Ce ai observat tu la scară macro, observasem şi eu la scară micro, cu aceleaşi concluzii: închiderea e bună din când în când. La noi, la avocaţi, Baroul Bucureşti primeşte anual cu braţele deschise sute de noi avocaţi. Că stagiari, că veniţi din alte profesii (magistratură, notari etc.), că echivalaţi din alte ţări, că, că. Sigur, unii se mai pensionează şi trebuie să fie cine să le plătească pensiile, alţii ocupă funcţii elective (preşedinte, decan, consilieri) şi trebuie să li se plătească indemnizaţiile de către grosul plebei, dar am ajuns într-un deceniu de la sub 5.000 la peste 10.000 de avocaţi activi în Bucureşti. Şi cifrele cresc în continuu, căci se menţine politica porţilor deschise. Prea mult, la un oraş de cca. 2 milioane de locuitori. Cu excepţia câtorva oraşe mai mari (Timişoara, Cluj, Constanţa), în restul oraşelor baroul local intră într-un autocar.
Sigur, concurenţă, specializare, influenţă, renume. Dar s-a depăşit deja limita, ne cam călcăm pe picioare şi concluzia mea este aceeaşi – să se mai tragă niţel fermoarul, căci e şliţul prea crăcănat.
Sigur, concurenţă, specializare, influenţă, renume. Dar s-a depăşit deja limita, ne cam călcăm pe picioare şi concluzia mea este aceeaşi – să se mai tragă niţel fermoarul, căci e şliţul prea crăcănat.
Daca ai apucat sa intri, iti convine. Daca nu, parca nu? 🙂
Asa radeam si eu de Brexit, ca pe mine nu ma afecteaza. Dar ia intreaba-l pe un pusti roman de 18 ani care a facut engleza in scoala daca-i convine si lui 🙂
Bine, asta nu schimba fondul problemei, cu slitul ala.
Dimpotriva – mi se pare un abuz limitatarea dreptului la a profesa ( mai ales daca vorbim de o profesie-profesiune liberala) pe criterii de apartenenta, fermoar și orice acțiune de cartelizare. Brexitul nu e chiar o situație similara. Ba chiar deloc.
Nu există niciun motiv pentru care o breaslă, fie ea a avocaților, ar trebui să aibă dreptul de a limita dreptul la muncă a altor cetățeni – români ( de pildă), și a ține ostatică populația într-un serviciu controlat pe model cartel, cam cum erau serviciile de taxi înainte de Uber.
E nașpa când scad veniturile și nu neapărat cu creșterea calității serviciilor concurenței, dar de data asta cred că nu vorbim de import de avocați din țări străine – încă n-am auzit să vină vietnamezi cu vaporul ca să practice meseria de avocat în România, la jumătate de preț.
@Orbu: păi nu de limitare, ci de reglementare ziceam, de o echilibrare sau proporţionalizare. N-am zis să se închidă uşile total, căci şi eu eram odată pe afară şi mă uitam lung cum aş putea face să intru. Ci să se stabilească un echilibru între dimensiunea unui oraş şi numărul de avocaţi.
Să iau un exemplu aleator: judeţul Teleorman are cam 360.000 locuitori, iar Baroul Teleorman are cam 150 de avocaţi. Iese un raport de 1 avocat :2400 locuitori.
Revenim la Bucureşti: să zicem 2.000.000 locuitori, iar Baroul Bucureşti 9100 avocaţi activi (acum am verificat cifrele, mai sunt şi suspendaţi). Iese un raport de 1:220. Deci densitatea de avocaţi este de 11 ori mai mare şi este în creştere. De aceea afirmam că ne călcăm în picioare.
Dacă nu există echilibru (proporţionalizare) şi deschizi prea larg uşile (liber total), doritori există gârlă şi rişti să ai 200.000 de avocaţi în Bucureşti, pentru că de ce nu. Uitaţi-vă numai câte generaţii de absolvenţi de drept au ieşit direct şomeri în ultimii 20 de ani, căci la admitere toţi se visau notari, avocaţi sau judecători. Sigur, nu-i fair-play să tai visele oamenilor, fiecare trebuie să se se poată zbate să ajungă ce-şi doreşte.
