Istoria nu e niciodata atat de simpla; un pic despre Palestina si Israel

n-aveam de gand sa public asta, dar sunt in concediu, ma gandesc ca va plictisiti, eu nu pot scrie posturi de pe telefon, asa ca…

Iar au fost Oscarurile (scriu postul asta pe 5 Martie 2018, da’ nu stiu cand o sa-l public sau daca o sa-l public vreodata; probabil ca nu) Si iarasi mi s-au bagat pe gat tampenii cu WWII. Dunkirk. Darkest Hour. Alea-alea. Iarasi m-am umplut de sictir si de-asta scriu postul asta. Pentru ca nu mai suport toate filmele astea retardate pe modelul “razboiul a pornit si Hitler omoara evrei nevinovati”. Nu. Sunt satul de ele ca de diaree. M-am saturat de chestia asta. Nu-mi pasa de cine ia nu stiu ce Oscar, ca-i un premiu irelevant, un alt cacat liberal infect, un alt concurs de cine poate pune pe scena negrul cu cinci maini si femeia cu barba. Dar sunt SATUL sa mai vad chestiile astea cu “nazistii au fost rai pentru ca au fost rai, ca asa s-au nascut ei: rai”. Si daca mai e cineva care-i satul de mizeriile astea, well, ii ofer postul asta.

Incep prin a spune ca e un post foarte scurt. Ca un fel de rezumat. Nu am timp sau chef sa scriu foarte mult pe tema asta. Chiar si asa, cu un “rezumat”, tot o sa va plictisiti citind. Ca precizare, pe langa motivul de mai sus, scriu chestia asta si pentru ca mi s-a sugerat sa scriu si despre alte tari cand am scris Istoria Romaniei. Nu, nu este un post amuzant. Deloc.

===

Pentru a intelege razboaiele mondiale, trebuie sa intelegem Palestina. Este o mica regiune, de altfel irelevanta pentru un om normal. Pentru un om religios, insa, este extrem de importanta. Acolo isi au originea crestinismul si iudaismul, pana la urma.

In 1516, Palestina a intrat sub dominatia Imperiului Otoman, asa cum avea sa ramana vreme de patru secole. Inainte de asta a apartinut diverselor triburi, care mai de care mai sterse de pe harta.

De altfel, Palestina ar fi ramas la fel de irelevanta pe cat a fost pana-n 1915 si acum daca nu ar fi fost revolutiile din 1848. In 1848 au inceput revolutiile in Europa, impinse din spate de un curent nationalist si de idei republicane/anti-monarhiste. Unul din efecte a fost insa aparitia anti-semitismului (mult mai pronuntat ca pana atunci) la scara larga. Revolutiile nu au esuat pentru ca ar fi fost oprite de evrei in vreun fel, ci pentru ca in mod traditional evreii au fost mai buni la afaceri. Evident ca fiind mai buni la afaceri (partial multumita relatiilor internationale pe care le aveau), aveau si mai multi bani. Astfel, invinsii – daca le putem spune asa – au considerat ca au pierdut pentru ca tiranii aveau bani si banii veneau de la evrei. Exista o urma de adevar in asta – monarhiile imprumutau bani de la banci, evident, iar bancile – si mai evident – erau un pic cam controlate de evrei. Cu alte cuvinte, nu s-au dus evreii sa lupte impotriva revolutionarilor, dar sponsorizand monarhiile, au ales castigatorul.

Ura fata de evrei a fost alimentata si de criza din 1873. In 1873, atat Germania cat si US au renuntat la monedele bazate pe argint si au trecut la aur – gold standard. Chestia asta a pus la pamant o groaza de institutii care investisera in argint, bineinteles. Brusc, valoarea argintului s-a dus dracului. Cand, dupa razboiul franco-german (castigat de Germania) a bubuit si bula cailor ferate, rezultatul nu a putut fi decat o recesiune/criza de amploare – una cu efecte serioase in Europa si in US. Ca de obicei, recesiunea a lasat in urma un singur castigator: bancile – bancile care le-au luat frumos bunurile celor care nu puteau plati. Ghita a imprumutat 100 de lei pentru ferma lui de 1000 de lei si nu mai poate plati? E OK – ii ia banca ferma, la valoarea “reala” de 20 de lei. Deloc intamplator, in foarte-foarte multe cazuri, bancile apartineau evreilor. Si nu poti sa-i explici lui Ghita ca, uite, ma, Ghita, de fapt problema a fost in alta parte, chestia asta cu banca e doar un efect. Ghita nu pricepe bulele, Ghita nu intelege bursa, Ghita intelege doar ca Itzac i-a luat ferma – si Itzac e evreu, asa ca…

