Jobul si “criza”

Vorbeam in seara asta cu cineva si, din una-n alta, a venit vorba de etica pe plan profesional.

Eu sufar un pic de sinceritate la niste capitole, asa ca i-am zis cum vad eu treaba asta cu etica: nu dau doi bani pe ea dincolo de niste chestii standard. Care-s chestiile standard? Pai, “du-te la lucru totusi”, “nu te preface ca esti bolnav(a) de 10 ori pe saptamana”, “daca incepe programul la 9 nu te duce la 11” etc. Cu astea sunt de acord. Serios, cred ca am facut pe bolnavul aiurea doua zile in 17 ani. Si nu as fi mimat ca-s bolnav nici atunci, daca nu aveam niste sefi absolut retardati. Adica, unui sef normal i-ai zice “boss, azi derapez grav, c-am avut o noapte grea; ne vedem maine si vad eu cum recuperez, daca-i cazul de recuperat”. Dar aia doi sefi de care vorbesc erau niste cretini incompetenti (ca mai toti sefii pe care i-am avut in Romulania), iar alea doua joburi erau la modul “sa fii aici, ca sa nu intrebe cineva, nu ma intereseaza ca faci treaba sau dormi pe tine”. Asa c-am bagat-o pe-aia cu “am Ebola pana maine, cand imi revin miraculos”.

Dincolo de chestiile astea, insa, intram in teritoriul ala cu etica pe bune. Adica, sa-ti faci treaba bine, serios, ca lumea, cat de bine poti.

Eh, pe etica asta eu nu dau doi bani. Imi fac treaba bine daca am ceva de castigat din asta. Muncesc la capacitate daca am ceva de castigat din asta – sau macar daca n-am de pierdut.

Da’ chestia e ca eu am doar de pierdut daca-mi fac treaba bine. Suna dubios? Ei bine, nu este. La noi, cum am zis, se lucreaza cu tichete in general. Deschide careva un tichet “fa aia; chestia aia nu mai merge, repara; chestia aia merge, dar merge prost; rezolva”. Genul ala de tichete. Dar chestia e ca – muncesti sau nu – iei acelasi salariu. Am arata cum statea treaba cu graficele alea cu “cine si cat munceste”. Si treaba e ca munceam ca prostul de pomana. Munceam de 4-5 ori mai mult ca altii. Da’ nu luam de 4-5 ori mai multi ca ei. Nu luam nici macar dublu.

Am explicat cum a fost cu maririle de salariu in cazul meu: pe scurt, pana recent, veneau pe banda rulanta. Ca doar nu am sarit asa brusc de la Iulie 2012 la Martie 2018, nu?

O perioada am fost fraier. Am crezut ca veneau pe banda rulanta pentru ca munceam mult. Asa ca am tot muncit. Dupa care m-am lamurit ca nu d-aia veneau. Veneau (oarecum) si de-aia, dar si din alte doua motive:

– era “criza” de personal, in sensul ca nu prea faceau fata la numaru’ de tichete. Muncind eu mai mult ca restul, era la modul “uite, ba, baiat bun si muncitor, ce ne-am face fara el?”

– rezolvam probleme speciale; oarecum pentru ca era “criza” aia, tot timpul erau tichete care asteptau de multa vreme; treaba asta ducea la clienti nemultumiti; in cele din urma, clientii aia nemultumiti incepeau sa ameninte ca pleaca in alta parte. Sigur, unii dadeau 2000 pe luna, da’ altii dadeau 150,000 pe luna. Si nu-i chiar comod sa pierzi unul de-ala. Cum cei mai multi oameni care lucreaza in compania (nu multi, doar vreo 99%) sunt niste miserupisti incapabili, abia atunci se trezeau si managerii cu “trebuie facut ceva urgent, ACUM”. Cui ii dam noi o problema care trebuie rezolvata ACUM? Cine stie s-o rezolve si lucreaza linistit sub presiune si alte alea? Castigator la puncte: Laivaiu in persoana. Si brusc, nu mai pleca amaratul ala de client. Brusc, era iarasi fericit, poate chiar prelungea contractul si toata lumea era fericita.

…sau aproape toata lumea. Pentru ca pe mine nu ma dadea fericirea afara din casa. Nu de alta, da’ nu aveam bani sa cumpar una.

Dupa, au angajat oameni. Si treaba s-a ameliorat. Din pacate, cum nu mai era de munca “peste norma”, ma trezeam si eu cu mariri de salariu in pas cu inflatia, daca erau si alea. Asa c-am facut alta treaba: am redus volumul de munca. Nu ca n-am muncit deloc. Nu. Nici chiar asa. Am inceput sa muncesc ca acum: mai mult ca ceilalti, in mod constant, da’ nu dublu-triplu sau peste. Si uite asa s-a intors “criza” with a twist – nu mai mergea cu “trebuie sa mai angajam oameni”, ca acum era cu headcount, taica. Aveti deja cati oameni ati cerut, faceti treaba cu ei!

Mie mi-ar placea sa nu fie “criza”. Sa stam si sa frecam toti menta linistiti, sa lucram calmi, sa nu avem prea mult de munca, sa fie toti clientii fericiti etc. Chiar mi-ar placea. Serios. Dar, din pacate, pentru mine si pentru familia mea, e necesara starea aia constanta de criza. De ce?

– Pai, daca nu-s o tona de tichete de rezolvat, eu cum arat ca lucrez mai mult ca restul? Ca doar n-am avea mai nimic de facut.
– Pai, daca nu-s o tona de tichete care asteapta, cum anume vor fi clientii frustrati? Iar eu am nevoie sa fie frustrati.
– De ce am nevoie sa fie frustrati? Pai, ca sa ameninte ca pleaca.
– De ce am nevoie sa ameninte? Pai, simplu – pentru ca eu le pot rezolva problemele si-i pot face sa nu mai plece, ba chiar sa fie fericiti.

…si, din pacate, doar in situatiile astea isi aduc aminte astia care m-au angajat ca au crescut preturile prin UK. Pentru ca daca ma duc si le explic ca “auzi, boss, stii tu ca preturile caselor au sarit asa, pe la 2.5x, ce-ar fi sa-mi faci si mie salariul 2.5x”, pufnesc pe nas. Ca doar nu-i treaba lor sa tina pasul cu alea. Nuuu. Aia-i doar treaba mea. E doar problema mea. Sa ma descurc, ce, altii cum se descurca? Pai, daca eu ma plang, ce sa mai zica un profesor sau un gunoier? Ca sunt doar un alt angajat, ce-i cu harfele astea?

Fix asa functioneaza mintea lor.

Ah, cand isi aduc aminte ca ar fi cazul sa-mi dea o marire? Cand e “criza”. Cand isi fac clientii bagajele. Cand pleaca un client de-ala care da lunar suficienti bani incat sa plateasca salariile intregului departament si inca ceva pe deasupra. Doar atunci isi aduc aminte brusc ca nu-s doar un alt angajat. Doar atunci pricep ca au mai multa nevoie de mine decat am eu de ei. Doar atunci nu li se mai pare o nenorocire sa mai arunce cateva sute de lire lunar.

Cand lucrurile merg bine si toata lumea sta relaxata…? Atunci n-ar da nici 50 de lire. Pai, pentru ce? Pentru ca stam si ne uitam pe youtube?

Fix asa functioneaza capitalismul asta de cumetrie. Si nu-i doar o expresie – chiar e de cumetrie. Ca daca te imprietenesti cu ei si stai de pupat in cur, atunci se rezolva pentru tine un job frumos cu vreo 6 cifre mai de doamne-ajuta. Altfel…nu prea.

Cica nu-i corect sa procedezi asa. Cred ca asa e: nu-i corect. Pe bune. Chiar nu mi se pare nici mie corect. Singura problema e ca nici restul chestiilor nu mi se par corecte. De pilda, nu mi se pare corect sa iau eu niste mii pe luna si sa ia CEO-ul cateva milioane pe luna. Nu-i ca-s hater sau invidios, da’ e prea mare diferenta. Adica, inteleg (in alte cazuri; nu-i cazul la noi) de ce un CEO ia mult mai mult ca restul. Responsabilitati, relatii, solutii geniale, alea-alea. Da’ la noi nu se aplica. La noi, sa mor de mint, toti CEOs pe care i-am prins (si asta cred ca-i al patrulea, da’ nu-s sigur 100%) au fost niste boi incompetenti. Serios. Unu’ dupa altu’ au venit si unu’ dupa altu’ au dat-o de gard de parca era concurs cu “care poate lua cele mai idioate decizii, care ne poate duce cat mai aproape de faliment cat mai rapid”.

