In caz ca vreodata raman de profesie somer o sa pot sa ma angajez ca tutor
Am facut temele cu boracul.
Am simtit ca-mi vine rau, dar le-am facut. Sunt chestii simple, de 4 ani, nimic impresionant. Deseneaza cifra 5 de 5 ori. Scrie aici niste propozitii, litera cu litera. Canta cu parintii acest cantec idiot si retardat. La 6 seara, cine pula mea falseaza-n casa despre Humph the camel and shit? Exact: eu.
Am simtit ca-mi vine rau cand am vazut ca nu poate face litera R cum trebuie. R-ul lui arata de zici ca-i rupt din stargate. Cam asa, adica:
Scrie corect unele litere, dar pe altele le face de efectiv simt ca ma ia tremuratul si-ncerc sa ma uit in alta parte, sa nu vada ce privire de “AUZI, BAIETEL, VEZI CA EU NU EZIT CAND VINE VORBA DE ABANDONAT COPII, MDA?” am. Glumesc, dar nici nu mi se pare OK sa nu stie sa scrie. Momentan, abia isi scrie numele lui si pe-al maica-sii.
Dupa ce-am blestemat din toti neuronii (in gand, evident), am zis ok, hai sa ma calmez. Hai ca-i fac rost de ceva tutor, sa invete sa scrie si sa citeasca, ca nu-i normal sa nu poti scrie la patru fucking ani. Hai sa vad, ca tre’ sa fie. Un google search mai tarziu aterizasem pe pagina cretinilor astora. Hai sa vedem ce e disponibil. Tarifele sunt hmmm, asa si-asa, de la 8.50 pe ora la 155 de lire pe ora. Hai sa vedem care ar fi dispus(a) sa se ocupe de asa ceva, ca eu stiu ca nu am nervi de de-astea. Si asta e, trebuie sa platesti pe altcineva daca tu nu esti capabil. Capitalism, pula calului. Ma rog, nervi am, dar daca e sa o credem pe nevasta-mea, nu mai e voie sa trimiti boracul la culcare batut si nemancat pana scrie corect si-n somn.
15 minute de ras si de nervi mai incolo am inchis pagina. It’s hopeless, niggers. It’s fucking hopeless.
Private tutors o pula de cal.
“I have 2 chilerdn of mine”
“aswell”
“I can guaranty”
“ur”
“My name Marina”
“a extra job”
“installing a passion”
“I am bilingual both in English and Spanish”
“I’m a young woman from Belgian”
“who loves working with kids and have a lot of experience”
YOU.FUCKING.NIGGER.CUNTS.AUSCHWITZ.IS.TOO.GOOD.FOR.YOU
I give up. Ce-o fi, o fi. Si stiti ce-i mai trist? Ca au fucking credentials, ba! DBS checks! Montessori certification! Unele zdrente de-acolo sunt teaching assistants, serios. Au documente scanate and shit. Nu glumesc, e pe bune, stateam si citeam si ma gandeam ca n-ar fi rau sa faca dracului implozie planeta. Ah, si textele astea…? Da, cu textele astea vor sa fie angajate. Cum ar veni, asta-i “CV”-ul lor. Stiti voi, CV…? Ala pe care-l recitesti de 100 de ori sa te asiguri ca nu ai facut o greseala…? Da, ala.
Ondilol imi zice ca exagerez eu. Ca un copil nu-nvata sa scrie la 4 ani. Da’ la cat pula mea???? La 10? Si cand invata prima limba straina? La 31? Ce cacat, stiu ca s-a schimbat programa, cum ar veni, da’ cu ce cacat s-a schimbat, cu aia de la scoala de retardati?
Eu imi aduc aminte PERFECT cum eram la gradinita si primeam o foaie cu o poezie. Trebuia s-o citim si s-o memoram. Nu, nu era chiar Luceafarul, ci o prostie de-aia de 2-3 strofe cu rime simple. Stiti voi genul: “creste iarba, iarba deasa / perpendicular pe casa”. Apoi era desenat un cerc cu creta pe parchet, iar noi trebuia sa pasim in cerc, pe rand … si sa recitam poezia cu mainile in sold. Cand venea serbarea, faceam asta imbracati in costume populare. Au ai mei la ei acasa poze cu mine facand asta.