Antisemitismul a fost alimentat si de asasinarea tarului Alexandru al II-lea in Rusia in 1881. Mai mult sau mai putin intamplator, tarul abia semnase decretul care elibera serbii/iobagii. Asa ceva nu putea ramane fara urmari. Asa ca a fost asasinat scurt si la obiect si, printre conspiratori, au fost gasiti si evrei. Presa – foarte probabil controlata de cei loviti de eliberarea aia – a declarat sus si tare ca a fost asasinat de straini, iar strainii erau evrei. In plus, destul de multi saraci datorau bani camatarilor – camatari care, mult prea des, erau evrei. Astfel a inceput pogromul din 1881 din Rusia. De altfel, cam asa au dus-o evreii peste tot. Se duceau undeva, isi vedeau de ale lor si pac – se intampla ceva. Era unu’ asasinat. Lua ceva foc. Venea ciuma. Si toata lumea arata cu degetul spre ei: EVREII AU FACUT-O! Si, ca le placea sau nu, trebuiau sa plece – sau sa arda pe vreun rug, la o adica.

Trebuie sa lamurim un pic chestia asta cu evreii care erau bancheri si camatari, pentru ca orice om normal s-ar intreba “haide, ba, ce-i cu dumele astea, ce pula mea, erau toti evreii bancheri? erau toti bancherii evrei?”. Nu. Nu erau toti. Insa cei mai multi bancheri de succes erau evrei. De ce?

Chestia asta isi are originile in Evul Mediu. In Evul Mediu, camataria era considerata un pacat si le era interzisa crestinilor (de altfel, si musulmanilor). Prin urmare, crestinii nu puteau face asta. Evreii, insa, puteau – si nu doar ca puteau, dar au fost si obligati sa faca asta. Cum anume au fost obligati? Pai, fiind “eretici”, nu au avut acces la profesiile considerate “decente”, asa c-au fost impinsi catre ocupatiile considerate “inferioare” – colectarea taxelor si chiriilor, camatarie etc. Cand faci asta vreme de secole intregi (de nevoie) este evident ca devii bun la asa ceva. De altfel, de aici a si inceput antisemitismul. Vedeti voi, cel care va batea la usa sa va ia taxele si arenda si restul era…evreu. Cel care va imprumuta banii si va cerea dobanda era…evreu. A devenit absolut natural sa urasti evreii, cam la fel cum uram noi in ziua de azi bancile si guvernul corupt care ne ia taxele cu japca. Bineinteles, intelegem in ziua de azi ca asta a fost o greseala, dar faptul ca intelegem ACUM nu mai schimba nimic.

Desigur, nu ajuta nici modul in care faceau evreii afaceri. Monopoluri. Carteluri. Chestii de-astea. Adica, tu, puletele local, vindeai cuie. Si veneau – aparent de nicaieri – niste evrei. Refugiati. Doar ca refugiatii aia veneau cu mai multi bani decat vazusei tu toata viata ta, ca veneau de-afara. Si-si deschideau si ei magazine de cuie langa tine. Dupa care vindeau in pierdere pana te scoteau din afacere, ca-si permiteau. Aveau fonduri. Tu aveai pula. Cand terminau cu tine, vindeau pe profit, desigur. No problem. Si nu veneau doar cu bani, ci si cu cunostinte (pe care tu nu le aveai) si cu relatii pe plan extern (pe care tu nu le aveai). Ca daca veneau din Rusia, sa zicem, cum au venit in Germania dupa 1905, stiau niste baieti in Rusia care puteau sa le vanda (sa zicem) blanuri ieftine. Tu, neamt, nu stiai, ca nu traisei acolo. Si te scoteau din afaceri. Ghinion. Nu as spune ca era necinstit. Da’ in mod cert nu-i facea chiar populari treaba asta, cu atat mai mult cu cat nici macar nu erau cetateni. Gigelul de rand se uita la treaba asta si se gandea “deci, cum, i-am adus in tara ca sa nu sufere si acum trebuie sa sufar eu?”. Brusc, descoperea ca si el uraste evreii.

