Iarasi despre copii – episodul coispe

Copiii sunt o bucurie la casa omului. La casa omului pe care-l urasti, desigur.

Junioru’ e haios. E frumos. E curios. Nu pot sa ma plang de el. Chiar nu. Dar, fara a ma plange, pot scrie un text despre cum arata viata dupa ce ai un copil. Asa, pentru aia care au impresia – total gresita – ca vor unul.

Cand te gandesti la un borac, te gandesti c-o sa fie nasol in primele zile sau luni. Total gresit. Nu-i nasol, e oribil. Si nu dureaza cateva zile sau luni. Dureaza ani.

Sunt ani de zile in care boracu’ se va caca pe el linistit. Pentru ca de ce nu? Asa, pe principiul “daca Dumnezeu nu dorea sa ne cacam pe noi, ne nasteam cu buda atasata”. Si-s tare fericiti boracii cand fac asta. Trebuie sa fie extrem de amuzant sa vezi cum isi borasc parintii matele cand tre’ sa-ti dea jos toalele si dau pe-acolo de niste cacat de-ala ca lumea. Da’ nu va ganditi la cacat asa, imaginea standard. Ca nu discuti de doua chestii de-alea care plutesc in vasul de toaleta sau ceva. Nu. Aia-i cand va cacati voi. Un copil nu se caca asa. Nu, coaie. Ca nu-i prost. Un copil se caca intai asa (daca ai noroc, ca daca ai ghinion, se caca asa, gen jet lichid de cacat), dupa care zburda fericit prin toata casa, se taraste pe cur, se da cu curul de pereti etc. Tu afli sau iti dai seama de asta cand e periculos de aproape de tine si ceva PUTE. Si-ncepi sa banuiesti de unde-i problema. Si ce vezi? Ii scoti scutecul sau pantalonii si descoperi ca nu-i o chestie de “il stergi la cur si gata”. Nu. Pentru ca datorita agitatiei si legilor fizicii, cacatul ala a fost tasat si imprastiat peste tot. Spatele boracului (si coaiele si restul) arata asa, ca rezultatul muncii lui Picasso daca tot ce-ar fi avut la dispozitie ar fi fost cacat. Si e cool, mai ales dupa ce se intareste. Multumesti cerului ca inca n-are si par pe picioare sa fie si mai challenging treaba. Sarim peste faptul ca borasti – la propriu – la fiecare eveniment de-asta. Ceea ce nu-l opreste pe-un borac din a face asta de doua ori pe zi daca are chef. Sau, de ce nu, chiar de trei. Ca doar e fun.

Sunt ani de zile in care boracu’ se trezeste la cele mai tampite ore, cele mai idioate intervale. Ca lui i se pare fun initial sa se trezeasca si sa inceapa sa urle la cateva ore. La inceput, vorba aia, la cateva ore trebuie hranit. Si te-ai gandi ca deh, se trezeste la cateva ore atunci. Dar nu. Se trezeste mai des de-atat. Ca se trezeste intai sa haleasca. Si poate adoarme la loc. Dar nu-i nimic, ca pe urma se trezeste ca s-a pisat pe el. Si da-i si schimba-l, dar stai sa vezi, ca pe urma adoarme si se trezeste peste alta ora, ca s-a cacat pe el. Si iarasi da-i si schimba-l si daca ai noroc nu se pisa pe tine in timp ce faci asta. Si-l bagi la somn, dar e OK, ca se trezeste din nou intr-o ora pentru ca a visat urat. Si iarasi da-i si leagana-l si asigura-l ca nu-l vor manca lupii azi si in cele din urma adoarme. Apoi se trezeste din nou – pentru ca-i e foame. Si da-i si plimba-l prin brate sa adoarma iar – dar nu inainte de a-l tot legana pe umar sa ragaie. Si daca ai noroc, ragaie – si boraste pe tine in proces, pentru ca de ce nu? Apoi, herpaderp, sa vezi – se culca la loc. Dar se trezeste pentru c-a auzit un zgomot. Sau doar i s-a parut. Si fiecare trezire e insotita de partida de urlete. Si uneori pur si simplu nu stii de ce rage ca un dihor injunghiat. Treci prin checklistu’ mental. A mancat…a dormit…e schimbat…ce-o fi avand…Doar ca uneori pur si simplu nu are nimic. Pur si simplu urla pentru ca orice s-a intamplat e cea mai nasoala chestie din viata lui. Si ghici ce: absolut TOT e cea mai nasoala chestie din viata lui. Ca atat de recent a inceput viata lui. Si asta se intampla ora de ora, zi de zi, an dupa an. Poate te-ai gandi ca atunci cand doarme poti si tu sa dormi – fie si doua ore, acolo. Dar nu. Pentru ca boracii in somn scot niste zgomote care te fac sa intrebi cum de n-au fost mancati de lupi. Niste “gangureli” de-alea care fac picatura chinezeasca sa para o simfonie.