Singura etica pe care o am e aia legata de familie. Daca e bine pentru mine si pentru ai mei, atunci asa fac. Putin imi pasa de ce se-ntampla in rest. Clienti furiosi, KPI-uri date de pamant, angajati lenesi si incompetenti, “criza”? PERFECT. Ala-i momentul in care intreb asa – cum as intreba de vreme – daca nu ar fi loc de-o marire de salariu sau ceva. Ca-n rest stiu raspunsul: am primit deja prea multe, altii sunt mult in urma, herpaderp. Si nu ma pot certa cu ei cand totul merge bine. Ca nu are rost si nu castig disputa aia. Da’ pot sa intreb pe-un ton mai agresiv, asa, cand isi face un client bagajele. C-atunci sunt muuuult mai rezonabili oamenii.

E frumoasa treaba asta cu etica pe plan profesional, nu zic nu. Da’ chestia e ca nu-mi plateste masina, mortgage-ul, gradinita boracului si restu’. Nu stiu ce-i in neregula cu tara asta, da’ aia la gradinita insista ca vor lire. Nici gand sa-mi faca o reducere de 95% pentru ca sunt un tip care munceste si care-i corect. NICI.GAND. La fel si aia cu casa sau cu masina. Vor lire si-mi vorbesc de pretul pietei si free market, nici gand sa-mi dea si mie cu 90% mai ieftin o chestie pentru ca, totusi, sunt un tip muncitor si corect.

Din cand in cand, as vrea sa fiu un tip muncitor si corect. Da’ stiti cand as fi un tip muncitor si corect? Pai, cand ne-ar plati astia la problema rezolvata. Rezolvi o problema, ia d-aici 20 lire net (hai ca de banii aia nici pe upwork nu mai obtii mai nimic). Mama-mama, de n-as baga munca la foc automat, peste program, vorba aia. Sa ma duc pe urma si sa zic, da, uite, am rezolvat 500 de probleme luna asta. Dati la baiatu’ 10k, hai mersi, saru’ mana. Sau cand ar zice “ia d-aici 1% din cat da lunar baiatu’ asta caruia ii rezolvi problemele”. Gata, boss. As sta sa caut la 12 noaptea probleme de rezolvat, ce naiba. Da’ cand suntem platiti la fel ca muncim sau nu, ca rezolvam ceva important sau nu si cand nu primesti chestii ca nu te lauzi suficient, la ce bun sa te agiti? Nu mai bine te asiguri ca au altii motive sa se agite si sa vina cu “te rog frumos, e foarte important…”?

Si stiu, nu-i frumos sa faci cum fac eu. Stiu ca nu e. Si stiu si ca, in cele din urma, o sa se duca dracului compania asta si, pana la urma, o sa ajung si eu pe lista aia de concedieri – printre ultimii, lol. Pacat, desigur. Da’ chestia e ca atunci cand ajungem la punctul ala, eu pur si simplu imi gasesc altceva. Ca eu nu-s platit ca CEO-ul, sa zic ca “omg, de unde mai fac eu rost de zeci de milioane pe an?”. Nah. Eu iau niste mii pe luna. Gasesc niste mii pe luna (mai multe sau mai putine) si-n alta parte, mai ales cu inflatia. Ce naiba. Dar asa-i in capitalismul asta de-aici: daca-mi fac treaba bine, pierd. Asa-i in IT: cand iti faci treaba bine, toata lumea are impresia ca esti platit de pomana.

Ar fi misto sa inteleaga lumea pentru ce suntem platiti. Ar fi misto sa se intrebe daca n-ar fi cazul sa arunce niste sute de lire cand iau si ei cateva zeci sau sute de mii. Da’ nu se intreaba, pentru ca traim in societatea aia noua in care mafiotul-sef are impresia ca soldatilor nu trebuie sa le dea nimic. Asa ca pana isi mai schimba optica…

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

56 Responses to “Jobul si “criza””

  1. Mikimoto says:

    Laivaiule, stii care e ironia dureroasa, cu acest “capitalism de cumetrie”?…
    Ai plecat din Romania, fix din cauza “cumetriilor”. Ai ajuns in Anglia, o tara cu o traditie solida capitalista – am putea zice, chiar una din primele tari care a determinat trecerea de la feudalism la societatea industriala de consum – si te-ai “aranjat” muncind serios. Poate zici tu ca nu, dar eu zic ca la baza tu ai orgoliul profesional, un auto-control care nu iti da voie sa dai rasoale.

    …ca la momentul actual, sa constati ca si in Anglia e tot “capitalism de cumetrie”. (La fel cum e in restul Europei, in Americi, nu stiu cum o fi in Japonia si SK, dar nici nu ma intereseaza.)

  2. Manowar says:

    Ai plecat din Romania, fix din cauza “cumetriilor”.

    Nu. Nu de aia. Pe-alea le suportasem deja niste ani, mai puteam. Alea sunt peste tot, nu poti scapa de ele. Nu eram atat de naiv incat sa cred ca in UK nu ar fi existat.

  3. fullmeta1 says:

    Asa-i in IT: cand iti faci treaba bine, toata lumea are impresia ca esti platit de pomana.

    Asta. Am priceput-o destul de tarziu; momentul ala in care un departament primeste un impuls banesc ca “merge cam prost treaba acolo”.

  4. 0040 says:

    Si eu mai fac la munca tichete printre altele. Unele sunt simple gen imi ia maxim 2 minute sa dau niste clickuri, mai mult imi ia sa procesez tichetul in platforma lui pestw….dar altele… mama mama… da-i cu loguri la R&D lvl3…. Si nici aia nu se prind imediat asa (de pe o saptamana pe alta sa zicem). La mine pe plantatie n-a fost roz in ultimul timp. Gen mi-au concediat seful roman si un coleg tot roman. Eu sunt singurul roman care mai discut de la noi cu clientul unde sunt alocat, in rest numai strainezi peste mine… Dar au optimizat baietii. Au dat afara doi si mi-au mai aruncat mie niste firmituri acolo. Si e super naspa… ca nu invat nimic nou daca stau, dar si daca vreau sa plec in alta parte vin aia cu oferte de 300-500 euro mai putin. :)))) Asa ca stau si eu pana m-or da astia afara (sper sa nu), ca salarii de kkt se gasesc peste tot. Ba chiar mimez munca si par interesat de fiecare data cand dau ochii cu aia peste mine.

    Si din cand in cand chiar mai si fac ceva. Fata de alti strainezi de la birou car efectiv nu stiu ce fac. Contracte noi nu vin, asta vechi cam scartaie… Perspectiva negativa. Bah dar la sfarsit de luna….. zbing… banutzul pe card. 😀

  5. LamaLuiOcam says:

    Inoculating the east european work philosophy since 2004. Thx Tony Blair.

  6. Stropic says:

    Chiar toata lumea munceste pt bani? Nu, serios. Cum ramane cu sa iti placa ce faci, sa te simti bine in colectivul de la munca, sa faci din pasiune, ca o viata avem etc?

  7. Manowar says:

    Chiar toata lumea munceste pt bani? Nu, serios. Cum ramane cu sa iti placa ce faci, sa te simti bine in colectivul de la munca, sa faci din pasiune, ca o viata avem etc?

    Ahaahahahahah.
    Wait…

    AHAHAHAHAHAHAHAH

    What the fuck?

    Da. De asta ma trezesc eu zilnic la 8:45. As putea dormi pana la 11, dar…nu ma lasa pasiunea. Si etica. Cum sa dorm? Trebuie sa ma dau jos din pat, ca ma simt bine in colectivul de la munca. In definitiv, eu n-am dat 15% avans la casa in lire; naw, am platit cu pasiune (in curand si pe hitbtc!!!). Si cand mi-a facut Ondilol Vectra acordeon, am luat un Mercedes cu simtit bine in colectiv. Iar gradinita o platesc in poze facute la teambuilding, desigur.

  8. 0040 says:

    :))) …poate nu toti au apucaturi de sclav. Daca ai avea suficienti bani pt restul vietii ti-ai mai petrece ziua 9-18 dand la sapa? Toti avem zilele numarate. Majoritatea de citesc pe aici imi dau seama ca au peste 30 ani …. Cati credeti ca prind pensia la 65? Ca si Andrei Gheorghe parea viu si-a dat-o cotita la 56. Va simititi asa bazati ca aveti sanatatea asigurata incat sa trageti la jug pana la 65 si dupa aia vacanta?

    Nu stii cand dai coltul…. dar sa zicem daca esti aranjat long-term, tot ca sclavul traiesti? Eu unul m-as bucura de viata, as calatori prin lume…

  9. Manowar says:

    Nu stiu nici ei, da’ eu pana una-alta ma duc sa ma culc.

    #pasiune
    #colectiv

  10. vinil says:

    Chiar toata lumea munceste pt bani? Nu, serios. Cum ramane cu sa iti placa ce faci, sa te simti bine in colectivul de la munca, sa faci din pasiune, ca o viata avem etc?

    Deci nici o intrebare nu ma face sa vad rosu in fata mai ceva ca asta. Cand eram mic si tont m-am apucat sa le zic la IBM colegilor (in afara programului) ca mi se rupe de firma, de aplicatiile lor de rahat care mi se par retarde, si in special de Apple care face jucarii pentru oameni prosti, eu fac treaba pentru banutul de la sfarsit de luna.
    Deci bai, soc si groaza cand au aflat ca cineva poate fi motivat de bani. De parca as fi zis ca imi place sa sodomizez copilasi in public, pe o scena cu spectatori. Ca cum, ca groaznic, omg, cum sa nu faci totul din pasiune pura?
    Si l-am luat pe ceva lead, era un tip scund, supraponderal, bun profesionist dar cu idei din astea, gen “bai, imi place tricoul tau….sunt sigur ca copilasii din Bangladesh care muncesc in conditii aproape de sclavie si-au dorit toata viata sa faca tricouri XXXL. Sau copilasii chinezi care i-au facut papucii. Sa nu mai vorbim de shawormar, sunt sigur ca pasiunea lui in viata e sa taie kktul ala de carne pe bat”. Apoi de ne uitam mai bine, parca observam ca cea mai mare parte a joburilor sunt facute pentru $$, si mai putin din pasiune, si ca fara asta lumea s-ar duce naibii. Pana vine automatizarea serioasa, zic…
    Nah, mi-a dat dreptate politicos….glumesc… tot un fel de paria am ramas si oamenii socati. De atunci nu mai zic chestii cu aia de la serviciu care nu corespund tiparului corporatist. “Ah, dar banii sunt scarbosi, ca unsi cu un strat fin de rahat, ii iau ca mi se dau, ca nu e politicos sa refuz, eu lucru din pasiune pu(r/l)a.”

  11. clawbc says:

    De pilda, nu mi se pare corect sa iau eu niste mii pe luna si sa ia CEO-ul cateva milioane pe luna.

    hahahahahaha

    Pai cum e aia cu piata libera, blabla? Ca eu am salariu mare pentru ca merit si saracii sunt saraci pentru ca sunt prosti, da-i draq sa moara si sa nu mai traiasca pe taxele mele. Funny ca ai o gandire liberala cand vine de saraci dar una socialista cand vine vorba de bogati.

    Iti dai seama ca si CEO-ii aia gandesc la fel: “E normal ca saracii aia cu cateva mii pe luna sa ia atat, uite cate scoli am facut eu si cata resposabilitate am, pana la urma eu le platesc salariile alora”. Sau aia care au munci necalificate (care pana la urma si alea sunt niste joburi): “Al draq Manowar, ia uite, castiga o gramada si doar o freaca la birou cu caldura, AC, suculet, youtube, internet etc”, iar eu trebuie sa stau in frig / caldura 10 ore pe zi si de abia imi ajung banii”.

  12. clawbc says:

    Si la obiect, cateodata sa fii baiatul bun si muncitor aduce dezavantaje, de ex. nu poti sa mai scapi de pozitia aia. Mi s-a intamplat o data sa ma duc la sef sa-i zic ca vreau pe alt proiect ca mi s-a luat de ala si sa mi se zica ” tu esti bun aici, nu putem sa te inlocuim”. Cand mi-am dat demisia, brusc totul s-a putut: marire, alt proiect, traininguri etc.

  13. C says:

    @stropic trolăm, trolăm, dar chiar așa?

  14. Stropic says:

    Stiu ca toata lumea lucreaza pt bani ca vorba aia, tre sa nu dormi sub un pod etc.

    Ntz. Ce zic eu ca, daca ai bani de casa, gradinita etc, supravietuiesti cu salariul, nu te bate gandul sa mai si faci ce iti place? Nu ma refer la iubire fata de companie, ci fata de ce iti place tie.

    Adica nu te saturi la un moment dat de oameni pe care nu ii placi si joburi fara sens? Nu vine nimanui idei sa faca pictura, instructor de fitness, vlogger, something, chit ca salariul e la jum? Ca tot iti ajunge de rata si gradinita.

    Ca etica de munca, cat timp e ok sa faci ceva ce nu iti place pt bani?

  15. Stropic says:

    @C: nu trolez, intreb serios. Ca idee, da, si eu lucrez pt bani in momentul de fata (nu-s ei asa multi dar vorba aia, mai multi nici ca mi-a oferit cineva).

    but you can’t help but wonder…

  16. Magda says:

    Adica nu te saturi la un moment dat de oameni pe care nu ii placi si joburi fara sens? Nu vine nimanui idei sa faca pictura, instructor de fitness, vlogger, something, chit ca salariul e la jum?

    Au fost unii care pe la late 30s, dupa ce au pus nitel economii deoparte, am dat cu cravata corporatista de pamant si au plecat prin diverse catune izolate
    sa faca agricultura bio si sa fie fericiti traind cat mai autonom posibil, plivind stratul cu ceapa si blestemand ca nu ploua la timp. Si vor sa vanda gobaia din curte cu 100 ron/kg ca sa isi amortizeze cheltuielile. Mai vand vreo 2-3 pe sezon ca intre timp s-au prins altii de faza si vand cu 80 ron/kg ca au cheltuieli mai mici cu transportul ca stau mai aproape de consumatori.
    Sa vedem cat ii tine autonomia cand o sa aiba 60+ si nu o sa mai fie in stare sa stea aplecati peste straturi si nici n-o sa mai poata taia lemne cu toporul ca sa isi incalzeasca oasele.
    Ai sanse sa faci ce iti place daca identifici corect o nisa care sa iti aduca la inceput venit baban pana apare concurenta si sa te doara la basca pe urma. Sa faci briose home made si hainute de copii din tricouri purtate s-au luat deja.

  17. Alifie says:

    E in firea omului sa se plictiseasca de orice, mai devreme sau mai tarziu. Intr-o vreme imi placea sa repar electrice/electronice, acum aproape fac icter daca mai vad asa ceva. Imi placea si sa fac proiecte de/pentru constructii. In ziua in care semnez cante un contract, mai am putin si plutesc, da’ cand imi aduc aminte ca trebuie sa fac toata munca si sa si aduc proiectul intr-o forma finita, parca piere 50% din elan.

  18. ZmeulZmeilor says:

    Placa asta cu “muncesti din placere” sau “fa ce iti place ca sa nu muncesti” e la fel de folositoare ca un plaman de tabla unui peste mort.
    Ba, eu nu ii inteleg pe aia mari, cu mai mult de 20mil euro in cont. Hai ca un Lambo e vreo 100.000 euro. O casa mai acatarii pe undeva pe la 1-2 mil de euro. Daca ai un 40 de ani, iti mai raman 15 mil d euro sa faci tot ce vrea muschiul tau (aproape, dar oricum de la un anumit nivel nu se mai observa). Asa ca de ce sa “muncesti din placere”? Wtf?

  19. Orbu says:

    Sa vedem cat ii tine autonomia cand o sa aiba 60+ si nu o sa mai fie in stare sa stea aplecati peste straturi si nici n-o sa mai poata taia lemne cu toporul ca sa isi incalzeasca oasele.

    Cand nu mai poti, mai tre’ sa si mori, sa lasi loc de altii. Important e cat timp din viata ta traiesti asa cum vrei tu.
    Daca e de la 30+ la 60+ eu zic ca-i chiar bine. Cei mai multi se chinuie de la 60+, da’ nu mai merge oricum. Fie ca te apleci pe straturi fie doar sa te legi la sireturi.

    Ca etica de munca, cat timp e ok sa faci ceva ce nu iti place pt bani?

    Cat timp plateste si pentru timpul si resursele consumate sa faci ce iti place si-ti mai si ramane, fata de daca ai vace doar ce-ti place.

    Cand “eram mic” ma gandeam cum ar fi sa fiu scriitor, sa traiesc din scris. Mi-am dat seama repede ca destul de naspa. Altfel, mi se parea misto sa fiu boem 24/7. Cumva am ajuns totusi sa traiesc din scris, dar scriitor nu sunt si nici nu traiesc scriind ce vreau eu. Pentru ca asta-i toata chestia cu toate joburile. Ca sa vinzi trebuie sa faci ce vor altii, ca aia platesc. Chiar si daca ai afacerea ta, tot trebuie sa le satisfaci altora nevoile si dorintele, daca vrei si bani – gen.

    *Nu ca ma plang. Adica, imi cam place ce fac. Problema e ca atunci cand ma satur si cand “nu am chef azi”, plm, uneori merge sa-ti bagi pula, uneori nu, pentru ca costa.
    Dar oricum ai da-o, cand nu mai vin bani nu stiu cat iti mai place ce faci.
    Mai aud eu din astea “prin casa”. “Vreau sa fac voluntariat, sa ajut lumea ” si alte etc-uri din astea. Io cand aud avoianele astea cu ajutat lumea pe moca, imediat simt ca-mi curge sange pe nas si-mi creste in cap ideea : no shit? How about paying some bills, and then you talk about “helping others”?

    Nu stiu daca e treaba de femei sau de siguranta materiala asigurata.

    Asa si eu voiam sa aplic pentru voluntariat la WHO de-acum multi ani, visul meu, da’ mdeh, nu mi-as fute niste ani din viata “pentru umanitate” aka ego-ul meu de a lucra la ceva maret.
    Ca pe unde merg sa beau o tuica nu am vazut sa scrie pe nicaieri “free drinks for WHO”. Vor bani si-i doare in pula chiar si daca ai fi salvat personal un sat intreg de ganezi de la ebola si malarie.

    Asta e sistemul si nu prea poti sa te prefaci ca traiesti in afara lui, doar tu singur, ca te arde de nu te vezi.

  20. C says:

    Bai, cred că mai toți fac ceva ce le place, macar într-o măsură oarecare. Am o bănuială că nu sta nimeni la un job unde-i vine sa se sinucida zilnic. Faza e că odată prins în horă, mai greu sa te lași. pentru că familie, vârstă, expertiza. Așa că joci hora acolo, că dacă te apuci sa faci strict ce-ți place, s-ar putea sa ai surpriza sa nu mai apoi ce manca, imbraca, etc.
    A, ai un job care nu-ți place deloc? Nasol. Dacă și mori de foame cu el, plm… ce sa zic… Great success!

  21. Livache says:

    si eu zic ca intrebarea e interesanta Mano:
    daca nu era Slak-ul, ce crezi ca te faceai cind erai mare? 😇

  22. aditzah says:

    Ahahahahah, ce buna-i asta, cica sa muncesti facand ceea ce iti place.
    Pai, pula mea, mie de exemplu nu imi place sa muncesc, da nu ma plateste nimeni sa stau degeaba.
    Adica uite, imi place sa calatoresc, de exemplu. Sa ma uit la seriale. Sa ma joc cate ceva. Sa scriu. Basically, imi place orice nu implica munca.
    Da pula mea, ma plateste cineva sa fac chestiile de mai sus? Nope. Bine, stiu ca sunt oameni care fac bani din jocuri de exemplu, dar in opinia mea, aia mi-ar fute toata placerea de a ma juca. Daca as ajunge sa fac chestia aia 8 ore pe zi pentru bani, ma indoiesc ca mi-ar mai placea.

    Si cam asta e treaba. E greu de tot sa gasesti o activitate, orice activitate, pe care sa o faci la modul asta repetitiv, in fiecare zi, in care sa nu-ti vina sa-ti bagi pula dupa o perioada.

    Nu-mi displace ce fac, asta e cam singura chestie pozitiva. Poate uneori mai bag si niste pasiune daca-s chestii mai dificile si ma simt provocat. Da nu ma face sa ma trezesc dimineata plin de bucurie ca hei, urmeaza sa fac 8 ore cacatul praf, ce fericire.
    Daca n-ar fi banii, mi-as baga pula ieri. Da aia e, faci ce trebuie, ca mancarea calda e buna si un pat cald e si mai bun. Si daca mai ai si pe cineva pe langa tine in patul ala care n-are 8 picioare si nu pisca, parca e si mai ok.

  23. Sfantu Dracu says:

    Asa-i in IT: cand iti faci treaba bine, toata lumea are impresia ca esti platit de pomana.

    Pe la inceputurile mele in meseria asta, imi povestea un fost coleg de munca despre niste amici de-ai lui care erau pe post de admini de retea pe la o firma de-asta mica (care nu se ocupa cu IT-ul).
    Si pentru ca oamenii erau sarguinciosi, la sedinte nu aveau nimic de raportat. Asa ca la o vreme i-a luat seful al mare la pula, ca nu-si fac treaba.
    SA fi vazut de a doua zi cum zburdau virusii prin retea, cum nu mai functiona mail-ul si altele asemenea.

  24. ollycraggs says:

    P-asta cu muncesc/vin la serviciu de placere nu stiu cum se face ca am auzit-o doar la muierile care vin in birou sa discute de unghiute si ghetute. Nu prea la restul de maimute care trebuie sa le suporte sezatoarea zilnica.

    Fascinant cum aceleasi muieri se pling ca sint ocupate si de cit de multa treaba au de facut. Again, din afara grupului vesel, liniste.

  25. Manowar says:

    hahahahahaha

    Pai cum e aia cu piata libera, blabla? Ca eu am salariu mare pentru ca merit si saracii sunt saraci pentru ca sunt prosti, da-i draq sa moara si sa nu mai traiasca pe taxele mele. Funny ca ai o gandire liberala cand vine de saraci dar una socialista cand vine vorba de bogati.

    Inteleg.

    Ce zici tu acolo e ca sunt ipocrit. E OK, dar tu ai citit ce am spus?

    Pentru ca eu nu comentez ca aia castiga mai mult. Cu aia sunt OK. Nu-s OK cu alte doua chestii:

    – ca de banii aia nu livreaza. Care piata libera? Ca intr-o piata libera ar fi gunoieri! Ah, daca baietii ar duce compania asta peste Apple, ar fi alta poveste. Care piata libera? Asta, in care “daca pleci de la noi nu ai voie sa lucrezi la un client sau cu un client timp de X luni, ca te dam in judecata”? De piata ASTA libera vorbesti? Sau de piata libera in care n-am voie sa le iau clientii, ca e libera, dar plina de reglementari?

    – ca discutam de gen * 1000. Stii pe cineva in tara asta care are salariul meu / 1000 pe luna? Pai, de ce nu? Intelegi problema?

    Ia-o ca exemplu pe Mrs Meyer (yahoo) ca sa intelegi. Femeia s-a dus la yahoo, le-a tocat miliarde de pomana. Dupa care a plecat in suturi, dar cu un bonus de 339 de milioane, parca. Aia e piata libera, zici tu? Si, coaie, aia face performanta pe langa ai nostri…vorba aia, aia a pierdut doar cateva sute de milioane pe tumblr si pula mea. Pare chiar desteapta in comparatie cu idiotii de la mine de la lucru.

  26. Stropic says:

    Stie cineva cum poti deveni CEO?

    https://amp.businessinsider.com/images/5797881088e4a794048bac26-750-1186.jpg

    Mi-ar placea sa aloc brioselor fix atata timp cat strategiei de dezvoltare si totusi sa iau un bonus de cateva sute de milioane.

  27. Stropic says:

    @Ollycraggs: si ce e asa de rau in a discuta de unghiute la lucru? :)) concret?

  28. zgriptorul says:

    Ma tot gindesc la o utopie: sa existe firma aia de suport tehnic (it sau orice altceva) unde sa fii plătit ca sa stai. Mai concret, sa ai de primit lunar o suma de x unitati monetare (suficient de mare cit sa fie tentanta) si orice perioada de timp alocata rezolvarii problemelor aparute sa se scada din suma initiala.

    Efectul, dupa parerea mea, ar fi acela ca ai avea tot interesul sa (1) rezolvi cit mai repede ce ai de facut si (2) sa o faci atit de ok incit sa nu mai fie nevoie sa revii la soluția initiala.

  29. Orbu says:

    ca de banii aia nu livreaza. Care piata libera? Ca intr-o piata libera ar fi gunoieri!

    Nu neaparat. Ok, poate profesional sug pule de cai morti, da’ nu prea-s aia subalternii tai sa-i tragi la raspundere. Daca angajatorul lor – actionarii, sau boardul de conducere, considera ca ei livreaza multumitor, plm, asta-i tot ce conteaza. Iar daca nu, au sa fie schimbati ca sosetele si e fix aceeasi poveste ca si in cazul meseriei tare, ca ma gandesc ca nu toti angajatii tehnici sunt competenti. Unii o cam sug, doar ca la e la alta scara. Tot piata libera e in ambele sensuri.

    Aia de la Yahoo a plecat cu bonus ca asa si-a negociat intreruperea contractului, cu “salarii compensatorii”. Ce crezi ca erau aia “at gunpoint” cand a semnat cu ei?
    Nu e prost cine cere, nu?

    Inteleg ca nu-i niciun fel de corelatie intre ceea ce primesti tu raportat la rezultatele muncii tare, fata de ce primeste cu CEO, da’ deh, asta-i DIN CAUZA ca-i o piata libera. Pot sa ajunga orice neterminati in diverse pozitii, daca stiu cum sa fenteze sistemul.

  30. Sfantu Dracu says:

    @Zgriptorul: peste weekend nu mai am energie electrica in DataCenter, deci masinile sunt jos. Si eu nu ma ocup de energia electrica.
    Sunt platit in timpul asta au ba? Ca de livrat nu-i livrez clientului nimic.
    Mda, si generatorului i se termina benzina si nu are cine sa-l alimenteze.

    (Asta nu-i fantasy, a fost cat se poate de real.)

  31. Orbu says:

    Mda, si generatorului i se termina benzina si nu are cine sa-l alimenteze.

    Mi-aduc aminte de un caz cand cineva a dat fuga cu canistra cand era benzina pe duca. Asta inseamna, bai, sa livrezi! Bezina, curent, orice e nevoie.

  32. Manowar says:

    Nu neaparat. Ok, poate profesional sug pule de cai morti, da’ nu prea-s aia subalternii tai sa-i tragi la raspundere. Daca angajatorul lor – actionarii, sau boardul de conducere, considera ca ei livreaza multumitor

    Nici macar un orb surd nu considera ca aia livreaza multumitor. Care parte din “asta cred ca-i la patrulea” n-ai inteles-o?

    Problema nu-i aia, insa, problema e ce se intampla cand nu livreaza multumitor. Vitele astea incaltate ne ingroapa in pas de vals si, desigur, la final pleaca in suturi. Chestia e ca si li se rupe pula de suturi, ca pleaca totusi cu niste jdemilioane la pachet, asa ca nu-i opreste nimic din a ne ingropa.

    Iar daca nu, au sa fie schimbati ca sosetele si e fix aceeasi poveste ca si in cazul meseriei tare, ca ma gandesc ca nu toti angajatii tehnici sunt competenti. Unii o cam sug, doar ca la e la alta scara. Tot piata libera e in ambele sensuri.

    Aia de la Yahoo a plecat cu bonus ca asa si-a negociat intreruperea contractului, cu “salarii compensatorii”. Ce crezi ca erau aia “at gunpoint” cand a semnat cu ei?
    Nu e prost cine cere, nu?

    Inteleg ca nu-i niciun fel de corelatie intre ceea ce primesti tu raportat la rezultatele muncii tare, fata de ce primeste cu CEO, da’ deh, asta-i DIN CAUZA ca-i o piata libera.

    Cred ca nu intelegi nimic din ce inseamna “piata libera”.

    Repet, nu prea poti discuta de “piata libera” in conditiile date. Piata libera, zici tu? Vine statu’ si zice ca eu nu pot face ce fac astia, pentru ca .. certificari. Dar stai, ei au certificarile alea pentru ca suntem noi – aia de la mijlocu’ piramidei – certificati. Nu maimutele troglodite de la varf.

    Piata libera? Zici tu ca-i piata libera cand iti baga astia un contract cu “nu ai voie sa interactionezi cu clientii nostri daca pleci”? Asa-i piata libera in mintea ta? Ca-n a mea nu prea.

    Coaie, intr-o piata libera plecam toti astia competenti razand si-n doua luni nu mai aveau astia de unde sa-i dea CEO-ului nici macar un bonus de 3 lire, ca nu avem nevoie de investitii de miliarde de lire pentru a livra acelasi serviciu la o fractiune de pret. Si stii, pe Gheorghe clientu’ nu-l intereseaza cine-i livreaza serviciul la nivel de companie, ci la nivel de om – fix cum nici pe tine nu te intereseaza cine detine spalatoria, ci sa fie masina curata.

    AIA era piata libera. Daca tu in treaba asta vezi “piata libera”, esti haios si cam atat.

    Stie cineva cum poti deveni CEO?

    In unele cazuri, cu munca, inteligenta, alte alea. La noi? Pe pile, practic. Nu-ti trebuie experienta in domeniu, nu trebuie sa intelegi cum functioneaza afacerea, tre’ doar sa cunosti pe cine trebuie.

    Fostul CEO, de exemplu, era o nulitate absoluta. Da’ era prieten cu fostul owner, care l-a angajat si l-a tot promovat pe banda rulanta, fara nici un motiv bun. Si nu-i singurul.

    Seful sefului sefului meu si seful lui? La fel. Nulitati absolute. De aproape 6 ani de cand bantui p-aici nu i-am vazut pe-astia facand ceva macar semi-inteligent. Practic, cand lucram din birou, 10% din timp – cel putin – era alocat pentru ei. La modul “cum ii opresc din a face inca o tampenie odioasa care ne va ingropa pe toti”. Fostul meu sef? Punea conserve pe rafturi inainte de-a fi angajat la noi. Si nici pentru aia nu era calificat, pot spune. Are cine sa confirme. Nu ca i-as condamna: mulgeau si ei vaca. Da’ cand eu am primit un bonus de 20k, asa, scurt, unu’ din astia de care zic a primit si el un bonus – tot asa, scurt, da’ de 120k. Pentru ca lol, “oamenii lui” (aka eu) au facut o treaba buna, lol. Ca si cum d-aia as fi facut eu o treaba buna – pentru ca era ala sef pe undeva.

    Doar zic, cam asa ajungi CEO.

    Oamenii astia au ingropat deja miliarde. Ingropat la modul “li s-a dat pe mana gaina cu ouale de aur si-au facut din ea doua kebaburi”. Acum ingroapa si puii, ca sa zic asa. Gen, uite, la noi o ard astia pe suport tehnic and shit. Si stau ei si se uita la cum arata satisfactia clientilor. Ei bine, la noi sunt doua categorii: clienti mici (aia care platesc bani de tigari si primesc servicii mai proaste) si clienti mari (aia care platesc sume ca lumea, 5-6-7 cifre pe luna). Eu am lucrat la departamentu’ de clienti mari. Lume fericita, alea. Se-ntelege ca aia de la “clienti mici” sunt in proportie de 99,9% autisti incompetenti. La noi, la clienti mari, nu chiar atat – sa fi fost vreo 75% autisti incompetenti. Si aia 75% stiu ca-s prosti si atunci vin si-i deranjeaza p-aia 25% cu “am o problema…”. Si se rezolva.

    Nu zic asta pentru ca vai, rivalitate intre departamente sau alte alea. Nu. Ca mi se rupe mie pula de asa ceva. Da’ asa statea treaba, ca luau alti oameni interviurile – alti oameni cu alte pretentii. Serios.

    Eeee, si se uita managementul si vede ca “uite, clientii mari sunt multumiti, da’ aia mici nu prea”. Ce concluzie crezi tu c-au tras? “angajatii de la clienti mici sunt supra aglomerati; hai sa unim astea doua departamente intr-unul singur (laser, frate! management!), ca o sa mearga bine”. Drept urmare, acum eu lucrez in 90% din timp la clienti mici, ca aia-s mai zgomotomosi si se plang mai des. Aia mari stau si-asteapta si injura si incep sa ameninte ca pleaca, ca parca nu-i ok sa dai 100,000 pe luna si sa astepti intai sa li se rezolve problemele unora care dau 1000, ca pe urma ajungem si la tine – poate.

    Great success. Vedeti? D-aia iau astia sute de milioane. Ca au idei bune, chestii la care noi – fraierii de rand – nu ne-am fi gandit. Si chiar asa e, eu nu m-as fi gandit la o chestie atat de imbecila in veci. E la modul asta – dureros de evident – ca oamenii nici macar nu inteleg de unde vin banii aia si cum sa nu futa flow-ul. Da’ CSF, NCSF. D-aia si eu m-am culcat la loc pe la 9 si ceva si m-am trezit din somn pe la vreo 2 si jumatate. Ca plm, vorba lui Orbu, e o piata libera.

    Ah, vreti sa stiti de ce “lucrez” eu de-acasa sforaind juma’ de azi? Hai ca va zic: pentru ca cel putin 4 nivele peste mine, nu stie nici dracu’ cat timp trebuie sa lucrez eu la ceva sau la altceva. Sau ce fac. Nu stiau nici cand eram in birou. Gen daca se uita unu’ azi si vede ca n-am activitate deloc, stiti care-o sa fie concluzia? “probabil a avut un caz complicat pe mana, d-ala care dureaza”. Nu m-ar mira sa-mi dea si-o marire pentru asta.

  33. zgriptorul says:

    @Sfantu Dracu: am zis ca e utopie. Ideea era plecata de la situatia de facto in care daca totul functioneaza ok fara ca cineva sa se agite atunci putem sa-i luam la ranga pe aia de la suport ca uite, stau si ii doare-n pula ca pe soarecii de siloz.

  34. Big A says:

    La faza asta, cu “munca din plăcere”, cred ca de vină e confuzia intre noțiuni. Una e sa iți placă ce faci, alta e să muncesti din plăcere. Notiunike nu sunt total opuse, evident, dar nici sinonime.
    Pot sa spun ca mie, unu’, da, in general imi place ce fac. Cu exceptia unor situații in care nu. Dar, per ansamblu, imi place. Fac ceea ce fac de aproape 25 de ani, salariu mai mult decat ok (comparativ cu al omologilor din tari cu apă caldă, că, din Ro, nu mai zic) program lejer, stress…mediu, colegi ok, șef nemijlocit şi mai ok, cu şefii direcți (adică sefii sefului) n-am nicio treabă, sper sa nu aibe nici ei vreuna cu mine etc.
    Ba, dar asta nu inseamna ca muncesc din placere! Din placere, plm, futi, bei, mananci, tragi pe nas, de-astea. Ok, daca trebuie sa sune a activitate, din placere pictezi, cânți, joci fotbal, nu stiu, salvezi balenele maidaneze, ajuti babele sa treaca strada (dacă la sfarsit pleci cu portofelul lor, daca nu, sa treacă pe unde trece masina lu’Uber din postarea anterioară) etc. Dar nu…muncesti. In fine, treaba fiecăruia, eu stiu ca, chiar daca imi place ce fac, daca de maine ar zice seful “Ia stai, ma, acasa, nu mai da pe aici pana la pensie, dar salariul ti-l iei in continuare”, mi-as baga-n ea de muncă de placere, chit ca m-as sui pe pereti de plictiseală.
    Plm, as iesi in fata blocului, in 8 ore tot gasesc 2-3 babe maidaneze sa le târasc pana-n partea ailaltă a strazii.
    Cam asta e cu muncitul din placere.
    Mă, și curvele au uneori orgasm pe bune. Adica se intampla sa le placa (macar uneori). Asta nu înseamnă că muncesc din placere. Oricum, mie nu mi-a zis niciuna Hai, ia-ti banii inapoi.
    Nici măcar o parte din bani, avand in vedere că, in cele 57 de minute ramase, puteau face ce vor.

  35. Manowar says:

    Nici măcar o parte din bani, avand in vedere că, in cele 57 de minute ramase, puteau face ce vor.

    In primul rand, felicitari ca te dezbraci, ti-o stergi de perdea si te imbraci la loc in doua minute. Bravo.

    In al doilea rand, stai linistit, oricum fac ce vor. Am citit de de-astia care merg la curve si vor sa mai dea un numar, da’ le zic alea ca “o ora inseamna o ejaculare!” sau cam asa ceva. Si-acolo, se vede treaba, e tot asa: cu piata libera.

    Pai, daca era pe bune cu “o ora”, eram abonat la curve. Adica, le chemam pe-aici si incepeam: “am pornit ceasul; spala parchetu’ cu vrajeala aia de aspirator cu aburi; spala vasele din bucatarie; aranjeaza hainele din dulap; spala masina”. Da’ nu e, e vrajeala. La alea “o ora” inseamna “un futai meh”. Pai, pe futut sa-ti dau bani? Da-te-n pula mea, da-mi tu mie bani, ca doar eu pierd ceva – niste mililitri, ceva. Nu tu! CSF, NCSF, piata nu-i rationala.

  36. Orbu says:

    Piata libera? Zici tu ca-i piata libera cand iti baga astia un contract cu “nu ai voie sa interactionezi cu clientii nostri daca pleci”? Asa-i piata libera in mintea ta? Ca-n a mea nu prea.

    Pai asa au si ei, boss. DE AIA au clauzele alea – gen daca sunt dati afara le e compensata restrictia. Iar tu, daca vrei sa pleci SI nu esti in management SI nu pleci pe contract, nu stiu exact legea in UK, dar in general in UE, nu prea te pot opri din a fi angajatul altei companii pentru ca dreptul la munca. Repet, angajat, nu pe jumulit contracte. Daca in UK e o lege mai agresiva cred ca cu avocati o demontezi, cat UK e in UE. Pe mine nu m-a putut opri NIMENI pana acum sa nu plec la clientul lor – ca angajat. Nici nu au incercat prea tare, ca le-am aratat frumos legea si degetul mijlociu.

    Aaa, ca pe tine daca te dau afara iti dau seminte, plm, dupa remuneratie si dupa buget coane Fanica. Eu n-am zis ca e o lume, sau o piata corecta, sau ca piata libera reprezinta modelul cel mai bun. Dar e libera.
    Din punctul asta de vedere e mai libera pentru tine, dar ei sunt recompensati cu mai multi bani pentru lipsa de libertate.

    Repet, citeste ce scrie in contract. Daca iti impun sa nu pleci la clientul X-Y pentru o perioada de timp, pe perioada aia sunt obligati sa iti plateasca in continuare salariu, daca nu, pleci linistit. Pe legea europeana, indiferent ce vor ei sa iti spuna. Dar nu ca free-lancer sau firma.

  37. Manowar says:

    Daca iti impun sa nu pleci la clientul X-Y pentru o perioada de timp, pe perioada aia sunt obligati sa iti plateasca in continuare salariu, daca nu, pleci linistit. Pe legea europeana, indiferent ce vor ei sa iti spuna. Dar nu ca free-lancer sau firma.

    1. Si ce sa fac eu cu salariul, crezi ca sta cineva sa astepte dupa un angajat 6 sau 12 luni?
    2. Deci, ca sa-nteleg, imi aduci ca argumente reglementari si asa imi demonstrezi tu ca-i o piata libera? Pentru ca e reglementata. Makes sense. In Vaslui.

  38. Orbu says:

    1. Si ce sa fac eu cu salariul, crezi ca sta cineva sa astepte dupa un angajat 6 sau 12 luni?

    Exact ce face si CEO-ul, doar ca la o scara mai mica. Uite, ala se recalifica si nu merge la concurenta sa o distruga si pe aia ( ca nu are voie,lol), dar se recalifica in altceva si poate ingropa o companie care activeaza intr-o alta industrie, pe alti bani, asta inseamna policalificare. Esti liber sa faci si tu la fel.
    Pe mine m-au asteptat unii, nu mi se pare chiar un cap de lume daca esti #valoare :).
    In 6 luni – 1 an ar trebui sa fii pregatit sa te angajezi oriunde-altundeva, doar ca nu folosind o relatie capatata in compania ta, cam aia e schema.

    2

    Dreptul la munca nu-ti este ingradit, doar reglementat.
    Iti e putin ingradit dreptul la a fura know-how dintr-o companie in alta.
    De bun simt, asa te-ai putea plange ca nu esti liber sa colectezi televizoarele vecinilor cand sunt plecati la serviciu.

    Dar la ce salariu ai, incearca sa faci tu schema asta sa vezi, iti dau aia banii pe 6 luni, 1 an?
    Ca eu asa am facut ( si castigam mult, mult mai putin decat tine). Le-am zis ca plec la clientul lor. La ala la care lucram atunci. Si ca imi dau demisia atunci cu deadline peste vreo 5 luni, ca sa mai ia si ei un ban pe mine.
    Ei mi-au zis ca nu e voie, ca client, clauze. Eu le-am zis ca e si ca, daca nu e , ok stau pe salariul lor alea 6 luni acasa. Si dupa 6 luni ma angajez tot acolo, sau unde vrea pula mea. Sau cat timp vor sa ma subventioneze, ca eu sunt flexibil. Nu prea le-a convenit.
    Hai sa discutam asa practic. Tu daca le spui alora, bai maine plec la clientul “X” ca-mi da 150% salariu ( sa presupunem ca primesti atat), iar astia zic, nu coaie, avem contract. 12 luni n-ai voie. Ok, uite ici demisia, in virtutea contractului 12 luni imi virati salariul in contul asta, ajungi in situatia de a te opri aia?
    Pai si daca-s atat de idioti s-o faca, limitarea lor acopera spatiul clientilor lor, si poate concurenta dintr-un spatiu geografic. Mare lucru, te multi in altul si muie pe banii lor.
    Hai sa nu ne dam cu curul de pamant, zic.

  39. IulianS says:

    Repet, citeste ce scrie in contract. Daca iti impun sa nu pleci la clientul X-Y pentru o perioada de timp, pe perioada aia sunt obligati sa iti plateasca in continuare salariu, daca nu, pleci linistit.

    +1. Asa stiu si eu. In schimb cu furatul contractului s-ar putea sa fie putin mai delicat – merita ceva investitie in avocat daca esti decis.

    Coaie, intr-o piata libera plecam toti astia competenti razand si-n doua luni nu mai aveau astia de unde sa-i dea CEO-ului nici macar un bonus de 3 lire, ca nu avem nevoie de investitii de miliarde de lire pentru a livra acelasi serviciu la o fractiune de pret.

    In general, cand nu vorbim de mingi de fotbal, papusi sau acadele, nu e mereu vorba de pret. E vorba de cele mai multe ori de incredere. S-ar putea sa nu fie prea increzatori cand stiu cum ai “plecat razand”.

    De unde stiu ei ca nu “pleci razand” si de la ei?
    Esti tu gata sa-ti pui semnatura?
    Daca da, cu ce garantii?

    Preturile alea nu-s umflate ca vrea firma sa arunce banii aiurea. S-ar putea ca fractiunea aia sa nu fie chiar deloc suficienta pentru asigurarea diverselor servicii – ca nu doar de IT e vorba cand se vorbeste de la firma la firma.

  40. Manowar says:

    Ba Orbule, eu nu-nteleg daca trollezi sau nu, poate nu ma duce capul ca-s trezit din somn.

    Exact ce face si CEO-ul, doar ca la o scara mai mica. Uite, ala se recalifica si nu merge la concurenta sa o distruga si pe aia ( ca nu are voie,lol), dar se recalifica in altceva si poate ingropa o companie care activeaza intr-o alta industrie, pe alti bani, asta inseamna policalificare.

    Gen…cum anume se compara situatiile astea doua in cazul tau, habar nu am.

    Luand-o ca exemplu pe parasuta aia de Mayer-nascatoarea-de-succesuri, aia pleaca “si nu are voie” cu 339 de milioane de dolari. Coaie, aia nu are nevoie sa plece la concurenta. Aia pleaca si face 10 concurente de banii aia. Cam cat crezi tu ca-ti ia sa pornesti o mizerie ordinara gen yahoo? Cand ai intrat ultima data pe yahoo? Stii pe cineva care intra pe yahoo? Ca eu nu.

    Tu compari situatia aia si plecatu’ cu suma aia in buzunar si restrictii cu plecatu’ cu salariu’ pe 6 luni? Sa mori tu, coaie? Pai, aia cu bonusu’ ei efectiv nu are nevoie sa mai munceasca vreodata. Si nici copiii ei. Si nici stra-stra-stranepotii ei. Tu sau eu nu putem face asta cu salariul ala pe 6 luni. Cum pula mea sa faci o comparatie intre astea?

    Iti e putin ingradit dreptul la a fura know-how dintr-o companie in alta.

    Ce know-how, coaie? Care? Unde? Sa-l vad si eu. Tu crezi ca astia ma cauta zi-lumina ca pe sfintele moaste pentru ca au EI know-how?

    Hai sa discutam asa practic. Tu daca le spui alora, bai maine plec la clientul “X” ca-mi da 150% salariu ( sa presupunem ca primesti atat), iar astia zic, nu coaie, avem contract. 12 luni n-ai voie. Ok, uite ici demisia, in virtutea contractului 12 luni imi virati salariul in contul asta, ajungi in situatia de a te opri aia?

    …coaie, eu nu primesc in alea 12 luni 300+ milioane, ca sa mi se rupa pula – “lasa ba, astept un an si fac cacatul praf”. Cu salariul meu pe-un an nu faci mare lucru. Hell, nici casa n-o achit, cred.

    Pai si daca-s atat de idioti s-o faca, limitarea lor acopera spatiul clientilor lor, si poate concurenta dintr-un spatiu geografic. Mare lucru, te multi in altul si muie pe banii lor.
    Hai sa nu ne dam cu curul de pamant, zic.

    Da’ nu ma dau cu curu’ de pamant, coaie, ca nu intentionam sa plec la vreun client de-al lor oricum – cel mult sa le fur cativa, lol.
    Ziceam doar ca asta NU e piata libera nici daca te uiti cu ochelari de cal.

  41. Orbu says:

    Luand-o ca exemplu pe parasuta aia de Mayer-nascatoarea-de-succesuri, aia pleaca “si nu are voie” cu 339 de milioane de dolari. Coaie, aia nu are nevoie sa plece la concurenta. Aia pleaca si face 10 concurente de banii aia.

    Sunt doar cifre, boss. Matematic, situatia pe care o expui e reala, dar deriva DOAR DIN FAPTUL ca aia avea salariu si contract mult-mult mai beton decat al tau.
    Iar asta nu ar fi posibil fara o piata libera.
    A cui e vina ca nu ai si tu salarii de sute de milioane pe an?
    Daca contractul ei era cumva legat de al tau, gen “sorry, Mrs. M., nu poti primi 300M+, ca uite, Manowar primeste de vreo 3000 de ori mai putini decat tine pe aceeasi clauza, sau sorry Mrs. M, nu puteti sa aveti salariu ( oricat l-o fi avut), ca Manowar nu ajunge la 1 milion anual atunci NU ar fi fost o piata libera. Era una conditionata. Nu zic ca era mai rau, dar nu era libera.

    Libertatea nu e neaparat de bine.

  42. Manowar says:

    Coaie, cred ca tu pur si simplu nu intelegi ce inseamna o piata libera.

    Cand treaba asta e reglementata cu ajutorul statului – ca aia la stat se duc cu jalba-n bat ca “uite, Manowar pleaca si vrea sa ne fure painea de la gura” – si tu o numesti piata libera, eu zic ca n-are sens sa discutam pe tema, ca nu cred ca intelegem amandoi despre ce-i vorba.

    Parerea mea.

  43. Orbu says:

    Cand treaba asta e reglementata cu ajutorul statului – ca aia la stat se duc cu jalba-n bat ca “uite, Manowar pleaca si vrea sa ne fure painea de la gura”

    Da, doar ca exagerezi. Statul nu te obliga la asta. Contractul pe care il semnezi cu angajatorul, da. Ca angajatorul e deseori pe o pozitie de forta sunt de acord.

    De aia statul limiteaza efectele pe care ti le poate aduce pozitia de forta a angajatorului.

    Dar eu nu am cunostinta de o lege a munci care sa te oblige implicit ca angajat sa fi atasat de angajator si sa nu ai voie sa mergi la competitie.

    Angajatorul te poate presa cu asta. Total de acord. Mai ales daca esti “mic”. Iar tu erai mai mic si mai fortuit cand ai semnat cu ai tai, nu? Ai mai semna acum toate balariile? Sau poate semnezi, dar pe ce bani vrei tu. Adica, daca merita.

    Ca am mai auzit si eu pe la companii pe unde am dat interviuri relativ recent de clauze de genul asta ( anticoncurentiale, sa nu ai SRL, PFA ca SA NU AI alt venit in afara de al lor – da, da, SAP Romania cere asta si le-o impune celor mai fraieri, bineinteles). Dar nu prea erau ei in masura sa-mi impuna mie chestii la nivelul la care am ajuns pe la ei. Vorba aia, nici bani nu dati aveti si ifose? Hai sictir.
    Asa ca, plm, asculti, zambesti, iti tragi mucii si pleci.

    Da’ acuma ce vrei, juniorul sa fie egal cu seniorul, sau cum?
    Piata e libera. Daca te tine cureaua. Daca nu, nu.

  44. Raves says:

    Am aratat cum statea treaba cu graficele alea cu “cine si cat munceste”.

    Nu te-au tras colegii deoparte sa-ti zica “Las-o mai moale, boss, ca bate la ochi?”. Ma intreb daca si aia au aceeasi mentalitate ca romanii, ca am patit-o eu acum cativa ani. Tot asa, situatie asemanatoare, customer support, lucram cu tickete etc. Bagam la greu tickete, de ajungeam sa fac aproape dublu fata de urmatoru’. Pana la urma am lasat-o mai moale, doar ca nu datorita lor, ci ca am dat cu capu’ de prag. Am vazut ca luam aceiasi bani la sfarsitul lunii.Ba chiar unii dintre ei, culmea, exact aia care o frecau cel mai mult, erau mai bine platiti, doar pentru ca aveau vechime. Pai, e frumos asa?

  45. Manowar says:

    Nu te-au tras colegii deoparte sa-ti zica “Las-o mai moale, boss, ca bate la ochi?”. Ma intreb daca si aia au aceeasi mentalitate ca romanii, ca am patit-o eu acum cativa ani.

    Ba da, bineinteles. Si nu doar colegii, ci si managerii.

  46. ala says:

    @Raven:
    1a. E o tampenie sa muncesti sperand ca angajatorul te va recompensa pe baza performantelor. Cel mult iti ofera cu 5-15% mai mult decat colegului care freaca pula zicandu-va tuturor ca viata-i grea si trebuie sa fiti solidari cu compania(15% in cazurile exceptionale).
    1b.. E OK insa sa muncesti mai mult daca asa iti upgradezi skill-urile.
    Banii se fac atunci cand:
    2a. Angajatorul e strans de coaie, prinzi momentu si exploatezi chestia asta la maximum. Gen: ameninta un client nemultumit ca pleaca si tu esti singurul care poate prelua problemele clientului, vine un client nou si nu are pe cine aloca/angaja etc. Si aici te ajuta partea 1b.
    2b. Iti gasesti in alta parte, conform nivelului tau de skilluri. Din nou, 1b te ajuta.

  47. Stropic says:

    Fostul meu sef? Punea conserve pe rafturi inainte de-a fi angajat la noi.

    :))) nu pot sa cred! nu stiu cum naiba, prietenii mei din copilarie nu sunt milionari niciunul, sa ma puna CEO…

    si, nu te tenteaza sa devii manager? nu pentru placerea de a munci, dar pentru placerea de bonusuri de 120k and so on. 🙂

  48. Manowar says:

    si, nu te tenteaza sa devii manager?

    Nu.
    Aia de la nivelul imediat urmator sunt platiti mai prost ca mine si, cum sa-ti zic eu tie, asta-i al patrulea (daca nu-l numar pe-al cincilea care si-a dat demisia in perioada de proba…)

  49. Big A says:

    @Manowar: boss, tu spuneai undeva, chiar de cateva ori, că astia sunt socialiști dar, din ce văd eu, astia-s mai rău. Pai socialismul chiar incuraja competiția. Plm, din primii ani de scoală, daca nu chiar de prin grădiniță. Ai apucat sa fii pionier, după calculele mele. Parca in clasa a doua te făcea dar pe serii. In prima serie, dacă erai printre ciumeți, adica note bune, plm, dacă nu, abia in trimestrul următor, cu seria a doua. Abia la seria a treia deveneau coroporatisti englezi, adică ii faceau si pe ultimii handicapati ai clasei ca sa fie toti egali.
    Plm, Banca de onoare, in care stateau o saptamana aia care luasera cele mai mari note in saptamana anterioara. Sau gen.
    Panoul de onoare, cu poze and shit…
    Paralel, care adună mai mukte sticle si borcane si maculatură si plm.
    La sfarsit de an, premii, 1, 2, 3, coronite, diplome, cărți, dude flambate…

    Cand ajungeai pe urmă sa lucrezi pe undeva, la fel. Care om sau echipă sau sectie sau brigadă sau colectiv ară mai mult, care face mai multe şaibe, care vinde mai multe conserve de stavrid, care termină mai repede blocul, care nu mai stiu ce…
    Stiu, cacaturi sinistre, nu apologia vremurilor alora faceam acum.
    Treaba e că chiar se premia sau platea in plus chestia asta. Ok, nu neaparat cu salarii mai mari, ca nu prea mergea asa (desi erau zone unde mergea) dar existau forme, mascate sau nu, de recompensare a alora de pe primele locuri. Cum am zis, pionier in prima serie, excursie la baraju’ lu’ Pește pentru clasa cu cele mai multe sticle goale adunate, prime in bani la ăia cu mai multe şaibe la hectar, dacă nu avea fabrica bani sa-ti dea prime, iti dadea vreun aragaz, vreun televizor, vreun cacat cu panglici…
    In orice caz, in plin egalitarism declarat politica de stat, ăia erau parcă mai destupati la minte decat astia de care povestesti tu.
    Lasa ca, in realitate, lucrau cu brio pilele, relatiile, spaga, se mai trucau competitiile, se umflau raportarile, mai luai note si pe ochi frumosi, mai treceai clasa cu o cutie de ness, cu un cartus de Kent deja te facea pionier in seria Zero, singur, inaintea seriei 1, hectaru avea 20 mii mp, nu 10 iar tona de grâu cabtarea 500 de kg, plm.
    Eu vorbesc de principii.
    Asa e prin toate firmele, pe acolo? Sau ai nimerit tu prost (strict din punctul asta de vedere, al recunoasterii valorii diferite prin plată diferita)?

  50. Manowar says:

    Asa e prin toate firmele, pe acolo? Sau ai nimerit tu prost (strict din punctul asta de vedere, al recunoasterii valorii diferite prin plată diferita)?

    Nu stiu daca-i la fel prin toate.
    Presupun ca da, da’ cum n-am lucrat in toate, nu stiu sigur. Daca ma uit totusi la cat bat astia apa-n piua pe “gender pay gap” si “we need more women/pakis/niggers in leadership”, presupun ca da…

  51. Neurogamer says:

    I feel this. Merge dupa modelul comunist despre care imi zicea taica-meu cand era la fabrica (dar si post 90 la biblioteca). “Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”. Desi nu am pe cine sa urasc sau de cine sa fiu nemultumit in firma, pe salariul pe care il am nu dau 2 flegme pe nici o urgenta, fac totul tango, cu gandul ca banii astia ii iau si in alta parte. I just can’t care enough. Credeam ca feelingul asta o sa fie diferit in UK, dar nope.

  52. Manowar says:

    I feel this. Merge dupa modelul comunist despre care imi zicea taica-meu cand era la fabrica (dar si post 90 la biblioteca). “Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”. Desi nu am pe cine sa urasc sau de cine sa fiu nemultumit in firma, pe salariul pe care il am nu dau 2 flegme pe nici o urgenta, fac totul tango, cu gandul ca banii astia ii iau si in alta parte. I just can’t care enough. Credeam ca feelingul asta o sa fie diferit in UK, dar nope.

    Mnah.

    Ce e diferit e ce obtii – ca bani, stil de viata, alte alea. In rest, socialismu’ e la putere si aici.

  53. IulianS says:

    Aseara citea nevasta-mea nush ce carte cu Charles Darwin la copii – cum a sris el Origin of Species, viata lui etc. La un moment dat scria ca pe la mijlocul sec. 19 UK a decis ca copiii si femeile trebuie sa nu munceasca mai mult de 10 ore pe zi

    Trist e ca unii nu inteleg cum s-a ajuns la traiul asta bun de acum din “western world”.

    #equalisunfair

  54. Big A says:

    Din fericire – şi spun asta fără ghilimele – la noi nu e (încă) așa. Nici in sistemul privat nici in public. Cu reprezentativitatea poponarilor, a femeilor, a klingonienilor turcoaz si dracu mai stie a cui. Ici-colo mai auzi de cate o harneală gen 20 de locuri pt fete, la adnmitere la școala de poliție, 3 locuri pt țigani la liceul nu stiu care si de-astea. Dar, in general, nu da nimeni prea mare atentie, cel putin nu cand vine vorba de angajat/platit. Si, chiar dacă ar incepe vreo agitatie de-asta, cred ca romanu-ar rezolva-o ca pe Dambovița, la prosteală, Bă, ia cautați o tigancă lesbiancă si surdo-mută, s-o punem directoare la Serviciul de Cleaning, sefă peste femeile de serviciu, pac, 3 minoritisme rezolvate dintr-un foc. A, tocmai a terminat managementu’ la Spiru? Perfect, ca sa luam si subventie pentru angajat tinerii absolventi.
    Pe-acolo vad ca chiar se iau in serios ăia, pe-aici vor mai trece 1-2 generații. Vreo 10, dacă mă gandesc mai bine.
    Nu cred ca la noi, un patron/director general, plm, l-ar tine pe ăla sau ăia 2-3 care tin firma-n spate, pe salariu egal cu tiganca-lesbiano-surdo-muto si cu Dorel-care-taie-cablul si cu alți frecangii de puli sau cururi, după orientarea fiecaruia.

    Mă, tu chiar n-ai cum sa-i faci să priceapă? Strica-le dracu ceva ce numai tu poti repara, daca se poate direct calculatorul sefului cel mare fix inainte sa pleci in concediu. Sa se dea de ceasul morții o săptămână, tu fiind plecat, sa-i pună pe ceilalti “egali” sa rezolve si sa vadă ca in final doar tu ai rezolvat-o. Ok, sunt englezi, pricep greu. Nu-i nimic, repeta faza de 3 ori, poate înțeleg. Nu neaparat ceva grav, sa pună firma pe butuci, aia poti s-o faci la plecare, daca va fi cazul (da, stiu povestea din Ro, cred ca e din postarile alea șterse). Dar așa, cat sa-i umple de spume.
    Pe principiul Bă, dacă nu pricepi direct ca eu o am cea mai mare, stai ca ti-o infig in cur, s-o pricepi din rect, cum ar veni, si ti-o si las înfiptă până decid eu s-o scot. Succes să ti-o scoti mai devreme, dacă poți.
    Iti spun, eu am aplicat asta, la job, de cel putin 5 ori in viață. Si a tinut, sub o formă sau alta. Bani mai multi sau program mai lejer sau futai mai puțin, depinde de ce era. Si nu eram neaparat cel mai bun, doar că, la momentul ăla, eram in poziția de a o putea face.

  55. Manowar says:

    Pai, nu e nevoie sa le stric eu nimic. Le strica restul fara ajutorul meu.

  56. Buruc says:

    Din ce citesc, vad ca e belita rau treaba … dar ce i de facut? Cum vedeti o rezolvare ?

    Cand eram in ro ce ma frustra maxim erau banii putini ( aka un expat pe aceeasi pozitie avea 3x salariul meu) si pupatorii de cururi expate … adica promovari si bani mai multi ca o consecinta directa pt muistii adaptati la realitatea sugerii.

    In uk, fiind experienta actuala … mi se ridica sangele in cap. Tehnic, n am invatat mare lucru pe aici in plus fata de experienta de senior acumulata in ro. Dar fratele pulii mele cu ce cretini totali trebuie sa lucrez… sigur, adaptarea vine cu datul muii de rigoare: ma fac ca nu inteleg cand mi se cer sa fac chestii in plus ( adica sa le fac treaba altora ca doar suntem o ‘echipa’), trag de timp cat pot ( gen chestie de 1 ora zic ca imi ia 1 zi), fac ochii mari prin sedinte cand realizez ca ‘sign off’ E doar o vrajeala ca vin apoi fraierii si corecteaza … ca sa ma adaptez la ritmul englezesc a trebuit efectiv sa ma fac ca muncesc…

    Vad ca si voi sunteti in aceeasi situatie. Cum rezistati frustrarii ca simt ca imi mananca ficatii?

    Plm de asta am invatat si muncit pe rupte ? Ca sa fac pe prostu la englezi ? Deprind arta neprofesionalismului ca sa supravietuiesc intreg la cap printre niste imbecili sinistri. E drept ca am buzunaru plin dar asta e tot?

    A, si terminati cu pulile in cur de ziaru financiar … cum sa devenim manageri. Un om tehnic bun da muie la juma de management, invers nu prea ( decat daca omu tehnic e un naiv idealist caz in care e un imbecil)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.