Hateri, fortarete si prea tarziu

Discutam aseara cu Vladut (tre’ sa bag un post si despre Vladut intr-o zi, da’ acum e vorba de altceva) despre un hater de-al meu.

Hateru’ asta al meu are cam 40 de ani si, well, n-a fost chiar cel mai norocos om din istorie. Problema cu el e ca nu a cerut prea des ajutor, iar cand l-a cerut, de pomana l-a cerut. Adica, sigur, l-a primit. Da’ de multumit? Nu. De apreciat? Nu. Ma, macar de profitat? Nici atat. A fost un alt caz clasic de stricat orzul pe gaste. Nu zic, multi dintre noi au procedat la fel (bitch, please), dar chestia e ca unii mai si invatam din asta si, in cele din urma, mai cu chiu, mai cu vai, ne facem norocul ala si singuri, cu putina transpiratie.

Haterul meu nu-i genul care sa transpire. Stiti voi ca exista oamenii aia care asteapta toata viata sa castige la loto, de obicei fara sa joace macar. Asa se face ca vremea a trecut si a trecut cam de pomana.

Multi oameni isi construiesc o adevarata fortareata (Pink Floyd comes to mind) in care ei sunt cei mai pizdosi, cei mai ciumeci, cei mai uber alles, iar restu’ oamenilor sunt niste neica nimeni, niste gunoaie in vant, niste melteni fara educatie, niste…

Sa explic la ce ma refer cand zic “fortareata”. Uite, tocmai am avut de-a face cu un lache de-asta flausat aici. Ma duc eu sa resetez un switch (pula mea in cine-a inventat POE), asa, pe neanuntate, ca nu-s eu genul care sa alerge sa discute cu 40 de oameni pentru a anunta ca o sa pice reteaua. Nu c-as fi rau, da’ daca stau dupa fiecare, cand e ok pentru el, nu-l mai resetez niciodata. Bun, vine ala latrand spre datacenter WHAT THE FUCK ARE YOU DOING, I WAS WORKING. Eu, calm, spre el “something’s not working, I’m just doing my job”. Omu’ crizat, ca I DON’T CARE ABOUT YOUR JOB!!! Eu, foarte relaxat “ok, I don’t care about job either, now we’re even, this conversation is over”. What do you mean it’s over?! M-am prins eu ca pricepe greu, asa ca i-am dat un hint: m-am intors cu spatele si mi-am vazut de-ale mele. Am auzit in spate ceva amenintari ca face el raport. Da, sigur, fa. Poate te si baga cineva in seama, eventual ma-ta. Ceva mai tarziu, imi zice un coleg de-al lui ca era omul indignat, cum imi permit eu, ca el a facut facultatea in nu stiu ce tara. Exact la genul ala de fortareata ma refer. Fortareata aia in care ii pasa cuiva de ce facultate ai facut tu, ce diploma ai tu si tot asa. Eu nu stiu ce crede omul din fortareata ca vad eu, dar eu am vazut un chel ochelarist si stresat, unul care nu mi-e sef si de care, in consecinta, mi se umple pula de lacrimi.

Ei bine, omul din fortareata nu poate pricepe chestia asta. Cum sa-l vad eu ca pe un banal ochelarist chel, unul amenintat de deadlines, un lache flausat fara autoritate? Pai, el a facut facultatea in nu stiu ce tara!

Cam asa-i si cu haterul meu. Omul greseste in continuu. Nu de azi, nu de ieri, ci de ani de zile. Musca. Urla. Injura. Mistocareste la un stil de nu rade nici ma-sa de glumele lui. Eu nu-i raspund, ca, sincer, nu merita efortul. E o chestiune de-aia de rottweiler vs pechinez. Vezi pechinezul crizat cum latra la rottweiler si vezi rottweilerul cum zace apatic si te intrebi de ce. Pai, ce sa faca? Sa-l sfasie pe pechinez? Nu merita, ma, nene, face carii aiurea, ii ramane vreun os intre dinti si, zau asa, daca am sfasia toti pechinezii, cine pula mea ne-ar mai latra?

Te-ai gandi ca, atunci cand iti iei vagoane de muie de la viata, te prinzi ca procedezi gresit. Te-ai gandi ca, daca esti prea prost pentru a te prinde singur de asta, te prinzi cand ti-o zic altii sau macar cand vezi ca toti cei din jurul tau reusesc sa-si construiasca un prezent si-un viitor, iar tu dormi in trecut, cu teama zilei in care-i afisata intretinerea. Doar ca nu, pentru ca pula mea, e mai usor sa te retragi in fortareata ta, sa-ti plangi de mila si sa afisezi mecla aia vesnic scarbita (a la Tatulici sau Ciutacu sau cine pula mea mai e la moda acum) de om superior, care nu poate fi atins de nimic. Da, cand iesi din casa iti dau babele capace, dar pula mea, pe net, ne trantim in fortareata.

Ei bine, ma intreba Vladut, pai bine frate, de ce nu-si schimba omul traiectoria/meseria. Ca uite, ca se poate, ca daca eu sunt aici.

Chestia e ca, pe hartie, totul suna roz. Suna exact ca-n bancurile lui Basescu, cand indeamna romanii sa-si mai ia un job. Adica, nu-i nici o problema. Te duci frumos la jobul tau full time (ca nu poti renunta la el, din ala mananci, platesti chiria, transportul si facturile), dupa care te mai duci la inca un job sau la un curs de recalificare. In realitate, insa, lucrurile stau un pic diferit, pentru ca, daca te trezesti la 7 si te intorci acasa la 19, e un pic cam improbabil sa mai ai timp de-un job si de mancat si somn si spalat.

Vladut, la cei aproape 26 de ani ai lui, vorbind din punctul lui de vedere, imi zicea ca se poate. Ca te duci sa spargi piatra sau sa incarci tiruri. Cum, coaie? Ca din asta nu faci bani, ca sa zici ca strangi astfel bani de-un MBA. Pai, altceva. Sigur, dom’ Basescu, dar ce? Pai, nu stiu. Pai, normal ca nu stii, ca nu ai ce. Cand tu sugi pula pe 12 milioane, nu-i putin cam dificil sa strangi bani de-un curs de nu stiu de care? Adica, dupa cunostintele mele, ceva semi-decent/recunoscut pentru care trebuie sa inveti tot cere sa bagi un 5000 de lei (plus timp investit in invatat, cautat, treburi). Din 12 milioane e nitel cam dificil sa strangi banii aia, asa-i?

Chestia e ca exista un punct la care trebuie sa te reorientezi, cand vezi ca lucrurile nu merg bine. Adica, uite, mie imi place sa scriu niste chestii, de exemplu – cum sunt cele de aici. Nu ma intereseaza ca-i plac cuiva sau nu. Nu-mi pasa ca enerveaza lumea. O fac pentru ca ma relaxeaza si, ocazional, ma descarc. La bani, in schimb, sta situatia putin diferit. M-am prins ca nu merge treaba asta cu scrisul pe bani acum vreo 13 ani si ca trebuie sa fac altceva pentru bani. Nu trebuie sa fii vreun geniu pentru a intelege atata lucru. Te uiti frumos in jur, numeri populatia “activa” (ca aia de la cresa sigur nu cumpara carti) si verifici daca ai tai cumpara din salariu carti. Apoi, verifici daca parintii prietenilor cumpara. Ii mai intrebi in fata blocului: ma, pula, care-i ultima carte citita? Trilogia epica a Sandei Marin sau? Daca ai tai nu cumpara si parintii prietenilor nu cumpara, well, gee, asta inseamna ca treaba asta nu prea merge. Voila de vezi, nu-i asa de greu de priceput ca trebuie sa te apuci de altceva.

Problema e ca punctul ala de care vorbeam e foarte, foarte greu de sesizat. Adica, uite, Vladut, de exemplu, spune ca te poti reorienta. Ca bla. Nu stie cum sau alte alea, da’ crede ca el, de exemplu, se poate reorienta. Ca e tanar. Ca are 25 de ani. Asa sa fie?