(ar trebui mentionat si suportul oferit de evrei comunistilor la capitolul asta, dar umpli vreo 4 carti de istorie cu asta si eu n-am chef sa scriu azi atat, mai ales ca nu-i extraordinar de important)

In cele din urma, antisemitismul din Europa a dus la aparitia sionistilor, iar acestia au inteles intr-un final ca povestea nu avea sa se termine niciodata. Oriunde s-ar fi dus, rezultatul ar fi fost acelasi. Evreii tot erau izgoniti si primiti (contra cost) in diverse tari, una dupa alta, dar rezultatul era mereu acelasi: pana la urma, se trezeau arsi pe rug, decapitati etc. Chestia asta nu avea sa se schimbe vreodata. Nu avea cum. Nu ai cum sa fii tu ala care colecteaza taxe si cere dobanda fara a fi urat de catre toata lumea. Pur si simplu nu se poate. Asa ca, in cele din urma, au ajuns la singura concluzie logica: aveau nevoie de o tara a lor. Aveau nevoie de un loc de unde sa nu poata fi izgoniti.

Ca emigrant, pot intelege chestia asta. Si, daca va ganditi un pic, o intelegeti si voi. Imaginati-va ca duceti intr-o tara straina. Vi se da dreptul de a face niste joburi pe care le uraste toata lumea. Cine dracu’ il iubeste pe tipul care aduna taxele? Dar pe camatar? Nimeni. In timp, ura aia capata amploare. Si dupa ce v-ati chinuit sa “munciti” pe-acolo niste ani si parca-parca incepeti sa adunati de-o ciunga, vin cetatenii tarii respective sa va casapeasca. Daca aveti noroc, fugiti in alta tara cu ceva-ceva bani in buzunar (dar, normal, nu puteti lua cu voi pamantul, casa etc). Si acolo se repeta povestea. Iarasi munciti. Iarasi adunati. Si iarasi vor sa va casapeasca aia. Nu-i prea misto, asa-i? Normal ca ajungi la concluzia ca iti trebuie tara ta, ca asa nu se mai poate.

Ideea in sine era buna, insa era o problema: toate tarile erau deja ocupate. E o problema de care ne lovim toti. Ca poate nici mie nu-mi plac regulile in Romania. Sau in UK. Sau oriunde altundeva. Ar fi mai misto sa ocup niste pamant si sa-mi fac tara mea, Manowaria. Da’ nu se poate, ca-i ocupat deja peste tot. Incotro, asadar?

Initial, planul a fost sa cumpere Uganda de la britanici, insa planul ala nu a functionat. Diverse alte optiuni au fost explorate, insa toate au picat, intrucat nu erau doriti nicaieri. E importanta chestia asta, pentru ca ne ajuta sa intelegem ca scopul nu era vai, tu, Grivei, Israel, taramul sfant, herpaderp. Nu. Ar fi fost OK oriunde (adica, atunci cand iei in considerare Uganda, cred ca-i clar pentru toata lumea ca ar fi acceptat orice tara). Dar, cum ziceam, dealul ala a picat. E important si sa ne uitam la timeline: 1903. Sa retinem ca planul exista insa din 1885. Stim asta multumita declaratiilor de la Conferinta Centrala a rabinilor americani din 1885:

We consider ourselves no longer a nation but a religious community, and therefore expect neither a return to Palestine, nor a sacrificial worship under the administration of the sons of Aaron, nor the restoration of any of the laws concerning the Jewish state

De altfel, dupa ce planul Uganda a picat, evreii au fondat Tel-Aviv in Palestina (1909). Din nou, e important sa ne uitam la timeline. In 1909 fondau Tel-Aviv. Primul razboi mondial inca nu pornise si nici nu urma sa porneasca vreme de inca 5 ani.

…dar, in cele din urma, razboiul mondial a pornit. Nu a avut nimic de-a face cu evreii, din cate stiu eu. Dar a repetat un pattern pe care-l voi mentiona mai incolo. Cum s-a terminat stie toata lumea. Ce e posibil sa nu stie toata lumea este ca, pana in 1917, Puterile Centrale castigau (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar in 1917 razboiul parea deja castigat, in conditiile in care Rusia incheia pace separata multumita revolutionarilor rusi.

