cand esti negresa si oricum ai un job de rahat in care estio un fel de servitor, atunci cand te baga cineva in seama parca esti in al 9-lea cer.
ca sa nu spun ca saraca probabil era si cam NF, ca tu spuneai la un moment dat ca in UK daca nu esti atent, aluneci si cazi intr-o pizda.
Cui plm ii mai pasa de romania?
Am vazut ca imi apar din ce in ce mai des clipuri anti-plecat din tara sau de reintors in tara. Am vazut doua doar in dimineata asta cat ma cacam. Ramane cum am zis cel mai mare dusman al romanilor care pleaca sunt tot romanii, ca doar pe aia ii poate fute grija de tine. In momentul in care o sa vad un clip in care imi zic aia ca ma cheama dealurile si padurile din romania zbor tot ce e romanesc din lista si nu imi e ruda sau ceva de genu.
Te-a văzut cu mutra simetrica, și te-a asociat cu latinii ei.
Eu după mecla ii recunosc pe ăștia cu care nu am tangenta la capitolul ADN-ul și din instinct nu vreau sa am a face cu ei. Nu știu de nu îmi plac by default bărbații blonzi cu ochi albaștri spre gri. Ma duce cu gândul la ochii peștelui fiert. Nu poți citi în ei nimic și parca sunt tot timpul în alerta.
La cafenea in Arlanda ceva asemănător am pățit. Zic ce vreau și mă întreabă femeia numele … Îți dai seama că ieșea nasol cu zis pe litere și tot un rahat ieșea, așa că mă uit în jur, caut inspirație timp de o secundă, îmi văd nevastă și zic: Helen. Și o aud: puteai totuși să zici Ellen. Următoarea întrebare dacă suntem români, de unde, nimicuri din ăstea. Cafeaua gratis că “nu dau de la mine”.
Nasoală cafeaua, dar când e gratis și oțetul e dulce.
La o combinație prin nord mă întreabă un broscar de unde sunt … că dacă sunt din Brazilia.
Nu știam dacă e vreo glumă obosită de n-o înțeleg eu și îi zic, sefule, or fi toți blonzi aici, dar așa țigan par? … Reacția a fost de omg omg ce am zis. Îl durea partea cu țigan (probabil) că el era clar mai negru ca mine. Mă luase că brazilienii bogați sunt mai albi cam ca mine și numele … Curiozitate lui s-a încheiat când am zis că-s din România. A venit un “aham” compătimitor și aia a fost.
Nu știu alții, dar niciodată nu am ascuns că-s din România și n-am simțit rușinea aia descrisă de unii și alții. Singura chestie e că nu vorbesc în română în spații publice. Și nu mă ascund de băștinași așa că și dacă aș vb nu ar ști nimeni ce limba e, ci de ai mei. ?
Ciaoo liviooo! Am macaronit niscaiva ani prin Broscaria! Mai pe la tara si pe la cafenelele de cartier atmosfera e vesnic relaxata, betivii locului te intampina mereu zambind, mamaie si tataie care isi plimba carucioarele de aschilopati sunt simpatici din prima clipa cand le dai binete.
Atitudinea asta de discount pentru un salut e ceea ce a mai ramas din umanitate in foarte multe locuri!
Italienii din sud is saraci dar mai caterinca decât nordicii bogati
Aici m-am oprit la un starfacx d-asta in mol sa o aștept pe doamna. Servea o grasa suedezoaica și cafeaua o făcea un indian parca. Asta numa un zâmbet, grasa acra cum ii sta bine unei lezbience. A făcut tipu greseala sa ii spună sa zâmbească sau ceva și aia imediat a pus picioru in prag “aici în Suedia nu le zici tu la femei ce sa faca”. Frumos la starfax
Atitudinea asta de discount pentru un salut e ceea ce a mai ramas din umanitate in foarte multe locuri!
Pretty much.
Deloc surprinzator, nu se aplica si cand dai de animale. Deja imi fac toti reducere pe-acolo, cu exceptia a doua pizde. Una e cioara-cioara. Alta e ceva jalnica din Europa de Est de undeva. Deja cand o vad acolo ma gandesc sa ma duc la Costa, lol.
Italienii din sud is saraci dar mai caterinca decât nordicii bogati
Pe tipa asta pute saracia si mai multe nu. In schimb si-a pus niste “urechi” de iepure la telefon. Serios, are o carcasa de-aia de telefon sclipitoare, cu urechi de iepure sus, la colturi. Ah, si ce-i cel mai amuzant, are pe home screen o poza cu un tip d-ala “lucrat” – genu’ cu patratele and shit. Ea fiind asa, pe la 1.60 si 100kg sau pula mea. Normal =)
Io am primit cafea moca la Pret cand mi-am luat un sandvis, era casiera romanca. Cred ca a fost un fel subtil de a ma invita la o cafea. N-am profitat.
Deja imi fac toti reducere pe-acolo, cu exceptia a doua pizde.
Pe care le inteleg. Si n-o spun la modul “da’ ce vrei, ba, sa-ti faca toata lumea reduceri doar ca le vorbesti frumos?”.Ci ca ele sunt la munca, nu la futut ( buha), ca si tine cand te intorci de la cafea.
Si le doare, probabil, in pula daca zambesti, vorbesti frumos, whatever. Ele-s platite (prost) sa faca si sa serveasca cafele si asta fac. Probabil ca nu le-ar putea pasa mai putin daca esti om, animal, robot, sau altceva.
La modul ca fie ca le vorbesc clientii frumos sau nu, semintele ( pe care le primesc in loc de salariu) acelasi gust are, nu vad plus-valoarea in faptul ca esti interesat “de viata lor”.