Ceea ce mută subiectul la ce spunea Mano: când ai 18 ani şi ai un vis, vrei să ţi-l împlineşti şi te cam sui pe vapor sau pe tren să ajungi în ţara care ţi-l poate oferi. America a fost un vis la începutul secolului XX (mişto filmul 4 Iulie cu Tom Cruise). Întrebarea care se pune: există un echilibru între deschiderea deşănţată a graniţelor UE şi ceea ce i se întâmplă populaţiei locale? Până acum nu mi s-a părut a fi. Invazia de muncă ieftină a prăbuşit câştigurile salariale iar angajatorii au fost “stimulaţi” să scadă calitatea muncii, în loc să plătească mai scump pentru specializarea populaţiei indigene.
Unde sunt Mercedesurile Cobra de altă dată… Bine, motivele sunt mai multe pentru care nu mai există Cobre, nu doar proasta calificare la locul de muncă (ci şi zgârcenia producătorilor, disperaţi după câştiguri cât mai fabuloase prin rabat de la calitate). Am adus exemplul ăsta căci am vrut să-mi cumpăr de la un client un S Classe din 2016 (îşi făcea loc în garaj şi doar aşa aş fi avut încredere să iau un Mercedes sh), dar am cerut şi eu păreri în stânga-dreapta pe la service şi mi-au zis că ce-a fost până prin 2008-2010 au fost beton, ce-i după… probleme pe bani mulţi. Eh, Mercedesuri de calitate proverbială nu se fac cu paki şi indi pregătiţi pe fuşereală câteva luni, ci cu oameni super-ordonaţi şi super-disciplinaţi. Cam cum erau odată nemţii şi cum s-ar putea să mai fie japonezii. Ce facem, stăm cu uşile larg deschise şi continuăm importul de “forţă de muncă” maronie en-gros, sau mai închidem niţel (spre total) şi-i punem p’ăştia rămaşi doar să măture şi să spele străzile dacă n-au chef să înveţe?
Să iau un exemplu aleator: judeţul Teleorman are cam 360.000 locuitori, iar Baroul Teleorman are cam 150 de avocaţi. Iese un raport de 1 avocat :2400 locuitori.
Revenim la Bucureşti: să zicem 2.000.000 locuitori, iar Baroul Bucureşti 9100 avocaţi activi (acum am verificat cifrele, mai sunt şi suspendaţi). Iese un raport de 1:220. Deci densitatea de avocaţi este de 11 ori mai mare şi este în creştere. De aceea afirmam că ne călcăm în picioare.
Cred ca trebuie sa iei in calcul si alte chestii, nu strict numarul de locuitori.
De pilda: cate firme au sediul in Teleorman? Dar in Bucuresti? Ca si firmele mai au nevoie de avocati, nu? Apoi, ce densitate de populatie ai? Ca pe 10 hectare din Teleorman s-ar putea sa ai doi oameni; in Bucuresti pe 10 hectare ai plm stie cate blocuri, creste probabilitatea de topoare-n cap, batai pe locul de parcare, mosteniri cu probleme etc. Cate cazuri ai la tribunal? De la divorturi la amenzi contestate si plm mai stie ce, din astea cu avocati.
Si tot asa. Nu stiu cati avocati ar trebui sa fie, dar eu zic ca nu merge s-o simplifici chiar la modul “un avocat la X oameni”.
Ci să se stabilească un echilibru între dimensiunea unui oraş şi numărul de avocaţi.
E perspectiva viitorului promis si neimplinit, sau a pomului laudat, o inteleg dar nu mi se pare nici corecta, nici utila o corelatie de felul asta.
Cum ar fi sa zic si eu – ba, nene, ar trebui sa avem maxim un programator la 2400 de locuitori, sau ceva de genul. Sau maxim un medic la tot asa ceva de genul, sau maxim un instalator ( cand de fapt e partea asta ar trebui sa discutam dracului de cote minime, nu de maxime).
Eu inteleg ca ai investit timpul tau pregatindu-te pentru un job care se cam subtiaza ca au venit prea multi pe jobul asta, dar e OK, ni se intampla oarecum tuturor.
Cand m-am apucat eu de ce fac acum, dar nu fix ce fac acum, mai programare chioara asa, unul ca mine atunci care era contractor castiga vreo 700/ zi. Cand am ajuns eu in pozitia sa fiu contractor, deja era in pula mea toata India pe felie ( nici nu ma puteam plange la Bucuresti ca ba, ce pula mea faceti aici) si mai castigam vreo 400, iar acum la 350 – daca as ramane la aia.
Tot ce trebuie sa fac e sa mai invat.