Raspunsul lui Ondilol a fost ca “poate asa era pe vremea comunistilor, care visau c-o sa fiti toti genii”. Nu-mi amintesc sa fi fost toti genii. Dar la varsta aia toti citeam si scriam. Hidos si oribil, dar scriam. Toata lumea citea si toata lumea memora. Unii mai bine, altii mai prost, unii o mai balbaiau, dar citeau.
Si pe urma avem chestia asta. Nu-i de mirare ca in tara asta orice idiot face bani. Inclusiv eu. Chiar nu-i de mirare. Daca as putea, as plange de mila umanitatii.
Apoi mi-a aratat Ondilol cum e cu programa lor. Abia la anul vor invata CATE CEVA pe tema asta. O tara in care copiii de 4-5 ani nu stiu sa scrie si sa citeasca. Nu-i de mirare ca analfabetii functionali sunt profesori, pula mea.
In caz ca vreodata ma dau astia afara, s-ar zice ca e posibil sa fac niste bani din asta. In incheiere, vreau sa va spun ca treaba aia cu “ignorance is bliss” e pe bune. Pentru ca eu unul eram mult mai fericit inainte sa vad R-ul lui si inainte sa vad ce-nseamna private tutor aici. Whatfuckingever.
Bag pula, tre’ sa plecam din Londra. Trebuie sa ne mutam inapoi in orasul nostru frumos, cu oameni albi care stiu sa scrie si sa citeasca. O sa pierd o caruta de bani. Fuck it, o sa pierd doua carute. Da’ mai bine pierd o caruta de bani decat sa pierd o caruta de ani folosind banii aia pentru a creste si eu un analfabet functional. Jesus fucking Christ, niggers. Jesus. Fucking. Christ.
Am incercat sa-i explic lui Ondilol. Iubita, faceam fractii and shit la 6 ani, bineinteles ca stiam sa scriu, sa citesc, sa adun si sa scad la gradinita. Nu ma crede.
La 8:40 seara, stam cu juniorul sa faca litere dupa model. Serios, pe toata canapeaua si pe pereti avem de-astea in casa:
(pe primul rand sunt alea tiparite, pe ala de jos sunt alea desenate de el)
Ondilol ma consoleaza ca uite, asa fac copiii la varsta asta. Si mi-a dat exemple:
Ce sa zic? Poate doar ca daca as fi scris in halul asta m-ar fi batut tata pana m-as fi pisat sange. In rest…
Oare asa-s copiii din ziua de azi? Gen la 5 ani inca scrijelesc tampenii? Sunt eu prea exigent? Habar nu am. Nu am crescut prea multi copii. Ce pula mea sa mai zic? Poate doar un banal “Doamne, da-mi putere…” Ma duc sa ma joc. WoW, Diablo, orice ma face sa uit temporar de chestiile astea. Si intre timp stau si-l incurajez si-i zic bravo si-i dau stickers cu “well done”. Stiu, stiu. E copil, sa se joace, sa alte alea, are timp de de-astea. Stiu toate astea. Dar mai stiu si cat e salariul mediu in tara asta si cine-l ia: boracii aia care au fost lasati sa se joace. Mmmhai sa mergem pe asta momentan….
De incheiere:
Looool! Aia sunt rude cu aia de la catedrala.
Poate ar trebui sa mai astepti sa mai creasca, am cativa colegi cu copii sub sapte ani sau pe acolo si nu par chiar retardati.
Singura chestie comuna pe care am vazuto este ca aia de au copii pe la cambridge sau chestii din astea au cam bagat bani in ei. Unu baga vreo 40 de mii pe an sa il tina pe fisu la st pauls si cica o sa se duca la cambridge. In schimb sunt mega paraleli cu viata copiii aia, unu nu s-a trezit la doua dimineata sa plece la aeroport si-a luat bilet la urmatorul zbor si s-a culcat la loc. Evident ca nu l-a prins nici pe ala.
Coaie, de 40k cumpar cativa copii care stiu sa scrie deja, bag pula.