Si eu cre’ ca as fi tot ca alea #esteuropean
“Ele-s platite (prost) sa faca si sa serveasca cafele si asta fac.” din perspectiva ta. Daca au venit din cine stie ce fund de Europa, in UK au salariu baban.
Pe care le inteleg.
La modul ca fie ca le vorbesc clientii frumos sau nu, semintele ( pe care le primesc in loc de salariu) acelasi gust are, nu vad plus-valoarea in faptul ca esti interesat “de viata lor”.
Si eu cre’ ca as fi tot ca alea #esteuropean
Ma doare-n pula de viata lor si de reducerea lor. E doar politete.
Aaaa…. Eu cunosc un italian din tocul Italiei. Am ajutat 2 fete de la tara sa ajungă acolo, sa facă un ban ca îngrijitoare de bătrâni și una s-a îndrăgostit pe-acolo și vine cu italianul în concedii pe la tara, sa ajute la construirea casei pe care s-au apucat sa o construiască, ca el e de meserie ceva fabricant de pavelele. Și italianul e simpatic(seamana cu Dorin Mateut) și ii place foarte mult la tara la noi. Ii place sa meargă cu căruță, cu măgarul, sa vadă oile și culturile de cereale… Se baga la treaba, nu se încurcă și zice ca i-ar plăcea sa se mute în satul nostru. Prima data când a venit la tara a zis ca vrea sa îmi vadă pământurile, asa ca am sărit în mașină și am dat sa ieșim din sat. Mergând cu mașina îl vad pe asta ca saluta zambind toti moșii și babele care frecau duda pe la porți. I-am zis sa nu ii mai salute, ca aia sunt sălbatici și ca ii cunosc destul de bine încât sa pot spune ca lor li se pare ciudat sa fie salutați de un strain(tocmai salutase o baba ce-mi era rudă).
Am fost pe câmp, apoi pe la o casa în paragina a bunicului cu un teren în spatele ei cât un stadion și acolo o văzut tit felul de chestii. A văzut un car și ma întreabă câți bani vreau pe el. Eu, de colo, surprins, ca ce face cu el. Cică el face colecție de vechituri pe care le recondiționaeza și le pune prin casa și ca vrea sa umple carul cu ghivece cu flori. I-am zis ca e gratis, ca ma încurcă pe acolo, insa nu l-a luat pana acum, ca nu a avut loc. I-am mai dat de acolo o albie de lemn, de-aia, în care se facea baie, un hardau în care se storceau strugurii odată, cu niște cracane, un radio din ala, mare, tip lada, o manivela care îndoaie sarma în asa fel încât o poți împleti și face garduri de sarma și un fier de călcat.
II plac țuică de pruna și matele de porc la nebunie. Zicea în iarna asta sa ii vând matele de porc (el le zice “salami”) dar am zis ca nu se poate, ca risc sa ma ciomageasca al bătrân pentru asa ceva. Ii dau țuică de fiecare data, iar el îmi aduce ulei de măsline făcut de ai lui. Zice sa merg pe la el în concedii, ca are marea aproape… ?
Si eu sunt politicos by default, dar nu tin minte sa ma fi ales cu ceva benefcii materiale de la vanzatoare in afara de complimente, pupaturi in cur, atentie, promtitudine si chetii d astea. Foarte bine si asa, dar pana si treburile astea le primesc destul de rar. Ma rog, sunt politicos la modul superficial ca asa-s io, nu neaparat pentru a obtine ceva. Poate subconstient.
La mine sunt ceva probleme cu gura sloboda. Fara rautate si fara sa-mi dau seama jignesc de multe ori. Observ din cand in cand asta din reactiile interlocutorilor, sau cand sunt intrebat ulterior de apropiati de ce am fost uracios cu X, Y si cu Z. Nu imi dau seama cum reusesc, dar sunt mare performer la capitolul asta.
Cu maruntis (bani sau mici atentii) am tot obtinut de toate.
Dau ciubuc pentru a fi servit cu promptitudine. Imi place sa vad ca-s mereu cu ochii dupa mine si-s iuti ca focu. Doar cu politete nu obtin prea des mare lucru. Adica zambete, zambete, dar cand o caut din priviri sa-i cer ceva e cu ochii-n telefon. Peste 2 minute la fel. No apuca-te sa urli dupa ea. Altfel cand stie ca-i iese de-o chifla sta cu ochii pe tine pana si cand ii serveste pe altii.
Am primit in schimb cadouri peste cadouri de-a lungul anilor de la persoane cu care n-am avut deloc/aproape deloc tangenta. De exemplu am primit de la o singura persoana in decursul anilor cred ca peste 50 de parfumuri. Cam ieftinele si mainstream pentru ce situatie materiala are persoana respectiva, dar, plm, cica martoaga de dare nu se cauta-n dinti. Poate ca-i voi picura odata ca ar fi cazul sa nu se mai zgarceasca, bag un apropo ceva, o lovitura cu manta.
Ceasuri, cosmetice, haine, diverse. Multe nu-mi plac si le fac la randul meu cadou.
O vecina mi-a gatit fara sa-mi ceara nimic vreo cativa ani.
Cele mai recente cadouri cat de cat subtantiale: un laptop second primit toamna asta si un DSLR second hand complet primit de Craciun. Ambele destul de OK. Niste distrusi care s-au simtit bine pentru ca am stat de vorba cu ei 5 minute din an in Pasti. Cine stie ce drac de revelatie i-o fi palit dupa ce am stat de vorba. Cica i-am ajutat. Am refuzat initial cadourile, dar au insistat.
