Mi-am vazut colegii de clasa. Pe facebook.

A facut A. o lista cu aia. Gen numele si linku’ catre facebook. M-am dus sa vad si eu ce fac aia (la modul ala, inca in dubii daca sa ma prezint sau nu p-acolo).

Primii 9 la care m-am uitat suna cam asa:

I. are 2 boraci urati ca ea si sotul. Posteaza pe facebook d-alea cu “daca dai share la poza asta cu pantofi, poti castiga o pereche de pantofi”.

B. are facebooku’ plin ochi de #rezist, USR, alea. Dar inca mai are par si zambeste-n poza. Era un tip OK. Cam tocilar speriat de bombe – gen un metru si-un snitel cu ochelari – dar OK.

V. are poze cu el si o groaza de copii – vreo 20 – care joaca sah and shit.

A. (alta) are poze cu ea. E cu “mandru ca sunt roman”. Posteaza retete de rulouri de cartofi cu umplutura de ciuperci (???). Sub, o poza cu un bilet de avion, ca merge-n vacanta. Sub, a participat la un concurs: care luna are 28 de zile? Peste 80% din oameni raspund gresit!

C. zambeste cu botu’-nchis in toate pozele. Bine, n-ajuta faptul ca n-are dinti in gura. Gen deloc. Crack, meth, alea.

T. arata tot calcat de tren. Tot cu privirea aia trista de animalul haituit. Dar e avocat and shit si are o poza cu el cu un borac in brate, aproape la fel de urat ca el.

M. – primul coleg de banca (am schimbat) e singuru’ care pare sa se fi descurcat bine. E in ceva pozitie de conducere la o corporatie mare. De asteptat de la el – era un tocilar sinistru. Mi se pare corect sa primeasca si ceva pentru asta. Era mai bine daca nu arata ca un hemoroid chel. Pentru ca e chel si forma capului te duce cu gandul la niste episoade din Star Trek. Astuia i-as cumpara o bere, ca m-a “imbolnavit” de calculatoare. Bine, el doar se juca pe el, nimic altceva, da’ fara intamplarea aia, cine stie, poate caram caramizi pe santier si-acum. In mod ironic, e unul din putinii care nu par sa aiba nevoie sa le cumpere altii berea.

O. are numai poze cu ochelari de soare. In toate pozele poarta ochelari de soare. E fucking iarna afara si viscoleste si-i intuneric, dar ea poarta ochelari de soare. De inteles, totusi – avea niste ochi bulbucati de broscoi constipat si pe vremea aia. Efectiv nu te puteai uita la ea fara sa fugi plangand dupa ma-ta.

G. e in continuare pe la ceva legat de Consiliul Europei, unde l-a bagat ma-sa pe pile acum multi ani. Sa moara Franta si Justitia, ma-sa e dovada vie a faptului ca-i pe bune treaba aia cu “Ce face femeia cu curul nu fac 10 barbati cu capul”. Serios.

Nu m-am mai uitat la restul. N-avea rost. Altfel, cam toti sunt grasi bine (si femeile si barbatii) si aproape toti arata calcati de tren pe muie (in special femeile, da’ nici cu barbatii nu mi-e rusine; doar ca aia reusesc cumva sa nu arate complet dezastruos). Si cam toti se-ascund in poze pe facebook. Pun poze cu copiii (una singura are un copil care arata normal, restu’ sunt pociti in pula mea, parca au fost dati cu fata de perete), poze cu pisoiasi, poze cu citate neamuzante, poze cu cacaturi (de)motivationale si cam atat. Iar cand ii vezi intr-o poza ratacita, intelegi de ce nu-si pun mecla nici macar pe facebook.

Oh, well. Ma mai gandesc, da’ am senzatia ca nu prea am la ce sa ma gandesc. Poate ies mai bine daca ma duc sa o vad pe A. la o cafea – in Londra sau in Paris, cum s-o nimeri (ea e stabilita-n Franta). Nu de alta, da’ de vazut, i-am cam vazut p-astia. Si de discutat, am impresia ca nu prea-i cazul. Ar putea fi amuzant. Ar putea fi. Da’ nu stiu daca o sa ma duc sa aflu daca o sa si fie.

Probabil ca nu.

Se uita Ondilol mai devreme la o poza unei colege. Ia o privire oripilata, se uita la mine si intreaba “asta-i de varsta ta?????!??!????”. Mda. Mda, e. Timpul trece si nu iarta. Mai ales cand nici n-ai pornit prea binecuvantat pe partea cu genetica. Mda, ma duc sa mai trag nitel de greutatile alea…