Dar timpul trece – ca la puscarie, dar mai rau. Si tu si nevasta-ta sunteti oricum stafii dupa o luna de zile. Nici nu mai simtiti cum trece timpul – asa, cum imbatranesti intr-un an cat smecherii fara copii in 10, ca reverse fat frumos. Nici nu mai conteaza ca mai dureaza cativa ani. Ani, decenii, cine mai numara?

Si ajunge boracu’ la o glorioasa varsta cand behaituri si grohaiturile si gangurelile incep sa se transforme in cuvinte. In cuvinte peltice si idioate si fara sens, dar hei, e progres. Te bucuri – ca pula mea, poate de-acum vei reusi sa te intelegi cu el cat de cat. Dar nu. Nu-i cazul. Cuvintele lui n-au vreun mare sens – si nici ale tale pentru el. Nici macar atunci cand incep sa vorbeasca pe bune, nu doar asa, la modul ala de 100-200-300 de cuvinte. Nici macar atunci. Si nu pricep intrebari, nu pricep cereri, nu sunt capabili sa raspunda la intrebari nici daca le inteleg. Ca nu au cuvintele.

Te gandesti ca de la o varsta incolo, intelege. Si asa e, dar eu nu stiu care-i varsta aia, pentru ca al meu n-a ajuns acolo. Revin la asta imediat.

…dar sa revenim un pic la somn. Ajunge in sfarsit boracu’ la o varsta cand nu mai trebuie leganat ca sa adoarma. Nu c-ai fi rezolvat ceva cu asta, doamne-fereste. De pilda, al meu nu avea chef sa doarma pana recent daca nu ne bagam unul cu el in pat. Si sa ne traga de par pana adormea. Si te gandesti ca heeei, dupa ce adoarme, ma pot duce la ale mele. Da, poti. Dar e OK, ca se va trezi din somn brusc si va incepe sa urle – ca nu esti acolo. Si daca poate, se da jos din pat si vine sa te caute. Sa vada unde esti si ce faci. Bonus points daca stai la o casa cu etaj, pentru ca asta inseamna doua lucruri: 1) trebuie sa instalezi o poarta de-aia de siguranta la scari, ca altfel se duce-n cap si-si frange gatul si parca-parca n-ai vrea un paraplegic pe post de fiu, chiar daca ar fi mai liniste in casa si 2) de fiecare data cand urla, mai dai jos niste calorii, pentru ca fuga pe scari, cum e fun.

Al meu nu avea chef sa adoarma altfel. Ca nu vroia pula lui. Si da-i si rage. Si-am incercat diverse. Gen ia te pun eu in pat si inchid usa. Si da-i si rage. Lasa-l draga sa raga. Oboseste si adoarme si se obisnuieste. Dar n-a mers. Am rezolvat-o in cele din urma eu simplu. Pentru ca, da, or fi copiii niste mici muisti, dar eu sunt unul mare. Asa c-a venit fiul cu “tati suc”. Si tati, neatent, i-a zis “nu avem suc” (Chiar n-aveam). Si a venit fiul si m-a luat de mana si-a inceput sa traga si a zis hotarat “tati cumpara suc”. Si brusc, i-au sclipit lui tati ochii din cap si-a zis “sigur, tati, facem asa: tati cumpara suc, iar tu dormi singur, fara plansete, fara scandal. deal?”. Si-a stat si s-a gandit un pic si-a zis “deal”. OK. Si gata. Doarme singur. Cre’ ca-n gand imi ridica maica-sa statuie, desi pe fata n-a zis si ea un “bravo, bai, esti un epic”.

(tocmai scriam chestia asta si a venit la mine cu “banana!” si mi-a adus o banana. Nu sa-mi dea mie, evident, ci sa-i curat eu lui. Si-l intreb “cum se zice?” – incercand sa-l educ. Iar el, mandru de el “multumesc!”. Nu, futu-i cerul, please. “piiiz”. Meh. Mai asteptam…)

Dupa care foarte linistit, cu olita-n camera, se ducea linistit si se caca/pisa pe el ascuns pe undeva. Chestie care ma umplea de spume. Dar sunt pe cale s-o rezolv si pe-asta. Pentru ca ghici ce? Vrea ciocolata. Vrei ciocolata? Daaaaa, tata ciocolata!!! Pai, tati, daca vrei ciocolata, trebuie sa ceri cand vrei la baie, pisu/caca; deal? Si se gandeste el nitel…deal. Si baga-mi-as pula, c-acum in general cere. Cam 95% din timp, as zice. Care-o arde cu 100% sa-mi suga pula. Sincer. Toata pula.

Si i-a gasit tati butonul, gen. Ce, vrei ceva? Pai, ce-mi dai la schimb. Si bebe ridica din umeri si zice “multumesc…?”. Nuuu, ca nu merge asa. Dormi singur? Primesti suc. Te caci dracu’ la buda ca un om normal? Primesti ciocolata. Acum ma gandesc ce sa-i cer la schimb ca sa-l duc in “parcu’ cu copii”, ca momentan nu ma intereseaza alte chestii.

Aud in schimb de la alti parinti ca woaaah, ce bine ar fi daca ar merge asa si cu ai lor. Ca aia nu fac nici un “deal”. Aia se caca voiniceste prin toata casa si pisa haiduceste toti peretii si toata mobila indiferent de ce le oferi. Cat despre dormit singuri, nici fucking gand.

Revenind la treaba cu vorbitul, te gandesti ca mama, ce bine o sa fie cand o sa vorbeasca. Si, ce-i drept, e improvement. Serios ca e. De bine de rau, macar poti face un deal cu ei, cat sa-i convingi in pula mea sa manance cand li se da, sa doarma singuri etc. Dar, la schimb, stau ei cuminti cu vocabularul lor extrem de limitat si la fiecare chestie intreaba 1000 de tampenii. Ce-i asta? Cum? Dar nu asa, cu cuvintele astea. Nu. Vine junioru’ si intreaba “ce-i asta?”. Si da-i si ghiceste la ce se refera. Bonus points daca esti intr-o gradina sau intr-un parc si arata intr-o directie random, asa. Si sa te puna dracu’ sa nu nimeresti obiectul corect si sa-i zici, stiu si eu – exemplu random – ca un cacat pe care l-a vazut in iarba e copac. Ca pe urma, vine la tine razand si-ti spune, tati, copac. Si tu, atent la job, zici “da, tati, copac”. Doar ca fi-tu incearca sa-ti spuna ca-i curge “copac” pe crac, heh.

Si au un vocabular extrem de limitat, bineinteles. Mai toti gasesc un cuvant preferat sau un cuvant pe care l-au auzit foarte des si-l folosesc pe-ala pentru a descrie absolut orice. Al meu, de exemplu, e foarte atasat de cuvantul “bebelusa”. Dracu’ stie de ce. Si totul e “bebelusa”. Zice “tati, herahgdsabgdsa”. Ce-i aia tati? Si sta si se gandeste vreo juma’ de secunda si “herahgdsabgdsa…e ca o bebelusa…mare”. Aha…pula mea. Ii zici ca varza in engleza e cabbage. Dar el nu are concepte de-astea gen “engleza, popoare, limbi”. Asa ca-l intrebi dupa “ce-i cabbage?”. “E ca o bebelusa…mica”. Ahaaaa….pula mea. Totul e ca o bebelusa mare.