Aici, insa, au intervenit evreii.

In momentul ala – discutam de 1917 – in Palestina evreii reprezentau 3-5% din populatie. Nu-si mai aducea nimeni aminte de discutiile despre Uganda. Asa ca evreii s-au prezentat frumos pe insula asta nenorocita si au oferit un deal de-a dreptul evreiesc: le-au oferit englezilor posibilitatea de a iesi din razboi nu ca invinsi, cum pareau deja, ci ca invingatori. Cum? Aducandu-i pe americani in razboi pe bune. (merita mentionat faptul ca americanii erau deja in razboi, in teorie, dar fara a fi oficial de partea aliatilor) La schimb, au cerut Palestina. Acum, pe englezi nu-i durea mana sa ofere Palestina, ca nu era chiar cea mai smechera zona de pe planeta. Asa c-au oferit-o.

Cum ziceam, americanii intrasera deja in razboi din Aprilie 1917, insa intrarea lor in razboi fusese doar cu numele, nimic mai mult. In sensul asta, putem observa primele victime americane:

The first American combat deaths were Corporal James B. Gresham, and Privates Thomas F. Enright and Merle D. Hay, killed on 2 November 1917 in a nighttime raid on their First Division Company.

Ce este foarte important in textul ala e data: 2 Noiembrie 1917. Pana atunci, americanii nu prea s-au bagat. Au declarat razboi cam cum i-as declara eu razboi unui bulgar stabilit in China: nu ne batem, nu nimic, da’ daca intreaba cineva, suntem in razboi. Si cand ne plictisim, incheiem pace, ca eu nu ma duc in China si nici el nu vine in UK, ce dracu’.

De ce e importanta data aia? Pentru ca, sa vedeti ce altceva se mai intampla pe 2 Noiembrie 1917: britanicii se angajau formal sa le dea evreilor Palestina. Sigur, nu chiar cu cuvintele astea, dar mesajul e destul de clar. Tot foarte clara e data. Tot foarte clar e cui i-a fost adresata scrisoarea. Si tot foarte clar e ca “nothing shall be done which may prejudice the civil and religious rights of existing non-Jewish communities in Palestine, or the rights and political status enjoyed by Jews in any other country”. La partea asta putem doar sa zambim: noi si Yasser Arafat.

Pe 2 Noiembrie, dimineata, britanicii le dadeau in scris evreilor Palestina. Pe 2 Noiembrie, seara, intrau la scandal primii americani care urmau sa moara. Un deal corect – putem aprecia asta, ambele parti s-au tinut de cuvant. Evreii au acum “Israel”, iar americanii au schimbat soarta razboiului. Cat despre palestinieni, aia au fix pula, desigur. Ei n-au fost la negocieri. Asta numesc eu un contract serios. Si, din nou, se vede patternul ala despre care vom vorbi spre final.

O chestie amuzanta aici – oarecum pe langa subiect – este insa telegrama Zimmermann. In Ianuarie 1917. Foarte convenabil, nu-i asa? Ca sa vezi, nemtii le scriu mexicanilor, propunand o alianta. Si, ce sa vezi, este interceptata de britanici, care le-o prezinta americanilor. Ce coincidenta – fix aia care aveau nevoie sa intre americanii in razboi au interceptat-o! Iar neamtul in cauza admite asta – si, intamplator, pe neamt il cheama Zimmermann si oferea suport bolsevicilor in Rusia. Vorba aia – bai, ma lesi? N-oi fi nici eu destept, da’ mai pictati si voi ata aia alba…

Cine i-a adus pe americani in razboi, totusi? Pai, Samuel Untermyer (numele i-a fost scris de-a lungul timpului in vreo 4 feluri, inclusiv Untermeyer, Undermeyer si Undermyer; nici pe-atunci nu erau prea reusiti jurnalistii), consilier special al lui Woodrow Wilson (presedintele US intre 1913 si 1921). Merita retinut numele pentru ca-l vom intalni si in preludiul celui de-al doilea razboi mondial.

