Intoarcerea in Romania

Discuta cineva recent pe forum de intors in Romania. Tipul lucreaza in alta tara, evident – si are motivele lui. Nu-i treaba mea sa-mi dau cu parerea prea mult pe tema aia – adica in ceea ce priveste cazul ala particular – ca fiecare om are alta situatie (familie, alea).

Nu stiu daca se va intoarce sau nu acolo. Habar nu am. Poate ca da, poate ca nu, vedem noi mai incolo (daca ne anunta, evident).

Chestia e ca ma gandeam la asta si mi-am dat seama ca …eu nu pot.

Ca…bani, cred ca as sta mai bine dintr-un anumit punct de vedere. Adica, as vinde pe-aici casa si rabla (sau as renunta la ea, da-o-n pula mea, ca nu m-am nascut in Mercedes, pot trai fara), as lua biletele de avion, ceva taxi pana acolo si hai pa. Doar am mai plecat din UK acum 7 ani si ceva (bine, atunci cu banii, pula drept de munca etc). Cu ce bani as avea la purtator, as putea lua vreo 3 apartamente cat de cat OK prin Bucuresti sau doua mai ca lumea. Am locui in unul, am inchiria 1-2 (zic si eu pe ce bani am acum, nu pe ce bani o sa am la anul sau peste X ani). Daca am avea ceva noroc, ne-am gasit amandoi joburi. Probabil ca ar fi cam mizerabile si platite tot cam mizerabil (imi imaginez ca as avea noroc sa iau 1000e net iarasi; cat despre sotie, nu ma pronunt, cine pula stie salariile din HR, mai ales pe ce face ea, daca macar se face asa ceva in Romania). Ar fi mai dificil sa facem rost de joburi, dar cu putin noroc, s-ar rezolva. Cu doua salarii si vreo doua chirii, am fi OK, cred eu. Plus ca n-ar fi nimic de platit la modul rate/chirie, deci, plm, problem solved. Eventual, cu luxul de a nu avea chirie/rate si cu un venit pasiv din chirii, mi-as cauta ceva strict pe langa o statie de metrou, sa nu am parte de nervii aia cu traficul.

Din punctul ala de vedere cu actele, iarasi am fi OK, ca-n cateva luni avem cetatenie toti 3 si n-as pleca inainte de-a pune laba pe pasaport, evident. Deci nu-i ca si cand am fi legati acolo si am beli pula pe vecie. In caz de ceva, avion si pa iarasi, ca-n 2012. Sigur, acum 5-6 ani nu puteam spune asta, dar acum e aproape rezolvata.

In ceea ce priveste stresul, pula mea, am auzit ca au mai disparut niste chestii care ma umpleau de nervi (gen statu’ la coada pentru a plati facturile, pula mea-uri de-astea). Cica ar fi aparut si-n Romania unele servicii de-astea cu direct debit. Nu pariez, ca ultima data mi-a aratat mama ceva masinarie din oras la care puteai plati nu stiu ce factura nu stiu cum, dar nu am fost prea atent. Da’ hai sa zicem ca de nervii aia as scapa.

Cu poluarea, praful, jegul, alea…nu stiu ce sa zic. Poate m-as putea readapta, desi nu cred. Dar cine stie..poate.

Cu gagicile…nu mi-as mai face probleme. Om casatorit, chestii. N-as mai avea de-a face cu toate trogloditele incapabile sa scape de ratonul din chiloti. Cu toate nebunele moarte de foame care-si fac planuri pe viitorul meu. Cu toate distrusele a caror lume e “mami”. Cu toate retardatele care nu-s capabile sa poarte o conversatie sau sa faca/spuna o gluma. Sau cu toate inapoiatele care…ma rog, sa nu discutam de sex. Ideea e ca nici aia nu m-ar mai umple de nervi…ca pe vremuri. Sunt si avantaje cand imbatranesti, presupun.

Cu temperatura…well, I guess I’d be fucked. Cu caldura sunt OK. Am crescut in Bucuresti, 40 de grade afara, 45 in microbuzul fara aer conditionat care ma ducea la lucru vreo ora. Cumva-cumva as supravietui eu. Iarna…acolo nu stiu. Iarna cred c-as beli pula si as incepe imediat sa-mi caut job pe-afara. Nu mai am chef de -20 de grade nici batut cu ranga. Ma rog, nu-i atat de “chef” cat de NU MAI VREAU NICI DE FRICA. Nu vreau. Nicicum. Nu si nu.

Insa astea-s chestiile minore. Cu alea poate-poate as rezolva-o cumva. Nu stiu cum, dar poate as putea s-o rezolv. Nu-mi dau seama cum. N-as munci toata iarna sau ceva, habar n-am, ceva care sa nu ma oblige sa ies din casa la colectia de viroze si cascadele de muci. Iar mie nu-mi pasa de politica. Nu m-ar deranja prea mult pe mine ce mizerii mai fac comunistii aia pe-acolo, ca nu ar fi problema mea. Vorba aia, eu as fi ala cu venit pasiv and shit. Ce-o sa-mi faca, o sa-mi ia pula-n gura? As ignora mizeriile alea. Nu mi-ar pasa prea mult ca-mi fura aia pensiile and shit, ca pensia mea ar veni de la chiriasu’ X si din vreo 10 ani de munca p-aici (cand ii fac). Insa chestia de care mi-e foarte-foarte frica si a carei rezolvare nu o vad tine de…oameni. Cu oamenii nu m-as putea re-obisnui, nu inainte de a intra in belele serioase.

Eu sunt un om foarte calm, la modul general. Pe internet ne mai bagam puli, ne mai luam mamele la tranta, ne mai diverse, stiu. Dar in viata de zi cu zi, de obicei tratez cretinii cu sarcasm. Numai ca treaba asta merge pana la un punct. Pana la o limita. Cand limita aia e depasita, vad negru, dau cu pumnul si strangulez. Am avut belele de-astea in trecut. E Romania, nu facea nimeni prea mare caz de niste pumni dati sau luati. Se-ntampla. Dar chestia e ca eu ma opresc cand sunt tras de altii de pe ala, ca pana atunci nu prea sunt constient de ce se intampla. Si uneori iese nasol. Foarte nasol. S-a intamplat in trecut, s-ar intampla din nou.

Am mai mers prin Romania in vizita. Sa-mi vad parintii, sa mai rezolv o chestie de acte, mizerii de-astea ordinare. Si de fiecare data am incercat sa tratez cu umor chestiile tembele de-acolo. Stiti voi, ca am mai scris despre ele de cateva ori (alt exemplu). Am incercat, asa, sa nu ma umplu de nervi, ci doar sa privesc cumva 3rd person chestia asta. Asa, ca si cum i s-ar intampla altuia. Sa rad de ele. Sa fac misto de ele. Chit ca era timpul meu. Chit ca mi se intamplau mie. Dar puteam face asta pentru ca stiam ca “plm, oricum in cateva zile zbor inapoi”. Daca as fi iarasi acolo “for good” (vorba vine)…nu cred ca as reusi sa procedez asa – cu umorul – multa vreme. Ma cunosc cat de cat si cam stiu unde se termina gluma si unde incep sa strangulez. Si cand zic “strangulez”, nu zic asa, ca omul nervos ca “imi vine sa strang pe cineva de gat”, ci zic “am strans deja de gat si nu la figurat”.

E usor sa te duci pe-acolo in vizita si sa vezi ca pe 6 terase nu poti obtine o nenorocita de cafea cum vrei tu, ci doar cum vrea chelnerul. E usor sa te duci pe-acolo in vizita si sa vezi ca nu exista pe-acolo chestii de-astea avasante de goa’uld gen postcodes pe bune. E usor sa te duci pe-acolo in vizita si sa fii trezit la 6 AM pentru ca mfiaaare mvechiii mmmmcumpereeem. E usor sa te duci pe-acolo in vizita si sa bata vecinu’ cu ciocanu’ in Dacie la 7 AM sambata. E usor sa te duci pe-acolo in vizita si sa te sufoce duhoarea de ghena de la bloc dupa ce te-a sufocat praful si duhoarea de cacat – pardon, canalizare – din oras. E usor pentru, asa cum ziceam, “plm, oricum in cateva zile zbor inapoi”. Esti ca nenea ala care-i la puscarie de 10 ani si stie c-o sa fie eliberat in 3 zile. Nu-ti mai pasa ca-i de cacat haleala la puscarie. Da-o-n pula ta, ca pleci in cateva zile, nu mai e problema ta. Cel mult te amuza.

Dar ce faci cand nu e temporar? Ce faci cand aia e viata ta?

Daca stau aici si asta-i singura casa din care se aude zgomot noaptea (cand se mai trezeste boracu’ urland; rar..), ce fac cand ajung acolo si linistea e exceptia, nu regula? Daca stau aici si politistii sunt incantati sa ma ajute, ce fac cand ajung acolo si politistii vor doar sa-mi ceara spaga si sa-mi puna bete-n roate pentru a le da spaga? Daca stau aici si pot merge nitel peste limita legala fara nervi, ce fac cand ajung acolo si nu pot atinge limita legala pentru ca pula drumuri, pula benzi? Si-n schimb sa am din plin gropi, semafoare tembele, pietoni adormiti sau beti, blocaje-n intersectii, legea facuta sa ma futa, nu sa ma ajuta etc? Daca stau aici si pot sa-mi duc familia la NHS si cu asigurare privata unde e nevoie, cand e nevoie, cam free of charge, asa, ce fac cand ajung acolo si ma duc la mama la spital si ma ia un gaozar de portar la intrebari ca unde ma cred, ce, aici se intra asa? (fara spaga?). Ce fac cand imi spune o asistenta ca nu se fac injectiile, asa…? (ci doar dupa ce-i bagi spaga-n buzunar). Si stiu despre ce vorbesc, a fost mama internata la Urgente. Ce fac cand ma duc – ca mama – la un ghiseu (dupa ce stau la coada de-mi vine rau) ca “sa vedeti, am inchiriat un apartament, vreau sa declar contractul ca sa-mi luati impozite” si-mi zice o plictisita de-acolo ca nu se poate, ca n-am nu stiu ce act, ca nu se poate “chiar asa”, ca ia sa fac eu bine sa-mi mai fut o zi si sa mai vin inca o data? Da’ doar intre 11:01 si 11:02, martea si joia. Dupa care sa-nceapa sa-si pileasca unghiile relaxata. Ce fac cu toate astea? Pentru ca multe dintre ele sunt dincolo de limita aia a mea. Si peste toate astea, pe undeva, ar trona oamenii cu care as fi fortat sa interactionez. Stiu si eu, ceva colegi. Care sa ma intrebe cum e mai bine – cum se intampla constant acolo. Si sa le spun ca uite, asa ar fi mai bine. Iar aia sa-mi spuna iar ca pe vremuri ca astea-s fite si figuri, ca nu asa se fac lucrurile. Iar eu sa le explic ca bai, chiar e asa mai bine. Dupa care sa-mi arunce superior o chestie d-aia tipica cu “aici asa facem, daca nu-ti place, du-te in Vest, ca nu te tine nimeni aici, ba, baiatule”. Ca pe vremuri, adica. Si stiu ca nu-i obligatoriu sa le explici altora ca-s prosti. Da’ vor sa faca treburi care sa-ti futa viata – si tu stii deja ca e cum zici tu, c-ai vazut deja chestiile astea in alte parti si le-ai vazut functionale. Si ce poti face atunci? Ce faci cand tu ii explici vecinului de deasupra ca trebuie sa inchida apa, ca altfel te inunda, iar el iti spune ca “daca nu-ti place aici, muta-te”? Ca la nivelul ala e.