Eu la scoala am inceput sa scriu si sa citesc – aka 6 ani spre 7. Sormea la fel. Plm. La gradinita faceam chestii de gradinita, gen jucat cu cuburi sau lipit/mancat lipici. Sunt generatia ’85,sormea’ 87.
Lol, la 5 ani mi se pare repede. A, si la inceput zile intregi faceam 6 invers si M il confundam cu N.
Eu am invatat sa scriu la scoala, regulamentar, in clasa I; adica la 7 ani. Sa citesc stiam deja, macar pe fragmente.
Ce a ajutat au fost orele de caligrafie, cu caiete liniate special pentru treaba asta. Daca vrei sa-l inveti sa scrie de mana, cauta-i caiete de genul ala, cu patratele usor inclinate. E mai usor sa inveti asa, vazand liniile pe care trebuie sa le urmezi. (bine, eu tot cu picioru’ am scris in ciuda liniilor, dar ca idee…).
Vezi ca exista si riscul sa-l inveti prea multe chestii dinainte, si sa se plictiseasca crunt la scoala.
Cred ca exagerezi un pic cu pretentiile; la 4-5 ani in Romania aproape nimeni nu stie sa scrie si sa citeasca. Fiu-meu a invatat literele singur la 5 ani pentru ca il interesa pe ce butoane sa apese in jocuri, nu pentru ca faceau asa ceva la gradinita, iar printr-a 7-a si a 8-a era cel mai bun din scoala la matematica fara nici un fel de ajutor, deci nu e ultimul tembel de pe planeta. In generatia mea am invatat sa scriem la scoala, ca gradinita am facut-o pe sarite, si nu am avut probleme din cauza asta, chiar deloc. La 4-5 ani copilaresti, nu faci scriere si citire.
Eu am invatat sa scriu la scoala. La gtadinita nu am fost decat 3 saptamani si apoi am fugit. S-au speriat rau ai mei cand m-au vazut acasa. Nici copilul meu nu a mers la gradinita. Am incercat dar s-a imbolnavit dupa o saptamana si am lasat-o balta. Nu se invata scrisul la gradinita dar poate ai fost tu mai special. II dau dreptate sotiei tale.
Parerea mea :
1. fii strong si nu ceda nervilor; eu am ajuns la psiholog care mi-a explicat ca nu am o clona acasa ci o persoana care desi-mi seamana nu este ca mine( atunci a luat bataia de care-mi pare rau, pur si simplu nu pricepeam cum nu intelege- credeam ca nu se concentreaza si face misto de mine) Numara pana la 10 si inspira adanc 🙂
2. e vorba de exrecitiu, mult exercitiu; nu inteleg de ce nu fac intai bastonase , liniute, cercuri, semicercuri etc. Trebuie sa-si formeze mana. Poate reusesti sa vezi pe undeva caiete din alea liniate si sa gasesti o recompensa pentru el ca sa scrie cat mai multe pagini. Nu cuvinte. Doar forme.
3. Nu te da batut. Cercetatorii( britanici/americani) au facut un studiu care arata ca scrisul de mana e foarte important pentru dezvoltarea inteligentei. In fond animalele nu scriu 🙂
O sa fie pe aici doua păreri, aia care zic sa o lași balta, ca la 7 ani învață sa scrie, când merge la școala și aia care o sa îți zică sa persisti. A mea a mers la școala la 5 ani și 9 luni, iar după un an, citește destul de cursiv intr-o limba, și se cam chinuie in romană (un pic diferit alfabetul). A început sa deseneze litere de la 4 ani (in clasa zero) și a fost greu la început, însă copii prind repede și in curând a început sa scrie pe toate foile din casa. Deci, fără stres si cu răbdare la desenat, ca se îmbunătățește in curând situația.
Partea nașpa e ca, dupa ce începe sa le prindă pe astea, vor apărea altele, cum ar fi engleză ? in clasa a doua. Încerca sa-ți înveți copilul o a treia limba, când pe a doua inca nu o înțelege pe deplin ?.
In prima faza m-am gandit, plm bah, autocorrect. La tutori nu la fi-tu.