Sunt oameni de 25 de ani care muncesc din ultimul an de facultate in domeniul lor si, ce sa vezi, la 25 de ani, au deja 4 ani de experienta pe domeniul lor – eventual in 2-3 firme. Pe deasupra, s-ar putea sa aiba si o promovare-doua prin CV, sa vada melteanu’ de patron ca nu-s chiar pielea pulii. Hai sa nu vorbim de mine. Hai sa vorbim de un tanar de 25 de ani. Bun. Hai sa zicem ca n-are probleme nici cu banii, nici cu timpul. Hai sa zicem ca-i si gigi minune si invata in 2 luni chestiile pe care altul le-a invatat in 3-4-5 ani de facultate. Buuun. Asa se face ca, la 25 de ani, sa zicem, Vladut devine economist. Nu conteaza, face el facultatea in 2 luni, pula mea (ca te mai intreaba lumea de diploma, nu doar daca stii cum). Ei bine, rezultatul e ca Vladut stie economie la 25 de ani si vrea un job. Fascinant, da’ trebuie sa concureze pentru postul ala cu unul care are tot 25 de ani, dar, in loc de 0 experienta, are vreo 4 ani in spinare. Cam care ar fi alegerea logica pentru un patron/director? Exact.

Linia aia, asa cum vad eu lucrurile, e pe la vreo 20 de ani. Sigur, veti gasi destui oameni care s-au reorientat la 30, ba poate chiar 40, dar astia-s exceptiile de la regula. Realitatea e ca, spre 25 de ani, asa, ai deja niste standarde, ai deja niste cheltuieli, ba poate chiar si niste obligatii mai nasoale si devine putin cam greu sa te reorientezi.

Asa se face ca eu nu pot sa ma mut prea usor de pe IT, desi, pula mea, deja vreau sa ma fut in ele de switchuri si routere si servere de coispe mii de ani. Mi s-a luat de ele ca de mortii ma-tii. Nimic nu m-ar bucura mai mult decat sa-mi pot fute o demisie undeva si sa ma duc sa fac un cacat mizerabil de genu’ crescut ornitorinci pentru fildes. Da’ chestia e ca nu-mi permit. Am niste chestii de platit, am niste rahaturi de cumparat si n-am nici timp, nici bani de investit in asa ceva. Sigur, pot cel mult sa strang bani vreun an pentru a-mi face, nu stiu, vreo covrigarie sau ceva de genu’. Doar ca nu merita, pentru ca pana incep eu sa amortizez banii bagati in covrigaria aia, mai obtin un job pe IT, unul mai bine platit, mai iau o certificare, mai iau o crestere de salariu, mai…Nu poti pur si simplu s-o iei de la stadiul de director sau patron, cand vrei sa te reorientezi. Trebuie s-o iei cam de jos, de jos de tot, sacrificiu pe care foarte multi oameni nu-s dispusi sa-l faca nici batuti cu ranga si picati cu ceara. Cativa sunt dispusi sa-l faca, dar nu dispun de resursele necesare (timp+bani)

Tanarul sarac se maturizeaza si imbatraneste. In jurul lui, lumea a muncit, a inghitit, a furat si-a obtinut. Tanarul sarac nu. Prea bolnav sa munceasca, prea fricos sa fure, prea mandru sa ceara, multumit sa-ndure…Tanarul sarac s-a transformat in hater, pentru ca nimic nu-i mai detestabil decat sa vezi cum o tii din esec in esec, in timp ce toti ceilalti “reusesc”. Ce? Nu stiu. Sa-si mai ia o masina. O gagica. Sa mai mearga intr-o vacanta. Sa mai faca, sa mai dreaga. Haterul a imbatranit urand si a uitat sa se reorienteze.

Poate ar trebui s-o faca, nu? Nu. E prea tarziu. De bine, de rau, Vladut ar concura cu unul care are in plus 3-4 ani de experienta. La 40, concurezi cu unii care au 20 si nu te mai baga nimeni in seama. Asa ca ramai undeva, in spate, in norul de monoxid de carbon lasat de masinile fostilor prieteni, neobservat. Te inchizi in minunata ta fortareata si totul e minunat. A fost doar o alta viata, una in care n-ai fost apreciat, pentru c-ai avut ghinionul sa te nasti intr-o societate care…Poate-n urmatoarea viata va merge mai bine.