Parca tu ziceai acum cateva luni ca mereu trebuie sa inveti, ca sa invarti, ca sa faci mereu ceva nou altfel ajungi obsolete. 🙂 Ai fugit de dracu’ si ai dat de ta-su’. Sau e totusi mai multa activitate decat la fostul job?
Btw, doing nothing is hard job. Cand muncesti nici nu simti cum trece timpul, cand o freci aiurea si nici nu ai colegi calumea… numeri minutele pana spargi usa. 🙁
Zici tu dar la o anumita companie de stat (nu vreau sa dau nume) e si mai rau/absurd/frecus. Gen sa-ti ceara adeverinta de la doctor ca un om e mort cand tu vii cu certificatul de deces. Sau ti se spune sa vii la ora 7:30 si prinzi o discutie stand langa usa, inainte sa ciocani, de genul: “Hai ca vin acum la XXX (fast food apropiat de sediu)”. Intru si tipa imi zice ca este foarte ocupata dar insist putin si ma rezolva cu o semnatura-n scarba.
Un prieten imi povestea ca odata demult ( prin vara lui 1990) intr-o hala de uzina comunista niste muncitori mancau de pranz. Salam cu branza si rosii pe ziare. Nu mai muncisera nimic din decembrie adica de minim 6 luni. Practic erau niste oameni simpli nu intelegeau ei mare lucru din economie. Dar chiar si asa unul din ei s-a uitat in gol si a zis: ma..noua cine ne plateste salariile astea ca nu am mai facut NIMIC de la revolutie? A urmat perioada 1991-2000 descrisa aici pe site intr-un articol cu sfarsitul Romaniei. Acum..nu vreau sa cobesc dar mai baieti…chiar muncim noi de cat mancam? La figurat desigur.., Si daca nu..cine plateste? Si cum anume va arata nota de plata? Ca de achitat in bani am impresia ca nu prea sunt de acord astia care stabilesc normele de conduita pe lumea asta. De criza aia se mai aude ceva sau o tinem asa inca 10 ani? Iti urez nervi de otel in conditiile descrise de tine o sa numeri toate moleculele de vopsea de pe pereti..
In 2002-2003 am lucrat la o firma ce tinea de Renault/Dacia: noii programatori care or sa rupa norii, etc, ca astia de la Dacia nu aveau voie sa angajeze pe salarii mari because of sindicate si contract de privatizare. Oricum ne-au angajat pe alta firma si salarii la care aia din Colibasi nu visau ca sa facem ce, echipa! In cateva luni! Cand a fost Campionatul Mondial veneam pe la 11.00-12.00 la birou, ne beam cafeaua, apoi tusti in Springtime-ul de langa (Calea Floreasca) sa vedem meciul si sa bem o bere, doua, zece. Radeam de francezi (ca nu au dat niciun gol in grupe) apoi si de francezii aia manageri mai mici care veneau cu noi la meci si apoi pe la 14.00-15.00 plecam acasa. A durat cam doua luni sau trei, chiar daca nu mai erau meciuri, ca se obisnuise lumea .
Am vrut sa plec ca ma plictiseam terbil (le futusem setupul alora din Pitesti care aveau o caruta de Oracle DB cu scott/tiger pe care eu le-am modificat, evident, cu prima ocazie si -au prins aia dupa o luna ca nu mai primeau rapoarte, a fost up pic epic TV conference call-ul de atunci cand eu, la sfarsit, dupa ce au oprit ai mei doar tv feed – nu si mic – eu le-ma cam zis ce parere am de bosorogii si tampitii aia de la Dacia) dar nu puteam, ca fusesem la un curs de 12k GBP platit de ei de 3 sapt pe care nu l-am folosit de loc si cam trebuia sa le dau bani inapoi cf/ contract (3 ani). Bine, eu stiam de chestia asta si incercam sa ii fortez sa ma dea afara fara sa fiu eu evident de vina. Nu mi-a iesit! Am avut noroc cu o schimbare de IT manager si o alta schimbare de firme asa ca nu ma mai puteau lega de aia veche si am putut sa plec dupa un an jumate’. Evident, cu preaviz de 3 sapt in care veneam la birou si plecam cam in 2 ore ca nu mai avem birou 🙂 Aveam colegi in birou (a wide open space) care lucrau ptr unii din Germania si isi adusesera de la aia un AS400 (20-40k euro pe atunci) pe care il tineau sub birou 😀 si pe care bagau toti Java ptr aia cand nu se jucau nu stiu ce turnee de online gaming.