Sunt sigur ca exista un echivalent si in domeniul juridic. Inteleg cum vine aia cu calcatul pe picioare, dar nu-i neaparat chiar asa. Avocatul care ma reprezinta pe mine, din provincie, unde ai numere din alea gen 1:2400, ma costa mai putin decat un avocat din Bucuresti, de unde presupun ca reprezentarea de 1:220 e totusi favorabila de tot se inghesuie lumea acolo, nu? Ca ma indoiesc ca bucurestenii au asa o inclinatie inspre avocatura, in timp ce teleormanenii mai putin.
Mai e desigur si faptul ca in orasul ala ai cea mai importanta facultate de drept din tara. Vin studenti de cam peste tot – cu aia ce vrei sa faci cand termina facultatea, sa-i trimiti ca Ceausescu la tara pe repartitie? Isi fac si ei viata cum le e mai la indemana. Daca ar muri de foame p-acolo ar pleca singur, ma gandesc?
Cand locuiam pe acolo am lucrat cu un domn avocat pe alte chestii – deschis de firma/pfa relatia cu ONRC astea. Zicea ca nu are dosare asa de multe dar se specializase pe procese din astea comerciale si relatia cu autoritatile statului pe care oamenii ca mine o evita din scarba – chestii pe care un avocat le invarte usor, ca ajunge sa cunoasca oamenii. Cat am discutat eu cu el in cateva zile si ne-am mai intalnit cred ca a deschis / inchis vreo 20 de firme.
Realizezi ca la Teleorman e posibil ca in zona unde e “arondat” un avocat e posibil sa nu ai 20 de firme cu totul, nu ca sa se deschida si inchida in interval de zile.
Am prieteni care la momentul oportun n-au reusit sa devina avocati ca n-au avut purcoiul de bani sau pila sa cotizeze la un barou, iar alti prieteni au frecat puntea pe la barouri multa vreme un fel de internshit prelungit asa, pana au reusit sa iasa din viciul asta abuziv. Nu prea-i OK.
Adrian bine ca ai intrat tu in Barou. Lasa sa intre cati vor, oricum ramane cine-i mai bun. Sau iti este frica de concurenta?Cat se ”da” ptr un loc ? Incepe sa nu mai renteze ”investitia”?
Ce tare-i numele!!! Manelus Paris zis Ceaun va avea numai reprezentari din oficiu. Cine sa-l ia avocat pe Ceaun?
Problema va fi cand vor fi numai d-astia. Atunci nu vei avea de unde sa alegi.
Absolut tot articolul am încercat să îmi dau seama, care poate fi legătura dintre un gard, cerințele mai noi din IT și granit. ?
Cred că e timpul să mă bag la somn.
Unlock with Patreon
Ce ai observat tu la scară macro, observasem şi eu la scară micro, cu aceleaşi concluzii: închiderea e bună din când în când. La noi, la avocaţi, Baroul Bucureşti primeşte anual cu braţele deschise sute de noi avocaţi. Că stagiari, că veniţi din alte profesii (magistratură, notari etc.), că echivalaţi din alte ţări, că, că. Sigur, unii se mai pensionează şi trebuie să fie cine să le plătească pensiile, alţii ocupă funcţii elective (preşedinte, decan, consilieri) şi trebuie să li se plătească indemnizaţiile de către grosul plebei, dar am ajuns într-un deceniu de la sub 5.000 la peste 10.000 de avocaţi activi în Bucureşti. Şi cifrele cresc în continuu, căci se menţine politica porţilor deschise. Prea mult, la un oraş de cca. 2 milioane de locuitori. Cu excepţia câtorva oraşe mai mari (Timişoara, Cluj, Constanţa), în restul oraşelor baroul local intră într-un autocar.
Sigur, concurenţă, specializare, influenţă, renume. Dar s-a depăşit deja limita, ne cam călcăm pe picioare şi concluzia mea este aceeaşi – să se mai tragă niţel fermoarul, căci e şliţul prea crăcănat.
Daca ai apucat sa intri, iti convine. Daca nu, parca nu? 🙂
Asa radeam si eu de Brexit, ca pe mine nu ma afecteaza. Dar ia intreaba-l pe un pusti roman de 18 ani care a facut engleza in scoala daca-i convine si lui 🙂
Bine, asta nu schimba fondul problemei, cu slitul ala.
Dimpotriva – mi se pare un abuz limitatarea dreptului la a profesa ( mai ales daca vorbim de o profesie-profesiune liberala) pe criterii de apartenenta, fermoar și orice acțiune de cartelizare. Brexitul nu e chiar o situație similara. Ba chiar deloc.