Puterile centrale au pierdut razboiul, desigur. Stim asta deja. Au stiut-o si ei, dar, o lunga perioada de timp, nu au stiut si de ce – nu la momentul potrivit, oricum.

Au aflat insa dupa. Adica, nu e ca si cand sunt eu cel mai destept om de pe planeta. Or fi stiut si ei sa se uite la ce mama dracu’ s-a intamplat pe 2 Noiembrie 1917, de-au inceput sa ia americanii razboiul in serios. Or fi observat si ei ca brusc apar evreii la negocieri de nicaieri si “…si noi primim Palestina”. Asa, de nicaieri, fara sa fi participat la conflict. Or fi observat si ei cine anume a sponsorizat UK-ul cand era totul pierdut.

…dar, desi au aflat, nu au facut nimic prea serios pe tema, in sensul ca nu au omorat vreun evreu in Germania. Ce au facut, in schimb, a fost sa-i discrimineze. Gata, nu mai aveti ce cauta in joburile astea. Gata, la revedere. Puteti trai aici, dar nu mai puteti lucra aici – succes!

Toata lumea tine minte Holocaustul. Vai, sute de mii sau milioane de evrei morti. Habar n-am cati au murit, da’ au fost ceva. Ce nu tine insa minte toata lumea este ca treaba asta nu s-a intamplat peste noapte. Astfel, cand nazistii au preluat puterea, cu mult inainte de a incepe al doilea razboi mondial, nazistii, federatia sionista si banca anglo-palestiniana au negociat frumos si civilizat si au cazut de acord ca “nu vrem nici noi sa persecutam evreii, boss, da’ nici aia nu mai e loc pentru ei, asa ca luati-i la voi in Palestina, daca tot ne-ati lucrat in WWI pentru bucata aia de pamant”. Chestia asta s-a numit Haavara Agrement si nu-i mentionat prea des. De ce ar fi mentionat? E mai misto sa faci un film care-ncepe cu faptul ca nazistii sunt rai si bietul evreu era pianist sau aducea carti si saracutul de el, ce de mai sufera…

Cum au ajuns la discutiile alea? Pai, dupa atacul asupra marcii si dupa masurile (economice) luate de Hitler, nemtii au inceput pur si simplu sa faca barter. OK, lumea nu accepta marca la schimb? Fain. Lasa ca importam materie prima si exportam produsul finit. Cum obtinem materia prima? Pai, barter, ca pe marci nu prea merge. Ghinion.

Doar ca evreilor nu le-a convenit treaba asta. Adica cum adica? Nu. Hai sa-i dam ultimatumuri lui Hitler. Hai sa-l punem cu botul pe labe. Hai sa facem lobby, sa boicoteze toata lumea produsele germane peste tot.

…si cine era din nou in fata la chestia asta? Deloc surprinzator, acelasi Samuel Untermyer, care doua decenii mai tarziu inca mai tragea sforile potrivite.

Amenintarea era clara pentru nemti: ba, stiti cine sunt, stiti ca v-am ars si-acum 20 de ani, o sa va ard din nou.

Asa ca nemtii au incercat cu tactici europene: negociere. Haavara. Haideti, ba, baieti. Hai sa ne intelegem cumva, ce dracu’. Aici nu se mai poate cu voi, ca stie toata Germania ce-ati facut in WW1, cand noi v-am luat in 1905 sa nu va execute rusii pe capete si voi ne-ati tras-o. Intelegeti ca aici nu se mai poate, nu mai e loc pentru voi. Plecati cu ce-aveti si lasati-ne. Doar ca evreii aveau alte planuri si erau prea ocupati sa declare razboi sfant impotriva Germaniei. Pagina Daily Express de pe 24 Martie 1933 arata cam asa:

Nu se vede, nu? Hai sa marim un pic.

Asa ca nemtii au inceput si ei sa boicoteze magazinele evreiesti.

Trebuie retinut faptul ca asta a fost un raspuns. E foarte usor de inteles timeline-ul aici – chiar de la sursa, ca sa zic asa. Ce spune enciclopedia Holocaustului?

On April 1, 1933, the Nazis carried out the first nationwide, planned action against Jews: a boycott targeting Jewish businesses and professionals.

Acum, eu nu stiu de voi, dar la mine 1 Aprilie 1933 vine la vreo saptamana DUPA 24 Martie 1933. Mie mi-e clar cine-a inceput si cine cauta scandal.

Tot din punct de vedere al timeline-ului, merita observata o chestie legata de solutia finala:

This policy of deliberate and systematic genocide starting across German-occupied Europe was formulated in procedural and geo-political terms by Nazi leadership in January 1942 at the Wannsee Conference near Berlin

Sa retinem: Ianuarie 1942.

Ce se intampla cu o luna inainte? Pai, in Decembrie 1941 intrau in razboi (din nou) americanii.

Sincer sa fiu, eu cred ca in momentul ala nemtii au inteles ca au pierdut razboiul – din nou, in acelasi mod. Nu pot sa stiu ce-a fost in mintea lor, dar stiu ce-ar fi fost in mintea mea daca as fi fost in situatia aia. “Ba, acum 23 de ani ne-au tras-o evreii aducandu-i pe americani in razboi, asa c-am pierdut razboiul ca sa obtina ei Palestina aia imputita; Si nu i-am macelarit pe banda rulanta, nu nimic, le-am zis sa plece si atat, i-am invitat chiar sa plece cu tot ce au; Iar ei nu si nu, ne boicoteaza, ne ameninta, ne declara razboi si, uite, i-au adus din nou in razboi pe americani; pai, coaie, asa nu se poate; ok, pierdem si acum, da’ ce facem cu generatiile urmatoare? Pai, ori ei, ori noi”. Cam asta mi-ar fi trecut mie prin cap.

Daca nemtii stateau excelent la productivitate si la eficienta, se vede treaba ca la diplomatie, politica, smenuri si planning nu stateau chiar atat de bine. Istoria s-a repetat, desigur. Nemtii castigau, da’ au intrat iarasi americanii in razboi si nemtii au luat-o iarasi pe cocoasa serios de tot. CSF, NCSF.

Cum s-a terminat razboiul stiti cu totii.

3 ani mai tarziu, pe 14 Mai 1948, aparea Israelul, iar in 1967 isi cam dubla nitel teritoriul multumita incompetentei arabilor.

Vorbeam pe parcursul postului despre un pattern.

Nu evreii au pornit razboaiele mondiale. Nu evreii au pornit revolutiile din 1848. Nu evreii au pornit o gramada de chestii. Dar au fost atenti la ele in mod cert, pentru ca in fiecare au pariat pe-un invingator – si, in cele mai multe cazuri, au ales corect. Pariul lor a fost exprimat in bani – i-au dat invingatorului cat a fost necesar pana a castigat, punand conditii, cerand si ei chestii dupa victorie. Dupa WWI, au cerut o parte din Palestina. Dupa WWII, au cam luat-o pe toata. Iar de-acolo s-au descurcat ei si singuri sa-si ia cat le-a trebuit. Iar patternu’ ala e: au stat pe margine, ca nu era lupta lor, nu-i privea. Da’ cand incepeau aia mari sa se ia la bataie, se duceau si ei cu “auzi boss, facem o combinatie?”. Si puneau banii pe masa. Iar treaba asta le-a mers de minune. Ma rog, le-a mers de minune supravietuitorilor, ca evreilor ramasi in Europa prin 42-45 nu le-a mers chiar la fel de minunat.

WW1 s-a terminat cu 18 de milioane de morti overall.
WW2 s-a terminat cu 60 de milioane de morti overall. (nu sunt inclusi si cei care-au murit dupa razboi, multumita comunismului; de exemplu, sub Stalin sau sub Mao)

Totally worth it, though – evreii au obtinut Palestina.

Merita mentionat si faptul ca americanii de origine germana sunt cel mai mare grup din US si erau si inainte de WWI si inainte de WWII. Si totusi, “americanii” au intrat in razboi impotriva Germaniei. De doua ori. Daca nici asta n-arata ce fac banii…

===

Ar mai fi de spus destule, desigur. De exemplu, despre razboiul de Yom Kippur (care explica un pic ce se intampla acum in Siria si de ce Putin ii ajuta p-aia). Sau despre intifade, care explica de ce nu exista good guys acolo si de ce nu va fi pace niciodata acolo. Dar nu-mi propun aici sa scriu istoria Israelului – oricum nu sunt multe chestii bune de spus despre ei.

Pe scurt, eu de-asta n-am nici o parere pe tema conflictului din Middle East. Nu vreau sa castige unul sau altul. S-o tina tot asa, sa se omoare linistiti. Nu-i ca-mi plac sau displac evreii. Sau arabii. Dar e undeva la mama dracu’ si nu exista oricum good guys acolo. Si cam asa sta treaba cu politica internationala.

In acelasi timp, trebuie subliniate si lectiile usturatoare pentru europeni.

In primul rand, evreii au meritat sa castige Palestina. Fara discutie. In mai putin de 50 de ani au pus la cale totul si-au executat. Nu-i rau deloc pentru o populatie fara tara, nu credeti? Adica, indiferent de ce crezi pe tema “a cui e Palestina”, eu cred ca merita admiratie pentru asta. Pai, noua ne-a luat 59 de ani sa lipim cat de cat si Transilvania, ce dracu’. Si, vorba aia, erau romani acolo, nu altceva.

Il al doilea rand, chestia asta a aratat ceva ce europenii uita in mod constant: hard times breed hard people. Iar evreii au tot avut parte de hard times, secole de-a randul. Nu e mirare ca au invatat sa castige. Sa piarda ar fi insemnat sa moara – si ala-i omul care lupta mai bine: omul care nu-si permite sa piarda.

In al treilea rand, problema din Palestina a fost creata de europeni. In definitiv, antisemitismul care a condus lucrurile in directia descrisa mai sus a fost pornit de catre noi, de catre europeni, de catre crestini. OK, nu de catre “noi”, ci de catre stramosii nostri. Practic, evreii erau doar niste refugiati, fugariti de colo-colo prin Europa. Iar europenii i-au primit, dar nu i-au primit cu bratele deschise. I-au primit pentru ca nu aveau chef sa faca ei chestiile alea umilitoare, sa atraga ei ura populatiei: taxe si camatarie. Era comod sa ai la indemana mereu un tap ispasitor. Vezi tu, nu eu – seniorul – te taxez de mori de foame. Nuuu, nu eu, ci evreul pe care l-am angajat eu, hehe! Ce-au facut stramosii nostri? Le-au dat banii pe mana evreilor – pe post de pedeapsa, lol. Jobul ala “umilitor”. Nu, serios, voi va dati seama din ce cre(s)tini ne tragem?

In al patrulea rand, ar trebui sa va explice (cat de cat) ce e cu palestienii aia “nebuni”. Stiti voi, aia care-si pun bombele pe piept sau trag cu mitralierele in civili sau…Desigur, aia-s teroristi si trebuie inchisi sau impuscati sau ceva. Dar hai sa facem un exercitiu. Hai sa ne gandim ca maine invadeaza cineva Romania. Cumva. Nu are importanta cum. Cu suport extern, cu alte alea. Se bat, stiu si eu, Rusia si America. Si la masa tratativelor, intr-o discutie la care noi nu suntem invitati, Vaticanul primeste Romania. Asa, fara nici o legatura cu razboiul sau cu combatantii. Pur si simplu.

Si trece un an. Trec cinci. Trec zece. Trec decenii. Iar voi sunteti romani, traiti in Romania, doar ca de la o vreme incep popii si cardinalii aia sa va mai bombardeze. Sa va mai taie apa. Sa va mai impuste pentru ca nu le place cum aratati. Sau pentru ca aratati suspect. Sau pentru ca efectiv se plictisesc. Si OK, azi il impusca pe vecinul. Nu-i bai, oricum dadea muzica tare. Maine il impusca pe administratorul cladirii. Nu-i bai, oricum stiti voi ca va fura la intretinere si la fondul de rulment. Dar poimaine va-mpusca sora. Iar peste o saptamana, o racheta va demoleaza nitel copiii. Nimeni din asa-zisa comunitate internationala nu ridica un deget sa va apere. In fact, toata lumea se uita in alta parte, ca daca zici ceva de Vatican, esti anticristi ala.

Cam ce faceti? Cam ce sunteti dispusi sa faceti? Vedeti voi, e o linie foarte subtire intre terorist si “freedom fighter” si depinde foarte mult de unde te afli – mai precis, de care parte a granitei.

Pare deplasat? Dar, vedeti voi, care-s cei mai mari “Eroi ai neamului”?

Mihai Viteazul? Se batea cu invadatorii.
Stefan cel Mare? Se batea cu invadatorii.
Avram Iancu? Luptator pentru drepturile romanilor din herpaderp.
X? Garantat e tot asa – unul care s-a luptat pentru drepturile romanilor.

Il considera vreun roman pe Stefan cel Mare terorist? De ce nu? Ca doar a omorat mai multi turci. A bagat spaima-n cativa. Dar pe Mihai Viteazul? Pai, de ce nu? Ca doar bietii turci de la Calugareni…

Cam asa-i treaba cu “dar aia sunt teroristi”. Sper c-am lamurit-o.

===

Sunt niste lucruri pe care noi, europenii albi si crestini (ca definitie, ca eu nu am prieteni imaginari) ar trebui sa le tinem minte. Iar daca postul asta ar trebui sa va spuna ceva, e faptul ca istoria nu e niciodata atat de simpla. Nu exista niciodata “aia buni si aia rai”. Nu e niciodata atat de simplu “ala era criminal, asa ca a trebuit oprit, noi suntem baietii buni”. Versiunea castigatorilor o cunoastem. De-asta am scris postul asta, pentru ca nu mai suport sa aud versiunea invingatorilor. Mi-ar placea sa vad intr-o buna zi si cealalta versiune. N-o s-o vad vreodata, stiu asta, dar mi-ar placea.

Poate las impresia ca-i condamn in vreun fel pe evrei. Naw. Hell, no. Spun cu toata seriozitatea “bravo lor”. Stramosii lor au fost fututi de stramosii nostri, asa ca stramosii lor s-au hotarat sa-i futa pe-ai nostri. Si i-au futut, nu gluma. Si nu numai p-aia, ci si pe nemti, pe palestinieni, pe egipteni si pe sirieni. Adica, poti s-o dai sau s-o iei cum vrei tu, da’ hai sa fim sinceri, rezultatele vorbesc. Si, daca tot e sa fim sinceri, stramosii nostri chiar nu le-au lasat vreo varianta. Ce altceva ar fi putut sa faca evreii? Le-au lasat stramosii nostri posibilitatea de a juca cinstit? Eu zic ca nu. Asa c-au jucat cum au putut.

Nu, nu cred ca au dreptul la Israel – aceasta inventie macabra. Dar cred ca l-au castigat pe merit. Si, drept sau nedrept, e al lor acum. Iar victimele de-acolo nu-s Siria, Iordania sau Egiptul. Nici pe departe. Nu, victimele sunt palestinienii ramasi acolo. Nu de alta, da’ nu ei au pornit razboaiele mondiale. Nu ei sunt raspunzatori pentru antisemitismul din Europa. Nu ai au pornit Holocaustul si nu i-a intrebat nimeni ce parere au sau daca-s de acord cu domnu’ Balfour.

…dar CSF, NCSF. Istoria e scrisa pe oasele invinsilor si nu-si propune sa tina cont de ce-i corect sau de cine a avut dreptate.

De pe margine, totusi, trebuie sa invatam sa apreciem chestia asta ca un succes pentru Europa. Pana la urma, Europa a vrut sa scape de evrei. Si, in mare, a scapat. Sigur, au ramas destui cu origini evreiesti, dar cum ziceam, in mare, a reusit, desi costul a fost destul mare.

Before the Nazi takeover of power in 1933, Europe had a vibrant and mature Jewish culture. By 1945, most European Jews—two out of every three—had been killed. Most of the surviving remnant of European Jewry decided to leave Europe. Hundreds of thousands established new lives in Israel, the United States, Canada, Australia, Great Britain, South America, and South Africa.

La schimb, ni se baga pe gat filme cu lupta anti-nazista, filme care ne arata cum erau evreii persecutati si cum Holocaustul. E neplacut, desigur. Dar, pana la urma, treaba asta e facuta ca nu cumva sa dispara sentimentul ala de vinovatie din randul europenilor. Numai ca e o problema cu asta: orice european care se simte nitel prost ca “uite ce-a fost in Europa” se poate uita vreo 5 secunde inspre Palestina. Si-i trece.

Cat despre evrei, au ramas cu Israelul si cu Oscarurile. Nu-i un targ prost.