Dupa care se amuza trollandu-te. Ca asa li se pare lor cool. De pilda, fi-miu stie cati ani are. Si-l intreb “cati ani ai, tati?”. Si, desi stie raspunsu’, i se pare amuzant sa raspunda cu o tampenie complet pe langa. Cati ani ai? Bebelusa! Sa-ti regulez bebelusa-n rect, tati, cati ani ai? Bebe verde! Si stai si te intrebi “ba, da’ daca e cumva picat in cap, de-ala a carui culoare preferata e baconul?”. Dar nu e. Ca stie. Si-l duc in parc si-i arat ceasu’ ala de lemn desenat acolo – uite tati, one, two, three, four, five etc. Ce vine dupa six? BEBELUSA MARE! Si te intrebi daca nu cumva e retardat. Dupa care te trezesti dimineata si se joaca cu jucariile lui si zice “one two three four five six seven…” si-ti vine sa-l iei la palme – de ce pizda ma-tii ma trollezi ma, daca stii raspunsul? Pentru ca fuck you, daddy, that’s why.

Ah, si cand incep sa vorbeasca, pai, sa te tii. Sa te tii de coaie, c-o sa-ti fie dor de perioada in care nu vorbeau. Pentru ca vorbesc tot timpul, cu sau fara motiv, cu sau fara (de obicei fara) logica. E tati la telefon cu un client al companiei, unul care da 100k pe luna? Fix atunci vrea bebe sa vina si sa strige tampenii fara sens la tati, pentru ca pula mea. Vrea tati sa doarma pana la 12 intr-o zi de lucru in living (ca-n living are tati PC + telefon), ca-i rupt de somn? Pai, sugi pula, tati, ca la ora 8 cel tarziu e in picioare junioru’, cu chef de alergat si strigat si pula calului.

Si-i un progres imens si cand incep sa manance singuri. Sau asa ai crede. Doar ca nu. Pentru ca, de obicei, asta inseamna ca le dai o lingura/furculita si haleala taiata marunt-marunt – ca doar nu crezi ca o vor taia singuri. Dupa care incep sa se joace cu ea. Si sa manance doar ce vor din ea. Daca vor. Daca nu, nu. Si iarasi vine tati cu santaju’ cu “daca nu mananci, nu putem sa mergem in parc; daca nu te caci la comanda, nu primesti ciocolata; daca nu herpaderp, nu suc, nu pula mea”. Si merge cu santaju’ in vreo 90% din timp, da’ in restu’ de 10% din timp belesti pula, ca nicicum nu te-ntelegi. Si cel mult urla. Ignoram faptul ca arunca si trei sferturi de mancare pe ei, pe mobila, pe unde nimeresc si li se pare foarte amuzant. Vai, tati, ce amuzant e ca ai pus tu in pula mea tocanita lu’ ma-ta pe scaunele alea care ERAU albe. Incredibil, sa ma cac pe mine de ras si mai multe nu, atat de amuzant e sa vad cum te pisi tu pe lirele lu’ tati. Iar cand mananca – slava pulii – stai linistit, ca nu mai mananci tu. Ca ori tre’ sa-i ajuti, ca altfel pula, ori – si daca printr-o minune mananca singuri – mananca la un mod care-ti taie orice pofta de mancare. Gemand, tragandu-si mucii mai adanc in creierul lor plin de muci, aerofagie, treburi de-astea. Si-apoi petrece tati juma’ din timp la masa repetand “nu mai manca ca un imputit de paki cu gura deschisa, inchide gura cand mesteci”. Si bebe inchide gura si mesteca. Vreo 3 secunde. Pana-ncepe iar sa plescaie ca un paki. Iar nevasta-ta iti spune “nu mai vorbi asa pe langa el, ca invata cuvintele alea si pe urma o sa avem probleme”. Si, vorbind de de-astea, degeaba-i repeta tati “tree, leaves, branches” pentru ca bebe nu se deranjeaza sa repete de-astea. Zice tati in schimb “pizda ma-sii de client” si imediat repeta “bebe” “pida masii pida masii”. Bravo in pula mea ca-nveti pizda in juma’ de secunda, da’ branch nu poti.

Sa mai discutam de joaca? Ca joaca e foarte cool. De pilda, al meu are un talent deosebit la a gasi toate cacaturile odioase. Cum ar fi crema de ghete. Si daca tot a gasit-o, normal c-a pictat conservatory ala alb cu ea (insert link afiliat la vopsea si trafalet si pula mea). Pentru ca mami si tati oricum n-aveau nimic mai bun de facut decat sa spele cu spirt si pula mea “joaca” lu’ bebe, ce dracu’. Si asta-i asa, o chestie soft. La altii picteaza cu cacat. No joke. Si-ai face bine sa stai in curul lui nonstop, pentru ca, ce sa vezi, i se pare amuzant sa bage chestii in cuptorul cu microunde si sa dea start – default la 30 de secunde.

Iar asta nu dureaza cateva zile. Sau saptamani. Sau luni. Dureaza ANI de zile. Si toata lumea-ti repeta “trebuie sa ai rabdare” – ca si cum mantra asta ar rezolva ceva. Sau “copii mici, probleme mici”. Asa, un fel de-a spune “cand se fac mari, atunci sa vezi ce probleme-ti fac!”. Wow, mersi de incurajare, s-o fut pe ma-ta. E asa, ca si cum i-ai spune unuia deprimat c-a fost condamnat la puscarie “da, dar stai sa vezi cand ajungi acolo si te fut aia-n cur la posta, hehe; sau sa vezi cand iti scot gardienii dintii cu briceagul ca n-ai avut tigari pentru ei, hehe, abia atunci incepe funul!”. Thanks. Thanks a lot.

Nu cred ca are sens sa discutam despre bani. Nu de alta, da’ doar zilele astea ne uitam la gradinita pentru el. Asa, cat sa-nvete ceva engleza pana incepe scoala. A, cat costa? Pai, 50 pe zi. O nimica toata. 1000-1100 pe luna. Asa, ca o comparatie, mortgageul e 800. Si aia-i doar o chestie, desigur. Deci nu, nu are sens sa discutam despre bani. Sigur, as putea incerca sa-l invat eu engleza. Si chiar incerc, chiar invata cateva cuvinte. Da’ cateva. Nu prea multe. Ca vorbeste cu noi, cand avem timp – ca tati mai si trebuie sa munceasca, nu doar sa stea sa-i repete lu’ bebe fiecare cuvant idiot. Si-ar merge mai simplu daca ar intelege macar conceptul de “engleza”. Dar nu-l intelege si-i confuz cand ii explici ca verde e green. Raspunde repetand de cateva ori “ha?!?” pana-si pierde interesul si trece la urmatoarea chestie. Eventual vine si se lipeste de tine, trage o basina odioasa si pleaca razand. Grozav. Ah, si poate va ganditi ca astea vor fi cateva minute pe zi. How about 15 ore pe zi.

E haios si destept (pentru varsta lui) si curios si frumos junioru’ si toate alea. Si-l iubesc, ce dracu’ – chiar daca seamana cu ma-sa in loc sa-mi semene mie. Da’ am zis sa va spun, asa, preventiv: daca inca n-aveti copii si aveti impresia ca va doriti unul (sau are gagica impresia ca-si doreste), cititi cu atentie chestiile astea si incercati sa intelegeti ca asa e zi de zi, saptamana de saptamana, ani de-a randul. Cati ani? Dracu’ stie. Probabil toti. Ah, si inca o chestie: toti aia care-i trag cu “Copilul meu e cuminte si nu face de-alea si merge la baie singur de la doua saptamani si mananca si pietre daca-i dau si nu face scandal si doarme de la 7 seara la 10 dimineata” mananca cacat. Toti. De la A la Z. Cam nici unu’ nu recunoaste cum stau lucrurile. Da’ toti mananca cacat. Fara exceptie. Si mi se pare dezgustatoare aceasta conspiratie a minciunilor si nu-i inteleg rostul. Care-i treaba – e ca la x-men? Adica, ai fost prost, ai platit biletu’ la cinema si acum le zici si altora ca-i cool filmul, ca sa nu fii singurul care si-a luat teapa?

Astept cu incredere sa-nceapa sa se faca mai mare. Nu ca m-as grabi. Sunt doar curios cu ce alte marlanii si metode de tortura va mai veni, nu de alta. Cum adica metode de tortura? E ca o bebelusa..mica.

In fine, ce vroiam sa va spun e ca am rezolvat treaba aia cu “cum se zice corect: childless sau child-free?”. Child-free se zice. Asa-i corect. Ce inseamna child free? Pai, e asa…ca o bebelusa mare *insert plescaituri si grohaieli; partz; urlete, muci*. Iar daca aveti intrebari despre cum se creste un copil, nu cred ca-s cea mai buna persoana pentru a raspunde la asta, pentru ca pot oferi un singur sfat:

Don’t.