Nu există niciun motiv pentru care o breaslă, fie ea a avocaților, ar trebui să aibă dreptul de a limita dreptul la muncă a altor cetățeni – români ( de pildă), și a ține ostatică populația într-un serviciu controlat pe model cartel, cam cum erau serviciile de taxi înainte de Uber.
E nașpa când scad veniturile și nu neapărat cu creșterea calității serviciilor concurenței, dar de data asta cred că nu vorbim de import de avocați din țări străine – încă n-am auzit să vină vietnamezi cu vaporul ca să practice meseria de avocat în România, la jumătate de preț.
@Orbu: păi nu de limitare, ci de reglementare ziceam, de o echilibrare sau proporţionalizare. N-am zis să se închidă uşile total, căci şi eu eram odată pe afară şi mă uitam lung cum aş putea face să intru. Ci să se stabilească un echilibru între dimensiunea unui oraş şi numărul de avocaţi.
Să iau un exemplu aleator: judeţul Teleorman are cam 360.000 locuitori, iar Baroul Teleorman are cam 150 de avocaţi. Iese un raport de 1 avocat :2400 locuitori.
Revenim la Bucureşti: să zicem 2.000.000 locuitori, iar Baroul Bucureşti 9100 avocaţi activi (acum am verificat cifrele, mai sunt şi suspendaţi). Iese un raport de 1:220. Deci densitatea de avocaţi este de 11 ori mai mare şi este în creştere. De aceea afirmam că ne călcăm în picioare.
Dacă nu există echilibru (proporţionalizare) şi deschizi prea larg uşile (liber total), doritori există gârlă şi rişti să ai 200.000 de avocaţi în Bucureşti, pentru că de ce nu. Uitaţi-vă numai câte generaţii de absolvenţi de drept au ieşit direct şomeri în ultimii 20 de ani, căci la admitere toţi se visau notari, avocaţi sau judecători. Sigur, nu-i fair-play să tai visele oamenilor, fiecare trebuie să se se poată zbate să ajungă ce-şi doreşte.
Ceea ce mută subiectul la ce spunea Mano: când ai 18 ani şi ai un vis, vrei să ţi-l împlineşti şi te cam sui pe vapor sau pe tren să ajungi în ţara care ţi-l poate oferi. America a fost un vis la începutul secolului XX (mişto filmul 4 Iulie cu Tom Cruise). Întrebarea care se pune: există un echilibru între deschiderea deşănţată a graniţelor UE şi ceea ce i se întâmplă populaţiei locale? Până acum nu mi s-a părut a fi. Invazia de muncă ieftină a prăbuşit câştigurile salariale iar angajatorii au fost “stimulaţi” să scadă calitatea muncii, în loc să plătească mai scump pentru specializarea populaţiei indigene.
Unde sunt Mercedesurile Cobra de altă dată… Bine, motivele sunt mai multe pentru care nu mai există Cobre, nu doar proasta calificare la locul de muncă (ci şi zgârcenia producătorilor, disperaţi după câştiguri cât mai fabuloase prin rabat de la calitate). Am adus exemplul ăsta căci am vrut să-mi cumpăr de la un client un S Classe din 2016 (îşi făcea loc în garaj şi doar aşa aş fi avut încredere să iau un Mercedes sh), dar am cerut şi eu păreri în stânga-dreapta pe la service şi mi-au zis că ce-a fost până prin 2008-2010 au fost beton, ce-i după… probleme pe bani mulţi. Eh, Mercedesuri de calitate proverbială nu se fac cu paki şi indi pregătiţi pe fuşereală câteva luni, ci cu oameni super-ordonaţi şi super-disciplinaţi. Cam cum erau odată nemţii şi cum s-ar putea să mai fie japonezii. Ce facem, stăm cu uşile larg deschise şi continuăm importul de “forţă de muncă” maronie en-gros, sau mai închidem niţel (spre total) şi-i punem p’ăştia rămaşi doar să măture şi să spele străzile dacă n-au chef să înveţe?
Cred ca trebuie sa iei in calcul si alte chestii, nu strict numarul de locuitori.
De pilda: cate firme au sediul in Teleorman? Dar in Bucuresti? Ca si firmele mai au nevoie de avocati, nu? Apoi, ce densitate de populatie ai? Ca pe 10 hectare din Teleorman s-ar putea sa ai doi oameni; in Bucuresti pe 10 hectare ai plm stie cate blocuri, creste probabilitatea de topoare-n cap, batai pe locul de parcare, mosteniri cu probleme etc. Cate cazuri ai la tribunal? De la divorturi la amenzi contestate si plm mai stie ce, din astea cu avocati.