Btw, sunt de 11 luni in Germania intr-un oras de 250k locuitori, micut, linistit. Jobu e no stress, no deadlines etc. Cazare asigurata de firma and shit.
Am primit o oferta din Paris, aceiasi bani, cu cazare and shit.
Parca nu m-as muta asa devreme, as mai zabovi pe aici o perioada, nu stiu ce sa fac.
Nu am obligatii gen copii, familie, credite. Flying solo.
Any advice?
Zici tu dar la o anumita companie de stat (nu vreau sa dau nume) e si mai rau/absurd/frecus.
Pai o fi, ca acolo nu e corporatie, acolo nu exista nici macar bruma de patronaj/management care e in mediul corporatist. Acolo efectiv pot face ce-i taie capul ca nu-i da nimeni afara.
As putea face mult mai multe, dar si la 20% din capacitate tot sunt semnificativ peste rezultatele celor din jur. Si nu o sa ma plateasca nimeni de 5 ori mai mult sa muncesc pe rupte, so why bother. Cred ca asta e atitudinea in general in corporatiile astea in care omuletii au devenit doar niste cifre intr-un excel, este imposibil sa-i evaluezi individual sau sa-i cointeresezi sa munceasca “cu pasiune” (care este un bullshit). Poate doar daca sunt tineri si prosti, cum am fost si eu o data.
Unlock with Patreon
Tu mai mult ca toti! :p
/amazement
Parca tu ziceai acum cateva luni ca mereu trebuie sa inveti, ca sa invarti, ca sa faci mereu ceva nou altfel ajungi obsolete. 🙂 Ai fugit de dracu’ si ai dat de ta-su’. Sau e totusi mai multa activitate decat la fostul job?
Btw, doing nothing is hard job. Cand muncesti nici nu simti cum trece timpul, cand o freci aiurea si nici nu ai colegi calumea… numeri minutele pana spargi usa. 🙁
@Manowar
Recomanda-ma pe mine al saselea om. Nu stiu nimic din domeniul tau, dar in 4 luni le dau lectii :))
Ma angajati pe mine? Hai, ca nu se pricepe nimeni mai bine sa stea degeaba.
Corporatse, corp de rata,
Sa nu faci vreo boroboata.
Sa nu te prinda muncind, ca te dau afara.
Nu e ca si cand stiam ca o sa fie asa.
Suna a normalitatea uzuala din orice corporatie.
Eu vreau sa fiu al 5-lea angajat care sa nu faca nimic.Se poate?
Nu fac eu angajarile.
Zici tu dar la o anumita companie de stat (nu vreau sa dau nume) e si mai rau/absurd/frecus. Gen sa-ti ceara adeverinta de la doctor ca un om e mort cand tu vii cu certificatul de deces. Sau ti se spune sa vii la ora 7:30 si prinzi o discutie stand langa usa, inainte sa ciocani, de genul: “Hai ca vin acum la XXX (fast food apropiat de sediu)”. Intru si tipa imi zice ca este foarte ocupata dar insist putin si ma rezolva cu o semnatura-n scarba.
Un prieten imi povestea ca odata demult ( prin vara lui 1990) intr-o hala de uzina comunista niste muncitori mancau de pranz. Salam cu branza si rosii pe ziare. Nu mai muncisera nimic din decembrie adica de minim 6 luni. Practic erau niste oameni simpli nu intelegeau ei mare lucru din economie. Dar chiar si asa unul din ei s-a uitat in gol si a zis: ma..noua cine ne plateste salariile astea ca nu am mai facut NIMIC de la revolutie? A urmat perioada 1991-2000 descrisa aici pe site intr-un articol cu sfarsitul Romaniei. Acum..nu vreau sa cobesc dar mai baieti…chiar muncim noi de cat mancam? La figurat desigur.., Si daca nu..cine plateste? Si cum anume va arata nota de plata? Ca de achitat in bani am impresia ca nu prea sunt de acord astia care stabilesc normele de conduita pe lumea asta. De criza aia se mai aude ceva sau o tinem asa inca 10 ani? Iti urez nervi de otel in conditiile descrise de tine o sa numeri toate moleculele de vopsea de pe pereti..