Dupa care am realizat ca daca vrei niste bani ai putea sa faci un triple check. Dar deh… Putori
Eu sunt sigura ca tu faci misto cu textul asta. Nu ai cum sa le ceri copiilor de patru ani sa stie sa scrie si sa citeasca – sau sunt doar exercitii grafice, care nu implica si sa stie care este cuvantul pe care il scriu, eventual sa si-l si autodicteze?
Si mai e ceva. Din cate tin minte, al tau a mai fost la gradi un an. Pai intr-un singur an nu isi poate dezvolta muschii fini ai mainii atat de mult incat sa poata tine/ scrie corect cu creionul. Ii trebuie pagini intregi de colorat si mazgalit. Exercitiu. Timp.
Alea zici ca-s anunturi de pe OLX de la samsari de masini.
Full fara piele!
Eu am invatat sa scriu cu mama care venea de la lucru, si efectiv statea cateva ore cu mana pe mana mea sa ma invete. Cu tabla inmultirii cu tata care venea la 9 seara, dupa ce plecase la. 6 dimineata, si imi explica ce si cum, tot la gradinita, ca sa imi fie usor la scoala. Cred ca zilele astea scoala e minima. Efortul e pe familie in fctie de gradul de educatie al parintilor. eu cand vad cetateni care nu stiu sa scrie, ma uit ca la filme. Spelling e un big deal aici.
omule, e normal să scrie hieroglife la 4 ani! lasă-l în pace, fă-ți probleme dacă nu vezi progrese, oricât de mici ar fi ele. C’mon, ai uitat la ce vârstă făceam noi mii de bastonașe?
Fii serios mane cu “scriam si citeam la 4-5 ani” si “faceam fractii la 6” si asta la o gradinita publica, pe programa default. Scris/citit decent la inceputul ciclului primar si fractii spre sfarsit, adica pe la 7 si 10 ani.
Modul in care se prezinta la 4-5 ani sau cat are este cel normal pentru un copil de 4-5 ani.
N-are nevoie de scris
Baga-l pe aws
Manowar,
fiecare copil are ritmul său de dezvoltare. Marea majoritate a copiilor însă nu știe să scrie și să citească la 4 ani. Nu zic că nu se poate (pe mine m-a învățat bunicul matern sa scriu si sa citesc cand aveam 4 ani, dar eram o excepție – când am ajuns la școală nu toți colegii mei știau scrie si citi), dar poți fi mai relaxat. Sugestia e sa faci totul cu el in joacă pentru că învață mult mai ușor așa. Fiică-mea n-a vrut sub nicio formă să învețe sa citească până acum un an și o lună. De ce? Că n-avea chef, că ei nu-i trebuie. Și-atunci am.schimbat frumos foaia aplicând tactica “a cui e problema aceasta?”: “tati, ce scrie acolo?” cu răspuns foarte simplu “pe mine nu ma interesează ce scrie acolo, e problema ta, trebuie sa o rezolvi fără a depinde permanent de altcineva”. Și așa a început să ceară să fie ajutată să învețe. De atunci si până acum a citit toate cele 7 volume ale Cronicilor din Narnia, Hobbitul, Cuore, Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn și încă vreo câteva cărțulii. Nu încerca să-i impui lui ritmul tău de învățare pentru că e diferit de tine, ci încearcă să-l cunoști (petrecand timp cu el, desi simți uneori că vorbești cu un întârziat mintal) pentru a vedea cum învață el cel mai bine.
“- Ce scrie aici?
– J-U-L-I-E-T-A
– OK. Cum se citește?
– Julita!”
La mine cam stiau. Dar plm, uite-i pe cei de mai sus care ii trag ca batman, batman.
Haha, sa vezi aici cum e. Ca aici “a” e si A gen apple, dar si “ay”, cum ar veni.
Si acolo tre’ sa scrie. E OK, daca nu invata astea, well, se poate face profesor.
Eu am invatat sa scriu la scoala, dar stiam sa citesc de la 5 ani. Habar n-am cum am invatat. La gradinita aveam si noi poezii de memorat, matematica si ceva limba engleza pentru bebelusi. Atat. In rest multa joaca, desenat si urlete.