Sotia m-a urechiat, cica-s uracios si nu vreau sa vad partea buna. Pai ce parte buna sa vad? Niste sarantoci care n-au bani sa treaca strada mi-au facut cadouri de sute de euro pentru ca am palavragit din cand in cand cate 5 minute. Nu tin minte sa fi dat absolut nici un sfat, doar am palavragit la modu general. In loc sa dea copiilor lor ca n-au, ei imi dau mie, de parca n-as fi avut bani sa-i iau eu fiicei daca chiar asta voiam. Cretini.
Mna, ce sa zic, la cat mai multi din astia.
De Craciun, fie-mea bocea in fatza raftului cu jucarii dupa o pula rotunda (TM Manowar, ai intrat in istorie, trust me. :)) ). N-am vrut sa-i iau, ca prea multi bani cheltuiti si oricum aveam acasa. A bocit pana s-a oprit un nene langa ea si a scos 50 de lei si poftim, ia-ti chestia aia, Happy Holidays.
Nu m-am simtit prea bine, dar no.
Ce sa zic, multumesc tuturor celor care mi-au facut surprize placute. 🙂
“Si le doare, probabil, in pula daca zambesti, vorbesti frumos, whatever.”
Cat de acritura/ acrita sa fii, indiferent de bani, de sa nu simti ca ti se intinde un ranjet pe fata cand vezi un barbat frumos?! Nu sa vrei ceva de la el, da’ sa clatesti un ochi. Sau doar politicos, de nici sa nu mai vezi ca poate e cam uratel. Ce sa mai zic de doi in unu. 🙂 De parca au parte tot timpul de asa ceva si s-au plictisit de atata politete si zambete.
De Craciun, fie-mea bocea in fatza raftului cu jucarii dupa o pula rotunda (TM Manowar, ai intrat in istorie, trust me. :)) ). N-am vrut sa-i iau, ca prea multi bani cheltuiti si oricum aveam acasa. A bocit pana s-a oprit un nene langa ea si a scos 50 de lei si poftim, ia-ti chestia aia, Happy Holidays.
Nu mi se pare acceptabil. Ai ratat o ocazie de a o invata un pic despre viata si despre mandrie.
Chair imi place articolul si comentariile. Sunt interesante culture shock-urile cand te muti intr-o tara.
Nu am povesti asemanatoare din AT desi stau aici de aproape 5 ani. Nu te intreaba nici o barista/chelner ever cum iti merge ziua sau ce mai faci. Tot ce auzi e “Hallo!” si “Ce doriti?” nu au cultura de small-talk in situatii de genul. Poti sa faci small talk doar daca ii vezi ca sunt plictisiti altfel ii incurci de la munca.
Contrast mare fata de ce am vazut in UK si mai ales in US. Mi-a luat ceva pana m-am prins ca “Allright?” in UK si “How’s it going?” in US sunt doar forme de salut politicoase si nu le pasa sa le spui cum iti merge dar apreciaza cand ii intrebi si tu. O caserita intr-un supermarket in US mi-a complimentat accentul si a inceput sa ma intrebe de unde sunt si cum e Romania.
Daca era faina, primea si fara sa-mi faca ciorba.
Era o baba. Prima data credeam ca-i saraca, ma simteam o leaca naspa, asa ca am vrut sa-i dau bani. Dar s-a suparat rau. Aflasem ulterior ca o duce bine si n-am mai insistat. Mna, asta era placerea ei. Mai stateam la cate o poveste.
=====
Problema cu aruncatul (facutul cadourilor) e ca nu ai la cine sa dai ce vrei sa dai, atunci cand vrei sa dai. Ajunsesem sa trag eu de unul si de altul, sau sa mi-o iau peste mufa pentru ca am indraznit sa le ofer moca ceva.
De atunci ce nu imi trebuie pun la gunoi. Cineva va lua ce am aruncat. Ma doare-n pula cine e.
Sambata am avut o zi de rahat. Singura chestie pozitiva a fost doamna sofer de taxi care m-a condus acasa. Chiar am intrebat-o daca ar vrea sa fumam o tigara impreuna la destinatie. I-am lasat si bacsis si, cu ceva noroc, poate tot ea ma conduce pana la aeroport miercuri. Prezenta foarte placuta, mi-a ridicat moralul instant. ? E bun small-talkul facut cu cap!
@ Deria – Nu sunt eu Mary Poppins, dar Maonowar are dreptate. Ma mira ca ai acceptat banii.
Cat despre discountori pentru zambete, small talk si complimente cu vanzatorii – intr-o perioada numai pe discounturi din astea cumparam produsele care nu erau la reducere. E suficinet sa intrebi cateodata si daca ai si un zambet potrivit afli ca 10% sau chiar 20% nu e mare scofala.
Nu am povesti asemanatoare din AT desi stau aici de aproape 5 ani.
Am eu. Asta vara (~ 1 iunie) eram in Viena la un McDonalds, rontaiam ceva dulciuri asteptandu-l pe varu-meu sa viziteze Stefanplatz si sa plecam mai departe cu motocicletele. S-a asezat la masa mea o tipa (a intrebat daca e liber, etc) si s-a apucat sa imi povesteasca chestii in franceza si ulterior in engleza. Explicatia era simpla, era nascuta in Romania si plecata cand avea cativa ani, nu invatase niciodata limba ci direct germana.
Da, nu e o chelnerita, ci de-a dreptul o clienta. Cu chelnerite am avut experiente placute in US, mergeam seara cu un coleg sa mancam prin rotatie la cateva restaurante din zona, cred ca era a 3-a oara in 2 saptamani cand mergeam la restaurantul respectiv si colegul meu intarzia. O chelnerita a venit si mi-a tinut companie vreo 10 minute pana a venit colegul. Nu era nici grasa, nici stramba, average looking si numarul de telefon cu nu incepea cu 555 si nu i l-am cerut eu.
Fix la fel ni s-a întâmplat și nouă azi într-o pizzerie în Florenta.. Am primit un discount semnificativ. Faptul că poți să zâmbești și să vorbești frumos cu oamenii ajută întotdeauna.
Sa ma laud si eu :
Helsinki, un magazin de dulceturi, o tipa pe care am intrebat – o care ar fi cea mai bună dulceata, din vorba in vorba, ea din cehia, cred , patroana, ne-a dat 3 borcane la pret de 2.
Vilnius si Riga, la recepția din campinguri, studenți, ce lucrau acolo in vacanta. Din vorba in vorba, cum de unde sunteti, bla bla, 10 % discount.Cred ca si eu ma fac placut prin felul prietenos de a vorbi. Sa vezi la nemti ce seriosi si gomosi erau, da nu aveau discount.Cred ca nici nu ii interesa.
Si mai sunt. Pana la urma, nu e o mare economie, Ca exemplu, discount la un camping , pe zi, era de 3 euro.
Dar vorba cuiva, vorba dulce, mult aduce. Si face si bine .
Nu am povesti asemanatoare din AT desi stau aici de aproape 5 ani.
Cred ca te invarti prin locurile gresite…
Acu’ cativa ani, duceam pe cineva la aeroport in Viena, si undeva pe langa Kittsee, pe autostrada, la 4 noaptea, opresc la o benzinarie ca trebuia sa ma pis; l-am trezit din somn pe ghinionistul din tura de noapte, da’ sa vezi chestie, m-a intampinat zambind, direct cu “Hallo mein freund, wie kann ich helfen” (sau ceva de genu’; intelegi tu) desi era cu ochii carpiti de somn. Pula mea, eu veneam dintr-o tara mult salbatica in comportament – Cehia – am ramas socat un pic.
Si apoi am avut cateva ore de asteptat ca sa iau pe cineva de la aeroport; culmea, pe unde m-am invartit la o cafea, ceva, sa pierd vremea, toti la fel de politicosi si cu zambetul pe buze erau.
Cred ca tine de mediul in care ai crescut, pentru ca acu’ 2 ani, in Salzburg, la ceva McDonald’s de pe langa o benzinarie, unde (cred ca) toti angajatii erau (niste animale) din Romania (vorbeau/urlau intre ei in romaneste, m-am ferit sa zic si pas in romana, ca nu am vrut sa fiu asociat cu animalele alea) nu s-a gasit vreunu’ sa ma intampine si sa vorbeasca cu mine asa cum a vorbit DOMNUL ala pe care l-am trezit la 4 dimineata din somn…
@Adi, @Sabotor
Inseamna ca trebuie sa ma mut in Viena 🙂
Probabil pentru ca iesind in general in localurile din centru cu rulaj mare si la ore de varf, chelneritele/baristele nu au timp nici sa ofteze de munca, nici vorba de small talk.
Cand nimeresti intr-n local/moment cu putini clienti, cand personalul se plictiseste, evident mai au chef/timp de small talk.
@ChuckNorris
Am fost in Viena si-n locuri cu rulaj mare. Toti au fost politicosi si aveau timp si de small talk…
Totul e sa nu nimeresti animale din estul europei…
Sa vorbesti cu cleintii e altceva. In general daca esti politicos si ai skilluri sociale toti localnicii/clientii din cafenea vor raspunde pozitiv. Cel putin eu, in fiecare duminca cand ies la cafenea, intru in vorba cu 2-3 clienti. Imi plac câteodată reactiile lor cand aud ca sunt din Romania. 🙂
Faza cu animalele din Ro e o chestie interesanta. Nici Turcii de aici nu sunt asa de animale ca unii Ro. Cand am vizitat Berlin, am baut bere la un bar mic al unei turcoaice si dupa ce am intrat in vorba cu ea, i-am zis ca mi-e foame si mi-a adus o jumatate de pizza moca ca era ramadan. Great sucess!
Totusi, de la Austriecii care au vizitat Romania(Transilvania, nu Bucuresti) aud numai lucruri bune despre romani, ca toti sunt politicosi, omenosi etc. dar Romanii care ii intalnesc pe aici sunt intradevar cam animale si ma feresc de ei.
Asta imi spune ca au pleca in afara intai cei care au fost brutalizati de viata din Ro si au cautat una mai buna in afara cu orice pret numai sa scape de Ro dar au ramas marcati pe viata de viata dusa in acolo, de asta vezi numai animale.
@Adi, @Sabotor
Inseamna ca trebuie sa ma mut in Viena ?
…
Cand nimeresti intr-n local/moment cu putini clienti, cand personalul se plictiseste, evident mai au chef/timp de small talk.
Din ce am observat in general in SUA personalul e mult mai amabil decat in orice alt loc prin care am umblat. Nu neaparat prietenos, dar macar amabil, zambitor, etc. In unele locuri e mai prietenos, gen locuri secundare prin America de sud, prin Filipine, prin Orientul Mijlociu, dar in SUA nu prea am gasit locuri unde sa nu fie amabili, in schimb in Europa am gasit intr-o gramada de locuri. Prin Franta si Olanda chiar am avut vreo 2 schimburi de replici cu personalul acru (pe olandez l-a durut in basca, frantuzoaica s-a iritat cam rau), in general sunt destul de neutri si chiar reci. Americanii stiu ca “hospitality business” e despre hospitality, iar cu employment at will nu prea isi permit sa fie acri, olandezii sau francezii au mari dureri in cur de clienti ca joburile lor sunt protejate de legi si sindicate.
Unlock with Patreon
Cum e vorba aia, “cu miere prinzi mai multe muște decât cu oțet”?
Faci furori printre “nationalitatile” conlocuitoare! ???
In romarlania e invers, daca nu bagi si ceva tipsuri se uita la tine ca la ultimul fraier.
cand esti negresa si oricum ai un job de rahat in care estio un fel de servitor, atunci cand te baga cineva in seama parca esti in al 9-lea cer.
ca sa nu spun ca saraca probabil era si cam NF, ca tu spuneai la un moment dat ca in UK daca nu esti atent, aluneci si cazi intr-o pizda.
Cui plm ii mai pasa de romania?
Am vazut ca imi apar din ce in ce mai des clipuri anti-plecat din tara sau de reintors in tara. Am vazut doua doar in dimineata asta cat ma cacam. Ramane cum am zis cel mai mare dusman al romanilor care pleaca sunt tot romanii, ca doar pe aia ii poate fute grija de tine. In momentul in care o sa vad un clip in care imi zic aia ca ma cheama dealurile si padurile din romania zbor tot ce e romanesc din lista si nu imi e ruda sau ceva de genu.
Te-a văzut cu mutra simetrica, și te-a asociat cu latinii ei.
Eu după mecla ii recunosc pe ăștia cu care nu am tangenta la capitolul ADN-ul și din instinct nu vreau sa am a face cu ei. Nu știu de nu îmi plac by default bărbații blonzi cu ochi albaștri spre gri. Ma duce cu gândul la ochii peștelui fiert. Nu poți citi în ei nimic și parca sunt tot timpul în alerta.
La cafenea in Arlanda ceva asemănător am pățit. Zic ce vreau și mă întreabă femeia numele … Îți dai seama că ieșea nasol cu zis pe litere și tot un rahat ieșea, așa că mă uit în jur, caut inspirație timp de o secundă, îmi văd nevastă și zic: Helen. Și o aud: puteai totuși să zici Ellen. Următoarea întrebare dacă suntem români, de unde, nimicuri din ăstea. Cafeaua gratis că “nu dau de la mine”.
Nasoală cafeaua, dar când e gratis și oțetul e dulce.
La o combinație prin nord mă întreabă un broscar de unde sunt … că dacă sunt din Brazilia.
Nu știam dacă e vreo glumă obosită de n-o înțeleg eu și îi zic, sefule, or fi toți blonzi aici, dar așa țigan par? … Reacția a fost de omg omg ce am zis. Îl durea partea cu țigan (probabil) că el era clar mai negru ca mine. Mă luase că brazilienii bogați sunt mai albi cam ca mine și numele … Curiozitate lui s-a încheiat când am zis că-s din România. A venit un “aham” compătimitor și aia a fost.
Nu știu alții, dar niciodată nu am ascuns că-s din România și n-am simțit rușinea aia descrisă de unii și alții. Singura chestie e că nu vorbesc în română în spații publice. Și nu mă ascund de băștinași așa că și dacă aș vb nu ar ști nimeni ce limba e, ci de ai mei. ?
Nu e negresa, ma. E alba d-aia “bronzata”. Tiganca de Italia gen. Si pitica si grasa bine.
Ciaoo liviooo! Am macaronit niscaiva ani prin Broscaria! Mai pe la tara si pe la cafenelele de cartier atmosfera e vesnic relaxata, betivii locului te intampina mereu zambind, mamaie si tataie care isi plimba carucioarele de aschilopati sunt simpatici din prima clipa cand le dai binete.
Atitudinea asta de discount pentru un salut e ceea ce a mai ramas din umanitate in foarte multe locuri!
Italienii din sud is saraci dar mai caterinca decât nordicii bogati
Aici m-am oprit la un starfacx d-asta in mol sa o aștept pe doamna. Servea o grasa suedezoaica și cafeaua o făcea un indian parca. Asta numa un zâmbet, grasa acra cum ii sta bine unei lezbience. A făcut tipu greseala sa ii spună sa zâmbească sau ceva și aia imediat a pus picioru in prag “aici în Suedia nu le zici tu la femei ce sa faca”. Frumos la starfax
Pretty much.
Deloc surprinzator, nu se aplica si cand dai de animale. Deja imi fac toti reducere pe-acolo, cu exceptia a doua pizde. Una e cioara-cioara. Alta e ceva jalnica din Europa de Est de undeva. Deja cand o vad acolo ma gandesc sa ma duc la Costa, lol.
Pe tipa asta pute saracia si mai multe nu. In schimb si-a pus niste “urechi” de iepure la telefon. Serios, are o carcasa de-aia de telefon sclipitoare, cu urechi de iepure sus, la colturi. Ah, si ce-i cel mai amuzant, are pe home screen o poza cu un tip d-ala “lucrat” – genu’ cu patratele and shit. Ea fiind asa, pe la 1.60 si 100kg sau pula mea. Normal =)
Io am primit cafea moca la Pret cand mi-am luat un sandvis, era casiera romanca. Cred ca a fost un fel subtil de a ma invita la o cafea. N-am profitat.
Primește acces la forum?
Pe care le inteleg. Si n-o spun la modul “da’ ce vrei, ba, sa-ti faca toata lumea reduceri doar ca le vorbesti frumos?”.Ci ca ele sunt la munca, nu la futut ( buha), ca si tine cand te intorci de la cafea.
Si le doare, probabil, in pula daca zambesti, vorbesti frumos, whatever. Ele-s platite (prost) sa faca si sa serveasca cafele si asta fac. Probabil ca nu le-ar putea pasa mai putin daca esti om, animal, robot, sau altceva.
La modul ca fie ca le vorbesc clientii frumos sau nu, semintele ( pe care le primesc in loc de salariu) acelasi gust are, nu vad plus-valoarea in faptul ca esti interesat “de viata lor”.
Si eu cre’ ca as fi tot ca alea #esteuropean
“Ele-s platite (prost) sa faca si sa serveasca cafele si asta fac.” din perspectiva ta. Daca au venit din cine stie ce fund de Europa, in UK au salariu baban.
Ar fi o treaba.
Ma doare-n pula de viata lor si de reducerea lor. E doar politete.
Aaaa…. Eu cunosc un italian din tocul Italiei. Am ajutat 2 fete de la tara sa ajungă acolo, sa facă un ban ca îngrijitoare de bătrâni și una s-a îndrăgostit pe-acolo și vine cu italianul în concedii pe la tara, sa ajute la construirea casei pe care s-au apucat sa o construiască, ca el e de meserie ceva fabricant de pavelele. Și italianul e simpatic(seamana cu Dorin Mateut) și ii place foarte mult la tara la noi. Ii place sa meargă cu căruță, cu măgarul, sa vadă oile și culturile de cereale… Se baga la treaba, nu se încurcă și zice ca i-ar plăcea sa se mute în satul nostru. Prima data când a venit la tara a zis ca vrea sa îmi vadă pământurile, asa ca am sărit în mașină și am dat sa ieșim din sat. Mergând cu mașina îl vad pe asta ca saluta zambind toti moșii și babele care frecau duda pe la porți. I-am zis sa nu ii mai salute, ca aia sunt sălbatici și ca ii cunosc destul de bine încât sa pot spune ca lor li se pare ciudat sa fie salutați de un strain(tocmai salutase o baba ce-mi era rudă).
Am fost pe câmp, apoi pe la o casa în paragina a bunicului cu un teren în spatele ei cât un stadion și acolo o văzut tit felul de chestii. A văzut un car și ma întreabă câți bani vreau pe el. Eu, de colo, surprins, ca ce face cu el. Cică el face colecție de vechituri pe care le recondiționaeza și le pune prin casa și ca vrea sa umple carul cu ghivece cu flori. I-am zis ca e gratis, ca ma încurcă pe acolo, insa nu l-a luat pana acum, ca nu a avut loc. I-am mai dat de acolo o albie de lemn, de-aia, în care se facea baie, un hardau în care se storceau strugurii odată, cu niște cracane, un radio din ala, mare, tip lada, o manivela care îndoaie sarma în asa fel încât o poți împleti și face garduri de sarma și un fier de călcat.
II plac țuică de pruna și matele de porc la nebunie. Zicea în iarna asta sa ii vând matele de porc (el le zice “salami”) dar am zis ca nu se poate, ca risc sa ma ciomageasca al bătrân pentru asa ceva. Ii dau țuică de fiecare data, iar el îmi aduce ulei de măsline făcut de ai lui. Zice sa merg pe la el în concedii, ca are marea aproape… ?
Cateodata poti sa faci foarte multe cu un zambet si cateva cuvinte frumoase.
@ super_fotbal – mi-ai citit gandurile despre Romania 🙂
Da, un zambet, o politete fac bine la psihic si trece ziua mai usor, daca altceva nu.
Si eu sunt politicos by default, dar nu tin minte sa ma fi ales cu ceva benefcii materiale de la vanzatoare in afara de complimente, pupaturi in cur, atentie, promtitudine si chetii d astea. Foarte bine si asa, dar pana si treburile astea le primesc destul de rar. Ma rog, sunt politicos la modul superficial ca asa-s io, nu neaparat pentru a obtine ceva. Poate subconstient.
La mine sunt ceva probleme cu gura sloboda. Fara rautate si fara sa-mi dau seama jignesc de multe ori. Observ din cand in cand asta din reactiile interlocutorilor, sau cand sunt intrebat ulterior de apropiati de ce am fost uracios cu X, Y si cu Z. Nu imi dau seama cum reusesc, dar sunt mare performer la capitolul asta.
Cu maruntis (bani sau mici atentii) am tot obtinut de toate.
Dau ciubuc pentru a fi servit cu promptitudine. Imi place sa vad ca-s mereu cu ochii dupa mine si-s iuti ca focu. Doar cu politete nu obtin prea des mare lucru. Adica zambete, zambete, dar cand o caut din priviri sa-i cer ceva e cu ochii-n telefon. Peste 2 minute la fel. No apuca-te sa urli dupa ea. Altfel cand stie ca-i iese de-o chifla sta cu ochii pe tine pana si cand ii serveste pe altii.
Am primit in schimb cadouri peste cadouri de-a lungul anilor de la persoane cu care n-am avut deloc/aproape deloc tangenta. De exemplu am primit de la o singura persoana in decursul anilor cred ca peste 50 de parfumuri. Cam ieftinele si mainstream pentru ce situatie materiala are persoana respectiva, dar, plm, cica martoaga de dare nu se cauta-n dinti. Poate ca-i voi picura odata ca ar fi cazul sa nu se mai zgarceasca, bag un apropo ceva, o lovitura cu manta.
Ceasuri, cosmetice, haine, diverse. Multe nu-mi plac si le fac la randul meu cadou.
O vecina mi-a gatit fara sa-mi ceara nimic vreo cativa ani.
Cele mai recente cadouri cat de cat subtantiale: un laptop second primit toamna asta si un DSLR second hand complet primit de Craciun. Ambele destul de OK. Niste distrusi care s-au simtit bine pentru ca am stat de vorba cu ei 5 minute din an in Pasti. Cine stie ce drac de revelatie i-o fi palit dupa ce am stat de vorba. Cica i-am ajutat. Am refuzat initial cadourile, dar au insistat.
Sotia m-a urechiat, cica-s uracios si nu vreau sa vad partea buna. Pai ce parte buna sa vad? Niste sarantoci care n-au bani sa treaca strada mi-au facut cadouri de sute de euro pentru ca am palavragit din cand in cand cate 5 minute. Nu tin minte sa fi dat absolut nici un sfat, doar am palavragit la modu general. In loc sa dea copiilor lor ca n-au, ei imi dau mie, de parca n-as fi avut bani sa-i iau eu fiicei daca chiar asta voiam. Cretini.
Mna, ce sa zic, la cat mai multi din astia.
>>O vecina mi-a gatit fara sa-mi ceara nimic vreo cativa ani.
Dar…a primit?
😉
De Craciun, fie-mea bocea in fatza raftului cu jucarii dupa o pula rotunda (TM Manowar, ai intrat in istorie, trust me. :)) ). N-am vrut sa-i iau, ca prea multi bani cheltuiti si oricum aveam acasa. A bocit pana s-a oprit un nene langa ea si a scos 50 de lei si poftim, ia-ti chestia aia, Happy Holidays.
Nu m-am simtit prea bine, dar no.
Ce sa zic, multumesc tuturor celor care mi-au facut surprize placute. 🙂
“Si le doare, probabil, in pula daca zambesti, vorbesti frumos, whatever.”
Cat de acritura/ acrita sa fii, indiferent de bani, de sa nu simti ca ti se intinde un ranjet pe fata cand vezi un barbat frumos?! Nu sa vrei ceva de la el, da’ sa clatesti un ochi. Sau doar politicos, de nici sa nu mai vezi ca poate e cam uratel. Ce sa mai zic de doi in unu. 🙂 De parca au parte tot timpul de asa ceva si s-au plictisit de atata politete si zambete.
Nu mi se pare acceptabil. Ai ratat o ocazie de a o invata un pic despre viata si despre mandrie.
Chair imi place articolul si comentariile. Sunt interesante culture shock-urile cand te muti intr-o tara.
Nu am povesti asemanatoare din AT desi stau aici de aproape 5 ani. Nu te intreaba nici o barista/chelner ever cum iti merge ziua sau ce mai faci. Tot ce auzi e “Hallo!” si “Ce doriti?” nu au cultura de small-talk in situatii de genul. Poti sa faci small talk doar daca ii vezi ca sunt plictisiti altfel ii incurci de la munca.
Contrast mare fata de ce am vazut in UK si mai ales in US. Mi-a luat ceva pana m-am prins ca “Allright?” in UK si “How’s it going?” in US sunt doar forme de salut politicoase si nu le pasa sa le spui cum iti merge dar apreciaza cand ii intrebi si tu. O caserita intr-un supermarket in US mi-a complimentat accentul si a inceput sa ma intrebe de unde sunt si cum e Romania.
That lesson was taught afterwards. 🙂
Daca era faina, primea si fara sa-mi faca ciorba.
Era o baba. Prima data credeam ca-i saraca, ma simteam o leaca naspa, asa ca am vrut sa-i dau bani. Dar s-a suparat rau. Aflasem ulterior ca o duce bine si n-am mai insistat. Mna, asta era placerea ei. Mai stateam la cate o poveste.
=====
Problema cu aruncatul (facutul cadourilor) e ca nu ai la cine sa dai ce vrei sa dai, atunci cand vrei sa dai. Ajunsesem sa trag eu de unul si de altul, sau sa mi-o iau peste mufa pentru ca am indraznit sa le ofer moca ceva.
De atunci ce nu imi trebuie pun la gunoi. Cineva va lua ce am aruncat. Ma doare-n pula cine e.
Sambata am avut o zi de rahat. Singura chestie pozitiva a fost doamna sofer de taxi care m-a condus acasa. Chiar am intrebat-o daca ar vrea sa fumam o tigara impreuna la destinatie. I-am lasat si bacsis si, cu ceva noroc, poate tot ea ma conduce pana la aeroport miercuri. Prezenta foarte placuta, mi-a ridicat moralul instant. ? E bun small-talkul facut cu cap!
Tot ce a invatat din asta e ca daca plange, face scandal si bate din picior, cineva ii va da ceva. Are pe jumatate dreptate.
@ Deria – Nu sunt eu Mary Poppins, dar Maonowar are dreptate. Ma mira ca ai acceptat banii.
Cat despre discountori pentru zambete, small talk si complimente cu vanzatorii – intr-o perioada numai pe discounturi din astea cumparam produsele care nu erau la reducere. E suficinet sa intrebi cateodata si daca ai si un zambet potrivit afli ca 10% sau chiar 20% nu e mare scofala.
Mnu.
Am eu. Asta vara (~ 1 iunie) eram in Viena la un McDonalds, rontaiam ceva dulciuri asteptandu-l pe varu-meu sa viziteze Stefanplatz si sa plecam mai departe cu motocicletele. S-a asezat la masa mea o tipa (a intrebat daca e liber, etc) si s-a apucat sa imi povesteasca chestii in franceza si ulterior in engleza. Explicatia era simpla, era nascuta in Romania si plecata cand avea cativa ani, nu invatase niciodata limba ci direct germana.
Da, nu e o chelnerita, ci de-a dreptul o clienta. Cu chelnerite am avut experiente placute in US, mergeam seara cu un coleg sa mancam prin rotatie la cateva restaurante din zona, cred ca era a 3-a oara in 2 saptamani cand mergeam la restaurantul respectiv si colegul meu intarzia. O chelnerita a venit si mi-a tinut companie vreo 10 minute pana a venit colegul. Nu era nici grasa, nici stramba, average looking si numarul de telefon cu nu incepea cu 555 si nu i l-am cerut eu.
Fix la fel ni s-a întâmplat și nouă azi într-o pizzerie în Florenta.. Am primit un discount semnificativ. Faptul că poți să zâmbești și să vorbești frumos cu oamenii ajută întotdeauna.
Sa ma laud si eu :
Helsinki, un magazin de dulceturi, o tipa pe care am intrebat – o care ar fi cea mai bună dulceata, din vorba in vorba, ea din cehia, cred , patroana, ne-a dat 3 borcane la pret de 2.
Vilnius si Riga, la recepția din campinguri, studenți, ce lucrau acolo in vacanta. Din vorba in vorba, cum de unde sunteti, bla bla, 10 % discount.Cred ca si eu ma fac placut prin felul prietenos de a vorbi. Sa vezi la nemti ce seriosi si gomosi erau, da nu aveau discount.Cred ca nici nu ii interesa.
Si mai sunt. Pana la urma, nu e o mare economie, Ca exemplu, discount la un camping , pe zi, era de 3 euro.
Dar vorba cuiva, vorba dulce, mult aduce. Si face si bine .
Cred ca te invarti prin locurile gresite…
Acu’ cativa ani, duceam pe cineva la aeroport in Viena, si undeva pe langa Kittsee, pe autostrada, la 4 noaptea, opresc la o benzinarie ca trebuia sa ma pis; l-am trezit din somn pe ghinionistul din tura de noapte, da’ sa vezi chestie, m-a intampinat zambind, direct cu “Hallo mein freund, wie kann ich helfen” (sau ceva de genu’; intelegi tu) desi era cu ochii carpiti de somn. Pula mea, eu veneam dintr-o tara mult salbatica in comportament – Cehia – am ramas socat un pic.
Si apoi am avut cateva ore de asteptat ca sa iau pe cineva de la aeroport; culmea, pe unde m-am invartit la o cafea, ceva, sa pierd vremea, toti la fel de politicosi si cu zambetul pe buze erau.
Cred ca tine de mediul in care ai crescut, pentru ca acu’ 2 ani, in Salzburg, la ceva McDonald’s de pe langa o benzinarie, unde (cred ca) toti angajatii erau (niste animale) din Romania (vorbeau/urlau intre ei in romaneste, m-am ferit sa zic si pas in romana, ca nu am vrut sa fiu asociat cu animalele alea) nu s-a gasit vreunu’ sa ma intampine si sa vorbeasca cu mine asa cum a vorbit DOMNUL ala pe care l-am trezit la 4 dimineata din somn…
@Adi, @Sabotor
Inseamna ca trebuie sa ma mut in Viena 🙂
Probabil pentru ca iesind in general in localurile din centru cu rulaj mare si la ore de varf, chelneritele/baristele nu au timp nici sa ofteze de munca, nici vorba de small talk.
Cand nimeresti intr-n local/moment cu putini clienti, cand personalul se plictiseste, evident mai au chef/timp de small talk.
@ChuckNorris
Am fost in Viena si-n locuri cu rulaj mare. Toti au fost politicosi si aveau timp si de small talk…
Totul e sa nu nimeresti animale din estul europei…
Sa vorbesti cu cleintii e altceva. In general daca esti politicos si ai skilluri sociale toti localnicii/clientii din cafenea vor raspunde pozitiv. Cel putin eu, in fiecare duminca cand ies la cafenea, intru in vorba cu 2-3 clienti. Imi plac câteodată reactiile lor cand aud ca sunt din Romania. 🙂
Faza cu animalele din Ro e o chestie interesanta. Nici Turcii de aici nu sunt asa de animale ca unii Ro. Cand am vizitat Berlin, am baut bere la un bar mic al unei turcoaice si dupa ce am intrat in vorba cu ea, i-am zis ca mi-e foame si mi-a adus o jumatate de pizza moca ca era ramadan. Great sucess!
Totusi, de la Austriecii care au vizitat Romania(Transilvania, nu Bucuresti) aud numai lucruri bune despre romani, ca toti sunt politicosi, omenosi etc. dar Romanii care ii intalnesc pe aici sunt intradevar cam animale si ma feresc de ei.
Asta imi spune ca au pleca in afara intai cei care au fost brutalizati de viata din Ro si au cautat una mai buna in afara cu orice pret numai sa scape de Ro dar au ramas marcati pe viata de viata dusa in acolo, de asta vezi numai animale.
Din ce am observat in general in SUA personalul e mult mai amabil decat in orice alt loc prin care am umblat. Nu neaparat prietenos, dar macar amabil, zambitor, etc. In unele locuri e mai prietenos, gen locuri secundare prin America de sud, prin Filipine, prin Orientul Mijlociu, dar in SUA nu prea am gasit locuri unde sa nu fie amabili, in schimb in Europa am gasit intr-o gramada de locuri. Prin Franta si Olanda chiar am avut vreo 2 schimburi de replici cu personalul acru (pe olandez l-a durut in basca, frantuzoaica s-a iritat cam rau), in general sunt destul de neutri si chiar reci. Americanii stiu ca “hospitality business” e despre hospitality, iar cu employment at will nu prea isi permit sa fie acri, olandezii sau francezii au mari dureri in cur de clienti ca joburile lor sunt protejate de legi si sindicate.