Live text da pa Romulanea

Dar sa nu anticipam.

Zic sa incepem asa, civilizat, cu inceputul.

Imi zice nevasta-mea ca “ba, tarane, ar trebui sa mai mergem si noi pe la ai tai, ca ei nu mai pot calatori, da’ sa-si vada si ei nepotul, ca au o varsta si”. Si stiu, asa e, da’ e vrajeala, ca de fapt ea vrea sa mearga la un cico cu o amica d-aici. Na, ce sa zici, pizdareli, treaca de la mine.

Pai, hai. Sa mergem asadar.

Sar peste cum era sa nu mai plecam, ca na, unele lucruri trebuie sa ramana in familie.

Bun. Si eram la scara avionului, asteptam sa urcam. In fata mea un baiat. Ba, sa tot fi avut asa, pe la un metru si-o flegma, plus-minus. Cu niste pantaloni din stofa d-aia incretita, da’ flexibili, stiti genul? Asa, ca ala din meme-ul cu jew-jitsu. Vreo 30 de kilograme imbracat, barbat bine, isi facea live-uri pe ceva, nu stiu daca facebook, instagram, tiktok, da’ ceva.

Liniste acolo la scara avionului, ala urla lasandu-se pe vine si filmandu-se de sus, lasandu-se pe vine: “PLECAM IN ROMANIA, PLECAM ACASA, FRATILOR, NU MAI VENITI PA ANGLIA CA AICI VA MANANCA PLOSNITELE SA MOARA MAMA”. Doamne-ajuta, tinere. Doamne-ajuta – la toate alea de mai sus, in special partea cu ma-ta.

Era macho grande tipul, numai bun sa-i pui vreo 5 prenume si-un Don in fata si sa-l borasti intr-o telenovela. Vorbea cu altul pe urma, in avion (pe telefon, zic), ii explica aluia pe video ca bine ca ajung acasa frate, ca aici ce-am vazut, am vazut puscaria, ce tara, ba, baiatule… Just.

Da’ cand zic ca era macho grande, stai asa, ca nu-i asa, nu ma refer numai la ce starpitura de avorton era. Ca aia na, e ceva legit la romulani deja – tigani pitici si pociti. Aia e normal. Da’ se si imbracase in consecinta. C-as putea scrie vreo trei ore despre hainele lui, da’ o chestie mi-a sarit in ochi la el: sapca.

Am vazut multe chestii la viata mea. Da’ asa un gangsta n-am vazut de cand mama m-a facut. Ca stiu c-o sa spuneti ca glumesc, ca exagerez, e normal, asa ca mai bine pun niste poze, astea.

Sa ai un metru treizeci, sa mergi urland in avion despre cum ai furat p-aici si-ai facut puscarie, da’ acum vii acasa – “fratilor” – si sa porti sapca intoarsa cu Harry Potter – asta inseamna sa fii mafiot. Zic si eu. Pe partea cu “fratilor” nu pot sa-l critic prea mult, ca 90% din aia de pe avion erau din neamul lui, nu din al meu, deci na, in familie.

Foarte frumos pe avion, de altfel. Cum am zis, 9/10 tigani, inclusiv aia de pe randul din fata mea. Ca, pula mea, ce se vede acolo in fata nu e un bagaj, e o tiganca d-aia batrana, o balabusta vero, doar ca si-a scos din bagaj un sal si ceva care parea o fata de masa, si le-a infasurat in jurul capului ca sa se poata propti cu capul in spatarul din fata, sa doarma. O-nteleg, ca si pe mine ma seaca muismele astora, au pus niste scaune basite, facute numai din bonturi si plastic, de nu poti propti bostanul in ele sa dormi. Sa stai acolo treaz, nene, sa suporti stewardesele. Dar hehe, de data asta chiar au belit pula. Ajungem si la ele imediat.

Da’ pana la asta, trebuie sa mentionez ca probabil noi eram singurii care stateau pe locurile alocate. Ca-n rest, au inceput de la imbarcare tiganii intre ei. Ca ei vor sa stea langa cutare, ca hai dom’le sa facem schimb de locuri, ca astea. Si s-au inteles ei cumva, asa ca Harry Potter – numai la Orbu ma gandesc cand scriu asta – a nimerit sa stea langa unul pe care l-am botezat imediat “Cristi Minculescu dupa o luna in Vaslui”, desi, Belial mi-e martor, ala ar arata mai bine dupa o luna in Vaslui. In mod cert mai viu, indiferent de la cine ar veni organele.

Oricum, eu nu prea am inteles de ce se futeau in cur atata cu care unde sa stea, ca nu prea stateau oricum. Gen tot zboru’ numai asa, intre randuri stateau, la o sueta si la coada la pisare. Ca stii cum e, doar nu te duci ca prostul la baie acasa sau hai, in aeroport. De ce ai face asa ceva cand poti sa stai chill pe culoar, asteptand dupa altii sa ajungi la baia aia din avion de aproape un metru patrat, cea mai imputita chestie ever? Va spun eu, ca am fost la baie intr-un avion acum muuuulti ani, cu o gagica, pentru mmmmnevoi fiziologice, gen. Greu, ba, greu sa mentii o erectie in duhoarea aia, da’ m-am descurcat, asa, barbateste, nu am facut de ras natia, garantez ca femeia aia vorbeste frumos despre romani si-acum.

Gen in spatele kidului turns cu castronul era Harry Potter, la sueta cu alti tovarasi. Si in rest, cocalarii nostri sarind de pe un picior pe altul sa nu se balege pe ei.

Asta, grasunul tuns castron, avea si-un frate. Pe la vreo 1.50 si vreo 150 de kg, asa, da’ mai mult de 15 ani n-avea. Mai si purta un tricou cu Grand Theft Auto, cand el era de fapt pe Grand Theft Sarmale Overdose.

Insa a fost si-un baiat bun acolo. Era unul acolo care imi amintea de betivanul ala de la BUG Mafia, imi scapa acum porecla aluia. Asa, pe modelu’ ala, ras in cap – bine, asta era chelios, de fapt – cu ceva barba si astea. Iar omul era un marlan desavarsit, dar de un optimism incurabil. Ca altfel nu-mi pot explica de ce purta el pe muian masca aia de dormit, chestia aia de-o tragi pe ochi. Ceva de genul asta – aici o trasese pe chelie:

Sa lamuresc partea cu optimismul incurabil. Adica, mergi tu cu wizzu’ ala basit, unde toata lumea urla, canta, behaie, grohaie, stewardesele insista sa urle-n boxe ca pula mea, poti cumpara parfumuri si ceasuri si pula-n pizda, cafele si astea. Si te zguduie harbul ala de avion in toate directiile si efectiv nu e nici o pozitie in care sa dormi, poate doar daca ai asa, pe la 140 cm inaltime. Ca altfel nu ai cum, nu exista. Si te gandesti tu “ba, ce m-ar putea opri pe mine din a dormi? Ah, da, stiu – lumina”. Si-ti iei o d-aia de tras pe ochi, pampam. Gata, ai rezolvat-o, o sa dormi neintors. Ihi.

Cat despre partea cu marlanul, poate credeti ca zic sarcastic asta, dar nu, eu chiar l-am apreciat pe tip. Pentru ca s-a proptit in spatele stewardesei si i-a spus sa-si miste gaoaza mai cu talent cu impins tava ei basita, ca el vrea sa se pise si ea blocheaza tot coridorul, ce, e chiar proasta sau nesimtita?