40k un an si tre sa stea vreo patru! :)))
Probabil are taica-su ceva pregatit pentru el de vreo 400k/an pe urma, sa-si scoata parleala. Civilizat asa ar fi.
Eu sunt sigur ca pot sa-ti arat temele lui – alea care-i cer sa scrie o mini-compunere despre tampenii odioase.
Bai. Eu stiam sa citesc la patru ani. De scris, nu mai stiu la cat. Fiu-meu ala mare stia si sa scrie cu literele de scrabble la patru ani jumate – propozitii, nu cuvinte; asta mic inca nu are varsta. Nu zic ca nu se poate. Dar mi se pare aberant sa se ceara asta la scoala la patru ani, ca o programa scolara se face pt un nivel mediu si, din ce am vazut, in medie copiii de patru ani nu stiu sa citeasca si cu atat mai putin sa scrie.
Sincer, chiar nu cred ca e realist in orice colt de pe planeta asta sa ii ceri la scoala sau la gradinita unui copil de patru ani sa scrie o minicompunere.
Ce poti sa faci cu el daca vrei sa il ajuti, pe langa intarirea conexiunii litera – sunet, este sa faci exercitii de recunoastere a sunetelor in cuvinte si sa ii ceri sa iti spuna cuvinte care incep, se termina sau contin un anumit sunet. Pt consoane, nu folosi vocale ajutatoare (pe “r” nu il pronunta “er”, “ri”), sunetul tr sa se auda asa cum este el intalnit in cuvant.
Copilu vrea sa ajunga inginer pe aparatura medicala, habar nu am ce inseamna aia. Gen pare ca e cam tocilar la scoala aia asa ca e cam risipa de bani. Da are tacsu de unde.
La 4 ani nu scriu decat aia maltratati de parinti, care au dorinte sa-si vada copiii doctori sau alte meserii din astea inalte.
Sunt chiar suprins sa vad cat ti-a luat sa constati ca educatia e toata dusa dracului. Global. Dar discutia e prea lunga si poate ca merita mai mult decat un simplu comentariu. Ideea, pe scurt, e ca vremurile se schimba si specializarea naste monstri, mai ales in invatamant, oricare ar fi el.
Well, gee, nu-i ca si cand faceam saptamanal inspectii in scoli, boss. Unde anume ar fi trebuit sa observ asta? Adica, sigur, ii observi p-aia de pe internet care nu pot scrie doua fraze fara sa iasa un cacat pansat, da’ te gandesti ca aia au fost la scoala acum coispe ani…
Pai, din ce am auzit chestii de matematica care se fac la noi in clasa a v-ape la nordici s-ar face intr-a viii-a or so. La americani fizica de liceu de la noi nici nu se face. Ca la noi ‘se face’ aiurea, adica nu ramane nimeni cu mai nimic, e alta poveste.
Cu scirisul te cam agiti, nici eu nu cred ca am invatat sa scriu inainte de ciclul obisnuit (clasele i, ii, iii – in rand cu lumea). Si am fost inca dat mai devreme la scoala.
Soc si groaza, m-am uitat pe curriculum din UK, chiar se cere mai nou (2017) ceva in genul a ce ai spus tu la grupa de varsta 0 – 5 ani:
Acum… acolo scrie “simple sentences”, la noi prop. simpla inseamna subiect si predicat doar, chiar daca n-o fi doar asta acolo, tot nu e vb de compuneri – sunt prea zelosi la scoala. Dar wow, ce se cere acolo…
de aici: https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/596629/EYFS_STATUTORY_FRAMEWORK_2017.pdf
Nu, coaie, intr-o tara avansata, daca ai fi trait in viitor, peste cateva decade, ti-ai fi gasit de lucru ca behavioural engineer, clinical engineer etc, usability engineer, neuroscient etc etc, ca sa studiezi chestiile astea intr-un mod mai ingineresc, mai putin arhaic decat o fac umanistii pur sange, care in esenta habar nu au de inginerie si nici nu vor sa se atinga de ea. Sa aduci ceva din mindsetul realistilor in lumea asta. Multi nici nu stiu cum functioneaza un feedback. Cica au invatat, dar tot nu stiu. Asa s-a ajuns la miscari in care pacientii cu diabet se implica in dezvoltarea pompelor de insulina etc etc. Eu nu spun ca e simplu, in fapt e foarte, foarte complicat. Dar cu oamenii aia… (care au rabdare si aleg meserii d-astea – terapeut, educator – tocmai ca fug de domeniile STEM), sa ma ierte dumnezeu… nici un prelungitor nu sunt interesati sa repare…
S-a dus pe pula siguranta ta, eh?
Si domeniile astea n-o sa atraga niciodata oamenii buni si foarte buni:
– un clinical engineer sau un informaticist medical are vreo 90k (domeniu pt care mai trebuie sa faci de obicei macar un MSc, daca nu PhD sau sa te instruiesti de facto in domenii destul de departate de inginerie). Un software dev. intr-o companie cotata ca platind peste medie, no. 1 in domeniu, cca 100k si are de facut overtime, plus ca lucreaza la mama dracu (in Wisconsin, unde ai -20 de grade si o saptamana intraga) cu limbaje obsolete, din anii 80 (cam cu ce lucreaza bancile) – deci prinzi expertiza in domenii neaplicabile in afara verticalei respective, practic.
– un softwaree engineer regular specialist backend (5 ani exp) are in jur de 100-120k
– un arhitect /senior (10-15 ani exp) etc are cca 150k
(salarii din US, brute)
Asa, cei mai buni si scumpi oameni se duc in domenii care nu prea spun nimic umanitatii: finance, asigurari, sau domenii cash cows /consumeriste (auto, retail, vicii) – pe unde si sunt companiile din Fortune 500. Se duc pe acolo de la inceput, ca vor sa faca rost de banul gros sau sa isi asigure cariera (de inteles), dupa care raman asa, isi iau 7 masini, case, se plictisesc si… se mira de ce unele domenii sunt foarte inapoiate… Pai, de-aia – domeniul sanatatii (inclusiv in US, unde se cheltuie enorm si deja oamenii nu sunt multumiti si cam singura tara unde se face cercetare serioasa) nu poate concura cu verticale astea la salariile oamenilor (mai putini la ale doctorilor, da asta e altceva; plus ca practicienii nu prea fac cercetare)
Ziceam ca sa zic, nu ca am putea face mare lucru.
Pana nu vad rezultate ca se poate si e bine si pt dezvoltarea per ansamblu a copiilor, e ca mine. Eu nu vad modificarea asta ca fiind ceva neaparat bun. Ramane de vazut, ceilalti copii din clasa cum se descurca?
Recunosc, am crezut ca exagerezi tu, ca au la scoala profi care fac prea mult, mai mult decat e prevazut. Se pare ca nu… O sa am mai multa incredere in ce zici de acum incolo :-)))
…pentru ca nu ai 1000 de statistici Romania vs UK care sa te ajute sa vezi rezultatele? 🙂
Nu știu pe nimeni de generația mea și mai bătrâni, care să fi învățat să scrie și să citească, în sistemul public de educație, înainte de clasa I ( deci 6-7 ani ). Se începea cu liniuțe și bastonașe.
La grădiniță primeam poezii, dar le citeau părinții. Poate unde mergeau tu erau altfel.
Abia acum se fac liniuțe și bastonașe la grupa mare, și câteva litere “de tipar”. Și se incepe învățatul scrisului și cititului la clasa 0. (5-6 ani) .
Eu am inceput sa învăț să scriu și să citesc pe la 3 ani, dar asta acasă. Și cred că eram unic pe raza de 25 de km, sau ceva.
Copiii pot și ar trebui să învețe să scrie și să citească de la 3-4 ani, dar nu e elementary dacă nu o fac atunci ( asta e strict părerea mea) , pentru că acum poți să înveți chestii și fără să știi să scrii și să citești. Copilul de 4 ani poate să calculeze adunări fără să știe toate literele alfabetului. Știe cifrele. Cred că asta e main important.
Plm, aș vrea și să scrie, dar se pare că dacă nu mă ocup eu nu se ocupa nimeni :/.
De copilul cel mare m-am ocupat eu de treaba asta și a contat un pic, nu mult.
