangiu m-a ginit, si I-a lasat aluia nr meu de inmatriculare, plus telefonul lui, caci se oferea martor. M-am trezit la randul meu cu biletel, ca vai, sa imi repari usa, am martor, altfel Politie, Gulag, viol cu negri…

    Am dat 50 de dolari consultatie la XCoppers, povestit tarasenia si aflat:
    – Politia nu intervine/ancheteaza pe private property decat in cazuri de criminal charges; chiar daca indupleca un politist sa vina, ala facea o constatare formala, dar tb sa fie prezent acolo imediat, nu a doua zi.
    – Cat nu a murit/schilodit nimeni, martorul conteaza fix pula la Politie, fiindca e cuvantul meu vs cuvantul pagubitului, si de restul, mentosane…
    – Recomandarea Politiei va fi: babaetz va intelegeti, sau tu il actionezi in small claims court pe el, dar acolo este locul unde nimeni nu iese de-adevaratelea in castig…

    Dupa, nu m-a cautat, sau nu m-a prins, nimeni, ever… La nervi, desi oarecum cu motiv, am mai dat cu cheia pe portiere in parcari, subtil, ca sa nu ma gineasca camera.

    Ar fi X Files sa-mi arate asta o poza cu vreun un amic mort de ani de zile. M-as caca pe mine 🙂 🙂 🙂

  70. Alexia says:

    Felicitări pentru curaj și spor la noul loc de munca.
    Manowar -respect! Multe din invataturile de pe aici s-au prins și de mine.

  71. Alexia says:

    O intrebare pentru Neurogamer – De ce te-ai insurat inainte sa pleci? Adica, daca tot stiai ca pleci sau ca vrei sa pleci, nu te-ai gandit ca poate ar fi usor sa pleci single?
    Ma gandesc din perspectiva faptului ca, inevitabil trebuie sa te schimbi ca sa supravietuiesti afara, iar daca duci bagaj e mult mai greu decat daca pleci singur. Pentru ca cealalta persoana poate nu vrea sau nu are abilitatea de a se schimba in aceeasi directie ca si tine.

  72. 0040 says:

    Traiesti mai bine din 2 salarii decat din 1?

  73. Adi says:

    @mel, lol!
    Mariajul la unii inca mai inseamna ca vor sa isi traiasca viata cu persoana cu care s-au casatorit, iar locul unde o fac e un pic mai jos pe lista importantei. Asa poti sa il intrebi si pe @Manowar de ce s-a insurat cu a lui, ca nu era nici angajata si nici cu cetatenie, deci nu facea doi bani din punctul tau de vedere.

    Da, e mai usor sa pleci single daca esti single. Daca ai pe cineva si nu e consumabil, o/il iei cu tine. Asta daca esti genul de persoana care nu vrea sa traiasca singura din relatie pasagera in relatie pasagera, schimbate in acelasi ritm cu tubul de pasta de dinti.

  74. Chuck Norris says:

    @Alexia,
    nu sunt neurogamer, dar am avut fix aceiasi dilema inainte sa plec din tara.

    Fosta din Romania la momentul respectiv, nu vroia sa plece din tara cu motivul “imi place aici, langa mama si tata”. Ok, ne despartim. Bun, acum cam toate fetele calumea care le stiam de prin facultate, muncitoare si frumoase erau la fel, vroiau sa ramana langa mama si tata. Singurele care aveau chef sa place din tara erau corporatiste get beget, urate cu spume si cu pizda oparita de la stat pe scaun.

    Astfel, mi-am luat inima in dinti si sacii in caruta si am plecat single si mi-am cautat la fata locului. Nu mi-a fost usor la inceput, dar incetul cu incetul m-am prins de schema si nu regret deloc decizia. Am avut ocazia sa am relatii si experiente minunate cu fete din multe tari cu care am invatat multe despre mine si despre femei. Daca as fi pelcat deja legat nu as fi putut trai aceste experiente.

    10/10 would recommend to leave single and get a foreign woman.

  75. Neurogamer says:

    @Alexia

    Neaaaah. Mujer-de-mujer langa mine. Picat cu tronc, stiut ca ii lozu’ cel mare. Puteam pleca mai repede single, dar pierdeam ce am acuma langa mine. Adica, sincer, pierdeam cam totul. Nemaivorbind ca facea mai multi bani decat mine cand am ajuns aici. Abia cu jobu asta am intrecut-o.

  76. Manowar says:

    Asa poti sa il intrebi si pe @Manowar de ce s-a insurat cu a lui, ca nu era nici angajata si nici cu cetatenie, deci nu facea doi bani din punctul tau de vedere.

    Eu sunt din generatia trecuta. Alt sistem de valori. Pe vremea mea nu le luai dupa cati bani aveau/faceau.

  77. Alexia says:

    Nu era vorba de câți bani face și nici cât se câștiga in doi, ci de dinamica cuplului după plecare. Dacă îl luam pe Manowar, nici a lui prima soție nu s-a adaptat, fiind unul dintre motivele pe care a ales-o pe a doua (printre altele, pentru ca sunt convinsă ca o și iubește foarte mult).
    Similar a pățit și fratele meu. A mers cu nevasta in UK, el s-a adaptat, ea nu, au trebuit sa se întoarcă. Deși erau amândoi incantați de idee la început.
    E un risc când mergi in doi, pe care nu poți sa-l anticipezi. Eu doar asta zic.
    Când mergi singur e poate mai greu la început, dar intri in alte cercuri și intr-adevăr, poți experimenta străini. E o experienta diferită, cum zicea Chuck Norris.

  78. Neurogamer says:

    Well, nici eu nu am luat-o pt bani, obviously.
    Ea era prioritatea no. 1, Uk era 2. As fi fost happy daca le aveam pe ambele. Le am. All is good.

  79. Orbu says:

    @Alexia: E o perspectiva interesanta dar cred ca problema nu se pune din perspectiva ta, aka “carul inaintea boilor” cum se spune la mine la tara.
    Daca te casatoresti cu o femeie presupun ca esti interesat de mai mult decat banii pe nunta. Adica daca esti cu o gagica cu care ai macar vag in plan ca te-ai putea casatori.
    In cazul asta, daca iti trece prin cap ca vrei sa pleci din tara cred ca e o idee mai inteligenta s-o intrebi si pe ea daca e interesata de idee, inainte sa te gandesti la “hehe, eu vreau sa plec in pulinezia, las tot in urma, merg sa ma fut de-acum prin alte cercuri de gagici”. Parerea mea.
    Treaba cu despartitul se intampla daca plecatul nu-i o idee buna pentru partener/ partenera.
    Cred ca e o mentalitate paguboasa sa incepi cu despartitul.
    – Buna honey, am decis ca vreau o masina noua supersportiva si cred ca nu vei fi de acord cu ideea, dar oricum parca as plimba niste pizde mai tinere cu ea, deci uite aici actele de divort – cam asa suna perspectiva ta.

    Eu sunt din generatia trecuta. Alt sistem de valori. Pe vremea mea nu le luai dupa cati bani aveau/faceau.

    Ba, cred ca le luai, daca aia voiai. Eu as fi putut s-o fac, daca asta voiam si, ok, sunt mai tanar, da’ nu cu mult. Problema se pune cat de important este aspectul asta, ca pe vremea cand as fi putut eu face asta era vorba ( cazul ala mai ok) de o gagica mai batrana decat mine si, atunci nu suna fantastic de rau, dar mi-am dat eu seama ca 4 ani diferenta in defavoarea ei se vad cu totul altfel cand ajung eu la 30-35, sau ( cazul naspa ) eu sunt relativ modesc cand ma evaluez cum arat, da’ uitandu-ma in oglinda parca nu eram chiar atat de urat incat sa accept compromisul asta pe ideea ca banii vorbește. Sau altfel, sa n-aud ca “facem copii” ca eu nu-mi fac familia de ras in asa hal.

    Acu’, banuiesc ca depinde si la ce varsta te casatoresti si ce varsta are partenera/partenerul.
    Ca daca e pana in 25 tre’ sa fii relativ rezonabil in pretentiile cu privire la productivitate.
    Dupa limita asta, plm, incepe sa devina indicativ si cati bani produci.
    Si presupun ca era la fel de valabil si-atunci ca si acum.

  80. Manowar says:

    Ba, cred ca le luai, daca aia voiai.

    Nu prea. Nu pe unde ma invarteam eu. Se mergea pe ideea “sa ne intelegem, sa ne iubim, ca facem noi cumva si bani”. Ce-i drept, nu iesea mereu, dar nici nu le cautai carnetul de cecuri.

  81. Adi says:

    @mel/Alexia, la aia la care cuplul e prioritatea #1 dinamica e simpla: e mai bine in iad impreuna decat in rai separat. Nu prea ai de ales cand vrei sa emigrezi daca esti deja intr-un cuplu sau esti singur, asa ca “mai bine emigrezi singur decat in cuplu” e la fel de folositor ca “mai bine frumos, bogat si sanatos decat urat, sarac si bolnav”. In romana se numeste truism.

  82. Manowar says:

    Nu era vorba de câți bani face și nici cât se câștiga in doi, ci de dinamica cuplului după plecare. Dacă îl luam pe Manowar, nici a lui prima soție nu s-a adaptat,

    Nu au fost probleme de adaptare, ci pur si simplu pentru ea nu merita efortul.

  83. ChuckNorris says:

    @Adi, nu sunt de acord cu exemplele tale intrucat pornesc de la premzia ca gasirea unui partner compatibil pentru o relatie de succes e ceva trivial. Poate daca esti cu partenerul de mult timp impreuna si sunteti pe aceiasi pagina legata de emigrare da, dar cel putin la mine si la multi apropiati nu a fost. Din experienta mea, gasirea unui partener compatibil nu e ca gasirea unui job, inveti dupa program, faci CVuri, aplcii la joburi/recruteri si in 6 luni ai jobul. Poate dura si ani pana intalnesti destule persoane ca pana la urma o gasesti pe cea potrivita.

    Nu stiu cum a fost datingul la voi, dar la mine cand intalneam fete, cautam intai sa-mi placa de ea, sa fie chimie, sa fim compatibili de la simtul umorului, la locuit impreuna pana la sex cu urlete, chestii care dureaza luni/ani, nu incepeam de la prima intalnire gen “Hai, zi-mi de acuma daca ai chef sa fugi cu mine afara ca eu vreau sa-mi iau talpa intr-un an si nu am timp de pierdut cu tipe care vor sa ramana aici. Esti on board, da sau ba?”.

    Asa ca mi-am urmat visele si am plecat singur afara si mi-am cautat fete la fata locului ca a fost mai simplu decat sa raman in romanistan si sa astept sa-mi pice o tipa compatibila si dispusa sa fuga cu mine in afara. Mare revelatie la mine a fost, ca daca esti o persoana OK iti poti gasi partener oriunde te muti in lume, nu doar in tara de bastina. Am niste colegi de facultate care si acum, dupa 5 ani de la absolvire, tot zic ca pleaca in afara dar intai asteapta sa gaseasca domnisoara cu care sa faca asta. Asteptati fratilor, multe succesuri!

    Evident, daca esti carierist si banii sunt prioritatea, cu cat ai un partener compatibil mai devreme cu atat mai bine. Ca dupa ce vii de la job, mai faci sala, mai gatesti, mai studiezi pt o certificare/interviu, nu prea mai ai timp de intalnit prea mule gagici.

    My $0.02

  84. Zack says:

    Da’ nu-i “salvez” eu, coaie. Eu doar le zic ca se pot “salva” singuri oricand au chef. Si unii descopera ca au chef, atata tot.
    N-am tocit eu in locul lui, nu m-am dus eu in locul lui la interviuri, nu am stat eu stresat acolo ca poate ma prind aia ca-s faker etc.

    Nu stiu daca este asa in cazul lui Neuro -poate sa confirme sau sa infirme chiar el – dar se poate sa fi primit pt prima data un sfat bun, sustinut cu argumente pertimente, de la o persoana in care are incredere. Doar spunandu-i ce sa invete, unde sa gaseasca materialele, ca are un cv de rahat etc si tot ai facut enorm de multe, dpmdv. Sfaturi am primit si eu multe, de la persoane care tin la mine dar in mare inutile. Invata la toate obiectele pt ca numai asa vei reusi, fa-te contabil ca mereu o sa mananci o paine etc ,haide ca le stii.

  85. NitroZeus says:

    N-am tocit eu in locul lui, nu m-am dus eu in locul lui la interviuri, nu am stat eu stresat acolo ca poate ma prind aia ca-s faker etc.

    Nu doar ca i-ai explicat omului ca exista lumina, dar i-ai aratat si cum sa ajunga acolo.
    Da, OK, nu l-ai chiar tras de mana dupa tine. Panama, Dumnezeu da, dar nu vara-n traista. :)))
    Ca a ales sa nu zaca-n bezna in continuare afland de la tine tot ce trebuie… E si asta un merit. Asta mai ales daca e sa compari cu cei muti care primesc indrumare, dar prefera sa ignore si sa se vaite in continuare ca nu au avut noroc in viata si parte de muie.

    Respect.

  86. NitroZeus says:

    @multi

  87. Adi says:

    @Adi, nu sunt de acord cu exemplele tale intrucat pornesc de la premzia ca gasirea unui partner compatibil pentru o relatie de succes e ceva trivial.

    Inseamna ca ai inteles fix pe dos. Mai citeste inca o data, daca tot aia intelegi arata-mi si mie textul din care reiese asta, ca eu nu ma prind.

  88. Evdite says:

    Bravo, ma NG!

  89. fish says:

    Congrats NeuroG 🙂

  90. Adrian S. says:

    Am avut un deja-vu. Citez din memorie:

    Morpheus: You must understand that you’ve been living in a dream.
    Neo: What happens if I take the red pill?
    Morpheus: You’ll see how deep the rabbit hole goes.
    Neo: And what if I take the blue one?
    Morpheus: You’ll wake up tomorrow as nothing ever happened, thinking that what happened now was just a dream.

    O astfel de eliberare a mintii am “suferit” si eu prin 2005, cand a trebuit sa plec de la locul caldut de munca unde lucram de vreo 5 ani jurist si am devenit liber profesionist (apropos, Mano, acolo am cunoscut un baiat maître pe Linux care isi zicea Solics, o fi acelasi tip pe care-l cunosteai tu? Era o firma unde faceam voip in draci prin Romtelecom de mureau aia de oftica, pe vremea cand era interzis voip-ul prin retelele altora).

    Fiecarui client trebuie sa ma vand, ca sa faca acel click initial si sa semneze cu mine. Si am realizat ca, la inceput, ma vindeam foarte ieftin, setat mental ca nu prea am ce sa vand. Impins de foame am inceput usor-usor sa ridic stacheta, dar cu frica sa nu fuga clientii. Apoi am inceput sa intreb printre fosti colegi de liceu si facultate, care ajunsesera avocati inaintea mea, ei cam cu ce scoruri presteaza in conditii similare de lucru. Atunci am realizat a doua oara ca ma vindeam prea ieftin. A.s.o.

    Totul in viata tine de niste baraje mentale pe care noi le construim (sau altii ni le impun). Ori le spargem, ori le driblam, trebuie sa trecem peste ele.

    Pana si relatia cu nevasta-mea a debutat cu un astfel de baraj: am cunoscut-o in 1998 in Club A (“si devii altcineva”, LOL) din centrul Bucurestiului, in studentie. Eu cu grupul meu, ea cu grupul ei. Numai ca dupa miezul noptii mie mi se cam imprastiase gașca, asa ca am inceput sa scanez imprejur. Si o remarc pe viitoarea doamna si zic sa o invit la dans. Cred ca am pus intrebarea gresit ori alambicat, nu mai stiu cum a fost, cert e ca eu am inteles ca ea ar vrea sa danseze cu mine, dar de fapt ea imi zisese ca nu vrea (true fact, mi l-a marturisit dupa, cica ma remarcase in grup dar a crezut ca am pus pariu cu baietii ca o cuceresc si ea nu ar fi vrut sa se lase). Asa ca am luat-o frumos de mana, in eroare fiind, si am dansat cu ea. Apoi… “am devenit altcineva”, cum era sloganul clubului. Ma amuz cum o astfel de mica eroare, tiny-tiny little error, daca nu s-ar fi produs si as fi auzit in harmalaia aia raspunsul corect, cat de diferit ni s-ar fi croit vietile dupa. Eu n-as mai fi luat-o la dans ci i-as fi intors spatele, nu ne-am mai fi imprietenit dupa, nu nimic.

    Deci da, felicitari Mano & Neuro pentru spargerea barajelor mentale ! The rabbit hole is deep, but it worths at least trying !