@Mishu: pe post de raspuns ai un post nou.
In 2002-2003 am lucrat la o firma ce tinea de Renault/Dacia: noii programatori care or sa rupa norii, etc, ca astia de la Dacia nu aveau voie sa angajeze pe salarii mari because of sindicate si contract de privatizare. Oricum ne-au angajat pe alta firma si salarii la care aia din Colibasi nu visau ca sa facem ce, echipa! In cateva luni! Cand a fost Campionatul Mondial veneam pe la 11.00-12.00 la birou, ne beam cafeaua, apoi tusti in Springtime-ul de langa (Calea Floreasca) sa vedem meciul si sa bem o bere, doua, zece. Radeam de francezi (ca nu au dat niciun gol in grupe) apoi si de francezii aia manageri mai mici care veneau cu noi la meci si apoi pe la 14.00-15.00 plecam acasa. A durat cam doua luni sau trei, chiar daca nu mai erau meciuri, ca se obisnuise lumea .
Am vrut sa plec ca ma plictiseam terbil (le futusem setupul alora din Pitesti care aveau o caruta de Oracle DB cu scott/tiger pe care eu le-am modificat, evident, cu prima ocazie si -au prins aia dupa o luna ca nu mai primeau rapoarte, a fost up pic epic TV conference call-ul de atunci cand eu, la sfarsit, dupa ce au oprit ai mei doar tv feed – nu si mic – eu le-ma cam zis ce parere am de bosorogii si tampitii aia de la Dacia) dar nu puteam, ca fusesem la un curs de 12k GBP platit de ei de 3 sapt pe care nu l-am folosit de loc si cam trebuia sa le dau bani inapoi cf/ contract (3 ani). Bine, eu stiam de chestia asta si incercam sa ii fortez sa ma dea afara fara sa fiu eu evident de vina. Nu mi-a iesit! Am avut noroc cu o schimbare de IT manager si o alta schimbare de firme asa ca nu ma mai puteau lega de aia veche si am putut sa plec dupa un an jumate’. Evident, cu preaviz de 3 sapt in care veneam la birou si plecam cam in 2 ore ca nu mai avem birou 🙂 Aveam colegi in birou (a wide open space) care lucrau ptr unii din Germania si isi adusesera de la aia un AS400 (20-40k euro pe atunci) pe care il tineau sub birou 😀 si pe care bagau toti Java ptr aia cand nu se jucau nu stiu ce turnee de online gaming.
Deci se poate si in .ro. Sau se putea 🙂
Partikip!!
Btw, sunt de 11 luni in Germania intr-un oras de 250k locuitori, micut, linistit. Jobu e no stress, no deadlines etc. Cazare asigurata de firma and shit.
Am primit o oferta din Paris, aceiasi bani, cu cazare and shit.
Parca nu m-as muta asa devreme, as mai zabovi pe aici o perioada, nu stiu ce sa fac.
Nu am obligatii gen copii, familie, credite. Flying solo.
Any advice?
Nu-mi place Parisul, dar plm, pe partea de distractie cam poate bate Germania fara mare efort.
Pai o fi, ca acolo nu e corporatie, acolo nu exista nici macar bruma de patronaj/management care e in mediul corporatist. Acolo efectiv pot face ce-i taie capul ca nu-i da nimeni afara.
As putea face mult mai multe, dar si la 20% din capacitate tot sunt semnificativ peste rezultatele celor din jur. Si nu o sa ma plateasca nimeni de 5 ori mai mult sa muncesc pe rupte, so why bother. Cred ca asta e atitudinea in general in corporatiile astea in care omuletii au devenit doar niste cifre intr-un excel, este imposibil sa-i evaluezi individual sau sa-i cointeresezi sa munceasca “cu pasiune” (care este un bullshit). Poate doar daca sunt tineri si prosti, cum am fost si eu o data.