Cum pe mine mă interesează să înțeleagă matematica mă ocup să învețe cifrele și x,y. Suficient, momentan.
Oricum nu copilul e problema și motiv de abandon. Dacă tre’ să te oftici pe cineva, ăla e sistemul și tu, că nu ai timp. Ce, tu ai învățat singur chestiile de bază? Cred că ai tai au petrecut ceva timp cu tine “de mână” pe tema asta.
Tot Uk, tot Reception (primul an de scoala), tot 4+ani la scoala cotata ca buna (si este).
Sunetele au inceput sa le invete din a 3-a saptamana de scoala, cate unul pe zi, atat ca pronuntie cat si sa il scrie. Fara exercitii pregatitoare inainte.
Acasa ni s-a dat un fel de caiet special sa zic, cu literele foarte mari scrise cu linii punctate, iar copilul trebuia sa le uneasca, astfel incat sa invete miscarea. Apoi in alta rubrica trebuia sa scrie singur litera respectiva.
Cum am procedat eu: il puneam sa faca singur cateva litere pana deveneau cat de cat inteligibile (cam vreo 7-8 repetitii), rar i-am purtat mana.
Cand a inceput sa scrie, era chiar mai rau decat R-ul juniorului, acum se vad progrese mari. Asta ma intereseaza cel mai mult, sa vad ca progreseaza si ma bucura faptul ca uneori se apuca singur de scris si se chinuie sa iasa cat mai bine.
Au terminat Phonics (sunetele) si de o luna primesc acasa carticele de 3 ori pe saptamana ca sa citeasca singuri propozitii simple, cam de genul Ana are mere in cos.
Cartea are o actiune simpla, iar la final sunt intrebari, astfel incat sa te prinzi daca a priceput sau nu ce a citit.
Nu a primit ca tema (inca) sa scrie cuvinte, propozitii, compuneri.
Poate o fi Miss de la clasa voastra mai pe genul de doamna cu culegeri?
Eu nu inteleg cum a putut lua cineva in serios gluma cu abandonul. Mai ales ca scrie si “glumesc” dupa.
E o pizda analfabeta.
Eu am învățat să scriu și să citesc în cls. I , 7+ ani. La grădiniță și începutul clasei I am făcut semne grafice. Sună fancy, dar bastonașele, linioarele alea drepte, oblice, la dreapta/stânga sunt practic părțile componente ale literelor de mână. Și chiar așa am fost învățată literele: litera cutare e compusă dintr-o liniuță așa, un bastonaș întors și o buclă nu știu de care.
Am avut o mare problemă cu cifra 3, încă îmi amintesc după-amiaza în care m-a învățat taică-meu s-o scriu. Pe 8 nu l-am făcut niciodată în stilul ăla de infinit pus în picioare, ci 2 cerculețe puse unul peste altul. Cum îl facea tata. 🙂
Din 40 în clasă (născută în ’80, erau clase până la G sau H (7-8 clase pt fiecare an de studiu) cu câte 38-40 de copii numai la școala aia) nu știa niciunul să scrie/citească la începutul clasei I. Bine, unii nu știau nici la finalul ei.
Alea de memorat de la grădiniță, poezii, roluri, etc, fie se repetau în clasă de 3753474 ori, fie le citeau părinții. Maică-mea a fost educatoare până acum 3 ani, până la momentul ăla nu se învăța scrisul/cititul la grădiniță, as in nu era în programă. La unele grădinițe cereau părinții și dacă erau suficienți obțineau și asta.
Poate ar fi mai ușor să-l înveți literele “descompuse”. Gen: R (mare de tipar) o linie dreaptă, o buclă mică lipită de ea și o linie mică oblică. În clasa I aveam caiet special pt scriere, cu literele “descompuse” în acele “semne grafice” învățate la grădiniță, dar erau pt literele “de mână”.
Din categoria ‘Doamne, da mi putere!’ am descoperit azi un coleg contractor (senior dev platit cu jde sute de ££) care nu intelege cum se calculeaza procentul, ce inseamna de fapt. Da, public sector. Dupa juma de ora de explicatii si un PIE CHART (colorat normal ca doar nu alb negru) s a luminat, ah da … cum e aia, respir adanc ?
