La multi ani si restu’

Pai, nu?

Vine un an nou, herpaderp nou, blabla, #fieca. In rest, anul asta tocmai se incheie si sa speram ca se-ncheie bine si pentru voi.

De unde stau eu, a mers mai dubios si usor neasteptat pe alocuri, dar a mers.

Nu pot spune c-a mers excelent totul. Ca n-a fost cazul. Cu jobul a mers relativ meh. Fix pula bani. O marire de salariu care-i cel mult simbolica. Partea buna e ca oricum nici p-aia nu credeam c-o primesc.

Cu nevasta si junioru’ a mers iarasi bine.

Cu sanatatea and shit, a mers bine pentru mine. Mai putin bine pentru ai mei. Varsta si Romania. Te prind din urma in cele din urma…

Cu banii a fost OK. A mers bine bloggingul, ce sa zic – am reusit sa vand afisarile destul de bine, aparent.

Multumita partii cu banii, a mers bine si partea cu actele. Am luat si rezidenta, iar acum astept sa mai treaca 5 luni sa cer si cetatenia.

Pe partea cu internetul, aveam niste proiecte, dar. Dar. In rest, am renuntat la treaba aia cu free speech si-am inceput sa nu mai aprob comentarii pe-aici de la toti cretinii. In loc de asta, am facut un script care sa-i baneze automat. Si (si) de-asta e mult mai liniste pe-aici.

In rest, la capitolul planuri, s-a confirmat inca o data treaba aia cu “viata e ceea ce se intampla cat timp tu faci planuri”. Planuiam sa iau o masina noua prin 2019. Well, stim cu totii ce s-a intamplat cu planul ala. Planuiam sa iau o locuinta prin Londra. Mi-a trecut si planul ala. Planuiam sa-mi gasesc alt job, unul mai bine platit. Am gasit doua. Si s-au dus pe pula ambele, oarecum din aceleasi motive: Londra si lucratul de-acasa. Ce sa zic, companiile iti rup pula la interviuri cu cat de moderne sunt si herpaderp, secolul 21, dupa care se gandesc ca te vor, da’ parca de la birou, desi ati discutat de altceva. Asa, cam ca o tipa care-ti spune la un party ca adora sexul si cand te-apuci s-o futi te trezesti ca vine ma-sa s-o ia de la gradinita. Go figure. Planuiam sa dau drumul unor proiecte. Le-am dat drumul, dar de pomana. S-au intamplat chestii prin familie si m-am vazut impins sa le opresc – temporar sau definitiv – ca nu-s sac fara fund nici eu.

Si astept.

Astept sa primim raspunsul de la scolile la care-am aplicat, sa-nceapa si junioru’ scoala si sa nu mai jepcareasca in halul asta fara de hal aia cu gradinita aia fututa.
Astept sa vina Februarie si sa plecam in vacanta la soare si alte alea.
Astept sa treaca timpul si sa se mai adune ceva bani, sa platesc si casa asta tembela.
Astept sa mai creasca junioru’ si sa nu mai aiba nevoie de cineva care sa stea in curul lui 24/7.
Astept sa ii taxez pe-astia pentru zilele lucrate acum, de sarbatori.
Astept sa vad cum o sa mearga treaba aia cu miningul, ca-i o chestie interesanta.
Astept sa vad daca anul asta vad ceva mai multi bani, ca ar cam fi cazul.
Astept treaba cu cetatenia, sa nu mai fiu legat de statul in UK si sa am niste usi deschise.

Astept, pe scurt.

La capitolul new year’s resolution (1920*1080) mi-am propus de pe 1 ianuarie 2017 sa nu-mi mai fut vremea cu toti #saracii. Si cam asta am facut. Nu-i ca-s elitist. Nu-i ca-s bogat, ca nu-s. Nu-i ca-s parvenit (plm, cum sa fii parvenit fara bani). Nu-i ca X sau Y. E ca daca un om are de-a face cu mine relativ des si tot e sarac, e un tampit si chiar n-am nevoie de mai multi tampiti in jurul meu. Asa c-o s-o pastrez si anul asta, sa fie acolo. M-am tot mintit ca si aia-s oameni. Da’ nu-s. E cercul ala vicios – saracii sunt prosti pentru ca-s saraci si-s saraci pentru ca-s prosti. Si n-are rost sa-ncerci sa le explici, ca n-ai cu cine.

Altfel, eu lucrez pe 1 ianuarie, asa ca mi se cam rupe pula de anul nou, vechi si alte alea. O sa-mi pun ceva bani in buzunar si o sa ma culc linistit. Cu putin noroc, o sa visez la care-i planul in continuare. Parca-parca incepe sa se vada insula aia insorita din departare. Parca.

In rest, de anu’ nou, va urez sa nu fiti prinsi in cursa. Si cam atat. Noapte buna.