Si tot asa. Nu stiu cati avocati ar trebui sa fie, dar eu zic ca nu merge s-o simplifici chiar la modul “un avocat la X oameni”.
E perspectiva viitorului promis si neimplinit, sau a pomului laudat, o inteleg dar nu mi se pare nici corecta, nici utila o corelatie de felul asta.
Cum ar fi sa zic si eu – ba, nene, ar trebui sa avem maxim un programator la 2400 de locuitori, sau ceva de genul. Sau maxim un medic la tot asa ceva de genul, sau maxim un instalator ( cand de fapt e partea asta ar trebui sa discutam dracului de cote minime, nu de maxime).
Eu inteleg ca ai investit timpul tau pregatindu-te pentru un job care se cam subtiaza ca au venit prea multi pe jobul asta, dar e OK, ni se intampla oarecum tuturor.
Cand m-am apucat eu de ce fac acum, dar nu fix ce fac acum, mai programare chioara asa, unul ca mine atunci care era contractor castiga vreo 700/ zi. Cand am ajuns eu in pozitia sa fiu contractor, deja era in pula mea toata India pe felie ( nici nu ma puteam plange la Bucuresti ca ba, ce pula mea faceti aici) si mai castigam vreo 400, iar acum la 350 – daca as ramane la aia.
Tot ce trebuie sa fac e sa mai invat.
Sunt sigur ca exista un echivalent si in domeniul juridic. Inteleg cum vine aia cu calcatul pe picioare, dar nu-i neaparat chiar asa. Avocatul care ma reprezinta pe mine, din provincie, unde ai numere din alea gen 1:2400, ma costa mai putin decat un avocat din Bucuresti, de unde presupun ca reprezentarea de 1:220 e totusi favorabila de tot se inghesuie lumea acolo, nu? Ca ma indoiesc ca bucurestenii au asa o inclinatie inspre avocatura, in timp ce teleormanenii mai putin.
Mai e desigur si faptul ca in orasul ala ai cea mai importanta facultate de drept din tara. Vin studenti de cam peste tot – cu aia ce vrei sa faci cand termina facultatea, sa-i trimiti ca Ceausescu la tara pe repartitie? Isi fac si ei viata cum le e mai la indemana. Daca ar muri de foame p-acolo ar pleca singur, ma gandesc?
Cand locuiam pe acolo am lucrat cu un domn avocat pe alte chestii – deschis de firma/pfa relatia cu ONRC astea. Zicea ca nu are dosare asa de multe dar se specializase pe procese din astea comerciale si relatia cu autoritatile statului pe care oamenii ca mine o evita din scarba – chestii pe care un avocat le invarte usor, ca ajunge sa cunoasca oamenii. Cat am discutat eu cu el in cateva zile si ne-am mai intalnit cred ca a deschis / inchis vreo 20 de firme.
Realizezi ca la Teleorman e posibil ca in zona unde e “arondat” un avocat e posibil sa nu ai 20 de firme cu totul, nu ca sa se deschida si inchida in interval de zile.
Am prieteni care la momentul oportun n-au reusit sa devina avocati ca n-au avut purcoiul de bani sau pila sa cotizeze la un barou, iar alti prieteni au frecat puntea pe la barouri multa vreme un fel de internshit prelungit asa, pana au reusit sa iasa din viciul asta abuziv. Nu prea-i OK.
Adrian bine ca ai intrat tu in Barou. Lasa sa intre cati vor, oricum ramane cine-i mai bun. Sau iti este frica de concurenta?Cat se ”da” ptr un loc ? Incepe sa nu mai renteze ”investitia”?
Nu prea. Ramane cine-si permite, nu cine-i mai bun. “Isi permite” insemnand si “pile” si “bani de la mami”.
Dorel studiosul s-ar putea sa nu reziste, ca are de platit chirie si nu se poate descurca asa, dintr-un caz la 4 luni.
Isi permite Manelus Paris zis Ceaun, care face aia doar pentru status social, ca oricum are cateva fete p-afara la produs.
S-ar putea sa te trezesti ca te apara Ceaun, la o adica.
Ce tare-i numele!!! Manelus Paris zis Ceaun va avea numai reprezentari din oficiu. Cine sa-l ia avocat pe Ceaun?
Problema va fi cand vor fi numai d-astia. Atunci nu vei avea de unde sa alegi.
Absolut tot articolul am încercat să îmi dau seama, care poate fi legătura dintre un gard, cerințele mai noi din IT și granit. ?
Cred că e timpul să mă bag la somn.