Bah, copilul trebuia sa stie deja patru limbi in forma literara,si sa cante la pian cel putin Bethoven… E in urma, coaie ! 🙂
Si ce plm e “Benedict”? Il inveti deja si religie ? Candidat la Vatican, ori calugar benedictin ?
Fii-mea e Year 2 (6 ani jumate’). Citeste chiar bine, dar asta abia de anul asta (bine, a venit aici abia la aproape 4 ani, nu stia mai mult de cateva cuvinte in engleza).
Dar acum citeste cursiv, chiar se descurca.
Am pus-o saptamana trecuta sa citeasca in romana, m-a bufnit rasul.
Nu mai stiu la ce varsta am inceput eu fractiile la scoala, dar sigur nu atat de devreme.
Ieri a venit cu tema acasa (fractii), am ramas putin blocata, caci nu stiam ce metoda de rezolvare folosesc aici, dar mi-a aratat asta mica, foarte interesant predat, nu stiu de ce nu ne-au fost predate si noua asa.
Subscriu la chestia cu gradinita fara scris\citit (’88 – ’91). Am invatat acasa sa citesc si sa scriu cu litere mari de tipar. Cam la fel a fost si cu cifrele\numerele, invatate acasa de pe vremea gradinitei. insa asta s-a tradus intr-o tentativa precoce de abandon scolar in clasa intai cand ma plictiseam de moarte la orele de romana. Despre fractii nu am aflat pana nu au aparut in programa de la scoala.
Acum nu stiu exact ce se mai intampla, insa de cand cu clasa 0 banui ca s-au schimbat chestiile destul de mult.
Cîteva explicații:
1) Nu ești un meditator/educator bun.
2) Copilul face mișto de tine – vezi 1)
3) Copilul e jumate ungur – scrie corect – da’ nu înțelegi tu, iștenem? vezi 1) + 2).
Etc.
🙂
De ce ar trebui sa stie sa scrie la 4 ani?
Asa-i mai nou?
…nu stiu, pentru ca asa-i normal?
[quote]Am incercat sa-i explic lui Ondilol. Iubita, faceam fractii and shit la 6 ani, bineinteles ca stiam sa scriu, sa citesc, sa adun si sa scad la gradinita. Nu ma crede.[/quote]
Nici eu nu te cred. Unde faceai tu fractii la 6 ani?
Eu nu stiam sa scriu, sa citesc, sa adun si sa scad la gradinita.
Nu, Mano, nu e normal la 4 ani decat daca vrei sa stabilesti niste target-uri frustrante si pt. tine, si pt. copil. Daca ai stabilit ca al tau are un IQ care face chestia asta posibila la 4 ani, go for it. Altfel, alta e treaba pustilor de 4 ani. Incearca prin joaca, nu cu creionul pe hartie. Incearca in plimbari, cu recunoasterea cifrelor/literelor de pe placutele de inmatriculare. Si in magazine, cu recunoasterea formelor.
Eu am invatat socotelile elementare inainte de 6 ani (inainte de scoala) prin joc (gamification, am zice noi acum). Vindeam diverse chestii prin casa, faceam socoteli simple (adunari, inmultiri etc) – cum face orice vanzatoare la butic. Cred ca aveam vreo 5 ani atunci. Aveam si pusculita. Cu cifru. 🙂 Cica am fost putin mai precoce, dat la scoala la 6 ani.
Nu cred ca e normal (firesc) sa scrie la 4 ani, din moment ce majoritatea incep sa invete pe la 6-7 ani. Vorbeste cu psiholog, pediatrul etc. [nu c-ar fi genii neaparat, ma rog]? Ca s-ar putea sa faci mai mult rau, daca nu apesi pe acceleratie cu grija.
Lol. Poate nu ai inteles – asta e sistemul de invatamant, nu ce am hotarat eu.
Bravo. Acum sunteti doua.
Stie cifrele/formele/majoritatea literelor.
Si atunci care e problema? Ca nu le stie reproduce de mana? La 4 ani?
Sau uite si alta idee:
https://2daynews.ro/externe/familie-romani-marea-britanie-benefits-7032.html
😉