Problema e ca stiu ce as face: as da. Cu pumnul. Cu ranga. Cu ce-am la indemana. Cu capul de calorifer. Cu. Am mai facut-o. Nu o zic pentru a ma lauda, ca nu-i de lauda. Am o varsta, ce dracu’, nu mai sunt in liceu sa ma umflu in pene cu “mama, ce batai am administrat si-am luat”. Si de-asta mi-e teama. Pentru ca oricat de Romania ar fi, oricat ar fi legea mai mult la misto acolo, la un moment dat as beli pula pana la cotor. Fara dubiu. Ca nu-s vreun pui de senator sa iasa victima vinovata si nici vreun sef de partid sa calc oamenii pe trecere si sa fie problema lor.

Daca as fi un om invidios, i-as invidia pe cei care se pot intoarce in Romania. Dar nu-s. Sunt doar un tip realist. Si, realist vorbind, pentru a putea elimina jegurile alea din viata mea, mi-ar trebui prea multi bani acolo. Bani sa nu ies din casa iarna. Bani sa stau undeva izolat, la casa, nu la bloc, da’ cu utilitati si magazine si treburi, nu colt cu Vascautii Repejori. Bani sa pot plati un om care sa aiba de-a face cu functionarii in numele meu. Bani sa pot sa urc familia-n avion si sa-i trimit sa-si trateze o potentiala problema de sanatate in alta tara. Bani sa nu fie nevoie sa muncesc, ca sa n-am de-a face cu colegi si sefi. Bani si iarasi bani. Si desi nici una din chestiile astea nu cere mai multi bani decat am, cand le adun incep sa coste mai mult decat pot eu sa fac. Si daca ajung cumva sa am suma aia…la ce bun sa plec?

De-asta zic ca i-as invidia pe oamenii aia care se pot intoarce. Ca-nseamna ca-s imuni la chestiile astea care pe mine m-ar baga la puscarie. Bravo lor.

Eu nu pot.

In incheiere, am zis sa ma uit si eu – asa, de curiozitate – la cat mai costa locuintele acolo. Nu stiu cat costa. Pentru ca eu am cautat ceva in Bucuresti si am gasit asta:

…si urmatoarele 6 din lista erau la fel. Tot asa, in Bucuresti, central, la 3 km de Aparatorii Patriei, unde-o fi si aia. Pentru ca asa-i acolo. Totul trebuie sa fie cu teapa si cu pierdut vremea. Trebuie sa treci prin samsarii aia, ca nu se poate altfel. Nu conteaza ca tu vrei ceva in Bucuresti, el vrea sa vanda ceva in Voluntari, asa ca trece Bucuresti, sectorul 1. De ce nu? Avea Orbu un articol despre cum e cu samsarii de masini, de pe vremea cand incerca sa-si cumpere o masina. Si, sa vezi, masina nu are acte. Sau nu-i masina aia. Sau nu mai am VIN-ul (sa mori tu). Sau. Pentru ca degeaba ai banii in buzunar, totul e pe teapa si smen, iar eu nu mai am nervii aia.

Nu, serios, uitati-va la porcul asta gras si tepar si hidos. Uitati-va la ce mecla incantata are – ca si cum ar fi futut-o tot pe cartierul pe ma-sa, asa ca lui i-a facut discount dupa.

Gold. Omul de aur si mai multe nu. Si daca ar fi singurul….ce bine ar fi daca ar fi singura jigodie jepata care procedeaza asa. Dar nu e singurul pentru care Pipera/Bucuresti inseamna Voluntari.

Ma rugase un cititor – Alex – sa-i spun cand vand apartamentul. Ca e satul de de-astea “date pe sub mana”. N-am inteles la ce se refera. Ma gandeam asa, la modul ala…pula mea, lu’ asta ii e lene si sa caute ce vrea pe internet. Dar poate ca nu-i era lene. Poate era satul sa-si piarda timpul aiurea…

Ca bonus, un thread exceptional de pe forumul ala unde primesti sfaturi legate de lege si restu’:

Asa ca-i admir pe oamenii astia care se pot intoarce in Romania. Au atins ceva stadiu de-ala al existentei la care nimic nu-i mai atinge, nimic nu-i mai enerveaza, nimic nu le mai urca tensiunea. E o chestie la care eu pot doar sa visez. Nu e nici Anglia perfecta. E departe de perfectiune, chiar. Dar…aici pot trai si cei ca mine.