D-aia zic, marlan, dar eu il aplaud. Repet, vorbesc serios, nu o zic la caterinca, asa. De oameni de-astia avem nevoie. SERIOS. Pentru ca la sfarsitul zborului, stewardesa plangea, ca ea nu mai vrea niciodata sa mai zboare spre Otopeni, orice-ar fi, mai bine-si da demisia. Pai si-a luat femeia de toate – caterinci de-alea cu tenta sexuala, batut saua, injuraturi, critici, sloboz in ma-sa cand le-a zis boilor sa se aseze (ca normal, nici nu se oprise avionul si erau toate vitele-n picioare la scos bagajul, blocand totul; si aia, proasta, le-a zis sa se aseze; normal ca si eu i-au zis ca-si baga pula-n ma-sa; in fine, frumos, elegant, civilizat).

Dar, revenind, de oameni de-astia avem nevoie. Ca asa am ajuns la zborurile alea basite, de unde era lux sa zbori cu avionul. Va spun, ca tin minte cand m-am dus in 90s in Franta, s-o vad pe Mylene Farmer la Bercy. Eram cu acte false, cu biletul de avion carduit, ce sa mai, toate alea puse la punct. Si bai, era LUX sa mergi cu avionul. Bautura, scrumiera, spatiu, ce sa mai – mergeai ca la disco. Iar gagicile erau una si una – bine, ca eu abia iesisem din stadiul de labagiu hardcore de un an, probabil si ultima rapandula mi s-ar fi parut miss atunci, da’ sarim peste.

Ori, acum ai tot felul de terminate de-astea de pula, de nici n-ai chef sa le dai o muie, daca e, ultimele strambe mediocre. Iar zborul nu mai e lux. Pula fumat, pula spatiu, pula servicii, pula confort, pula orice. Si va zic, am ajuns la stadiul asta pentru ca noi, calatorii, am fost prea civilizati. Adica, au taiat astia din spatiu, noi doar am mormait in barba, ne-am plans pe internet, d-astea de homalai. Ori astea nu merg. Nu asa, ba. Daca vrei sa vezi schimbare, tre’sa faci tarfele astea sa planga, cum au facut-o pe panarama asta – p-aia din fata nu stiu daca au reusit, ma gandesc ca da, mai ales ca aia era si mai hidoasa, merg alte glume la ea, d-alea cu “doamna profesoara”, stiti ce zic?

Asa se face. Le faci sa urle la management ca “nu mai merg acolo”, pana ori inceteaza aia cu zborurile spre Romulania, ori schimba conditiile, ca se lamuresc ca la romulani nu merge ca la vestici, sa-i faci sa suporte in tacere, civilizat. Asa trebuie. D-aia zic, il aplaud sincer pe marlanul ala – jos palaria, coaie, sus cinci. Si chiar are dreptate, lasand la o parte cat urasc eu stewardesele astea noi. Pai da-te-n gatu’ ma-tii, nu pot sa ma duc sa ma pis ca ai tu chef sa vinzi cafea, mars in pula mea si pune un automat, daca ai loc, sa-si ia care vrea de-acolo, nu sa se formeze gramada ordonata-n spatele tau, de crede lumea ca-i loc de dat la buci. Nu?

Altfel, cum am zis, aia plangea la aterizare. Eu radeam de plansul ei si astea – o mai si luase unul s-o combine, ca stie el ca e romanca. Si aia nu era – Monika se numea, da’ nu era de-a noastra. Da’ noi am iesit si hai, valea.

Valea o pula, evident, pentru ca au schimbat muistii aeroportul. Nu stiu cand, da’ in 2010 nu era asa – cu etaj, parter, pula pe spinare. Nu stiam pe unde sa ies, coaie. Da’ vad eu un semn cu o sageata acolo – p-aici pentru ridesharing. Super, zic, aici vin aia cu Uber.

OK, iesim aici atunci, ca astia-s aia cu sanki ride-sharing, Uber, nu?

Chemam unul – afara erau numai melteni, ceva parcare d-aia, bulangeli si astea.

Vine nenea intr-un tarziu, cam cu spume la gura. In primul rand, ca noi ce cautam acolo, de ce nu suntem sus. Zic, bos, uite care-i treaba, ti-am zis ca ies acolo unde scrie ride sharing, poza nu puteam sa-ti trimit, ca nu merge pe aplicatia voastra basita, am intrebat daca-i ok aici, la parter. Zice da, dar aici nu-i parter, aici e subsol. Ca nu stiti ca e sus preluarea?

Zic nu, uite, poza.

Se uita nemultumit la ea. Pai da dom’le, da’noi suntem taxi autorizat, acolo sus. Aha. Si ride-sharing cine e. Pai aia cu ride sharing, de unde sa stiu eu?

Aha. Bine, bos.

Ma rog, omul era suparat din alt motiv, il inteleg, ca parcase un bmw-barca unul pe trecerea de pietoni, asta era in spatele lui si nu putea ajunge la noi. Si dupa vreo 3 minute de cand era ala parcat pe trecere, ii da asta un claxon. Ala din bmw, la telefon cu altul, scoate capul pe geam “ce ba, te grabesti? haha” Si trece inapoi la telefon, tot asa, parcat pe trecere. Elegant. Rafinat.

Da’ in fine, am ajuns cumva, cu chiu si vai. Ba, au schimbat aia si drumul. Era … stii cum plecai de la aeroport, din Otopeni, mergeai in fata si faceai stanga sa intri pe strada aia care da in Barbu Vacarescu si pe urma in Fane Babanu. Da’ nu mai e asa, ne-a dus nenea prin ceva pasaj, am iesit pe la Arcul de Triumf si pula mea, nu stiu daca asa manaresc acum cursele astia sau nu mai e voie sa faci acolo stanga, da’ ce sa zic, ne-a dus pe alta parte.

A inchiriat nevasta-mea ceva apartament. C-am zis, ba, pula mea, nu vreau sa stam la ai mei, ca e cam inghesuiala cu 5 oameni in trei camere, mai si ies eu sa bananai noaptea prin casa, sa mai bag un diablo, un wow, astea, trezesc toata casa, nu e bine. Bine, zice ea, inchiriem. Si-a inchiriat un apartament, asta din care tastez acum. Frumos, elegant, rafinat si asta, are aproape nota 10 la ratings. Nu-mi dau seama cum, cred ca le face proprietara cate-o muie tuturor, ca alta explicatie n-am. Pentru ca e ok apartamentul, dar.

1. La venire, are femeia clanta smart. D-aia cu cod si pula mea, zic, nu clanta d-aia de care i-as trage eu daca as vedea-o pe undeva. Da’ ne-a trimis codul gresit. Cu mine-i OK, ca dupa ce-a luat clanta lock, ca s-a gandit ca-i bruteforce sa bage cineva codul gresit, normal c-am sunat-o la 5 dimineata. Ce faci, pisi, nu merge clanta. Vorba aia, daca nu-ti place sa dormi, e ok, trimite codul gresit, ca nu ma supar, te trezesc, ce mai conteaza acolo 5 minute pe hol urland in telefon, sa trezesc tot blocul?

2. Ba, am schimbat uleiul la motocicleta – pe vremuri, cand aveam una. Si era un Minsk din ala, stiti modelul, ma gandesc, ditai animalul. Dar nici atunci n-am fost atat de jegos pe maini pe cat am fost acum, cand am deschis usa liftului. Ca e de-aia care nu se inchide pur si simplu, are un fel de “clanta” si ea. Mi-e lene sa-i fac o poza acum. Asa jeg si asa rugina acolo, coaie, n-am vazut asa ceva pe mainile mele in veci. IN. VECI.

3. Apartamentul are vreo 40 mp, cred, livingul a fost transformat in al doilea “dormitor”. Asta nu-i o problema, ce pretentii sa ai, gen? Dar are alte mici probleme. Una din ele e ca designul a fost gandit efectiv pentru cur, nu pentru cap. Intre dormitor si living exista o baie, daca pot sa-i spun asa. Si asta are un geam, gen hai, sa fie acolo. Si unde credeti voi ca da geamul ala de la baie – deschis in permanenta? Exact, coaie. Pe balcon. Nu, serios, ca poate credeti ca glumesc.

Nu, serios, ca femeia are reguli. Nu se fumeaza in casa, doar pe balcon. Eu oricum nu fumam in casa – ca na, asa e cand ai copii. Am iesit pe balcon. Ma uitam la nevasta-mea care statea in pat la barfe pe telefon cu vreo prietena si aud tropaituri de-alea, m-am invatat cu zgomotul; tropaia boracul care fugea la baie. Si stateam eu acolo pe balcon – inchis, frumos, elegant si ala. Si pac, incep sa aud. Plonk. Plonk. Fi-miu balega englezeste baia lu’ tanti. Am fugit imediat de pe balcon, ca, bai, nu critic, da’ baiatu’ e sanatos, daca ma-ntelegeti, caca minim cadavre in putrefactie. Bine gandita treaba asta cu geamul pus pe balconul inchis. Asa da. Respect.

4. Eu nu-s prea pretentios de felul meu, da’ daca-mi permiteti o observatie, eu m-as sinucide aici din principiu, asa, de la view. Ca nu-mi pot imagina cum e sa ai o zi naspa si sa vii acasa, sa-ti faci o cafea, sa-ti aprinzi o tigara (pe balcon, regulamentar, asa) si sa vezi astea:

Acum, fara misto zic, eu totusi as plonja de la balcon daca aici ar fi “acasa”. Ca n-are sens sa traiesti asa. Poti, ca omul se obisnuieste cu mai tot, da’ la ce bun, stii?

5. Ba, lol, femeia n-are apa calda. Serios, nu glumesc, nu curge apa calda aici. Are in schimb un dus electric, dar cand il pornesti curge apa tot rece, doar ca mai putin rece. Dar rece. Efectiv consumi aiurea curentul daca-l pornesti. M-am trezit si eu dimineata – vorba vine m-am trezit, ajungem si la aia imediat – brrr, hai sa ma spal, ca m-am bagat romaneste in pat la venire, asa, fara sa mai fac dus. Luati-o cum vreti, preferabil in gura, da’ nu mai aveam chef de nimic, doar de dormit. Da’ dimineata, hai totusi. Hai sa nu, insa, pentru ca pula apa calda. Serios, #pray4bucharest, nothing happened, but people actually live here.

6. Ziceam ca “m-am trezit”, dar ce vreau sa spun e ca “m-au trezit”. Nu m-am trezit eu. M-au trezit ele. Cine ele? Clopotele bisericii. Nu stiu unde e, ca n-o vad pe geam, dar coaie, cu termopanele inchise, de nu se aud claxoanele si sirenele de-afara, auzi clopotele vero. Tara ortodoxa, nu stiti voi de-astea, hahalerelor.

Serios acum, lasand la o parte apartamentul panaramei (sa mai creada ma-ta ratings pe viitor), eu totusi zic ca mai bine te spanzuri sau macar sari de la etaj decat sa traiesti in Bucuresti de bunavoie. Ca n-are sens. De putut poti, dar, repet intrebarea: de ce ai alege sa traiesti aici cand poti fi mort?

Si sa nu fiu inteles gresit, nu e ca-mi bat pula de apartamentul ei – p-asta-l are, p-asta il inchiriaza, stii cum e. Da’ nu pot intelege cum pula mea are gluma asta proasta nota 10. Las la o parte restul chestiilor, da’ nu inteleg cine pula mea a dat 10 cu trezirea cu clopote si pula apa calda. Doar niste nespalati surzi, banuiesc. Ca altfel n-are cum. Si spun asta pentru ca vad ce reguli a pus femeia, chestii de-alea la care efectiv nu m-as fi gandit in veci. Gen asa:

Ca pula mea, nu ma pretind un monument de civilizatie, da’ efectiv nu mi-a trecut vreodata prin cap sa ma urc cu bocancii pe asternuturi, in conditiile in care dorm acolo. Pur si simplu nu mi-ar trece prin cap “ba, stii ce lipseste din patul asta? tot pisatul prin care-am circulat prin Bucuresti azi”. Ca da, in continuare lumea se pisa-n gang acolo, pe la ai mei, nu va stresati; s-au mai schimbat chestii prin Romulania, da’ nu chestiile la care tinem, nu traditiile – cum e sa te pisi beat ranga-n gang. Ce dracu’.

Bine, ca mai are cateva reguli de-astea care te fac sa te intrebi CE PULA MEA S-A INTAMPLAT AICI, de genul “nu aruncati tampoanele in chiuveta” si “nu stergeti parul proaspat vopsit cu prosoapele albe”. Stii ce zic, treburi de-alea la care initial razi, dupa care te fulgera “dar daca aici cineva chiar a facut asta?”. Ca nu poti fi sigur.

D-aia zic, nu e ca am ceva cu ea sau cu apartamentul ei, da’ nu inteleg cum pula mea are nota asta. Are asa, conditii de-un 7 cinstit, da’ nu de 9.8 coaie, stii? Si daca ar fi sa-i ofer un sfat lu’ tanti, ar fi “papusa, manca-ti-as pizda lu’ matale, nu zic sa-mi lasi Chivas Regal sau alte alea pe masa, da’ lasa in pula mea o sticla de apa, ca nu te costa mare cacat, sa mor io, iar eu am venit la pula mea 5 dimineata, era totu’ inchis in afara de pacanele si-am murit de sete cum moare ma-ta dupa pula de tractorist”.

Atat pe tema.

Vorbind de asta cu pacanele, ba, pe vremuri era simplu prin zona. Amanet, casa de schimb, banca, farmacie. Amanet, casa de schimb, banca, banca, farmacie. Atat. Asta aveai prin zona. Plus Mega si frizerie, evident. Asa era pe vremuri.

Acum s-a schimbat, baga-mi-as pula, ca m-am umplut de spume. Junioru’ era cam racit, astea, hai sa-l duc la o farmacie. Pai nu mai e farmacia unde era. Acum e acolo ceva cu pacanele. Si peste tot ai pacanele. Pacanele vero, pacanele modernizate, pacanele cumva online si reclame la pacanele. Ceva de genul asta:

Si ai peste tot. Superbet, betano, efbet, win boss, million, astea. Romulanii stiu sa se distreze. Cel putin asa banuiesc, ca peste tot vad doar covrigarii, pacanele si afise cu concerte de-alea hardcore. Ce Metallica, coaie, nu, vorbesc de chestii ca lumea, d-alea care te ung pe suflet.

Cam ca tanti asta au muile mai toate femeile pe strada. Asa, vesele, pline de viata, de juri c-acum le-au dezgropat sa le violeze.

Si ziceam mai devreme ca, pula mea, covrigarii si astea. Ba, da, covrigarii si pula mea, da’ e organizata treaba: fiecare are cersetorii ei. Nu se bat pe locuri, a evoluat lumea. Acum si le-au impartit legit, cam cum impartim noi lootul dupa raid. Nu mai e bataie pe locuri. Fiecare cu pizda ma-sii.

De pilda, la astia e tanti asta:

Da’ la terasa unde am fost noi, au defilat alti 5, fara ea. Fiecare civilizat, cu dovada de internare si externare, nu asa, la nivel de amator, cum era pe vremea mea cu “crede-ma pe cuvant, sa moara mama, am sapte frati acasa” de radeai instantaneu de ei. Nu, coaie, acum e ca lumea, cu stampila, semnatura, alea – sa mor io, doar POS-ul le lipseste.

Uite, asta era al patrulea cersetor care-a venit acolo la terasa, ma simteam ca-n clipurile alea cu americanii aia dusi la safari, de-s in masini cu gratii si vine leul ca ham, da-mi o halca din ma-ta – si aia urla acolo terorizati. Asa si noi la terasa-n Bucuresti. Stai acolo chill, ceri o cafea si vin astia, unul dupa altul, care mai de care mai agresivi – cred ei. Noi eram mai incolo nitel si-a venit o tiganca cu mi-e foame, da-mi doi lei, astea, i-a zis nevasta-mea “nu am” (si chiar nu are, sa-mi bag pula, daca o iei de picoare si-o scuturi nu pica 10 lei de pe ea, doar cu cardul, s-a ajuns si ea, csf ncsf), aia tot insista ca da-mi ca mi-e foame, ca astea, pana am urlat eu – si credeti-ma, n-a fost usor, ca muream de durere si eram si drogat legal (atat zic: dentist, nu intru in detalii, ca n-are rost; nu, nu la ieftineala, la ghinion) “da’mars fa in pula mea, ce n-ai inteles, nu”. Si s-a panicat cersetoarea si-a tulit-o cu “am inteles”. Pai, asa, in pula mea, sa vada nevasta-mea ce sudist si-a luat, cu voce, nu papagal.

Astuia din poza i-as fi dat, ca era singurul om care zambea in tot Bucurestiul. Bine, el zambea asa cu muia aia de alcoolic, da’ orisicat, se pune de zambet. Uitati-va si voi la restul din poza, ia s-o pun iar:

Direct depresie iti iei daca te uiti la oameni p-aici, sa moara Franta de glumesc, lol. Si da, romancele sunt cele mai frumoase femei din lume, #sestie, lol.

Zic asa, strict pentru amuzamentul vostru, eram pa Anglea acum multi ani si a venit o pisi la combinat, o englezoaica. Stiti c-am pus postul ala pe forum cu really old shit, scurt reminder. E din ciclul “nu spun ca englezoaicele sunt frumoase, dar”

Ca as putea gasi chestii de criticat la ea, nu zic nu, da’ ba, parca n-arata CHIAR ASA.

Si daca mi se permite o aroganta, ba, voi faceti ceva fundamental gresit cu femeile p-aici de cand am plecat eu. Ca, serios, uitati-va la poze, cum arata astea, e ca-n bancul ala cu “de ce are vaca ochii tristi? pai, tie ti-ar conveni sa fii mulsa de doua ori pe zi si regulata o data pe an?”. Ca, sa-mi bag pula, asa arata astea p-aici. Si doar zic, nu ma laud, da’ tot la postul ala cu “really old shit” puteti vedea cum aratau domnisoarele dupa ce treceau pe la mine. Aia-i tot ce zic. Nu critic, dar. Intelegeti.

Insa sunt si lucruri frumoase, care macar iti dau un subiect de conversatie, stiti? De pilda, sex shopurile puse la strada, asa:

Ca am mers cu boracul sa-i caut ceva de raceala si nu mai era farmacia unde stiam eu, hai sa gasim una. Si-n drum, sex shop. Iar fi-miu mi-a spus ca that’s rude, ca people shouldn’t be selling sex.

Pula mea. Ma intreb de unde a ajuns la asta, dar a fost o conversatie incomoda pentru mine. Nu c-as fi vreun pudic, da’ nu am gasit un mod bun de a-i explica fiului la varsta lui ca “pai, tati, unii nu-si iau femei atragatoare, sa li se scoale pula la ordin; isi iau d-alea cu bani, cu venituri, din familie buna; si na, tre’ cumva s-o scoale, iar la alea nu merge natural, iti zic eu”. Asa ca i-am spus sec ca nu se vinde acolo sex, tati, se vand unele lucruri pe care le folosesc oamenii pentru sex. Cum ar fi ce, tati? Am inghitit in sec – pai, lenjerie, tati. Ca e dificil sa-i explic la varsta asta ca ba, au unii niste sterpe de-alea de nici pizda nu li se uda, parca o freci de nisip, tre’ sa le dai cu moloz p-acolo, ca altfel ti-o freci de cioburi. Las-o asa, ca merge asa, nu pune intrebari. Ma rog, lenjerie, sanki. Si e si greu sa-i spun ca “ba, coaie, tu vezi cum arata si barbatii p-aici? taraneti d-aia pociti? sa fii femeie, si tu ai cauta ceva de silicon de bagat in pizda decat sa te freci de un nespalat d-asta”. Plus ca, tinand contul de treaba cu apa calda, nu eram nici eu chiar in masura sa vorbesc de nespalati, nu? Las-o asa…

Da’ a fost frumos in farmacie. Era in fata noastra o pizda pe la vreo 60 de anisori, asa, tusea ca lumea, corona d-aia buna, nu d-aia contrafacuta. Si-i zice farmacistei “tusesc” (no shit, bitch). “vreau bronhopulamea”. Ah, zice farmacista, nu e bun d-ala, iti dau eu de-asta, ajuta la o tuse productiva. Frumos, focus pe productivitate si-aici, zic s-o punem de-un brainstorming, gen. Si-au mai discutat ele vreo 5 minute de cum e treaba, de care trebuie pentru o tuse ca lumea, nu d-asta sparta, basita, hodorogita, cum avea panarama aia. Normal ca nu a intrebat nimeni “fa, da’ de corona te-ai testat? vaccinata esti?”. Aia oricum nu exista, e vrajeala, sa ne bage tuturor 5g, doamne-ajuta, ca eu nici 4g nu prind p-aici prin zona, futu-ti conul ma-tii de umbra (Cine stie cunoaste)

Si nu zic, au devenit romulanii civilizati si multiculti, asa, s-au schimbat lucrurile, gen asa:

Dar niste chestii s-au mai schimbat, totusi. De pilda, camataria e acum online, nu mai e ca pe vremuri cu batai (cu piciorul) in usa.

Insa altele au ramas neschimbate. Gen uite, baietii astia.

Astia nu au schimbat nimic, fac comunicarea tot asa, pe eficienta, unde merge dom’le toata lumea, sa ne vada mesajul? Pai, aici. Aici il punem atunci. Asa da, stantat, elegant. As fi pus si eu un muie steaua acolo, da’ e greu cu nevasta si copilul dupa tine, incep discutii de-alea de mai bine o lasi moarta.

Si-acum e misto, au pus astia cosuri de gunoi peste tot, nu mai e ca pe vremea mea, cand aruncai asa, dezorganizat, pe strada, unde se nimerea. Acum e totul legit si cool.

Gen asa, avem un oras curat (si unde pula mea l-ati ascuns), ajuta-ne sa-l pastram curat, nu arunca pe jos. Just. E ca-n meme-ul ala cu “if these kids could read, they’d be very upset”

Vorbind de schimbare, au mai schimbat astia niste treburi de cand n-am mai trecut eu prin gaoaza asta nespalata de tara. De pilda, acum e civilizat, nu mai poti traversa ca pe vremuri. Doar daca-ti plac alea cu obstacole.

Eu va spun sincer, p-acolo traversam pe vremuri. Pe unde mi se scula pula, gen. Acum nu mai, gata – nu cu pula, cu traversatul. Ca au pus astia ceva gen gard pe langa tramvaie si nu mai, coaie, la revedere. Imi arata google maps ca mai am de mers 15 minute sa ajung pe partea cealalta si eu ma gandeam “ha, ce proasta-i ma-ta, goagle, pai eu am crescut aici, traversez si ajung imediat, max un minut”. Nope, avea dreptate goagle, nu mai traversezi, ia la pula si mai mergi juma’ de kilometru pana la intersectie, ca sa ai de unde sa te intorci. Aia e, Romulania are probleme arzatoare si e bine c-au prioritizat-o p-asta, ca iti dai seama, incurca, nu caterinca. Restu’ ca restul, da’eu treceam la picior peste liniile de tramvai pe unde avea chef pula mea si nu ma mir ca mergeau lucrurile de cacat p-atunci. Bine, nici eu nu stiam cat de grav era ce faceam. Aia e, au rezolvat-o.

Da’ alte chestii nu s-au schimbat. De pilda, reclamele bodegilor. Ca uite, e una aici, jos, la bloc, eleganta, asa.

Va dati seama, e o pizda p-acolo probabil pe la astia cu Skol si-a zis “iti dai seama ce funny? Skol, racoreste barbatul, haha, intelegi? E cu perdea”. Si toti au tras din bong si-au zis “da, joy, sa moara familia mea de nu esti tare, rupem piata”. Glumesc, n-am nimic cu ei si cu pisatul lor de bere pentru saraki est-europeni, nu ma intereseaza. E doar reconfortant asa, sa vezi treburi de-astea. In ciuda tehnologiei, a evolutiei, a pula mea, sa mai ai totusi o ancora de-asta – bodega de la parter, unde bei pisat pe datorie. Hai ca e cum zic eu, serios, e misto. Nu le apreciam pe vremuri, ca erau peste tot, da’ acum e senzatia aia, ca si cum ai trage o patura calda peste tine noaptea, meserie, te simti acasa.

Last, but not least, pai ce lift esti ba tu daca n-ai ceva religie, think, in pula mea.

Acum, pula mea, eu as putea scrie mai multe, da’ simt ca trece efectul drogului si mai ia din nou durerea. C-asa-i in tenis. A zis nevasta-mea ca “hai sa facem si un detartraj”. Sau cum zic astia, igienizare. Bine, pula mea, de ce nu, macar de doua ori pe an ar trebui, nu? Nu e ca-mi trebuia acum, dar na, hai daca vrea ea. Pai stai asa, a zis dentista, hai sa facem si-o radiografie, ca vad ca ai implanturi. Si na belea, la radiografie, uite, implantu’ cutare, probleme, astea, trebuie scos. Pula mea. Bine. Si bine a fost – pentru ei, ca mi-au luat banii. Ca mie mi-e oricum acum, numai bine nu.

Ma gandesc ca aia e treaba cu Romulania. Poate si de-asta o urasc atat, ca de fiecare data cand ajung p-aici stau cu droguri naspa, d-alea legale si cu dureri si pula mea. Mai stii?

Da’ in fine, va las si ma duc la raid. Pula mea. Hai sa vedem, poate iau si eu torchu’ ala azi…

Asa, si-am luat torchu’, doamne-ajuta, ca eram satul de stafful ala din Oculus HC. Scarbos, ba.

Anyway….

Ma duc la Mega Image. Ca pula mea, unde sa te duci in alta parte, din 200 in 200 de metri cred ca ai un mega image. Uneori si mai des. E tara Mega Image, ce Romania, pula mea.

In fata mea, trei vite incaltate – patru cu casierul.

Moo, zice prima vita incaltata. O chinezoaica, urmasa lui Traian de la salonu’ de unghii. Nu stiu ce-a cumparat, ca nu m-a interesat, da’ facea 10 lei. La casa, alt bour. D-ala tipic, 60 de ani, ochelari, astea. Ca pula mea, cine cacat o sa lucreze la Mega – el si paznicu’, da’ ala e GILF, genu’ peste 75, te face numai din basini de-alea de tataie daca te vede la furat. Lasi tot si fugi, sloboz.

Si se stropseste la chinezoaica “ca vii in tara asta si-mi dai 500, nu poti sa-mi dai 10 lei?” Iar chinezoaica, furioasa, in cea mai impura romana “500 e bani, tu doar restul!”. I-a dat tataie mormaind restul, a asteptat sa plece de-acolo, dupa care s-a intors spre noi sa obtina aprobarea “nu le e rusine, EI sunt in tara NOASTRA”. Asa e, dom’le. Chiar si eu l-am aprobat “that’s right, well said!”. Nu serios, asa, in engleza.

De a doua vita incaltata am dat mai devreme. Era o femeie cu un copil in brate. Dar avea si carucior, il lasase strategic intre rafturi si plecase cu copilul in brate la cautat cai verzi pe pereti, nu prea stiu ce, cert e ca i-am futut discret un sut in carucior, cat sa-i pice de-acolo laptele si astea. Nu c-as avea ceva cu starpitura aia de bastard din bratele ei, da’ pula mea, vedeti ce-am zis mai sus cu marlanii, de-asta avem nevoie. Nu de civilizatie cu “alo, fa, asa se lasa caruciorul, ti-a cumparat ma-ta mega din banii de la bariera?”. Nu asa. Nu. Nu, sutul in carucior si mars in pula mea si mai mulge-te asa, ad-hoc, pana inveti ca nu-i frumos ce faci, ce pula mea.

Anyway, aia statea pe margine. Asa, nehotarata, se tot uita dupa ceva. Sigur nu dupa biberonul ala basit. Si intervine o mamaie de-aia de 800 de ani si cateva milenii: treceti aici, doamna. Dupa ce trece aia in fata boului din fata mea, se intoarce mamaie spre el “ii dati voie doamnei?”. Pai, asa. Asa da. Intai o impingi pe taratura in fata si pe urma intrebi daca-i OK – si doar p-ala din fata careia ai bagat-o. Restul, aia din spatele lui, sa suga pula. Asa, ba, romulaneste. Ce-are, n-are nimic, hai sa nu ne mai prefacem ca timpul tau are vreo valoare, nu vezi ca doamna s-a regulat si are proba in brate?

Si-n fata mea, el. Bivolul. N-am eu pula cat are el ceafa. Da’ fine, nu l-am observat prea atent, ca eram mult mai interesat de concursul lor de “cine-i mai ratat?”. Fix la tine m-am gandit, Neurogamer. Fix la tine. Asa, ca sa-ntelegi treaba cu “prostul companiei, vita planetei”, uite cu poza, ma-ntelegi:

Eu, pe partea mea, i-am cerut lu’ nenea un pachet de tigari si i-am zis c-as dori sa votez pentru Robert. El, cica, de ce, ca Robert nu-i acolo. Pai, zic, n-o fi, dar dintre astia doi, cred ca Robert o suge mai bine. A pufnit cu un “haide dom’le”, mi-a dat tigarile si aia a fost. Na, am fost si la Mega. Sa nu veniti la mine daca Robert pierde, ca eu mi-am facut datoria, e facatura lu’ nenea.

M-a scos nevasta-mea la o plimbare, c-a hotarat ca acum ca am tigari, e ok, sunt numai bun de troglodit ca bivolul in jug prin Bucuresti. Ca doar doamne-fereste nu era sa ma asez pe vreo terasa cum fac eu, asa, sedentar. Ca nu-i sanatos, ma-ntelegi. Asa ca valea pe jos. Si se uita la mine cu ochii aia de nascuta-n Provincie si ma intreaba “mergem la o terasa?”. Da, sigur, iubita, la care vrei? “Pai, hai la Victoriei, ca mi-a zis E… ca acolo sunt terase. E departe Victoriei de aici?”. “DA”, zic eu, sperand ca scapam. “Perfect, zice ea, ne putem plimba ca pe vremuri, ce romantic”. Ihi. Foarte romantic.

Si hai la trap prin Bucuresti. Puteam la fel de bine sa sug teava de esapamant a masinii vreo juma’ de ora cu motoru’ forjat, ca rezultatul era cam la fel, ba poate chiar mai curat, ca erau doar gaze de esapament, nu si praf. Si m-a balarit p-acolo pe pula calului pe capitale, tari, ambasade, pana am ajuns “La Victoriei”. C-asa-i cand iti iei nevasta care nu-i din Bucuresti – se uita pe harta si zice ca-i la Victoriei, nu conteaza ca de fapt e pe Aviatorilor. E OK, am ajuns “La Victoriei”, sa fie primit. Eram efectiv noi si cacatul ala de Tudor Chirila cu doi copii pisati pe biciclete. Na, csf ncsf.

Pe urma a fost ok. M-am dus sa ma vad cu doi mmmmprieteni, daca poti numi asa tiganii aia care tin cu Steaua. Na, nimeni nu-i perfect. Si-a fost amuzant, cat de cat, oricum. Au fost conversatii elevate, de tipul:

“Vezi, Mano, ai si tu ceva romanesc in tine”
“Ce, herpes?”

Pe modelul ala, zic.

Unul din ei cica a vandut apartamentu’ din Drumul Taberei. Era sa-mi sara cafeaua pe nas cand a zis ca “desi era la 20 de metri de metrou”. Ca era sa reactionez cu “ba, ma lesi, sunt nascut aici, metroul nu merge in Drumul Taberei”. Da’ pe urma mi-am dat seama ca poate de cand n-am mai fost eu, or fi bagat aia metrou acolo. N-ai cum sa stii. Asa ca am tacut. Cica l-a vandut pentru ca avea 16 grade in apartament si-i dardaiau coaiele dimineata. De-nteles. Dar, intreb, nu v-au bagat aia cu primaria izolatie si pula mea la blocuri? Ah, zice el, nu-i asa de simplu. Ca au venit aia, da, sa “anvelopeze blocul”, dar s-a strans sfatul inteleptilor, gen toti mosii senili din bloc, si-au hotarat ca nu se face asa ceva, ca daca aia incarca blocul, o sa cada blocul la cutremur si pula mea, ei nu vor sa moara. Si na, caldura nu era, da’ macar era frig si umiditate. Cica lumea se incalzea cu gaz, da’ asa, fara contoare. Ca vine intr-o zi acasa si vede ca o tanti era cu aragazul pornit si usa apartamentului deschisa. “Ce faci mamaie?” “Pai tin deschis sa se faca si pe hol cald, ca ma mai duc uneori pana la vecina si na, sa nu fie frig”. Epic, asa da.

Asa ca a vandut si-a plecat. Cica s-a mutat el in 37 mp in Militari Residence. Sa-mi sara din nou cafeaua din nas. Pai bine ba, da’ stii in pula mea cum e treaba acolo, ca pute, groapa de gunoi, canalizare, alea. Da, zice el, stiu, da’ de altceva n-aveam bani ba Mano si-am vrut si eu caldura si apa calda. Pai stii ce? Eu acum ma duc acasa si fac arogante, ba, ma spal nu doar la pula ci si la cur, intelegi?

In mod normal as fi ras la asta, da’ acum am inteles perfect, ca unde eram noi cazati fix pula, garantat nu futeai 20 de minute dupa ce te spalai, ca nici nu se dezgheta.

Si-i legit argumentul. Serios. De atat ai bani, ce pula mea faci? Iei unde poti. Imi da cu minus si cu balbaieli, da’ e legit.

Cica i se termina contractul cu unii si lui. Si-avea si el 4500 de lei acolo. Dar pula mea, e OK, c-a aplicat la altii. Si stii cum e, ca-n Romulania, discutati de salariu dupa ce hotarasc ei ca te plac. Asa ca a mers omu’ prin interviuri, l-au intrebat cat vrea. 6000 de lei zice el. Putem negocia? Zice banca. MMputem, zice el, ca d-aia si pornise asa, mai de sus, sa aiba de unde “negocia”. Si-l suna dupa cateva zile. “Va putem oferi 2800”. De lei. Ma-ntelegi? Asta-i negociere romulaneasca, ce pula mea sa mai ceri? Negociaza.

Am fost la baietii mei, in schimb. N-a vrut omul – asta cu Militari Residence – da’e OK, ca l-am tarat noi doi acolo oricum, eu si Para. Ca pula mea, el tot urla “nu, nu” (nu glumesc) si i-am zis “nu mai urla ca prostul, ca esti in Romulania, inseamna doar ca se va intampla si mai dihai”. Asa c-a tacut si ne-a urmat, ce era sa faca?

Si hai la vitele mele.

Stiu, o sa ziceti ca “khum sa mhergi bha la aia, ejty nebhun, e de cacat”. Asa e. Nu zic ca nu e. Da’ sunt sentimentalisme ieftine, coaie, nu dau explicatii, mergeam noi acolo la Valea Regilor pe vremea lu’ strabunicu’ si aia e, vrei, nu vrei, ia un loc si taci din gura.

Frumos, incalzit acolo, nu asa. Asta tot ragea de frig, are PTSD din Drumul Taberei, banuiesc, ca eu si Para ne scosesem toalele deja.

Cerem o scrumiera.

Ne sopteste baiatul “nu se poate, ca aici nu se fumeaza, aruncati pe jos”.

Aha. Vezi, e misto Romulania, sa moara Franta de glumesc – nu se poate, fa-o pe sestache, ca nu e voie. Asa da. Serios, nu fac caterinca, mie-mi plac astea.

Am aruncat pe jos, normal, ca niste oameni educati si toata lumea a fost fericita. Asta pana cand a inceput Parazitu sa arunce chistoacele in sticla goala de Corona, semn ca au cam intarziat sa i-o aduca pe urmatoarea. Ba, cum a inceput ala sa arunce chistoacele in sticla de bere, cum a venit inapoi baiatul “va dau o scrumiera?”

Eeee, vedeti ce va spuneam cu marlanii? Ca de asta avem nevoie? Vorbeam serios, nu era caterinca. Aia trebuie. Nu e voie? Ia sa vedem, daca aruncam chistoacele in sticla e voie, vine scrumiera? Oho, vine – si cu ce viteza!

Bine, eu i-am zis unei pizde “multumesc de scrumiera” cand a intins mana pe masa. Credeam ca ne da o scrumiera. Nu, ne dadea d-alea de mers la curve, banuiesc, nu stiu, n-am incercat sa sun. Da’ ma gandesc ca nu era comis-voiajor pentru tigari si astea, nu?

Na, vezi 3 barbati singuri acolo, nu-i banuiesti de poponareala, nu stii nici ca toti trei sunt casatoriti, hai sa le dam curve. Just. Intelegi, asa merge piata.

Din pacate, la punctul asta cam degenerase treaba, ca Bogdan, bietul de el, deja era pe la a patra bere si nu-i mai mergea bine mintea, incepuse s-o ia pe ulei cu UK si WWII si sustinea tampenii. Nu sa dai cu sticla-n el, da’ cat sa fie clar ca nu mai are rost sa discuti, ca i-au pus nasoale-n bere. Genul ala de “UK a fost importanta in WWII” si din astea. Da, coaie, sigur….nu vrei o cafeluta, ceva? Nu vroia. Plm. Asa ca ne-am strans catrafusele si-am plecat. A platit Para la primii, am platit eu la ceilalti si na, mi-a facut Para cinste cu un lasat “acasa” cu taxiul, ca el mergea dupa porumb, incolo; s-a mutat si el la casa-n pandemie, si-a bagat pula toata in apartament in lockdown. Ca sa vezi. Si normal ca, romulan fiind, i-am si cerut tigari – ca era doua noaptea, eu aveam 10 lei (pe ceilalti 10 ii lasasem spaga baiatului cu scrumiera) si totul era inchis. Pula mea, mai vedeai deschise doar superbet, maxbet si ceva numit Saormeria Baneasa. Stiti unde-i Saormeria Baneasa? Ca va fi trivia question in vreo 10 ani p-aici. E la Dimitrov, coaie. Sau, cum ii zice acum, Bulevardul Ferdinand.

Pula mea. Si-am fost in Romulania.

La plecare – ca na, ai venit, tre’ sa mai si pleci, stii cum e – a fost si mai amuzant.

De-nceput, controlul de securitate. Efectiv doar ma-ta lipsea de-acolo, ca-n rest era toata lumea. Da’ oamenii aveau masuri de securitate si anti-covid. De pilda, sa pastram o distanta de 1.5m intre persoane, cica.

Bine, ca nu era cazul, doamne-fereste.

Si-i de inteles. Ca daca era pe bune sa stam la 1.5m unul fata de celalalt, pai coada aia se ducea nu neaparat pana pe Ficusului, da’ macar pana la Iancu in Otopenis. Asa ca pula mea, am raspandit covidu’, daca e, aia e.

Sincer, nu prea inteleg eu rostul controlului de securitate. Ca pare asa, o gluma proasta. Adica, pula mea, eu oricum pic de fiecare data controlul, in sensul ca-s tras deoparte si verificat mai ca lumea. Nu c-as fi neaparat suspect de ceva, da’ stii cum e, scoti din buzunar cheile, scoti monede, scoti bricheta, da’ e mai greu sa scoti si implantul din botnita. Aia e, nu ma deranjeaza, ma mangaie si ei pe burta cu pisatul ala, il baga-n aparat, nu detecteaza ebola sau explozibil sau pula mea, da, drum bun. Da, muie si tie si lu’ ma-ta, asta e.

Dar altfel, am plecat legal – nevasta-mea cu trei sferturi din ce-aveau aia de vanzare care se termina in “de Sibiu”, de la afumaturi la pula mea, probabil cinci porci intregi, nu stiu. Cat despre mine, eu am respectat regulile, am plecat cu 10 cartuse de Parliament, ca orice om decent. Dar da, am scos laptopul din rucsac, sa nu fie probleme. Ca aia e, stii, sa nu fie laptopul in geanta, ca atunci e nasoala.

Daca nevasta-mea a plecat cu toata turma de Sibiu in bagaj, un nene i-a dat rusine, c-a iesit din aeroport, s-a asezat chill la o masa la Costa, unde-mi beam si eu cafeaua dupa zborul satanei si si-a intins masa cum se cuvine. Ceva gen margarina pe paine si astea, nu batai de joc. Si civilizat, cu masca pe barbie, nu in bataie de joc.

Si ah, da, nu mai e Mcdonaldsu’ ala basit la Obor. Fie-i tarana usoara si cavoul greu.

S-a uitat nevasta-mea la televizor. M-am uitat si eu, asa, pe la vreo 5 minute – cat sa vad vreo 8 reclame la superbet. Fara misto zic. Nevasta-mea cica a vazut o emisiune, visul la cheie. Si era o taranca basita p-acolo, ii murise ma-sa, ii murise barbatul, ii murise si ma-ta, banuiesc, cert e ca-i arsese si casa, statea intr-o odaie d-aia troglodita cu coispe copii, stiti genul ala de retardare emo buna de dat la “X au talent”.

Eh, si cica-n emisiunea aia haladita se strang tot felul de pulifrici d-aia care vor sa-si faca publicitate, ingineri, arhitecti, ghei d-aia cu decoratiuni interioare, ce sa mai, the whole shabang. Si o pun ei acolo de-un smen, sa-i faca parasutei o casa. Asa, ma-ntelegi, visul. La cheie. Ca doar nu la rosu. Da’ smenul – asta-mi explica nevasta-mea cu falca picata – era ca i-au pus aleia chestii d-alea art-deco-post-moderne sau pula mea, gen i-au facut o masa din lemn ars cu aparatu’ ala cu care faci meringue, daca stiti. Adica, sa nu fie carbonizat si pula mea, da’ asa, negru-ars. Cica sa-i aminteasca de casuta ei. Si nu numai aia, si-un tablou asa si-un album foto – inclusiv cu niste poze cu casa ei arzand. Cica asa, de amintire. Asa da, ba. Asa zic si eu sa dezvolti PTSD-ul, emisiune sponsorizata de colegiul psihologilor din Vascauti-Sat, banuiesc.

Pe partea mea, eu n-am vazut mare lucru la TV, doar cateva minute, cum am zis. Erau numai reclame la pariuri si medicamente, pariuri si medicamente. Bine, ca toate medicamentele erau de fapt suplimente alimentare, cica. De calmat nervii, de distrus wc-ul in trei acte, de drogat legal (alea cu magne-b-penis), din astea. Pariuri si droguri, baieti. Ce Columbia, ba, Romulania ruleaza fin.

In rest, zic ba, in apartamentu’ asta nu merge cu apa calda, e nasol, hai ca merg la ai mei si fac acolo un dus, aia e. Ma duc acolo, auzi, voi aveti apa calda? Da, mama, cum sa n-avem, avem, doar trebuie s-o lasi sa curga nitel, ca nea cutare a murit, nea pula mea s-a mutat, nea giani e in spital si, ma-ntelegi, dureaza sa vina apa calda pe coloana, ca nu o prea foloseste lumea. Normal, ca de obicei, ca asa a fost mereu. Si-am lasat-o si-am lasat-o. Tot rece era. Ma rog, vin sictirit din baie, renunt la dus, lasa ba, stau imputit, sunt intre ai mei, romani, astea, ce sens are sa epatez eu cu d-astea gen “nu vreau sa put”, nu?

Ma-ntreaba tata “pai, cum, gata, ai si facut dus?”. Zic nu, n-am facut, ca pula mea, e apa rece. Ah, zice el, pai tre’ s-o lasi sa curga. Cat, intreb, ca am lasat-o deja 10 minute, cat pula mea tre’ s-o las sa curga, pana plec? Zice nuuu, ma, acolo un minut-doua. Am lasat-o ba 10, nu e, tot rece vine, da-o-n pula mea.

Urat vorbesti, imi zice. Ihi. Hai ba ca-ti arat eu, ca nu stii nici sa dai drumu’ la apa. Si mergem acolo la baie, asa, in familie, sa-mi arate. Stii cum e, tatal care te-nvata, ca la orice varsta tot copil prostalau esti. Si da drumul la apa din nou, exact cum am facut si eu. Si tine mana acolo 30 de secunde si zice uite, gata, e calda. Pula mea, zice mintea mea in gandu’ ei, sa vezi ca de la cat am lasat-o eu sa curga, fix cand am inchis a venit apa calda, mai stii. Si zic bine, ia sa vedem, sa fac un dus. Bag mana sub apa – tot rece. Zic ba in pula mea, faci misto de mine, e rece apa. Pune si el mana “aaaa, pai asta nu-i rece, tata, asta-i calda, cu aia rece n-ai curaj sa te speli”.

Aha, zic, inchide-o, ca ma deranjeaza zgomotu’, n-are sens, hai c-am treaba. Nu e ba, hai ca nu-i asa de rece. Da, ma, zic, ai dreptate. Ca n-avea sens sa ma cert. Acum e mai calda. Da’ nu mai stau de dus, hai c-am treaba. Si se imbufneaza la mine “pai ba daca nu faci dus de ce dai drumu’ la apa, mai si platim”.

Adevaru’ asta e, copiii doar belele iti aduc – in special cand vin in vizita. De ce-as fi eu exceptia. Zic da, ma, ai dreptate, hai ca-ti las bani. Imi lasi pe pizda ma-tii, ce bani sa-mi lasi, ce crezi ca eu n-am bani, am ba bani, ca mi-au marit pensia. Si ma duce si-mi arata. Asa e, i-au marit pensia. Daca i-o mai tripleaza nitel face cam cat am dat si eu pe tigari gen. L-am felicitat. Bravo, tata. Asa da. Pai da, ba, ca eu am muncit.

Ihi…

Ce sa mai zic. Poate asta.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

5 Responses to “Live text da pa Romulanea”

  1. Orbu says:

    merg alte glume la ea, d-alea cu “doamna profesoara”, stiti ce zic?

    Pai salariu sigur au mai mic decât o profesoară.
    De 1000 de euro, cu tot cu diurne, nu angajezi profesionisti, stii ce zic? Cand zburai tu in adolescenta sa fii stewardesa chiar era o meserie apreciată ( de femei), nu era chiar ca un casier șef la supermarket.

    Zic nu, uite, poza.

    Poza aia e o sageata de ghidare. Daca iesi pe sus ai ghidaj( cam sumar, ce e drept, pana la punctul de care vorbea nenea ala si care e marcat). Daca iesi pe jos mai sunt din loc in loc alte ghidaje, si mai sumare, care te duc tot acolo, la etajul de sus al parcarii. Presupun ca doar ai iesit pe usa si ai ramas acolo.

    In fine, ai avut bulan ca au venit oricum, cand aterizez in Otopeni trebuie sa chem Uber “Select”, ca ailalti la “normal” – 3/5 cred ca stau sa faca bani din renuntari, nu din taximetrie.

  2. Manowar says:

    Bai, cred ca sunt bine ascunse, ca eu nu le-am vazut. Nu c-ar fi o tragedie.

    De venit, cred ca decid aia daca sa vina in functie de cursa. Ori la mine a facut vreo 70 de lei. Nu prea a avut nenea chef sa renunte.

  3. Orbu says:

    Probabil conteaza si asta, desi ultimele dati am platit intre 80 si 100 de lei pe “select” – banuiesc ca undeva tot in jur de 70 de lei ( trebuie ca ceva mai putin, ca nu mergem in centru, dar tot sunt vreo 20-25 km in functie de pe unde o apuca). Dar nu e problema ca renunta daca asta vor, ca e de inteles in modelul asta de business sa isi aleaga cursele asa cum si eu pot sa ii refuz, macar atâta.

    Problema e ca nu le refuza, sau renunță la ele, ci că nu vin pana nu renunti tu la cursa. Ca daca renunti tu dupa primele ( nu stiu cate) minute , isi iau ei 10 lei. Si ma doare in pula de aia 10 lei, problema e ca nu stiu daca vin sau nu ( ma rog, imi ia ceva timp sa observ ca nu se misca de pe loc si nu e ca lasa pe cineva) si pierd timp aiurea. Ultima oara pana sa ma prind ca la “Select” vin – presupun ca are treaba cu pretul mai mare, ca la masini nu e musai ceva select, atata ca nu sunt chiar ultimele tigai, am asteptat jumatate de ora dupa doua masini. La mine mi-au facut combinatia de trei ori, sotiei de 2 dar asteptari mai lungi.
    Si nu e ca vin inspre cursa si se razgandesc ca prind ceva mai bun, ca mpe undeva si pe asta pot s-o inteleg, sunt platiti prost, sunt plm.
    E ca nici nu intentioneaza sa se miste vreun metru. Doar iau cursa si stau acolo pana dai tu cancel, sau trece un timp oribil de lung si dau ei cancel si incearca la urmatorul, ca oricum daca trece timpul estimat si nu au ajuns stiu si ei ca poti sa iti ceri taxa de renuntare inapoi.

  4. Manowar says:

    Bai, nu stiu, ca n-am patit, asa ca nu pot sa-i acuz.

    De altfel, si daca pateam, ma durea fix inspre pula. Adica, OK, nu vii? No problem, pisi, lasa ca vine altul, ca nu sunt toti la fel de bogati. Fa tu pe smecherul acolo si mai bea o cafea si mai fumeaza o tigara in masina sau langa ea, bucura-te la aia 10 lei (cand ii primesti), no stress.

    Eu am fost mai lovit de partea cu apa aia calda care nu prea exista si mai putin de asta cu taximetristii.

  5. Orbu says:

    Nu e treaba de bani, e de timp. Si nu e treaba ca face unul asta. O fi venit foamea un pic mai tare acum, de la finalul anului trecut pana pe vara am observat chestia asta si nici macar nu era doar unu. Stateam si asteptam ca prostu, o data am mers direct la taxiurile alea de 3 lei jumate si muie Uber , ca n-am timp de saracia lor.

    La treaba cu apa, cam ciudat – nu ca nu e o data apa calda, ci ca pare endemic, daca la ai tai e asa continuu, bag seama ca anumite zone din oras se cam scufunda in saracie .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *