24 Responses to “Micii producatori sunt niste mici idioti”

  1. Adi says:

    O prietena a pus un anunt pe FB pentru miere facuta de cineva din familie, vreo 30 lei per borcan de 800ml. In 2 zile am vazut raspunsuri de la vreo 10 persoane care au cumparat vreo 20-30 de borcane. Asta doar la prieteni de-ai ei, fara reclama, fara costuri. Dupa vreo 2 saptamani cand a mai intrebat cineva de miere zicea ca pana la urmatoarea recolta nu mai are nici macar un borcan, nu stiu cati or mai fi cumparat fara sa apara pe FB (mesaje private, telefon, vorbit pe la ea pe la serviciu), dar a epuizat productia pe 2017 in mai putin de 2 saptamani.

    Se poate, daca vrei, chiar si fara magazin online. E suficient sa nu fii extrem de prost.

  2. Manowar says:

    Da, merge si pe fb (marketplace sau grupurile de prieteni). Dar nu ziceam neaparat de miere(care se da mai usor pe fb decat s-ar da niste vibratoare cu zimti, sa zicem) ci de orice produs.

  3. Redoo says:

    Asociere intre micii producatori??romanul a inventat vorba aia cu, lucru amestecat miroase a kkt. Deci, n-o sa vezi prea curand asa ceva. Acum ceva vreme ziceau pe la tv ca au venit niste nordici sa cumpere niste multe tone de pepeni de la Dabuleni. Aia din Dabuleni trebuiau sa faca un singur lucru…o asociere pe o hartie si sa puna toti pana faceau tonele respective…au avut un an la dispozitie si au facut pula..cand filmau astia, pepenarii de la Dabuleni asteptau pe marginea drumului sa vina tiganii cu 50 de bani pe kg..A..on line..pai plm, mare pafte dintre astia de vand miere nu au nici macar certificatul ala de producator si tu vrei sa-i bagi la procesatorul de plati.

  4. Rads says:

    vrei sa-i bagi la procesatorul de plati.

    Nimeni nu iti cere niciun certificat pentru Paypal! Si nici pe olx din cate stiu eu.

  5. alex.x3s says:

    cam toti aia de la tara care au pus mana pe altceva in afara de sapa sau alte obiecte strict legate de productia agricola si-au cam luat zborul la oras facand cariere in meseriile respective bidineaua, trafaletul, mistria, betoniera..
    ai de-au pus mana pe calculator nu mai sunt producatori agricoli
    nu de alta da-i cam grea viata la tara, nu-i cum se spune prin bancuri, poezii, povesti
    si filme

  6. Manowar says:

    nu de alta da-i cam grea viata la tara, nu-i cum se spune prin bancuri, poezii, povesti
    si filme

    …asa ca si-o fac si mai grea conducand 60km si platind 50 de lei ca sa vanda de 70 de lei?

  7. animaloo says:

    nu intelegi tu. Ei sunt tarani liberi. Puternici. Care nu sunt de acord cu sclavia tehnologiei.
    mda. nu pot sa scriu mai mult ca ma ia cu ras. Ma bed

  8. Deria says:

    O poza cu borcanul de 500 ml, va rog.

    25 la mine kg-ul de miere, de la producator.

  9. Marcel Mares says:

    Sunt cetățeni suverani!

  10. Orbu says:

    Modelul pe care îl propui ( mă refer la ăla offline ) cu creat ceva market/piață/ punct de vânzare de mai multi mici producători a falimentat de ceva vreme, din pricina faptului că în general calitatea e mai proastă decât ceea ce găsești într-un supermarket, iar atunci când nu e proastă, micii producători sunt cat se poate de idioți.

    Când m-am mutat in București, găseam că e util sa locuiesc in zone cu piețe, nu că Piața Romană, ci mai degrabă ca Piața Obor, fix pentru aspectul ăsta. Fiind țăran, voiam să cumpăr de la “ai mei”, că fraier fiind, îmi imaginam că toți țăranii sunt ca mama și ca tata .
    Știu, desigur, că toate piețele erau până peste cap pline de en-gross-isti, de fapt, majoritatea țigani cu apucături specifice, unii mai abili care chiar angajau țărani să le vândă marfa. Dar atâta lucru poate discerne și ochiul meu și nu aveam probleme in a identifica țăranii aia pe bune, care aveau un business de familie, unii preluau evident marfa și de la alții din zona lor. Cum ar veni țărani întreprinzători. Dar toți, unul mai prost că celălalt în ale comerțului.
    Și fiind în piață treceam și pe la băcănie și pe la carmangeria vreunui producător să cumpăr chestii proaspete. Cu surprizele de rigoare evident.
    Am fost și îmi piețe mai mici unde en-gross-istii nu erau atât de prezenți. Cu cât mai mulți producători in a piață, cu atât mai mică era calitatea.

    Am renunțat să mai trec prin piețe scârbit de ei și de tarele lor prin 2010 și nici nu mai vreau să aud de așa ceva: un spațiu unde se aduna mai mulți mici producători să vândă orice.
    Din păcate piața din România face ca combinația câștigătoare să fie nefericită, pentru că e acolo unde prețul minim se intersectează cu calitatea cea mai proastă și cu tentativa de a păcăli. Orice altă combinație agregată nu are nici destui clienți dispuși să plătească prețul corect , nici destui producători serioși, de aici și zicala de care amintește Redoo.
    De aproape fiecare dată de care mergeam la o chestie din asta micuță, fie piață, fie aprozar de cartier să cumpăr ceva aveam aceeași experiență și aceleași discuții.
    Exemplu random, înlocuiți produsele cu ce vreți.
    Cartofii mai mari și mai frumoși așezați întotdeauna în față servirea se face începând din spate, unde erau inclusiv produse nevandabile. Cum ar veni, hai să ne prefacem că îți vând de calitatea a I-a, dar de fapt ia aici niste ciurucuri. Ca și cum eu sunt retardat sau orb.
    Și tentative unele mai lamentabile decât altele de a fura la cântar. Pula mea, nici un cântar mânărit calumea nu ai, trebuie să mă prefac că nu te-am văzut; pula mea, nu pot.

    Sau, cum nu mă uit la ce pui în pungă cum, pac bagi un cartof stricat. Gen, pe bune, mă ?
    Și eu sunt ăla care ar trebui să îți respect munca ta, căca-m-aș în ea?

    Și ori de câte ori le spuneam de la obraz să facă bine să îmi servească produse calitative că nu plătesc ciurucuri ajungeam la veșnica discuție că “la banii ăștia, ce vrei ?!” în condițiile în care cumpăram mereu la prețurile afișate de ei, nu am negociat vreodată vreun preț cu vreun producator, nici când eram sărac.

    Oriunde am ajuns într-un loc unde s-au asociat mai multi mici producători, sau s-au adunat să vândă ceva, să zicem târguri săptămânale din comune, am putut discerne că fără supravegherea și impunerea unui nivel calitativ se formează așa o cârdășie intru rele practici, “că altfel nu vinzi” .

    Mai onorabili ajung să fie samsarii.
    De aia lucrul amestecat chiar miroase a căcat in Romania, că e prea mult căcat și foarte probabil că într-un amestec să fie măcar puțin și din ăla, care pe urmă strică “petrecerea” pentru toată lumea.

    Iar aia cu internetul merge, desigur, și știu că ți se pare simplă treaba cu cumpărat domeniu, hosting și menținut un WordPress sau ceva, și mie, dar pentru cei mai mulți oameni e complicat și nici nu s-ar angaja la ceva gen 10-20 de euro pe lună costuri incluzând ceva minisuport. Sunt din alt timp și nu înțeleg modelul, eventual recurg la site-uri de anunțuri, eventual gratuite , ca OLX , care are însă o reputație în creștere a unui loc unde îți iei sau poți da țepe cu brio, necum să poți să îți construiești reputația afacerii tale.

    Altfel, da, unii cu mici întreprinderi individuale chiar urmează modelul asta și nu sunt ei ăia care se plâng pe Facebook că nu cumpără turiștii de la ei.

    Și da, în România, turistul cu mașina, ăla care mwrge la băi la Călimănești, se întoarce cu ceva roți de cașcaval și miere de la ăia, eventual două farfurii de lut desperecheate de la meșterii din Horezu, cele mai multe fake, sau de calitate proastă, că deh, tentația chilipirului, brânza maturată în lemn de brad se mai întâmplă că mai are și un pic de aracet, să se țină, că deh, la banii ăia, la fel și în alte puncte turistice de unde românii cumpără pălincă și ce-o mai fi, că nu le mai știu pe toate.

  11. Laur says:

    “ochiul de apicultor ii spune ca n-are urme de polen sau capaceala”… si clientul de unde PLM sa stie asta? Ca el vede ca la Kaufland ia mierea de 1 kg la 20 de lei si are acelasi gust.

    Suntem totusi in tara in care, daca vrei sa cumperi ceva si cauti pe google, iti apar intai ofertele cu “cel mai ieftin”, “cel mai bun pret”, abia pe pagina 3 incepi sa gasesti produsele de calitate.

  12. Manowar says:

    Iar aia cu internetul merge, desigur, și știu că ți se pare simplă treaba cu cumpărat domeniu, hosting și menținut un WordPress sau ceva, și mie, dar pentru cei mai mulți oameni e complicat și nici nu s-ar angaja la ceva gen 10-20 de euro pe lună costuri incluzând ceva minisuport.

    Omule, tipul ala zice ca a mers 60 km (din asta, o sa presupun ca s-a si intors; adica 120 km; presupunand un consum mediu de 10%, discuti de 12 litri de benzina, da’ hai sa zicem 10, ca poate are o masina mai noua, mira-m-as)

    Daca am inteles eu bine, benzina e un euro pe litru in Romania. Asta inseamna ca a dat 10 euro pe drumul ala. Pe langa aia, a mai dat 50 de lei pe nu stiu ce “loc”. Adica alti 10-12 euro (plm, efectiv mi-e lene sa verific cursul euro, era vreo 4 lei sau ceva).

    OK. Omul ala a dat 20 de euro intr-o zi. Si ti se pare mult 10-20 de euro pe luna? Chiar asa, nici macar matematica de clasa a treia nu putem…?

    Si, sigur, inteleg ca lui Gheorghe de 60 de ani i se pare complicat wordpress sau pula mea. Dar coaie, ai coispe site-uri care-ti pun la dispozitie templates. Doar pui pozele tale si textul tau si gata, solved. Dar hai, poate si asa, TOT ti se pare prea complicat, nu intelegi engleza etc. OK. Da’ n-ai ceva copii, nepoti (si de mana a doua), treburi de-astea? Nimic-nimic? Si nici nevasta-ta n-are?

    Eu inteleg, 10-20 de euro pe luna poate fi o suma pentru boschetarii crunti. Da’ ce incerc sa-ti spun e ca dai mai mult de 10-20 de euro intr-o singura zi de mers in pula cu satelitul in nu stiu ce punct turistic. Unde vinde de 70 de lei. Practic, a pierdut 30 de lei la combinatia asta, fara a-i socoti munca aia cu albinele. Daca statea acasa si nu vindea nimic, avea cu 30 de lei mai mult in buzunar, nu? 🙂

    Parerea mea.

  13. Orbu says:

    20 de euro e o sumă mică și o înțelege și tipul care a condus 120km și care, până una alta, are Facebook, deci nu e total outsider de tehnologie.
    Probabil că și articolul lui e ceva încercare de comerț online.
    Dar oamenii ca el știu drumul ăla bătut. Adică le e greu să evalueze comerțul online, reiese că ar plăti o sumă pe ceva ce s-ar putea sa nu meargă, citește, poate, bloguri celebre unde ni se spune clar că nu orice gigel poa’ să facă comerț online, trebuie specialiști și buget ( pot să caut acum un vraf de articole de autopromovare, dacă vrei, dar cred că mă crezi pe cuvânt ) . Așa el îi vede fizic pe ăia de la bâlciul turistic care prezintă produse ca și el și vând . E un model sigur și vrea să îl aplice pe ăla, că și înțelege mai bine cum funcționează: cât de greu e sa te sui în mașină, conduci, plătești o taxă și îți expui produsele, pierzi timpul lângă ele acolo și te întorci cu bani acasă.

    Conexiunea lui e logică: Băi, dau banii ăștia acum și mă aflu acolo, lângă cumpărători, pe unde mișună ei. Îmi cumpăra produsele mă întorc acasă cu banii, simplu.
    Ce spui tu e foarte logic pentru noi doi, dar nu pentru ăla care are o altă percepție despre comerț. El știe că poți să vinzi doar pe eMag, doar pe OLX , doar in marketplace-ul cuiva unde e dovedit că se vinde.

    Ah, că ajunge acolo și vede că nu merge cum credea. Mpăi nașpa, ghinion. După care își dă seama, poate, dacă , dar probabil nu, și de ce nu vinde. Anume că își compară marfa cu alta marfă mai ieftină și că atributele care crede el că îl avantajează că arată naturalețea și calitatea, din text “căpăceală și urme de polen” de fapt îl dezavantajează, ochiul necunoscătorului caută mierea procesată, curată, filtrată și cam asta se și oferă în mierea comercială , nu intru in detalii, dar optica e valabilă și cu alte produse.

    Și se crede nedreptățit că-și imaginează că cumpărătorul are obligația de a-l percepe pe el ca ofertant favorabil.
    Și ghici care e următorul pas, excluzând falimentul, după ce își plânge omul of-ul în mediul ăla unde sugerăm noi că ar trebui să vândă, că acolo e piața, adică online și vede reacțiile din screenshotul ăla pe care l-am pus eu, cu “35 lei = hoț” și restul de hatereală ieftină?

    Că eu cred că nu își deschide mâine magazin online să le vândă ălora pe care el îi percepe că îl înjură, ci realizează că produsul lui se vinde dacă cobori prețul la 25 de lei și că publicul căruia trebuie să te adresezi ca să vinzi doar crede că vrea calitate, de fapt ei vor produsul la un preț limită, perceput ca prețul pieței.
    Și s-ar putea să nici nu greșească prea mult în ceea ce privește percepția publicului asupra calității și cât trebuie să plătească pentru ea.

  14. Manowar says:

    Ce spui tu e foarte logic pentru noi doi, dar nu pentru ăla care are o altă percepție despre comerț.

    Vezi titlul postului.

  15. mesterul says:

    și uite așa am dat scroll ca să văd din nou titlul postului.

  16. Mishu05 says:

    Produc miere din 2009 si am si un site ( nepromovat intr-adevar). Dar pe vremea Ym mai dadeam cate un mesaj la toata lista. De vreo 4 ani am pus si stickere pe masina cu niste poze cu albine + telefon + site + miere naturala etc. Nu m-a sunat NIMENI . Niciodata. Ma..macar 1 in trafic sa vada si sa sune, unul singur. Oamenii nu au incredere sa cumpere mancare online cel putin nu in Romania asta e concluzia mea. Vand miere unde vand si internet si clientii vechi au incredere si cumpara. Este complicat sa vinzi miere ( explici/convingi clientii) pentru ca au fost rupti de falsuri de zeci de ani si nu mai au incredere in nimeni si in nimic. Sunt curios daca as produce pui/oua si le-as aduce saptamanl daca as avea vanzari mai mari . Teoretic astea se consuma in cantitati mult mai mari decat mierea..aproape zilnic. Voi vedea.

  17. Laur says:

    Momentan romanii au o retinere din a cumpara alimente online. Nu neaparat ca n-au incredere, ci din diverse prejudecati. Si pizza comanda destul de greu telefonic, ca stiu ca doar pentru o pizza nu livreaza aia, etc. Chiar si pe mine m-a pufnit rasul cand am vazut ca pot comanda ceapa rosie pe emag acum cativa ani.

  18. Manowar says:

    @Mishu05: pai, lasa un link cu site-ul tau, sa vedem, poate-s interesati cei de-aici.

  19. Orbu says:

    @Mishu05. Eu sunt interesat cum vinzi totuși.

  20. Mishu05 says:

    Site-ul e lasat in paragina de ceva ani si in acest moment nu am decat miere poliflora ( lucerna/trifoi/flora spontana/floarea soarelui ) amestec cu mana de stejar . Mierea de rapita si cea de salcam am dat-o la engros pentru ca am avut nevoie de toti banii gramada. Asta e alta discutie apropo de cat poti capitaliza vanzand cu tzaraita la borcan. Parerea mea e ca daca faci 200-300-500kg e foarte interesant sa discuti cu oamenii sa le explici si sa te bucuri de un venit in plus. Cand faci 3-4 tone anual activitatea de vanzare e mai obositoare si mai goala de satisfactii decat cea de productie plus iti faci cateva catralioane de draci cu diverse specii de idioti. Adresa este produse-apicole.ro .
    Orbu: Inainte de apicultura ( de prin 2003-2004) am construit o retea de internet. Asa ca am o casierie unde vin clientii sa plateasca ( da, inca mai merge, ptiu drace nu credeam ca ajung unul din cei 2-3 care au mai ramas in Bucuresti) . Avand incredere …oamenii cumpara. Vand undeva la 1-1.5 tone anual poate si 2 tone..nu am tinut o socoteala exacta. Insa mai zic odata: am simtit ca fac bani din chestia asta atunci cand am vandut mierea la butoaie de 300kg si am primit toti banii gramada. De vreo 2 ani fac asta si incet-incet se aduna. Insa bag si cateva sute de kg la borcane pentru ca s-a invatat lumea ca am miere si na..nu e frumos sa nu le dau.

  21. Alex says:

    Am ras 10 minute cand am citit postarea de la asa zisul “producator” de miere Cosmin Cross, cred ca e o postare la misto ca altfel nu imi explic. Nu pot sa cred ca exista asemenea persoane. Toti apicultorii pe care ii cunosc o duc foarte bine, fac bani gramada,mierea este printre cele mai cautate alimente.

  22. Ionu says:

    Looll.. mici idioti? Dar esti tare bland..
    Acum cca 7-8 ani, mai multi prieteni au plecat la contracte in zona Golfului UAE, Quatar, etc. Acolo au descoperit ca mierea naturala costa cca 1Eur borcanul de 50 grame. Am ajuns noi la concluzia ca finally ne imbogatim din asta. Ei au sapat acolo despre legislatie, au cautat distribuitor etc.. totul era aranjat. Eu trebuia sa adun miere de la micii producatori si sa o duc la Apicola sa-i faca analizele fizico-chimice parca sa sigileze butoiul si sa-l trimit in golf.
    Am discutat cu micii producatori (si au fost multi pana sa o las balta) ca le cumpar toata productia la pret de en detail cu doua conditii.: sa imi puna mierea in butoaiele trimise de mine, un sofer sa o ridice (evident cu proces verbal) de la fiecare in parte si sa fuga cu ea la Apicola sa o lase la analiza iar dupa analiza, pe tot ce e in parametrii primesc banii iar restul, retur si fac ce vor cu ea. Aici s-a infundat totul cu absolut toti. Nici macar unul nu a acceptat conditiile astea. Au venit cu tot soiul de povesti ba ca nu am incredere in ei, ba ca le inlocuiesc mierea cu altceva, ba ca le fur mierea.. etc..
    Acum imagineaza-ti ca se intalnesc 3-4 indivizi ca astia sa faca o asociere intre ei. Cam cand crezi ca vor ajunge la un consens?

  23. Orbu says:

    @Mishu:Asa banuiam si eu, ca la 1 tona nu-ti mai arde de vandut la bucata si n-ai decat sa reduci costurile si sa o faci cumva sa mearga cu ce reusesti sa prinzi din contract en-gross.
    Mult success in continuare!

  24. Evdite says:

    Hahahahahha, batranelu’ fara scrupule aahahahhahahaha
    In alta ordine de idei
    @Orbu: iti trimit eu un borcan de miere de la ai mei din livada. Nu stiu eu de soi sau ceva, dar il rog pe al meu “batran” sa puna din care i se pare ca a iesit mai gustoasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *