Normal vs exceptional
La postul ala unde-am sters comentariile incepusera discutii pe tema asta cu “femeile sunt asa si pe dincolo”, “barbatii sunt asa si pe dincolo”. Am sters de-acolo comentariile, da’ poate va intereseaza un pic subiectul. Si, daca sunteti capabili sa n-ajungeti in spam si sa nu urlati aiurea, puteti discuta. Da’ va reamintesc ca mie-mi ia 3 secunde sa sterg 200+ comentarii, asa ca…
Ce ziceam acolo e ca exista un disconnect destul de mare intre cerere si oferta cand vine vorba de ce vrem si ce gasim la capitolul partener(a). Si-ncepusem sa desenez problema. Pentru aia care n-au rabdare sa ajunga pana la capat, problema e ca noi (si ma refer la ambele sexe cand spun “noi”) credem ca vrem ceva “normal”, dar de fapt vrem ceva exceptional; tragedia e completata de faptul ca noi nu suntem exceptionali, ci normali. Asa ca apare disconnectul ala de care spuneam – ala dintre cerere si oferta. Ca eu degeaba as fi vrut s-o fut pe Sharon Stone acum 20 de ani, sa zicem. In realitate, treaba aia n-avea sa se intample. Femeia traia pe alt continent, avea milioane sau zeci de milioane, dracu’ stie. Era o celebritate and shit. Meanwhile, eu eram un ghertoi random din Romania. Evident ca nu s-a intamplat si evident ca n-am futut-o (nici nu stie ce-a pierdut curva dracului!)
Chestia e, asa cum ziceam, noi credem ca vrem chestii normale. Si intr-un fel..chiar sunt normale. Dar treaba e ca lumea s-a schimbat si “normalul” ala nu prea (mai) e normal.
Hai sa ne lamurim un pic cu cum stau lucrurile, bazand treaba asta pe ce-as vrea eu si pe ce-ar vrea Ondilol, de exemplu, precum si pe ce-au vrut parintii si bunicii nostri.
Ce-as vrea eu de la o gagica? (in ordine aleatorie)
– as vrea sa castige vreo 65k/an. De ce atata? Pai, ca sa fie pe picioarele ei. Pentru ca sub suma aia, e mai mult subventionata gagica aia de la un punct incolo (bine, asta depinde de la om la om; dar, daca discuti de mers undeva intr-un concediu mai de doamne-ajuta, daca discuti de cumparat o locuinta mai de doamne-ajuta, daca discuti de cumparat o masina mai de doamne-ajuta – in fine, daca X…, atunci cam trebuie sa aiba si ea; pentru ca altfel sfarsesti prin a plati tu aproape totul; si daca ala-i cazul, ca barbat, ajungi sa te gandesti ca mai bine iei una noua in fiecare saptamana). Includem aici si partea cu “un job decent”, ca nu o sa faci 60-65 spaland podeaua. De ce un job decent? Ca sa n-ajunga terminata acasa in fiecare zi si sa arate la 30 de ani ca fiind numai buna de scos la pensie.
– as vrea sa vorbeasca niste limbi straine. De ce? Pentru ca, pula mea, asta-i viata in ziua de azi. Azi esti aici, maine pleci in alta tara. Economia, politica, treburi de-astea. Am fost in Romania? Am fost. Am mai lucrat si-n alte tari – sa zicem doar de Franta si Germania? Am. Am venit aici? Am venit. Ne-am putea trezi ca se fute meciul aici si trebuie sa plecam in alta parte? Absolut (si n-ajuta zdreanta aia de May, fmm) Si-atunci te cam ajuta sa vorbeasca tipa aia niste limbi straine, ca altfel risca sa fie dead weight. Si parca-parca nu-i ce-ti doresti.
– as vrea sa aiba o oarecare cultura. Pentru ca trebuie sa ai ce discuta intre numere si nu poti sa te prefaci interesat de toate gunoaiele – gen “ai vazut episodul de-aseara din X-Factor???” la nesfarsit, ca ti se topeste creierul.
– as vrea sa arate decent+. Decent in sensul de “nu trebuie sa-mi cumpar macara ca sa-mi scoale pula”, nu in sensul de “Miss Univers”. Nu-i vorba ca vreau una pe care s-o port in zgarda s-o arat tuturor si sa ma dau vioi cu ea (desi ar fi frumos), e vorba de faptul ca te cam sictiresti de laptareasa mustacioasa a cartierului.
– as vrea sa aiba simtul umorului. Sa-i placa umorul negru, sa-i placa glumele proaste (si la astea sunt campion).
Hai sa inchei aici lista (ar mai fi loc pe ea, da’ e OK si-asa) si hai sa nu intram in “sa nu fie curva alcoolica si drogata”.
E normal ce vreau eu? Ati zice ca da. Pentru ca stiti si voi ca nici cu “prima casa” nu iei o locuinta daca nu castigati ceva bani. Stiti si voi cat costa un cico pe plaja. Stiti si voi cat costa sa cresti un borac. Stiti si voi ca va acresc vitele alea proaste care traiesc pe cura de tabloide. Ca daca n-ati fi stiut asta n-ati fi fost aici, ati fi fost pe site-ul Libertatea la agatat. Stiti si voi ca vreti una decenta, sa nu trageti cu pompa de pula pentru o banala erectie.
Dar e cu adevarat “normal” sau e…exceptional? Pai, surpriza, e cam exceptional.
Pentru ca nu, salariul mediu nu-i 65k. In fact, e vreo 27k, cica. Pac, s-a dus pe pula normalul (vorbind de pula, vedeti si-un paragraf mai jos in link, lol). In fact, cam 4% din oameni castiga peste 65k in UK.
Pentru ca treaba cu vorbitul limbilor straine nu-i chiar asa. Ia sa citam de pe FT
Many in the UK do speak another language. The 2011 census showed that 4.2m people — 7.7 per cent of the population in England and Wales — spoke a language other than English at home. The most widely spoken of those languages was Polish, used by 546,000 people, followed by Panjabi, Urdu and Bengali.
Prin urmare, 7.7% din “englezi” vorbesc o alta limba acasa – si de obicei aia-i poloneza sau ceva sandniggereza. Utile ca igrasia daca discuti de plecat in Germania/Franta/Elvetia/Austria, sa zicem. Ca nu, nu prea vrei sa emigrezi din UK in fucking Pakistan sau in Polonia #satraitibine.
Dar pe langa asta, mai trebuie si sa fie pe segmentul de varsta potrivit (pentru ca nu, n-as vrea o tipa de 65 de ani chiar acum chiar daca vorbeste 10 limbi). Si trebuie sa ne si intalnim – gen sa fim in acelasi loc, in acelasi timp. Ca daca nu ne intalnim, degeaba ne potrivim. Si pe urma trebuie sa bifez si eu lista ei – ca si tipele vor niste chestii, nu? Si apoi vine si compatibilitatea, care tine de mai multe chestii (de la pat la ce mai vreti voi). Si mai e pe urma si stadiul la care se afla fiecare. Ca la varsta mea, daca o femeie e single, in general ori e atat de nebuna incat n-o vrea nimeni, ori are vreo 4 copii din foste relatii si ti-i aduce acasa sa-ti faca orfelinat in sufragerie.
Iar daca va pricepeti un pic la calculul probabilitatilor, o sa vedeti ca vreau ceva nu exceptional, ci super-exceptional (sigur, multimile alea de mai sus se intersecteaza pe alocuri – gen una care castiga 65k probabil vorbeste si niste limbi straine – da’ nu prea des).
Si treaba asta nu-i mai roz nici pentru femei. Aveam o discutie mai aprinsa cu Ondilol pe tema si am intrebat-o ok, tu ce-ai vrea, daca ai fi acum single si-n Romania. Cat ar trebui sa castige un tip? A ridicat nitel din umeri, cica … 2500 de euro. Sa ma pis pe mine de ras si mai multe nu. Bai, cel mai mare salariu pe care l-am avut eu in Romania a fost 1200 de euro net. Serios. 1200. Nici jumatate din cat ar trebui (da, au crescut salariile intre timp, am fost informat; da’ orisicat, pula mea, 2500 de euro? Pentru ca uite, aici zic aia de la ZF (nu zic sa-i credem pe cuvant, da’ a fost primul rezultat) ca ar fi de fapt 2500 de lei net, cu aia din IT luand (in medie, I guess) 6100 de lei. Pai, pula mea, de la 2500 de lei la 2500 de euro ar cam fi o oarecare distanta, nu? Adica, pula mea, eu cu 65k vs 27k par deja modest, ca la Ondilol ar fi 2500e vs 600e. Adica doar de vreo 4 ori mai mult. CSF, NCSF. Stiu, deja v-ati indignat (aia care scoateti sub 2500e) ca-i absurda chestia, ca nu stiu ce. Da’ oare este absurda? Faceti voi calculele, ca eu nu traiesc acolo, voi stiti mai bine. Cat va costa toate alea la sfarsit de luna? Rata la casa, la masina, gradinita, haleala, iesirile…? Da’ traind decent, nu balotand noodles cu ketchup nonstop.
Si sigur ca si la femei sunt niste cerinte. De la inaltime si lungime, ca sa zic asa, la ce mai vreti voi. Si alte alea – dracu’ stie ce vor femeile anyway. Fix acelasi rahat e si la ele. Ele vor un tip normal. De cat? De 1m85cm. E normal, nu? Absolut. (sa bagam aici si gluma aia cu marimea pulii, ca pula e de mai multe tipuri: mica, medie, mare si normala).
Înălţimea medie a românilor este de174,7 cm, plasându-ne, ne place sau nu, pe locul 29, mai clar, pe penultimul loc din clasamentul european.
Gen barbatu’ mediu din Romania e nevasta-mea. Da’ deh, femeile ar vrea ceva normal. Si nu radeti, ca si sora-mea (sub 1.70) tot asa, se uita dupa un barbat de 1.85, ca ea nu vrea copii pitici. Makes sense.
Chestia e ca societatea s-a schimbat si de-asta e atat de dificil sa gasesti pe cineva “pe gustul tau”.
Uitati-va la bunicii si parintii vostri. Aia nu stateau de harneli de-astea. Daca tipul nu era betiv/curvar si tipa nu era curva, se luau. Scurt pe doi. Ce pula mea de calitati sa aiba?
Limbi straine? Bitch, please, in cel mai bun caz vorbea unu’ rusa sau ceva. Utila ca o pneumonie cand ai sida.
Cariera? Haha, era comunism, toata lumea lucra la stat, aproape toata lumea castiga “cam” la fel. (sigur, ala lua 1800, ala lua 2200; big fucking deal, oricum nu conta, pentru ca tot ce te interesa era pe liste de asteptare; TV color? 5 ani de asteptat; Dacie? 5 ani de asteptat; apartament? pe lista, tovarase, cu CAR and shit; si-n rest, oricum tot la coada la ratii si la creveti si ciocolata chinezeasca si bomboane cubaneze stateati).
Simtul umorului? Doamne-fereste, pai, ti-l lua securitatea din pat.
Cultura? Da, sigur – de ciuperci si eczeme – ca in cel mai bun caz citisera Sadoveanu sau gen.
Aratat decent? Bahahaha. Ahahahahaha, uitati-va la comunistele alea in poze. Aratau toate ca spaima pulii collective. Cre’ ca isi impleteau coditele cu latei toate. Si nici nu stiai ce-i aia sa arate decent oricum, ca standardu’ de frumusete probabil era revista Ioana. Nu mai discutam de imbracat, nu mai discutam de parfum, nu mai discutam de alte vrajeli, ca n-are sens; tot cu sapun de caine si pasta de dinti cristal (face dintii ca de cal) se spalau toti.
Si pe urma am venit noi. Generatia internet, facebook, instagram. Generatia bmw ursulet din Germania. Generatia “mi-a luat tati un apartament de ziua mea” vs “de 10 ani strang bani de avans si stau cu mami in apartamentul bunicii”. Schimbarile sociale, economice si politice au insemnat disparitia clasei de mijloc. De fapt, nimeni nu mai stie exact ce-i aia clasa de mijloc. De la cat incepe si la cat se termina? Incepe de la 600 de euro pe luna? De la 1500? Unde se termina? La 2500? La 15000? Nimeni nu stie. Si nimic nu-i de ajuns pentru noi. Plus ca am crescut cu instagram si youporn (dupa varsta), cu ochii la fotomodele and shit. Nu ne-ajunge ca parca-parca ne-a zambit tipa aia average din cartier; vrem s-o futem pe una care arata ca (insert vedeta aici)
Nu stiu de voi, da’ mama si tata nu s-ar fi casatorit in veci daca ar fi avut pretentiile pe care le avem noi in ziua de azi. NICIODATA. Da’ erau alte vremuri. “Daca ne iubim si ne respectam, totul e OK”. Si ghici ce – totul a fost “ok” (ma rog, pana prin 1990, oricum). Da’ noua nu ne este de ajuns OK-ul ala – poate si pentru ca am vazut ce-a fost dupa 1990. Nu ne este de ajuns fata morgana aia de 50 mp dintr-un bloc cu o ghena imputita si nu ne este de ajuns mersu’ cu tramvaiul pana la intreprindere. Pentru ca…stim de mai bine si vrem mai bine. Mult mai bine. In fond, de-aia nu ne-a mai priit Romulania, nu?
Sa nu intelegeti gresit treaba asta: NU spun ca “era mai bine inainte” sau ca “erau mai fericiti aia”. Nah. Inghiteau in sec si mergeau inainte injurand in gand. Ca alte variante n-aveau. Nu stiau ei cum e sa te duci la lucru cu un bmw seria 7 sau un mercedes clasa S, da’ stiau ca tramvaiu’ te zguduie si ca-i frig inauntru (si-n statie cand il astepti). Nu stiau ei cum arata Sharon Stone in Basic Instinct, da’ parca-parca era ceva in neregula cu felul in care ii putea pizda nevestei. Vorba aia, puteai sa stingi lumina si sa te iei dupa miros.
Ia aruncati o privire la mutrele din poza asta. Fix vedete de instagram toate, asa-i? Frumoase de sa le bei apa din pizda, asa-i? De astia ce ziceti? Tot asa, superbi? Lasati mirii, uitati-va la TOTI aia.
Ce spun e ca aia aveau niste pretentii, iar noi avem cu totul si cu totul altele. La unele capitole le avem pentru ca suntem spalati pe creier de asaltul informatiei. La altele le avem pentru ca…trebuie sa le avem. Ca nu poti sa iei in calcul casatorie/copii cu cineva (femeie sau barbat, nu conteaza) fara sa te intrebi cat castiga, daca va permiteti, daca…Iar astea-s probleme pe care ai nostri nu le-au avut. Pentru ca nu prea conta cat castiga sotul, cat castiga sotia: inchiriau de la stat pe doua flegme, plateau si la gradinita juma’ de flegma, locuinta o “cumparau” pe lista si cu banii oricum n-aveau ce face – cel mult sa ia bilete “prin sindicat” la trei stele (una la buda si restu’ pe cer).
Revenind la boile noastre, treaba e ca noi toti cautam si vrem exceptionalul. Il cerem insistent. Da’ problema e ca nu prea putem fi si noi exceptionali. Nu toti. Nu la nivelul cerut de toata lumea. Ca de-aia se numeste exceptional, in pula mea, ca daca ar fi toti exceptionali…n-ar fi nimeni.
In realitate, cei mai multi ajungem sa facem compromisuri, cum sublinia Ondilol. Mai lasi tu, mai lasa el…pana la urma capitolul X nu conteaza prea mult…pana la urma herpaderp…pana la urma dragostea e mai rea decat cacarea si te orbeste…pana la urma multe. Si are dreptate, evident. Sigur ca si eu am niste minusuri. Ca-n mod cert nu m-as incadra in lista ei. 2500 de euro in Romania? Eu? Sa fim seriosi. De altfel, m-a luat somer, lol, care 2500 de euro. Sigur, ceva-ceva calitati o fi gasit ea de n-a fugit urland, ceva-ceva i-o fi placut, da’ zic ca e pe bune treaba cu compromisurile.
Insa chestia asta e ca foarte multi sunt gata spalati pe creier. Viseaza si vor insistent doar exceptionalul. Si femeile si barbatii. Si nu-l gasesc. Sau il gasesc, da’ nu se incadreaza ei/ele. Si-atunci concluzia e aia veche. “Toti barbatii sunt porci, vor doar sa te futa”. “Toate femeile sunt curve, stau numai cu mana-ntinsa si se duc la baie cand vine nota de plata”. Si tot asa.
Am stabilit deja cum stau lucrurile cu probabilitatile. Probabilitatea de a gasi eu o tipa de genu’ ala daca as fi single. Nu chiar zero barat, da’ pe-aproape. Si faza e ca pot sa stau si sa astept pana-mi vine acru-n pula, ca n-o sa se potriveasca. Asa ca dupa ce intalnesc 9999 de femei, deja trag concluzia ca “pula mea, toate-s curve si cersetoare”. Daca e sa fim onesti, am dreptul sa generalizez dupa asa un numar de failuri. In mod similar si femeile au dreptul de a trage concluzii echivalente cu privire la barbati. “toti vor doar sa te futa si n-au bani sa te scoata la un suc, n-au herpaderp, isi mananca de sub unghii si mai sunt si goblini”. Ori asta, ori facem compromisuri.
Adevaru’ insa e ala de mai sus: cautam cu tupeu exceptionalul. Si cand nu ne pica-n poala devenim misogini sau feministe. CSF, NCSF, sunt acri strugurii, da-i in pula mea.
Solutii exista, bineinteles, pentru mai toata lumea. Poti sa te agiti sa devii si tu oarecum exceptional. Poti sa-ti dezvolti o serie de calitati care pot convinge sexul opus ca merita facut un compromis. Ca parca nu mai conteaza ca tipa aia castiga 27k pe an si nu 65k daca are alte calitati. Parca nu mai conteaza ca tipul ala are 1,80 in loc de 1,85 daca are alte calitati. Parca…diverse. Dar cei mai multi oameni nu fac nimic pe tema asta. Stau imbufnati si frustrati si zbiara pe internet. Femeile-s curve si barbatii sunt porci.
Go figure.
Pentru amuzament, dati o cautare pe google dupa “beauty” sau “beautiful”, la imagini. 9 din 10 sunt cu tipe care fac ceva cu diverse produse. De par sau de mecla. Frumusete, coaie. Frumusete. Si stiti ce mi se pare mie de neinteles? Pentru cine si pentru ce isi pun chestiile alea pe mecla? Stim amandoi ca vor curge. #doarzic.
Treaba e ca atunci cand te uiti in jur e usor sa-i maturi p-aia care par misogini/pretentiosi. E usor sa arunci cu niste cacat in ei. Si invers – e foarte usor sa maturi toate gagicile si sa le pictezi cu aceeasi pensula. Da’ poate-n loc sa faci asta ar trebui sa te intrebi care-s cauzele si cum se trateaza. Poate. Pentru ca eu zic ca…daca inainte de-a ne uita in jur ne-am uita nitel si-n oglinda…
Nu, nu spun ca-i imposibil sa iti gasesti “perechea”. Nu e. Da’ pula mea, daca nu cumva faci compromisuri de-ajungi sa te stergi la cur cu lista ta, nici nu mai e chiar normal.
Eu sunt foarte nerezonabil. Am pretentii un pic mai mici decat tine – sa castige macar 50% din cat castig eu, nu pentru bani ca sa nu trebuiasca vreodata sa imi ceara bani de manechiura sau de benzina – dar mult mai mari: sa nu fie plictisitoare (cultura ajuta mult) si un pic aventuroasa: sa ii placa sa iasa din casa pentru o plimbare pe munte cu un rucsac in spate , cu bicicleta prin padure, road trip pe motocicleta (a ei, nu se compara senzatia) sau sa zboare cu mine pana la mare, la Iasi intr-o plimbare, la Deva la un ceai sus in cetate si sa stie sa mai tina si ea mansa cat fac o poza, eventual sa aterizeze daca e vreo problema si as vrea sa traga cu orice arma mai bine decat mine (pusca sau pistol, indiferent). Nu toate astea, dar peste jumatate. Altfel m-as plictisi, am fost insurat mult timp in care nevasta-mea in weekend era la coafor si eu eram cu frate-meu la concursuri de ciclism sau cu amici traversand Europa pe motociclete. Iarna mai stai la o taclala, la un film sau chiar un joc in retea (optional, nu tin la asta), dar cand e vremea frumoasa e pacat sa stai in casa sau sa fii plecat cu altii (nu altele, ca sa nu fie confuzii).
Si ar mai fi chestia cu copiii, dar consider ca e foarte rezonabila: unii vor, altii nu, nimeresti din aia cu aceeasi preferinta destul de usor.
In rest, inaltimea nu conteaza (am eu destul), banii nu conteaza, cu aspectul e aceeasi chestie – mai ales ca o tipa inteligenta sau prietenoasa ma atrage mult mai mult decat una frumoasa, nationalitatea nu conteaza (atata timp cat e aceeasi rasa ca si mine), dar peste cultura si spirit nu pot sa trec.
Sa iti spun cate tipe am cunoscut vreodata care ar fi indeplinit criteriile? Cred ca nici una. Am cunoscut tipe frumoase si insuportabile, relativ inteligente si insuportabile, aventuroase si proaste, inculte si plictisitoare. Stiu o singura tipa care ar bifa aproape toate conditiile, doar ca e cuplata pe termen lung si locuieste pe alt continent, adica indisponibila. Una din 8 miliarde. Asa ca m-am insurat cu ce s-a gasit prin zona, dar fata de ce voiam eu e un soi de nechezol pe post de cafea decenta. Ea aparent era multumita, ar mai fi si acum, ca nu are pretentii, de fapt nu vrea mai nimic in afara de jobul ei, weekendurile la cosmetica si cam atat. Ai zice ca unii oameni au murit de pe la 20 de ani, dar inca nu au aflat.
Ce ma intereseaza pe mine ? ( si poate si pe altii aflati in situatii similare ) Prietena stabila / nevasta da, insa in ultima perioada am lasat-o mai moale cu gasitul , de ce ? Pentru ca, avand atatia bani surprinzator , cu job-ul m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa ma golanesc o perioada sa zicem pana spre 45 de ani. Adica chiar nu e pacat sa ratezi ocazia si sa profit de retatii ocazionale cu tipe tinere/frumoase decat sa ma blochez doar cu una ? O sa o fac dar mai tarziu. Am colegi la serviciu, la fel ca mine, casatoriti in general cu tipe ok, relative ok si am observat ca majoritatea sunt foarte posesive, mai ca le stiu toate parolele vor sa afle unde se duc , ce fac tot timpul . Mai vorbesc ei de aventuri dar cu jumate de gura ( sa nu-I auda ). E clar ca nevestele au mirosit ca tipul e de viitor si n-ar vrea sa-l ia alta. As vrea asa ceva, probabil dar nu acum. Asa ca sa revin la partea cu golanitul si relatii ocazionale care ma intereseaza deocamdata.
Vreau sa gasesc tipe, majoritatea disponibile de aventuri categoric peste nivelul meu. Hai sa zicem ca eu as fi de un 7 , pai vreau o tipa de 9 , ce avantaj am , banii. Dar si banii astia au o limita , gasesc orice dar nu vreau sa sparg toti banii si aici apar problemele. Asa cum si la job , si am lucrat prin vreo 5-6 companii pana acum ma intereseaza sa castig cat mai mult dar si sa lucrez/stresez cat mai putin la fel cu agatatul ma intereseaza tipe cat mai bune cu investitii cat mai mici.
Ce sa fac, sa merg la sala pentru muschi, tatuaje, masina beton figuratie maxima prin cluburi se merita dar nu vreau sa pun prea mare efort, de ex in cluburi, parca de la o varsta nu mai merge sa pierzi noptile si sa bei ca disperatul ca sa impresionezi. Peste asta ar mai fi si chestia de vrajeala, abureala, texte de sucit mintea. Aici ar fi de lucrat , de ex. cum sa vrajesti o tipa sa-si imagineze ea ce vrea despre tine ( chiar daca e fals ) dar ca rezultat final sa sara la interval.
Un exemplu, eram in tren odata langa mine doua gagici super de vreo 18-20 ani. Aveau o combinatie interesanta de baut, cola amestecata cu vin. N-aveau nici o treaba cu cei din jur, eu , eram transparent, e clar ca , chiar daca ma bagam in seama cumva cu ele as fi fost un penibil. Erau totusi puse pe distractie, ametite partial. La un moment dat apare la fumat un individ cu alta tipa, tatuat , genul cool, gagicile imediat cu ochii pe el, se baga in seama singure , vrajeli. Cam atat ca nu s-a mai intamplat nimic.
Concluzia, e oare imposibil ca unul average ca mine ( exceptand banii ) sa poate sa e bage pe tipe de genul ala ? Eu zic ca nu, dar mai am de lucrat la metode. Una pe care am gasit-o e sa ma imprietenesc cu tipi de genul asta cool ( loverboy ), sa sar cu ceva bani la interval si imi gasesc/vrajesc ei tipele pe care le vreau pentru mine.
E o problemă de perspectivă in timp. Că vezi tu, lista asta cu calități a făcut-o acum. Da la 18-20 ani nu cred că se punea problema de chiar 2.5k / lună în România, că nu prea știa nimeni ce-s banii ăia, dacă nu erau prin cercuri de vedete, patroni, alea.
Și mai e și problemă, că atunci când ai mai puține și accepți mai puține chestii certe in schimbul potențialului și al speranței.
Vad problema cu relativ aceiași ochi acum. Da, aș vrea pe cineva super-special probabil, cu care aș avea 0 șanse de match pe tinder, că eu nu-s așa super special. Adică sunt foarte, dar nu neapărat într-un mod foarte popular, sau pozitiv, lol.
Însă eu cumva am fost relativ sincer cu mine in tinerețe. A fost o perioadă, înainte să fiu din nou sărac, când aveam destui bani cât să am acces la gagici care arătau mai bine decât alea care ar fi fost interesate de mine la prima impresie la un blind date gen.
Și am putut să observ câteva chestii simple care m-au dus la concluzia că nu îmi doresc ce trebuie . Că tot ce îmi doresc se construiește în timp (nici eu nu eram prea breaz la vârsta aia ) , că gagicile pe care le caut nu ies “din școală” deja așa cum le doresc eu și că ce contează cu adevărat e să nu fie deja stricate (mă refer la caracter) / sociopate ( ca mine ) și să aibă un sistem de valori realist. Adică nu alea care visează prinți pe cai albi, că nu aș fi avut vreodată intenția să mă prefac măcar.
Și tot ce poți să faci daca nu îți permiți produsul pe care îl vrei ( știu că sună misogin/sexist dar e doar o abstractizare) e să îl construiești și să te construiești.
Prin urmare e important măcar să ai materia primă potrivită.
Pentru că e important să fii cu cineva care măcar aspiră să fie ceea ce îți dorești tu de la un partener și să aibă și ceva șanse ,că degeaba îți spune gagica că vrea să își ia doctoratul în matematică, dacă nu știe să dea restul corect la șaormeria unde lucrează.
De aia zic, cred că e mai ușor când ești jos și ești tânăr. Adică plm, dacă ești deja excepțional în sistemul general/comun de valori ( știu că nu toate femeile au aceleași gusturi , unora le plac tipii scunzi și cu pula mică, dar sunt câteva valori comune, lăsând culoarea părului și ochilor la o parte) nu îți mai vine să faci concesii. Nu prea mai e convenabil să pariezi pe potențial, vrei ceva accomplished, ca tine, nu materie primă.
Iar eu nu știu de alții, dar mie îmi e greu spre imposibil de crezut că găsesc pe cineva.
Eu nu cred in potriviri exacte, în perechea perfectă și mi-am dat seama de asta demult.
Potrivirea e o chestie de toleranță/ concesii. Cât de mult poți tolera partenerul fără să îi faci capul pătrat pentru toate chestiile ( neimportante) care te deranjează la el.
Majoritatea relațiilor mele anterior ăsteia se terminau brutal destul de repede (zile, săptămâni) pentru că nu suport femeile care mă bat la cap într-una pentru nimicuri. Și repetat. Sau erau isterice Gen, ok, am defecte, nu fac lucrurile fix așa cum vrei. Alegeți in pula mea câteva, preferabil câte unul pe rând și discutăm despre ăla. Nu știu cum mai sunt gagicile azi, dar pe vremea aia era plin de drama queens. Iar mie, în general, IRL, in ciuda a ce vedeți aici, nu îmi place să mă cert. Nu în familie, nu cu femeia. Probabil și pentru că sunt eu destul de agresiv și nu prea pot să fiu ăla care calmează situația, ci e pe principiul “nu incepe, că dacă vrei să ai ultimul cuvânt tre’ să fie pa”. Așa că spuneam eu “pa” din senin ca să nu mai pierdem timpul. Și îmi dau seama că pentru o femeie poate să fie mind bending, să pună pe masă un reproș ( justificabil poate) , o cicăleală, o dorință sub formă de ” dar de ce nu faci/ai făcut”, sau o mică reacție exagerată ( dramatică, în ceea ce mă privește ) și eu să spun “o zi bună” și să nici nu vreau să mai vorbesc altceva. Probabil că păream destul de autist, ceea ce e bine, că nu aveam poftă să și justific reacția mea și m-a scutit de multe eforturi, gagicile de obicei se duceau în fugă.
Asta e o chestie departe de sistemul general de valori cu bani, țâțe și cur. Și pula mea, dacă la alte chestii era ușor de făcut concesii, la asta nu.
De la o vârstă toate astea îți reduc considerabil spectrul de posibilități.
Eu nu am fost niciodată măcinat de răutăți gen “toate femeile sunt curve” mai ales pentru că nu prea mă interesează dacă sunt sau nu, nu era ca și când eu aș fi un tip impecabil. Și nu-s nici acum și nici nu dau doi bani pe genul ăsta de “valori” sau aprecieri.
La un om contează doar cum e în relație cu mine, nu cum e în relație cu alții. Plm, dacă soția nu ar fi înțeles / acceptat reciproca despre mine probabil nu am fi fost niciodată împreună. Că, până la urmă, asta te face special pentru cineva. Cum te porți cu el față de cum se poartă restul.
This. Dacă ai suspiciuni lasă-mă, nu-mi fute timpul și răbdarea.
Nu am avut niciodată nervi să dau explicații pentru unde-am fost , ce-am făcut, de ce nu știu cine e in agendă și pula mea.
Și nici nu mi-am pierdut vreodată timpul cerând. Gen bitch, dacă ai senzația că te înșel înseamnă că ceva deja nu merge bine între noi. Ori lucrăm la ce nu merge bine ori mai bine pleacă.
Și nu e treabă de secrete, că telefoanele stau pe masă, iar parola o știu și copiii, gen .
Dar nu o să îmi petrec viața la interogatoriu și declarații, că nu m-am combinat vreodată cu polițiste.
Manowar: “Dacă vrei sa o fuți pe una, te duci și îi spui.”
Nu știu de ce eu nu mi-am făcut vreodată griji pe temă. Nici nu am avut vreodată texte de agățat, cu excepția cazurilor când o făceam la mișto și nu-mi păsa de rezultat oricum, ci să fac pe interesantul(prostul).
Nu mi-am pus probabil din copilărie întrebarea că dacă mă refuză, decât în extrem de puține cazuri gen merită să stric o relație pentru dorința mea de a fute(?), că nu am simțit că am ceva de pierdut, că nu plecaseră tipele alea cu mine de acasă. Doar de câștigat. Am considerat că e important să îmi fac intenția cunoscută și clară. Dacă erau neinteresate sau interesate de altcineva, e foarte bine să știm asta, mai ales pentru că și femeile au parte de la fel de multe failuri ca și bărbații – în parte din aceleași motive, că bat șaua să priceapă iapa – și e util să aibă cartea ta de vizită.
@Adi, nu știu din ce lume vii tu, dar în lumea mea, să ții manșa cât faci tu poze e pretenție unless you come from old money
Imi povestea o colega de munca saptamana trecuta ca un criteriu la care se uita dupa un viitor partener rezonabil este sa nu fie bagat in tot felu de datorii impovaratoare (gen credite pe 30j de ani &co), nu se simte pregatita la tras caruta. Plm la 24 de ani o inteleg, inca mai are loc de intors. Dar dupa ce treci de un prag cum ziceai si tu 35+ se ingusteaza enorm plaja de unde sa alegi.
Nu discut partea cu “exceptional” sau nu. Parerea mea e ca fiecare isi gaseste partener de lunga durata dupa chipul si asemanarea lui. Tot restul sunt fie proiectii deformate ale propriei personalitati fie criterii puerile luate din filme.
Oricum, ce m-a amuzat foarte mult e declaratia aia cu “pe vremuri”.
Ai fi surprins cat de vie si putin diferita era “viata sociala” pe vremea parintilor daca nu bunicilor nostri. Si cel putin din punctul de vedere al dramelor, lucrurile stateau mult mai serios.
Sa spunem doar ca nu era deloc iesit din comun ca doi baieti sa se ia duminica la cutite din cauza vreunei fete, sau cum idei de tipul swinging se practicau si prin satul romanesc. Asta pe langa curvasareala de zi cu zi in care nevasta si barbatul casatoritit de parinti se intalneau sa doarma in acelasi pat, ca de cotait rezolvau fiecare in alta parte.
Uneori ma inteb daca nu era asa mai corect.
Partenerii se selectau dupa criterii clar stabilite, asa cum le spui tu: avere, varsta, statut social, vorbit de limbi strine. Pe urma se casatoreau si turnau repede 1-2 copii sa-si ia o grija de pe cap si pe urma liber la distractie taica.
Pe vremea strabunicilor mei era o vorba ( pe care in mod amuzant am regasit-o in Gaitele), ca barbatul fara ibovnica e ca piftia fara usturoi.
Indiferent de ce venea dupa familia ramanea “unita” si fiecare-si gasea fericirea pe unde putea fara ca muierea sa-si faca probleme ca “vine una mai tanara si ea ajunge in strada”. Oricum institutia casatoriei era “pana cand moartea ne va desparti” gen. Nu te casatoreai cu gandul la “iubire eterna” ci mai degraba ca sa-ti iei o grija de pe cap.
Ajungeai pe la 25, iti faceai “o situatie” sau aveai de la parinti deja, “peteai” una de 14-15 ( ca sa nu ti-o dezvirgineze vreun argat)3-4 ani de dulcegarii din care rezultau 1-2-3 copii si pe urma fiecare cu ale lui restul de 20-25 de viata activa, iar la batranete cand nu mai putea niciunul sa alerge dupa aventuri, aveai cu cine bea ceai si juca tabinet.
“Dragostea” ne-a tampit pe toti, si din ideea bolnavicioasa a cautatului “iubirii ca-n filme” care in acelasi timp sa fie fezabila economic si suficient de durabila avem imens de pierdut. Pentru ca brusc stabilitatea institutiei depinde de compatibilitatea totala intre parteneri, de la fizic la emotional la ce mai vrei tu, TOT RESTUL VIETII.
Pe bune, achiar se asteapta cineva ca femeia pe care o alegi la 25-30 sa fie la fel de atragatoare (pentru tine) inca 70 de ani incolo? Si ce ramane dupa atractia aia sa fie motivul pentru a-ti refuza tot restul vietii alte relatii si sa devina un izvor etern de frustrare? Mima ieftina.
De-aia impingem acus casatoria pana cand nu mai putem ( fizic), pentru ca ne e frica de asumarea unei responsabilitati care frizeaza imposibilul, si cine dracu stie daca la 2 ore dupa ce te-ai intors din luna de miere nu o intalnesti pe bune pe una care-ti ia mintile de mori daca n-o ai, care poate e sau nu deja casatorita.
In scenariul strabunicilor o curtai ca un domn si te intorceai la nevasta dupa “un voiaj la bai”, intr-al nostru pierzi juma de avere si te paste pensia alimentara.
As spune ca nu noi suntem aia castigati.
Pai, am zis, tre’ sa fie si pe segmentu’ de varsta potrivit…
La fel e si acum, da’ pe alte motive. N-ai dat like pe instagram? QQ.
Pot paria ca nu-s 8 miliarde de femei in lume 🙂 si ca nu le cunosti chiar pe toate, macar vag, nu?
Sau poate unii oameni au placeri mai simple, sau de alte feluri. Nu-s femeie, deci nu ma calific, lol, dar nu-s pasionat de cam nimic din ce descrii acolo: plimbari cu bicicleta, motocicleta, tras cu arma, zburatul cu orice chestie are mansa din aia. Daca-s mort, nu ma deranjeaza, ma simt chiar bine :).
@Adi, tu te-ai născut cu manșa aia-n mână?! De unde să știe o femeie obișnuită d-astea?! Eu nu știu, n-am auzit, n-am citit de vreo femeie cu pasiuni d-astea. Nici de bărbați ca să fiu corectă. Cu motorul da, dar cu manșa nu.
Drumețiile pe munte îmi plac și mie, dar am constatat în vară că nu mai sunt aptă fizic.
nu neaparat gold digger, dar ceva sa aiba casa si masina deja platite, ca nu trage ea la jug (amuzant cum trage ea la jug pentru ca el isi plateste singur apartamentu ala).
am lesinat la povestea lu maic. Deci ale dracu curve, sunt suparate pe ei ca au aventuri. of of of
Eu am 174 si 175 cand ma spal pe cap!.. stiam eu ca sunt cel mai average dintre mediocrii!
In RON ai zis mai demult ca 7300 sau pe acolo. That’s 1600+. Chiar 1700euro daca se ia cursul de 4.3 de pe vremea aia. Referitor la limita de 2500 euro, acolo se incadreaza numai sefuletzii si programatorii. Aveai bine pe vremea aia 1700 euro. Doar la emag am vazut pe undelucram salarii peste 2000 pe sysadmin (info bagata de unul cu 7 ani xp in domeniu, acum o luna) , in rest e sub.
1.80…. 1.85…. e bine. Mai sunt si altii care au 1.70 ………. FK
Deci calitatile, bune si alea…doar la aia cu 1,80+ :p
Nu numai la femei. Am colegi care nu au trecut de 30 ani si dupa ce s-au inhamat la joburi unde “de noapte” e regula, in 1-2 ani au incaruntit si s-au facut cat Porky Pig. e drept ca au mai bagat ceva la salariu dar oare merita? Adica…sa-ti strici sanatatea pt 200/300 euro in plus… ca nah… Ro, ca daca erau 3000euro in plus intelegeam, dar asa….. hm….
E chestia cu segmentul de varsta si cu prioritatile, boss. La 23 de ani vrea sa mearga in vacanta, nu sa auda ca tu ai de platit rata.
…desigur, la 30 vrea sa ai casa. Tu, ca e prea scumpa una pentru salariul ei, #genderpaygap
Ala nu era base salary. Includea alte chestii. Aia era perioada in care strangeam bani sa plec inapoi in UK. Le ziceam alora ca e serverul down si tre’ sa lucrez in weekend etc (overtime).
Asa, invarteli si extra mai faceam pe unde puteam (mai instalam un server, mai configuram un router, mai plm) dar base salary la mine nu a fost peste 1200e in Romania ever, pana am plecat inapoi (2012)
Pai si cam cand s-ar simti pregatita sa traga la caruta? La 30, 40 de ani? Deci e mai ok sa ai datorii impovaratoare la 40 nu la 25+? Eu am 25 de ani si nu ma pot gandi la o varsta mai buna pentru treaba asta. Adica, sa astept ca sa…mai exact ce?
Faza asta nu-mi poate aminti decat de o alta postare de aici, cu 30 is not the new 20.
Subiectul asta e “a can o worms”.
*a can of worms
Niciodata.
Pe urma apar copii, concediul de maternitate si iar nu are bani pentru ca … e scump.
Nu cred ca jobul de noapte e problema pentru carunteala si ingrasare. Ci delasarea. Si probabil si genele. Da’ delasarea.
Pai la 23 de ani e cu tipul care investeste in vacante. La 30 se muta cu ala care pana atunci ca fost singur ca strangea de casa si nu-l voia nimeni ca isi manca de sub unghii si vrea si el o pizda versata de la viata. Si isi si permite. Nu?
Probabil c-o s-o aleaga totusi pe aia de 19-20 de ani, da’ nu-i nimic rau in a avea planuri marete, nu?
“Probabil?”
Absolut nimic.
Pe cineva tre’ sa futa si gunoierii.
Eu dau de una pe an cu care sa merite sa vorbesc. Aspectul nu e chiar o problema, gasesti usor una care sa arate bine.
La probleme am asa. Daca e deja in uk si prin londra si e singura, lucreaza la costa si cam atat poate. Daca e pe aici si e de luat acasa, e venita cu gagicasu. Parca nu as vrea una care sa vrea sa muncesc ca prostu si ea sa stea degeaba, ca parca asta suna a “eu muncesc, ea se ingrijeste si se upgradeaza si apoi se duce cu altul care nu munceste asa tare si are timp sa o futa ca nu vine rupt acasa”.
Vorbesc de romance, ca englezoaicele sunt doar pt futut asa cand cade vreuna. La o englezoaica misto nu am vreo sansa, tre sa iei ceva ce nu vrea nimeni. Si surprinzator cele mai faine englezoaice sunt casatorite cu tipul cu care s-au cuplat in generala, stiu doua in situatia asta, dar femeile sunt to die for. Mama uneia dintre ele are diverse desene din alea erotice pe internet si poti da o laba fara probleme la ele. Cu alte natii nu prea am interactionat si nici nu cred ca am mari sanse sa gasesc ceva. Pot doar sa imi imaginez ce cretinatati mai pot avea si alea in cap.
Daca e in romania, tre sa vrea sa vina pe aici. Asta e asa si asa ca cam vor daca au la ce veni. In schimb marea problema cu romania e timpul pe care il ai sa vorbesti cu ele, ca daca le scrii mesaje pe insta vreo sase luni nu mai vrea vreuna sa te futa. Asa ca iti faci lista si cand aproape te duci acolo le intrebi ce fac si vezi ce iese.
Si daca are tinder fuck that, chiar nu vrei una care sa creada ca isi ia barbat pentru ca a dat swipe right. Ca se duce odata sa se cace si daca e constipata se duce pe tinder si gaseste unu imediat sa o ajute. Ca tot zicea Mel pe aici ca are o suta de match-uri. O tovarasa e dezinstalat tinder ca la tot ce dadea swipe right era match si daca nu era, avea sa fie peste cateva ore. Nu ii era prea util.
Si la fel ca tinder, daca se duce regulat in control si de buna voie, gen nu s-a despartit de gagicasu si au carat-o tovarasele acolo e de evitat cu toata puterea. Tipii de pe acolo sunt mega beta si daca suporta mai mult de cinci minute locul ala e sigur ceva in neregula cu ea.
Mi-am cam pierdut ideile ca scriu de vreo ora la aberatia asta. As mai vrea sa zic doar ca daca vrei sa ai sanse sa gasesti ceva cu macar cateva atu-uri poti lua dupa job, daca e ceva medic, contabil, avocat, make-up artist sau ceva legat de beauty, nu blogger de beauty ca alea sunt oribile. Sansele ca astea sa fie ingrijite si nu niste hidoase sunt mari si gen s-au agitat putin in viata, nu au terminat facultatea si a doua zi au mers la servici asa ca e posibil sa nu prinda fluturi cand vine vorba de viata. Din it, inginerie si profesoare n-am experiente placute.
Ce am mai gasit interesant. Sunt vegetariene pe lume care chiar sunt tipe faine.
Bai, nu ii corect, io de ce trebuie sa zic in Romania si tu in UK? In UK probabil 50 spre 60 nu as avea nicio problema, ca mai am eu unde sa cresc. Am zis suma aia pentru Romania gandindu ma la cat costa absolut toate, de la un concediu, la un pantof, la o scula, la orice, ca doar nu iti dau aia discount de sarac de Romania si preturile sunt ca in vest. Pana si o casa, atentie, o casa, cum avem noi intr-o zona cu joburi, tot sute de mii costa.
Plm, te duci in Londra si vrei sa combini tot romance. Lol.
Ai imbatranit, nigga. Smecheria acum e pe bumble si pe zoosk, tinder e so last century.
Ca fapt divers, cu tine m-as cupla si acum daca ai fi somer. Pentru ca stiu ca ai lopeti de bani in savings =)))))))))))))))
Nu-i nimic ca dragostea curata.
Adica? ok, profesoarele ca profesoarele …dar astea care programeaza sau sunt ingineritze… ce au? In afara faptului ca sunt putine si urate ( din ce am vazut pe la Poli). Dar nah, mai ies ITizde si ingineritze si din alte parti…
Cat timp se discuta civilizat…nu, nu e.
Cand nu se mai discuta civilizat, >spam
Si mie chiar nu mi se pare asa o harneala sanki-tabu sa discuti despre niste chestii de-astea absolut normale si despre care-i nivelul nostru – ce vrem, ce meritam si ce putem obtine in mod realist si de ce. Iar daca-l apuca pe vreunu’ complexele de tip cu salariul mediu sau plm, sa faca bine sa-i treaca.
Nu stiu de bumble, dar parca nu as cauta femei pe o aplicatie de dating care are “zoo” in nume. Parerea mea.
Pula mea, nu i-am ales eu numele. Iti zic doar unde combina aia de aici care o ard cu apps.
No shit.
Ba, la mine a fost simplu. Ne-am gasit cand eram tineri, eu 21, ea 19, nu e model, dar nici eu nu sunt Brad Pitt, nici n-au contat asa mult chestiile astea de suprafata. Ce a contat a fost alaturi de mine si cand am fost sarac rupt in cur si aveam bani gen sa trec strada si sa o plimb prin parc, si a fost alaturi de mine si cand am dus-o mai bine. A tras cot la cot cu mine sa ne facem o viata mai buna si face asta in continuare. Cat timp e si compatibilitate fizica si avem cam aceleasi scopuri si putem fi sinceri oricand unul cu altul, fara sa trebuiasca sa ne prefacem sau sa ne menajam, ca vai se supara celalalt daca fac asta sau ailalta si ne dam unul altuia libertatea de a face ce-si doreste, plm e ok. Dar chestiile astea se castiga in timp. Important e sa nu ai asteptarea ca persoana de langa tine sa gandeasca si sa fie la fel ca tine, ca multe relatii prin jurul nostru s-au dus pe pula la faze d-astea, ca unora le e greu sa constientizeze ca partenerii sunt persoane diferite si cu viata lor, chiar daca sunt intr-o relatie. Also, e bine sa citesti persoana si sa iti dai seama din timp ce ramane dupa ce se mai micsoreaza flacara aia care ne cuprinde cand ne indragostim si reactionam ca ultimii copii imbecili care merita batuti gen. Daca ramane o persoana cu care ai vrea sa iti petreci o buna parte din viata si cu care construiesti chestii sau nu.
Nu-s insurat inca, la aproape 9 ani de relatie, pt ca efectiv m-a durut in pula de acte si in Romania oricum numai de asta nu imi ardea, era survival si atat. Acum, cand am alte perspective si pot gandi pe termen ceva mai lung, imi dau seama ca nu ar fi deloc o idee rea sa facem si pasul asta, asa ca probabil se va intampla sooner rather than later.
Da, astea intra la partea cu segmentul de varsta.
Pe segmentu’ ala de varsta, daca va gasiti…nu aveti mari pretentii, ca stiti ca amandoi sunteti cam saraci lipiti (plus-minus). Si normal ca dupa ce va merge prost o perioada si incepe sa va mearga bine apar alte chestii care conteaza mai mult. Da’ aia se intampla pe segmentul ala de varsta. La 25-30 se cam schimba treburile. Apar alte cerinte/pretentii/filtre.
Asa, cand ne-am intalnit noi doi (eu cu sotia), ea avea 19 ani si eu eram proaspat somer lol. Cu pula economii sau ceva. Da’ aia a fost atunci. Acum, daca ar fi single, nu cred ca s-ar inghesui prea tare la someri. Just saying. Cand ai 19 ani (ca femeie) poate te uiti la un tip la potential. Cand ai 25-30 de ani, te gandesti ca pula mea, daca valora ceva potentialu’ ala, avea si alte chestii de aratat pana la varsta aia, nu doar potentialul. Oarecum normal. Si daca n-are nimic de aratat, OK, poate o fi avand potential, da’ moare tanara speranta.
Da’ chestia e sa va gasiti. In realitate, pentru cei mai multi oameni nu prea se pune problema de “ok, suntem amandoi saraci, np”. Pentru ca:
– cei mai multi nu-s dispusi sa admita ca nu-s chiar Brad Pitt (sau echivalentul feminin)
– cei mai multi, daca-s saraci, vor pe cineva mai cu bani. Gen “ce sa fac cu un sarac, sa fim doi??” (am auzit-o, pe bune)
Pana la urma, insa, e OK. Cum ziceam, pe cineva tre’ sa futa si gunoierii. Sau femeile de serviciu.
Fair enough, daca din motive as ramane single is destul de constient ca treaba ar fi fucked. Si nu in sensul ca n-as avea eu ce sa ofer, pt ca probabil stau ceva mai bine decat destui, chiar daca inca am saci majori de bagat in caruta, macar stiu cum arata caruta si ce tre sa fac pentru sacii aia.
Dar holy hell din toate cunostiintele mele feminine nu e una singura cu care m-as baga intr-o relatie. Si nu e ca sunt rele sau ceva, dar i don’t stick my dick in crazy sau in single and desperate sau bla bla. Ar fi cam naspa si cam trist peisaju’.
Deah, ajungi direct la fanele Bridget Jones si Sex and the City.
…sau dai reset si treci inapoi pe segmentul 19-21. Csf, ncsf.
Dac-as ramane single acum nu mi-ar mai trebui barbat ever. Nici pentru futai, nici pentru relatie. Presupunand ca mi-ar da unul atentie in sensul ala, l-as trimite sa-si vada de treaba.
Nu inteleg barbatii care ofera atentie cu tenta sexuala nesolicitata unei femei. Recte, care nu pricep ca daca dau semnale ca nu ma intereseaza, chiar nu ma intereseaza, dcplm insisti, ca automat te consider dezaxat si fac orice pentru a disparea din peisaj.
E aproape 6000 de euro scoala, happy to pay for it. Avioane inchiriez, sunt mai scumpe ca masinile dar accesibile (si la cat zbor nu merita sa cumpar). In Romania am zburat pe vreo 6 modele, desi piata e foarte mica.
Scuze, doar femei si doar albe si doar intr-un interval de varsta rezonabil, sunt doar cateva zeci sau sute de milioane. Si normal ca nu sunt multe pasionate de astea, fiecare cu ale lui, dar sunt totusi cateva.
Nu am pretentii sa stie, dar daca o pasioneaza invata. Sa tina mansa (si sa zboare) l-am invatat pe fiu-meu inainte sa aibe varsta sa faca scoala de zbor, o tipa majora si interesata poate sa faca scoala aproape la fel de usor ca aia de soferi.
Sunt multe tipe in aviatie, chiar si in RO. Cea mai celebra era Smaranda Braescu, campioane mondiala la parasutism, din alea din zilele noastre sunt mai multe planoriste (le aud in radio) si cateva pe avion. Stiu personal o tipa care e comandant pe Boeing 737 la Blue Air si mai are cel putin 2 colege pilot, mai e si triatlonista si merge la concursuri de ciclism. Majoritatea pilotilor pe care ii stiu personal se pricep la arme, dupa ce dai un avion peste cap e relaxant sa tragi la talere (pasiune de old money, stiu, dar e foarte accesibila ca pret in RO). Datul peste cap cu avionul nu e o cerinta.
SI dupa cum spuneam, nu e toata lista obligatorie, dar macar jumatate. SI am observat ca anumite firi sunt predispuse spre aproape toata lista daca au ocazia sa incerce. Problema e ca pe vremea cand faceam scoala de zbor, acum niste ani, eram cu o tipa care incerca sa ma convinga sa ma las. De ce? Pentru ca zburam intens si in miezul zilei vara pe turbulente serioase si ma dadeam jos din avion un pic cam scuturat si ametit, ma urcam pe motocicleta si ma duceam la birou asa (ea lucra la cateva cladiri distanta) si era convinsa ca zburatul imi face rau. Lol, era fix pe dos, dar na …
Aici e asa bine, e parfum, nu se da la tine absolut nici pulea pe la joburi sau in general. Pe strada nu se uita nici dracu’ dupa tine, iar. Am cunostinte carora fix asta nu le place in UK, eu ador asta. Ma stanjenesc privirile.
Eu dau de destule in real life si cam toate par promitatoare asa ca mi se falfaie de aplicatii.
Alea din it si inginerie parca nu au chestii de femei, parca sunt prea tovarase cu baietii si nu prea imi place asta. Plus ca exista o mare sansa sa fi stat in casa sa rezolve ecuatii sau alte cacaturi de tocilari cand restul faceau tampenii de adolescenti si dupa 20 de ani sunt ori scapate din cusca ori sunt fara skiluri sociale.
Eu iau tot ce vine nu ca caut romance, dar plm nu prea fac coada alea de prin kent sa imi faca un copil. Alea de prin coventry sau crewe poate, dar alea sunt sub romance gen. In afara de ceva de prin asia, dar si acolo cu ceva excluderi nu prea e nimic altceva. Asa ca merg unde am ceva sanse.
femeile din generatia contemporana care au peste 35 – 40 nu pot functiona daca n-au un pulau alaturi. oricum ar fi el. nu vad niciun sens nici macar in rutina zilnica.punct!
alea care totusi pot, sunt niste epave emotionale si fizice
Dupa ceva ani de trait asta, situatia e cam asa: am parte de oricat sex doresc (chiar un pic mai mult decat atat), dar nu de o relatie. Femeile de varsta mea si singure sunt cam duse rau cu capul (toate cele pe care le-am intalnit) si siguratatea le-a afectat mai mult decat ati crede, iar alea mai tinere sunt cam imature. Dar informatia este ca exista destule single si interesate, mult mai multe decat mi-as fi imaginat si in unele momente foarte ingaduitoare: cea mai trista chestie spusa de una pe tema asta e “uneori tot ce iti doresti e un tip langa tine de la care tot ce vrei e sa mai aibe puls”.
33+ detected 🙂
Tot vad asta
mentionata.
Ce inseamna, mai exact?
ba baiatule, si intra Romania in Schengen “imediat”
http://www.economica.net/parlamentul-european-a-votat-pentru-intrarea-romaniei-in-schengen_162373.html#n
ce-ar fi sa ne folosim dreptul de veto si sa refuzam? sau macar sa folosim veto-ul impotriva bulgarilor…
Autiste, instabile etc
Autiste, instabile etc. Pomelnic.
@Super_fotbal: Eu iau tot ce vine nu ca caut romance, dar plm nu prea fac coada alea de prin kent sa imi faca un copil.
Care plm de gagici mai fac coada la facut copii in ziua de azi?
Poate nu dai semnale destul de clare, gen spus direct in fata “ba, nu ma intereseaza, lasa-ma-n pace”. Nu de alta, da’ am intalnit cateva care desi erau neinteresate de vreunu’, tot ieseau cu el la o cafea, o maslina, ceva, si apoi se mirau ca nu intelege ala ca nu-s interesate.
La fel, o stiu pe una care desi era interesata de unu’, cand o invita ala pe cine stie unde ea il tot refuza ca ba n-are timp, ba iese cu prietenele, ba nu-i raspundea. Si apoi ma futea pe mine la cap (ca-l stiam oarecum) sa aflu de ce n-o mai cauta ala, ca – evident – avea varsta mentala a uneia de 15 ani si n-avea “curajul” sa-l intrebe pe ala direct.
Femei, cine sa le inteleaga…
Coada nu fac decat bisericoasele, dar n-ai ce face cu alea. Ziceam asa ca situatie. Stiu cateva normale care au facut copii cand aveau sub 25, dar sunt niste glorioase single mums.
Walking deads. Triste, fara energie. Fara un tel in viata. Fara initiativa, fara directie, legume. De obicei cu hobby-uri gen 7 pisici, homeopatie, raw veganism, salvati cainii vagabonzi, ursii din Bistrita (suprapopulata cam de 4 ori peste capacitate), interesate de promovari in cariera fara sa aibe nici un fel de expertiza (mersul la birou nu se califica ca inalta calificare si nu citesc o pagina de chestii noi pe saptamana). Genul care ies din casa doar pentru ca e prea goala (cand nu e plina de pisici), nu pentru ca vor sa faca ceva sau pentru ca au unde se duce.
Una de 33 de ani mi-a zis ca daca nu se marita cu mine nici nu are in plan sa se mai marite vreodata. Si “relatia” era la nivelul de luat masa si baut vreo cateva cafele impreuna si asta in cantina, nu in oras. Nu s-a intamplat nimic mai mult, dupa vreo 4 ani i-am pierdut urma dar era tot singura si pierduta in spatiu. Alta a “picat accidental” de la balcon, jos era asfalt si inaltimea era suficient de mare. Alta s-a mutat in fundul pamantului sa aibe grija de maica-sa care era foarte batrana si singura, iar apoi se plangea ca prin zona are mare succes la fluieraturi de la tractoristi si ciobani, dar ca nu mai e nimic altceva prin zona. Ca maica-sa nu se putea muta eventual ea in Bucuresti, trebuia neaparat sa ramana in vagauna aia, asa ca ea la 35 s-a ingropat la 400 km distanta.
Nu e usor de explicat, ca nu sunt toate duse in acelasi fel.
PS. Am uitat sa mentionez cate povesteau (neintrebate) despre fostul lor prieten care era un looser first class si cu care au fost macar 5 ani, daca nu chiar 10. Fara sa realizeze ca prin asociere erau si ele super loosers.
Ba da, lol. Doar ca nu se manifesta la fel.
Asteapta premii, gen “uite ce fata buna si rabdatoare si…”
Si nu te tenteaza sa fii prostul care-i creste? 🙂 Ce om rau…
Basically inseamna ca au atat de multe traume/fixuri/bagaje de la trait singure incat pur si simplu sunt incompatibile pentru traiul cu altcineva.
Care-i diferența optimă (vârsta) între un bărbat și o femeie? Din experiența proprie, ofc.
Stiu personal trei cupluri recasatorite, fiecare cu copii din precedenta casatorie si cu unul sau mai multi copii impreuna, culmea ca le merge la toti mai bine decat la altii. Poate pentru ca au o experienta?
Dar coincidenta sau nu, toate trei cuplurile s-au casatorit dupa ce au avut primul copil impreuna. In unul din cazuri, dupa al treilea.
De cand prin UK, cam aiurea, adica am incercat ceva aplicatii ca Tinder, match (nah, nu prea am cu cine iesi si la birou ma cam abtin sa sugerez orice ar putea semana cu harrasmentul), si ori negrese urate si somere ori mame tinere cu copii de culori dubioase….si somere. Restul ma evita de parca as fi cura de slabire.
Nu m-a bagat inca in seama vreo una care sa fie macar la nivelul vreunei chelnerite din Iasi. Macar alea se prefac ca lucreaza, si au auzit de cauciuc ca sa nu toarne 3 plozi pana la 16 ani. O fi cultura din Manchester.
Nasol in UK la partea asta, trebuie sa caut ceva nevasta pe la unguri, ca am auzit ca’s fete faine care gatesc bine. Sau era doar una si-a luat-o Manowar 🙂
Nu exista. Depinde de la caz la caz, depinde de ce iti doresti, depinde de pretentii, de varsta, de multe.
In teorie, in conditii ideale, 2-3 ani. Ramane sa gasim conditiile ideale.
Nu e. Din experienta familiei, bunica-mea era cu vreo 7 ani mai in varsta decat bunicu, casatorie in vreme de razboi, au fost un cuplu model (si nu ma laud). Varul meu e mai in varsta decat nevasta-sa cu peste 10 ani (pana in 15, nu stiu precis), le merge bine. Unchi de 75, nevasta-sa sub 50, le merge foarte bine. Dar asta nu spune nimic, stiu o gramada de cupluri cu diferenta de pana in 5 ani intre ei care au esuat. E varsta relevanta? Cred ca depinde mai mult de oameni decat de varsta.
Ce cacat e asta, acum nu trebuie sa imi fac griji doar de alea de 15 ani, trebuie sa belesc ochii si la mumii?
Formula ar fi:
Varsta minima a tipei = varsta barbatului / 2 + 7.
Suna abstract rau, dar pare sa mearga in majoritatea cazurilor.
Cre ca diferenta de varsta optima e la modu urmator, cam ca la masini, mai bine o iei noua (18-19 ani) decat la 30 si cu kilometri dati inapoi si cu piese dampulea sub capota.
Stiu, misogin bla bla e ok.
Am facut recent 36 de ani si sunt singur (nu am mai avut o relatie stabila, mai lunga de 1 an de vreo 5 ani cred). Tot timpul asta am fost cu diverse tipe si sincer am incercat. Insa dupa ce ajung sa le cunosc mai bine, dispare orice. Nu mai simt sa stau cu ea deloc.
Apare ceva care e game-breaker. Daca faceam compromisuri eram insurat de 10 ori pana acum, probabil tot de 10 divortat :))
Acum un an, cunoscusem o tipa, insanta am banuit-o ca e dusa :).
Am “tras” de ea cam 4 luni, pana la urma a “cedat” si ne=am combinat. Ca dupa 5 luni sa zica ca nu ne potrivim si ca a gasit pe altul, la cursurile de ceva plm energii si nush ce kkt. :)))
In schimb, prietenii mei (acceasi varsta) s-au insurat si turnat copil in primul an, altii inainte de :)). Neveste la 120 kg, drumuri la “mama” la tara. Ei sunt fericiti. Nu ii vad decat o data pe an, 2 ore.
Nu-s de aceeași părere … minim 5 aș zice, 10 ideal.
Am prieteni (plural) la a doua căsătorie unde diferența e 10 sau + și sunt super ok. Amândoi. Și nu e pe tiparul gândit de femei că ea este proasta satului și el bate cu pumnul în masă de tremură icoana de pe perete. Nu ii zice el jump și ea întreabă how high, la asta mă refer.
Ei +30, ele +20.
Și după văd cuplurile ideale de 2/3 ani diferență. La 35 ani un bărbat cu puțin respect pt sine arată a bărbat (bine), femeia la ~35 e trecută. Nici nu mai arată bine genul ăsta de cupluri după o vârstă … iar femeile cum au tendința de a se compara mereu cu altele și cum se supraanalizează în oglindă duce ori la grasă mustăcioasă indiferentă, ori sac plin de frustrări. De regulă, nu zic în 100% din cazuri.
My 2¢
Nu e deloc ideal. Nu la modul general.
Imagineaza-ti ca tu ai 30 si ea 20. Tu ai ceva experienta de viata (si nu ma refer la futut), ea nu. Tu esti axat (in teorie) pe vacante and shit, ea e cu copilaritu’, inca i se pare super cool “hai sa mergem nu stiu unde sa ne imbatam”. Sau alte alea. Te uiti la ea, ti se pare imatura, daca nu proasta de-a binelea. Ea se uita la tine, pari harciog idiot si de-a dreptul boring.
Merge pentru unii (unde tipa e relativ matura pentru varsta ei si tipul relativ imatur pentru varsta lui), da’ altii s-ar lua cu mainile de cap. In nici un caz nu-i regula generala. Cum ziceam, nu exista “diferenta optima”. Gasesti destule cazuri unde tipa e mai in varsta cu 10 ani si totul merge GG si invers. Si destule cazuri in care-s de aceeasi varsta (plus-minus) si totul merge super. Pula mea, depinde de la persoana la persoana.
Dacă ar fi să dau un sfat (deși nu mi-l cere nimeni, dar eu m-am ținut de el), dacă ai peste 30, nu are rost sa te uiți la ce depășește 24. Pe bune, nu merită deranjul.
Mi-am adus aminte de o chestie normal/exceptional si voiam sa ridic o minge la fileu.
Am vazut o data nu stiu ce articol viralizat pe facebook cu una care zicea ca i-a dat jet cererii in casatorie din partea prietenului ei ca nu a avut bani nici de un inel cu diamante, ca era foarte important pentru ea sa vada ca partenerul ei o va respecta si nu-si va manca de sub unghii, etc. Atunci am ras si-am zis plm , tute de pe net.
Dar apoi un tip pe care il stiam vag de la munca mi-a povestit ca si-a parasit logodnica in timp ce planificau nunta, ca zicea el ca tipa avea pretentii prea mari.
Cel putin in versiunea lui, ca pe ea nu am cunoscut-o. Zicea ca tipa voia nu mai stiu ce formatie care costa vreo 3000 de euro ( suma care mie mi se parea enorma atunci, dar am aflat pe urma ca era cam norma, printre colegii mei – nu prea pricep eu treburile astea), sa faca eventul la ceva ranch dintr-o comuna din sudul Bucurestiului ( Bradgadiru, Cornetu’ , pe acolo, nu mai tin minte si nu radeti ca cica era ceva local select si scump, beats me) si sa fie adusi cu caleasca/trasura ( exact, nu limuzina), sa elibereze porumbei albi, rochie de designer ( nu stiu ce inseamna asta, dar presupun ca multi bani) si verighete cu diamante. Presupun ca si alea erau scumpe, ca eu am luat unele cele mai ieftine din aur chior de nu stiu cate carate, presupun ca 18( ii era frica sotiei sa nu cumva aiba “alergie” la argint cred ) si tot au costat vreo 200 de euro, ca la mai mult ma apucau pe mine alergiile.
Singura problema fiind ca tipul castiga atunci undeva intre 1000 si 2000 de euro, iar gagica-sa din ce zicea el pe undeva pe la 1000. Si nu-i era chiar comod sa faca un credit pentru nunta, ca avea deja ceva credit de casa – impovarat de datorii cum ar veni, lol. Iar tipa a zis ca ea nu accepta niciun fel de altfel de nunta decat “ca in povesti” ( am retinut citatul), altfel nu se marita. Si, plm, el a lasat-o.
Nu stiu care dintre ei avea nevoie sa se casatoreasca musai si restul de detalii care fac diferenta, presupun, dar ce nu am inteles niciodata e de unde vin aerele astea de aristocrati.
Si incerc sa nu ma las influentat de faptul ca eu sunt zgarcit si pentru mine treburile astea gen nunta, petrecere nu inseamna prea mare lucru. Inteleg ca unii sunt in alta situatie materiala decat mine cand m-am insurat si poate chestiile astea inseamna mai mult, dar nu inteleg cum vine asta cel putin din perspectiva femeilor.
Asta cu “daca mai iei in casatorie primul meu cost e o nunta pentru care muncim amandoi un an, sau ceva”. E treaba asta ceva normal si nu inteleg eu?
Am inteles vag ca Manowar a marcat eventul tot cumva relativ simplu, da’ din ce vad in jurul meu cred ca standardele sunt altele?
Foarte simplu.
Stare civila cu un cuplu de prieteni. Ascultat 10 minute, semnat, facut o fotografie (mizerabila; eram nedormit, nebarbierit, tuns cu ciobul; si fotografia facuta cu ceva samsung galaxy S2). De-acolo, cand am iesit, ea s-a dus acasa, eu la lucru. That was it. De povesti, indeed. N-as schimba nimic din chestia aia. Cel mult parca-parca as vrea sa fi fost barbierit, sa n-arat ca ultimu’ homeless. Da’ nu-mi pasa cu adevarat nici de chestia aia. Si, pula mea, decat sa dai 3000 de euro pe-o formatie de guristi, parca-parca mi se pare mai corect sa-i dai pe-un concediu pe undeva.
Serios, gagici idioate de 20 ani sunt mai greu de găsit decât una bună de 30.
Tu la 30 nu vrei vacanță în care să te și îmbeți? Stai, eu vb de tipe normale nu care o ard prin cluburi și băutura e a doua natură.
Fetele de +20 deja au job, au responsabilități, se descurcă singure. Și din contră, mai tare îmi plac activitățile cu una tânără decât cu una obosită de orice.
Cu una de 25 poți face și o “haiducie” … Dormit aiurea, foc de tabără, beție de revelion, sex în parc … Cine naiba vrea o viață plictisitoare?
“Dacă ar fi să dau un sfat (deși nu mi-l cere nimeni, dar eu m-am ținut de el), dacă ai peste 30, nu are rost sa te uiți la ce depășește 24. Pe bune, nu merită deranjul.”
poate vrei sa zici SUB 24.. cel putin la mine asa e (daca vrei mai mult decat futai)
ps. nu stiu sa dau quote aici 🙁
cum adica “de unde”. Pentru ca asa se cuvine boss. Asa scrie in povesti. Asa scrie in ziare despre nuntile alea frumoase. Sa fie epice.
Eu am dat 700E pe video. Cei mai de cacat bani cheltuiti in viata mea. Exceptand filmu ala de 2 minute nu m-am uitat la nimic. Cine plm are timp sa se uite la tot filmu? Am fost acolo, stiu cum se termina.
3000 pe muzica? Sa stea toti sa se benocleze la trupa? Da pula mea, e concert sau nunta mea? Eu am dat 600E unui DJ, baiat serios, cand am ajuns noi la cort el avea deja doua liniute trase. De restu 2400 ne-am facut juma de vacanta
Eu nu vreau la nici o varsta asa ceva. Din simplul motiv ca nu prea beau. Si nu-nteleg la ce-ar folosi daca as fi beat. In vino veritas? La mine primesti the full monty si cand sunt treaz, no stress.
Poti face aia cu o tipa de cam orice varsta. Stire de ieri
Nu cred ca m-ar deranja prea tare faza asta ca pnm daca face unu si cu mine nu e panica. Doar ca desi mai vor sa se futa sau sa gaseasca pe altul, nu prea mai au timp si chef.
Adica nu cred ca e o experienta prea placuta sa te trezesti ca te-ai mutat cu unu care pana mai ieri n-a avut treaba cu copii si nici pentru mine nu cred ca ar fi prea frumos sa ma bag intr-o relatie si gen sa nu am parte de nimic. Azi sa fiu single si maine sa ma duc sa iau un copil de la scoala asa din senin si asta sa dureze vreo 20 de ani.
Sa am eu un copil si sa ma duc dupa una care are si ea unu cred ca e diferit.
https://www.jamesallen.com/diamond-rings/pear-shaped-engagement-rings/4.07-carat-pave-engagement-ring-1817418?cur=GBP&km_source=google&km_medium=cpc&km_term=63501811194&km_campaign=692003974&km_keyword=&km_adid=304178847250&km_account=shoppingengagementronefresh&gclid=EAIaIQobChMI9ID66_mX3wIVxrHtCh3pfQNXEAYYAyABEgIM8fD_BwE
110k. Pai da cum nu, pula mea, ia d-aici povesti.
Pai, la a doua/treia casatorie e normal. Nu de aia se spune ca “o iei de la capat?” Altfel spui ca o iei de unde ai ramas.
Formula lu’ Vinil cred ca e mai buna. E gandita bine, te protejeaza de pedofilie :)).
Pai, ce sfat e asta? Daca ai sub 30 are rost sa te uiti la ce depaseste 24?
@aditzah: Click
Fuga la diamante, lol. Cam asa stii ca ai dat peste o proasta si e primul semnal ca tre’ s-o iei la goana: vrea ceva cu diamante.
Tre’ sa cam fii genul ala de beta de care rad si beta.
Uau, mi se par asa complicate listele si calculele voastre si formula lui vinil, cred ca ghicitul in stele e mai simplu…
Eu am gandit asa, vreau o relatie, ce e relevant pt asta: (la inceput) vreau sa il vad si maine?, (mai incolo) pot sa traiesc si cu partile lui dificile si el cu ale mele? Cam asta e lista pe scurt.
Apoi intervin viziunile comune (si cum le negociezi) asupra unor lucruri din viitor: copii, casa, mutat sau nu din tara etc. Astea mi se par mai importante decat daca vorbeste doua sau trei lb straine (cam toata lumea vb macar una), daca are salariul intre x si y – atata vreme cat are totusi un salariu si ai si tu unul.
@Super_fotbal fara sa vrei, ai gasit solutia sa nu te insele femeia niciodata. o lasi gravida non-stop. pac, babies, pac-pac, babies. 9 luni, apoi 4 de refacere, apoi iar gravida. si, tot asa, pana pe la 6-7 puradei si 35-40 de ani. nu va mai avea cand s-o bage pe-alaturi, chiar daca ar vrea
Hai ca revendic eu premiul pentru poponarul anului si zic ca cel mai important criteriu pentru mine e indragosteala aia oarba si proasta care anuleaza toate celelalte criterii. E rar si pretios si ma face sa simt ca traiesc si nu vad cum as putea justifica relatia cu o femeie in lipsa acestui sentiment.
Cu restul criteriilor e o chestie destul de tricky, pentru ca daca esti in postura sa te doreasca genul de femei care le-ar indeplini, de ce te-ai opri la una singura? Daca nu te indragostesti de o tipa, ce te poate face sa vrei sa o futi si a doua oara? Ce sentiment poate sa iti ofere mai misto decat ala de a fute una noua?
@Akhenaton: Pai daca la fiecare 13 luni futi 7 luni o gravida si vreo 2 o lauza timp de 7-8 ani consecutivi mie-mi miroase a pedeapsa nu a solutie. Eu zic ca mai bine risti sa te mai insele, da’ futi si tu o femeie in majoritatea timpului, nu crezi?
@Orbu foarte multi pulai dunt disperati cu chestia asta cu inselatul. aproape paranoici. eu ofer o solutie pentru linistea lor. si e sigura! ca cred ca nu se pune la futai cand baga mana doctorul sa scoata boracul, nu?
Acelasi de data trecuta. Am testat si pot avea mai mult de un orgasm cu aceeasi femeie. Uneori chiar in aceeasi zi.
Ai testat si cum e sa ai mai mult de un orgasm cu femei diferite, uneori chiar in aceeasi zi? E o diferenta, si daca esti genul care poate, incepi sa te intrebi de ce te-ai multumi cu putin.
Nu doar a doua, ci si a 99-a: e o chestie placuta pentru amandoi facuta cu o persoana care iti place si care e partenera ta de viata, poate pe termen lung. E ca si mersul la restaurantul preferat, mancatul mancarii favorite, sunt o gramada de chestii pe care le faci mai mult de o singura data. Si e tipa pe care o stii, stii ce ii place si stie ce iti place, cu care te intelegi bine, care ti-e aproape cand esti racit si vrei un ceai si cu care poti sa cutreieri lumea in concediu fara sa te enerveze sau sa te toace la cap.
Daca nu stii ce e asta, ai trait degeaba.
Anii 1970 au trecut. Nu castigi premiul pentru poponarul anului, da’ la cel de “inconstientul mileniului” ai sanse, pentru ca inseamna ca n-ai inteles nimic din tot ce-am zis legat de schimbarile sociale/economice/politice si de consecintele lor. Apoi, din alt articol
Cam aia se intampla cand “indragosteala aia oarba” dicteaza. Ca e faina indragosteala, dar…a dracu’ nu vrea sa plateasca intretinerea. Si cam tre’ sa platesti tu intretinerea zilele astea, ca nu ti-o mai plateste partidu’. Nu mai exista “oamenii muncii”.
Cum ar veni, eu ma bucur enorm ca tu si gagica X v-ati indragostit orbeste. Da’ tu castigi 600 de euro (salariul mediu) si ea 500 de euro (ca-i femeie). Acum explica-mi cum o sa cumparati apartamentul ala de 90,000 de euro. In rate, desigur, cu strans avansu’ – in timp ce platiti chirie. Walk me through it. De la cum platiti chiria lunar, la cati bani va raman lunar, cat dureaza avansu’ si care se prinde primu’ ca-i cazu’ sa divorteze pentru ca “asa nu se mai poate”.
Zi-mi la cat timp dupa faceti copii, cati, cine sta acasa 2 ani, ce faceti dupa aia 2 ani. Serios, chiar ma intereseaza.
Tocmai ca spunea @Manowar mai sus cum e cu vorbitul de limbi straine. Cauta si citeste, e jale. Nu presupune pe baza unor experiente particulare ca toata lumea e culta si vorbeste limbi.
Iar cu salariul, uneori e un mare steag rosu de alarma: la un moment dat am cunoscut o tipa care castiga 1500 de lei in Bucuresti. Nici o problema, banii nu erau o problema, dar mi-am dat seama ca ea era: era platita pe masura capacitatilor ei. Atat o ducea capul. Nu banii fac diferenta, ci ceea ce inseamna ei; cu exceptia cazurilor in care lucreaza intr-o companie mica prin provincie pe unde nu prea sunt optiuni sau pe undeva pe la stat (temporar, nu pe viata), cineva care lucreaza pe salarii mici inseamna ca nu are cam nici un fel de competente. Un soi de idiotul satului, cu 3 puncte la IQ peste.
Chematul “la intalnire”, ca asta voia omul, in fata sediului Politiei, nu e un raspuns destul de clar?
Inmanatul telefonului catre “al meu”, ca sa lamureasca el problema, nu e un raspuns destul de clar?
si eu am fost uimit (a se citi socat) sa aflu ca o tipa de 25 ani e bata la engleza.. cu facultate terminata, angajta secretara. si visa excursii in grecia :). Avea 1500 pe luna si statea cu ma-sa. Si i-am zis ca poate sa stranga un an bani si sa plece in thailanda.. S-a uitat urat la mine si m-a injurat (nascuta si crescuta in pantelimon) ca eu nu inteleg ce greu ii este, ca nu se descurca deloc cu banii si cum naiba sa mai puna deoparte.
in schimb era client fidel fashion days si h&m..
Pai, h&m e de boschetari care castiga 1300, nu 1500.
Astea care nu stiu nici macar engleza de nota 8, macar isi dau seama ca e strict vina lor?
In aceeasi zi nu, sunt eu mai lame/lenes. Daca am ce-mi trebuie nu-mi mai bat capul sa caut.
Multumesc de confirmare. Cand castigam cam 1300 ( de euro vorbim, nu? ) pe luna am inceput sa mai cumpar cate una alta ( haine de Paste) din H&M. Pana atunci “Dragonul Rosu” era magazinul meu preferat.
Nu. De lei. Daca e inchis Primark si cauti boschetarii, h&m e locul.
@ Vinil: De cand prin UK, cam aiurea, adica am incercat ceva aplicatii ca Tinder, match
In UK daca nu bei nu futi.
Daca futi de 2 ori aceeasi gagica, felicitari… esti intr-o relatie de lunga durata… D-zo cu mila cand esti beat si cauti englezoaica…
Englezii ar disparea in 2 generatii fara alcool.
Frumoasa, inalta (min 1,70), imbracata/aranjata cu bun gust, minim 10 ani diferenta de varsta.
Daca nu le bifeaza pe astea, nici nu o vad.
=================
Alfa
Doera nu metooera.
Exclus hipsterite idealiste, visatoare, vegane, feminazi.
Situatie materiala buna.
Obligatoriu sa aiba hobby-uri, sa o pasioneze diverse. Nu-i musai sa aibe aceleasi pasiuni ca si mine.
Nu vreau sa fim legati mereu unul de celalalt.
Nu suport femeile geloase. Toleranta pentru capusare e ZERO. Nu accept sa fiu interogat nici macar o singura data, sub nici o forma. Ne vedem cand ne vedem.
In rest, evident, sa fim pe aceeasi lungime de unda.
Unele dintre calitatile/caracteristicile astea sar in ochi in primele secunde. Altele dupa o scurta discutie. Altele in timp.
Poate fi totul OK si sa te trezesti cu cate o pleasca dupa 1-2 ani de relatie.
Fals.
In UK daca nu bei nu futi. – ca om single
Elaboreaza…
Inselatul nici macar nu trebuie sa iti treaca prin cap, decat atunci cand ai aflat. Mi-am facut de cap cu una si dupa ce si-a luat bagaju de pe banda aia rulanta, ne-am luat ramas bun si a plecat sa ii sara in brate lu gagicasu si cand am iesit si eu l-am salutat. N-am avut motiv sa le zic sa ma duca si pana acasa! :)))
Foarte bun post. Chiar la ce ma gandeam in ultima perioada. Mi-am zis ca poate ar fi cazul sa ma mobilizez spre un job calumea, sa pot da peste un barbat asa cum imi place.
Ce cer: salariu mare (discutam de UK, sunt de acord cu salariul propus de tine), sa arate bine si sa-i placa traiul bun. Ma rog, mai sunt chestii, dar alea cumva se includ singure in ce am enumerat. Pentru asta ma gandesc ca ar fi cazul sa mi le ofer intai mie insami si apoi barbatul ala va veni. E greu, dar sper ca inca mai am timp (24 de ani) sa ajung acolo.
@Orbu cred? CatalinX?
Nu e formula mea, nu meditez la asta prea des, parca era ceva baroneasa din Franta, sau ceva gen, nu sunt sigur. Dar e amuzant de ok matematica, adica da rezultate realiste…
Trebuie sa fii destul de inteligent ca sa te prinzi de unele lucruri. Ca de pilda, ca engleza e aproape esentiala. Multe nu se prind.
E amuzanta ideea, dar nu asa functioneaza.
@Manowar, pai m-am gandit ca daca trag acum tare sa intru in mediul X (un nou domeniu de munca, bine spre foarte bine platit) ceea ce tine strict de mine, poate acolo il voi intalni. nu neaparat acolo, as in – la job -, dar asta mi-ar deschide usa catre locuri mai faine pe care sa le pot frecventa, un cartier mai bun in care sa stau etc, etc. si, cumva, in capul meu locuri faine = oameni (barbati in cazul meu) faini.
Plm, am schimbat un pic contul din chrome si s-au incarcat alte alea, in fine.
Mie mi se pare amuzant ca am cautat limita la care formula ta te face pedofil si am realizat brusc ca 14/2 = 7 :). Pe de alta parte de la varsta mea incolo deja incalc sfatul lu’ Ionut, daca aplic formula asta. Complicat, domne.
@Diana fa mai bine chestiile alea pentru tine si nu pentru barbati. Aia vin ei singuri.
Stiu ca la voi e mai naspa ca la baieti, uite eu stau share si conduc o astra. Momentan am de la munca ceva c class amg alb 68 plate pana in ianuarie. Pana in ianurie daca nu am ce fae, in timpul liber pot sa ma prefac ca castig vreo suta de mii pe an, mai scot vreo mie de lire din cont sa le tin prin masina si aia e. Rad orice gold digger entry to medium level. Eu poate ma distrez, dar ele o sa cam ramana cu buza umflata.
@Diana: Nu strica. Doar ca nu asa functioneaza. Asta-i tot ce ziceam. Ce zici tu functioneaza pentru aventuri si cam atat. Dar fa-o oricum, daca nu cere mare efort. Cum am zis, nu poate strica.
Nu ma dau in laturi nici de la ‘inconstientul mileniului’ pentru ca prefer sa imi tai pula decat sa ma gandesc la asa ceva.
Daca am 600 de euro oricum nu m-ar vrea una pentru alt motiv decat indragosteala.
Daca am bani de apartamentul ala de 90000 de euro in primul rand nu il iau cu o tipa, nu? Si daca il iau singur, atunci ce imi aduce in plus una cu bani daca nu o iubesc? Ca are bani sa mearga in acelasi loc cu mine? Pai daca nu o iubesc prefer sa agat ceva acolo decat sa iau o acritura dupa mine, care pana la urma nu face altceva decat sa isi plateasca partea ei, ca doar nu pe a mea. Deci chiar nu imi aduce mie nimic. Decat daca as fi d-ala speriat de singuratate care tre’ sa fie intr-un cuplu sa isi poata justifica existenta.
Tu spui mai mult ca dragostea nu tine de foame si ca daca esti #sarac esti destinat spre esec, ceea ce e absolut corect, dar fara asta nu stiu nici de ce ai incerca. Aia e, nu toate relatiile trebuie sa reuseasca, si nici toti oamenii.
In extrema cealalta ai un cuplu in care ambii au bani si bifeaza tot felul de casute unul la celalalt, o potrivire optima pe hartie, dar nu sunt innebuniti unul dupa celalalt, sunt doar ‘content with each other’. Banii, in general, trebuiesc munciti; cum altfel isi poate justifica barbatul ala efortul de a castiga banii care ii permit sa aiba genul ala de femeie langa el, daca nu prin a avea mai multe femei de genul ala langa el? Cat timp ii ia pana i se strecoara gandul ca el acum plateste mai mult pentru ceva ce altii au primit pe mai putin si ca ar putea avea doar partea buna cu fututul si (poate)conversatia de la mai multe tipe decat bunele si relele de la una singura? Divorturile alea crescute nu sunt numai din lipsa banilor.
In definitiv, dragostea e luxul la care toti visam si, da, e adevarat ca trebuie sa ti-l permiti ca sa nu se stinga de foame. Dar cand interactionezi cu sexul opus din punctul de vedere al criteriilor si standardelor deja a devenit ceva prea rece si lipsit de viata ca sa mai poata iesi ceva bun.
Ai bani, fute-le pe toate, n-ai bani, fa-ti o laba. Oricum ar fi, fara indragostit nu stiu de ce ai sta langa o femeie.
^ @ Damian Domnul Nutu likes this
Orbu, e dovada că formula nu este bună dacă depășește ea vârsta. ?
Asta mi se pare singura chestie corecta din rationamentul tau.
Faptul ca vrei sa bifeze persoana cealalta niste casute nu inseamna ca excluzi dragostea. Dimpotriva.
Cred ca aici gandirea ta e afectata de Romulania, pentru ca numai in povestile de-acolo e totul intre bogat si sarac si bogatul e tot timpul nefericit, fara dragoste, cu copii urati etc. Ori asta nu prea-i adevarat. In fact, de obicei e invers.
Dragostea e dragoste, da’ parca mi-e mai usor sa ma indragostesc de una care inca are dinti in gura. Desi, la drept vorbind, mai mult incurca 🙂
Aia este gandirea unuia care vede femeile ca pe obiecte. O discutie cu un om de genul ala e de obicei inutila.
O femeie e un om, nu un obiect. Se-ntelege ca are plusuri si minusuri si se-ntelege ca are si zile in care efectiv n-ai chef de tampeniile ei – sau, cum zici tu, de “rele”. Da’ acolo intervine dragostea aia de care vorbesti. Si-ti dai seama ca-n persoana aia pe care-ti vine s-o pocnesti nitel – nu mult, doar cat sa-i muti falcile – zace persoana aia pe care-o iubesti si doar are o zi proasta 🙂
“God will provide”?
E o atitudine si aia. Da’ eu nu m-as baza pe asa ceva. Nu mi se pare nimic gresit in a evalua treburile astea inainte.
Ca sa ne intelegem, nu spun “nu te uita la una daca nu castiga peste X”. Nu am facut nici eu asta, nu vad de ce le-as recomanda-o altora. Da’ depinde de multe chestii. Varsta, potential si clasa, de exemplu.
Eu de la sotie nu aveam ce pretentii sa am – ca venituri – cand ne-am cunoscut. Avea 19 ani, pula mea, era improbabil sa fie CFO la NASA. Da’ aia era atunci. Daca as cunoaste-o acum, as cam avea niste pretentii, ca la varsta asta nu prea mai exista scuze.
Ahahahaha, doar ca nu. Pula mea, “hai sa ne vedem in fata Politiei” e un loc de intalnire la fel de bun ca si “hai sa ne vedem in fata la Intercontinental”. Asa ca nu.
Daca pana in momentul ala nu i-ai zis verde-n fata “ba, nu ma intereseaza sa ies cu tine”, nu prea e greseala lui. Daca i-ai zis in fata, dar tot a continuat, inseamna ca-i un nebun. Acu’, ce sa zic, uneori mai dai si peste dinastia.
Apropo, n-ai si tu un blacklist la telefon, sa nu-i mai raspunzi, ca deh, e si asta o chestie, de ce-l lasi pe unu’ care nu te interseaza sa-ti futa sheng-huiul cu insinstentele lui?
*feng-shui, in ma-sa
Foarte bun si realist postul asta, daca treceti prin Polonia, dau cafeaua personal si pentru tine si pentru nevasta.
Valul cuplatului e pe la 20+, cand inca nu te cunosti pe tine bine si nu prea stii nici ce vrei de la celalalt. Majoritatea urmeaza modelele pe care le-au vazut acasa si se trezesc peste cativa ani nefericiti, asa ca isi inghit frustrarile cu amanitii de mana si raman casatoriti.
Daca indraznesti sa divorteti la 30+, ai cam belit-o. Majoritatea o fac cu pasasuta – adica au deja altceva pe felie, care asteapta dupa colt. Si cateodata functioneaza, iar alte ori nu. De obicei, cei care au de oferit ceva (bani, inteligenta, aspect, umor sau pe toate), nu sunt niciodata singuri, au mereu ceva pe felie. Doar ca feliile alea nu-s chiar cea ce isi doresc, de aceea inca cauta.
Eu pot sa zic ca, caut, adica mi-ar place sa gasesc un tip cu care sa impart o anumita intimitatea. Pretentii nu am prea multe:
– sa castige 2500 € (da, stiu, cat a zis Ondilol – ce sa faci daca are dreptate), poate un 1800€ ar fi un minim acceptabil, cu conditia ca are macar casa lui. Masina e o utilitate, gen laptop, nici nu se pune, e clar ca o are;
– inalt, hai peste 1,70, ca eu sunt mica de inaltime si slabuta, deci ma poate lua usor in brate;
– moaca – trebuie sa-mi placa si nu pot defini criteriul asta; e scanteia de moment.
– inteligenta – e un must, ca altfel nu rezist;
– studii – must masterat, ca altfel se va frustra;
– marimea pulii – medie plus – ca altfel ma frustrez eu;
– limbi straine – daca vorbeste doar engleza pentru mine e ok.
Criterii obligatorii: sa existe chimie intre noi si sexul sa fie grozav (nu acceptabil, grozav).
Ar fi dragut daca ar avea si unele hobby gen: motociclete, sporturi extreme, calatorit, tenis, citit, firma lui, de preferinta berbec sau leu – ca ne intelegem garantat.
Normal ca pot sa pulsez si eu cu tot ceea ce cer.
Is curioasa, daca as scrie criterilea astea pe Tinder, cati mi-ar mai da like.
Îndrăgostit … un cuvânt atât de învălui în mister că unii nu cred în existența lui cum nu cred că există Moș Crăciun sau unicorni.
Partea proastă la dragoste e că femeia nu acționează nici măcar cerebral, ci totul este instinctual și niciodată leoaica nu se dă pe spate după leul cel mai arătos, ci după cel care e stăpân peste un teritoriu de vânătoare.
Păsăricile nu se lasă păcălite de ciripitul păsăroiului, ci întâi inspectează dacă are cuibul din nuiele făcut.
Văduva neagră e singura vietate care acceptă partenerul fără nimic zestre, tot ce cere e să fie tare în tenis. Din păcate, sfârșitul nu este tocmai bun. Dar până și ea își urmărește interesul și vrea doar dragoste … carnală.
Dacă femeile ar crede în dragoste nu ar fi atât de superficiale încât să fie atrase de lucrurile strălucitoare precum coțofenele … pietre, ștrasuri, agrafe etc.
Tinderul nu era de futut si atat?
Pe asta nu am mai auzit-o. Sa aiba am mai auzit. “Ca altfel se va frustra” nu. Exprimarea e si aia un pic bizara.
Fie vorba intre noi, si tu cauti exceptionalul. Evident ca e dreptul tau si ti-l respect (serios), dar am doua intrebari (si incearca sa nu le iei drept atac, ca nu este intentia mea).
Sa presupunem ca intalnesti tipul ala maine. Si bifeaza casutele alea ale tale. Eventual peste.
1. De ce e singur? Nu ar trebui sa fie coada la el? Adica, eu nu am masterat (tragedie, csf, ncsf), nici 2500e nu castigam (nici jumatate, lol) si totusi era coada la mine. Casa era apartament, aveam de platit rate. Si totusi..era coada.
2. De ce te alege pe tine in “dauna” uneia similare, de 20 de ani, nedivortata si fara copii?
Intrebarea #2 tine de exceptionalul lui. Cred ca un astfel de tip ar cam cauta si el exceptionalul, nu?
Repet, nu e un atac. Sunt doar curios de…ce crezi tu ca l-ar convinge. Ce anume oferi tu fata de una de 20 (dezavantajele le stim amandoi, presupun) care-l face pe tip sa spuna “asta e tipa cu care vreau sa impart chestiile astea”? Nu te cunosc, poate esti o femeie foarte frumoasa; dar si cele de 20 sunt si o comparatie nu cred ca te-ar avantaja.
Deci?
Sunt doar curios, am observat (si am luat la misto) chestia asta la femei. De inteles, nu am inteles-o niciodata.
@Sabotor
Crede-ma ca nu stau sa povestesc cu barbati necunoscuti nici pe Internet, nici la telefon. Nu ma intereseaza nimic din viata lor. Nu ma intereseaza sa ma intalnesc cu ei, nu ma intereseaza sa ma las fututa de ei. P-ala l-am chemat acolo fix pentru ca am in agenda nr. de telefon a 2 agenti care lucreaza in sediul ala. Nici n-am zis “sediul Politiei”, am zis strada si numarul strazii. Banuiesc ca s-a prins. Ori el, ori amicu’ de hahaiala.
E plin de nebuni. In toata Romania. Care posibil sa para normali altfel. I-as inchide pe toti in custi.
Asa stiam si eu din auzite. Habar n-am despre ce e vorba. Nu m-a interesat niciodata flirtatul online.
Cele pe care le cunosc, +35 ani, vad ca folosesc Tinder drept site de matrimoniale, iar contul FB ajuta la trierea rapida, grosiera, un fel de curriculum vitae.
Tipi interesati de relatie sunt destui, dar nu sunt tipi de tinut.
Habar n-am, pula mea, ala a aparut dupa ce m-am casatorit, nu m-a interesat teribil. L-am vazut, l-am “folosit” pe post de test de pe contul unui amic si atat. Nu m-a impresionat in vreun fel, n-a avut tipu’ nici un match real, doar vreo 2 roboti care spamau cu ceva virus penibil si cateva zdrente care cautau sa fie duse gratuit la un concert. Penibil.
Mel probabil ofera bani, la alea de 20 de ani trebuie sa astepti vreo 10 ani pana cand incep si ele sa faca niste bani seriosi/doamne ajuta. La fel cam ca la barbati, de altfel.
Pe aia de 20 de ani practic trebuie sa o intretii tu vreo 5 ani, facultate si internshipuri de 5 milioane, pana probabil isi ia primul job de 20 de milioane. LOL, cand ghici ce, tot o intretii tu cativa ani si poate unii n au chef de asa ceva. De asa ceva ai chef de la zeci de mii sau sute de mii lunar, nu cateva mii.
Inteleg. Dar tipul are deja casa, masina si castiga bani buni. Ce relevanta are cati bani are aia de 20? Si nu, nu trebuie s-o intretii. Poti foarte frumos s-o arzi cu ea un an-doi, pana ti se pare ca nu mai merita deranjul. Si apoi sa iei alta de 20. Sau, de ce nu, de 19.
Da, practic trebuie sa le intretii, ca is 7 timp de 7 ani, ca e una timp de un an. Unii nu au chef de asa ceva, gen dovada esti tu, altfel ai fi la a 6-a casatorie, banuiesc.
Una timp de 7*
La @ Mel la usa vine unul cam la 45 de ani, chel si imbracat cam ponosit. Deschide Mel, il vede si intreaba ce vrea. – Am auzit ca esti in cautare de barbat. – Pai, da, da ce inaltime ai? – 1,70.
Cat castigi?
-600 de euro
Studii?
– Liceul
Macar ai pula?
– Cam de 14
Pai, omule, ce cauti aici, n ai vazut cerintele?
– Am venit sa-ti zic ca pe mine sa nu contezi
Really, lol? Eu sunt o dovada?
Deci eu am ales una de 30+ sau una de 19? 🙂 Iar eu nici macar n-aveam bani, casa, masterat si restul. Unul care le are SI pe alea ce-o sa aleaga?
Ca fapt divers, aia de 19-20 e mai “ieftina” ca aia de 30+. Iar daca ai dubii, cu aia de 19 am mers la cico si am baut o cafea la doi oameni si treburi. Acum am una de vreo 27 si sa-mi bag pula, coaie, vine cu idei gen “hai la hotelu’ ala de 5 stele din Italia”. Iti dai seama la ce tre’ sa ma astept cand face 30+?
Exact ce ziceam, uite ce harfe are naroada, cum de nu esti deja la poarta la scoala ca la piata?
De unde stii ca nu-s?
Pentru ca, in pula mea, am 27 de ani, nu 72 sa am Alzheimer si sa uit ca tocmai ai iesit pe fucking balcon.
Eu am doctorat (nu ca ma laud), deci daca nu are macar masterat (ceea ce ar fi ok pentru mine, nu cer asta, poate fi un pilot de curse de exemplu si la ala nu ii trebuie masterat), se va frustra singur. Foarte multi gagii se frustreaza daca gagica castiga mai bine, are o pozitie mai inalta, e mai educata sau mai inteligenta. Cumva masculul trebuie sa aiba macar un domeniul unde sa fie peste ea, si domeniul asta nu e frumusetea fizica.
La comparatia pe care o faci tu zici de candva, cum erai tu, cand erai singur, acum cativa ani, cand steai in Romania. Eu zic de acum, ce asteptari am eu acum vs realizarile pe care le am acum, ce astept la ce ofer. Acum 10 ani era altceva, eram mai tanara, mai naiva, fara studii, un job mai modest, fara atatea pretenti. Ceream un barbat de persectiva, acuma cer macar unul partial stabilizat, realizat pe unele aspecte . Perspectiva e frumoasa, dar eu vreau deja sa gust din realizari.
Raspunsuri:
1. Am intalnit tipi care indeplineau criteriile si nu, nu erau singuri. Pentru ca tipii ok sunt luati, la fel si tipele. Si eu am fost tot „luata”, acuma am prins doar o pauza din asta fortata si de imprejurari. Si probabil tipii aia misto, au si coada, dar asta e partea care nu ma intereseaza, ca eu nu stau la coada si nici nu astept, ma bag in fata daca vreau ceva.
2. M-am gandit si eu la chestia asta, mai ales ca eu nu am criteriul de varsta, nici in sus si nici in jos. In primul rand targetul meu de barbat nu e prea similar cu a uneia de 20, doar daca aia nu-i foarte matura/orientata in viata, ceea rar se nimereste. Eu zi ca tu ai avut noroc. In al doilea rand, ceea ce ofer eu, e un pic diferit, de ceea ce ofera una de 20. Eu am trecut peste anumite faze, etape si traiesc la un alt nivel. Ma intereseaza alte chestii si am alte hobby (cinele cu socrii nu intra in programul meu de weekend ).
Mai pe romaneste, eu ma potrivesc cu un tip de peste 30 de ani, cu un caracter puternic. Am incercat si cu din astia mai tineri, dar ii fac pres – nu din rea vointa, pur si simplu asa imi iese. Daca tipul e puternic si trecut prin viata, de obicei cauta o gagica foarte ascutita intelectual, care arata bine, si nu neaparat de 20 de ani. Aia care le cauta pe alea foarte tinere, nu cad in radarul meu, pentru ca de obicei au cate o mica chestie nerezolvata, pe care tinerelele nu o observa.
As fi fost clar mai apetisanta fara divort si fara copil, dar nimeni nu-i perfect, si daca am fost maritata, macar e o confirmarea ca am stofa de nevasta, ca doar cineva s-a incapatanat sa ma ia . Cum ziceam mai sus, gagicile bune nu sunt singure. Si per ansamblu, aia care au ajuns la 35-40 si au fost mereu singuri, nu au fost singuri de buni ce erau, deci un divortat e mai putin suspect.
@Andrea – inca arat bine, deci imi ofera ei bani :). Doar fac misto, nu imi trebuie banii nimanui, si sunt inca prea tanara si saraca sa intretin eu pe unul. Daca ajung milionara si la 50 de ani, nu exclud posibilitatea.
@Akhenaton – am ras cu lacrimi.
@Moanowar – eu nu cred ca te mai bagi la 19 ani, nici daca ai vrea. E greu sa cresti copii, chiar tu ai zis-o.
@Mel: doctoratul nu imi spune foarte multe lucruri despre succesul in viata. Probabil imi spune ca ai un IQ peste 120 si esti capabila sa te focusezi pe un scop si sa-l duci la capat. Daca are sau nu sens, e alta poveste.
Pai nu bani de intretinut, ci bani de facut chestii impreuna. Una de 20 de ani probabil e gaura la buzunar timp de cativa ani seriosi si din 2500 poate nu mai e asa vesela situatia.
Cred ca un mod mai bun de a explica ce am vrut sa zic e ca tin la ordinea efectuarii operatiilor :). Gen, sa ma placa una si sa ii faca placere sa descopere ca ii bifez casutele, as opposed to sa vada una ca ii bifez toate casutele si sa incerce sa gaseasca dragostea la mine. Adica astea sunt elemente externe care ne-ar placea sa le gasim la o persoana care deja ne place, nu invers. E o diferenta fina care e foarte importanta pentru mine. In momentul in care simt ca am indeplinit niste criterii si acum tipa e dispusa sa imi acorde atentia deja mi s-a taiat filmul. Mi se pare o chestie de mandrie sa nu accept sa fiu trecut prin genul ala de filtru. Si spun asta in conditiile in care bifez majoritatea casutelor de bun simt. Chestie personala.
Nu cred asta cu bogatul trist si saracul implinit. Dar cred dupa un anumit threshold (dinti in gura, sanatoasa, nebuhaita de munca), banii nu ar trebui sa fie un factor determinant in atractie. Si un threshold nu e un standard :).
Nu sunt nici pe ‘om trai si om vedea’. Dar eu am apartamenul, am un job ok (desi nu 2500$) si am 27 de ani. Mai mult e la modul ‘imi permit ignoranta asta’ 🙂 . Si vreau sa imi mai permit si un flow natural al vietii, care mi se pare mai dulce decat ceva super optimizat sa fie perfect. Ca de la asta ne-am luat.
Mmmmi-ar placea sa imi lasi iluzia ca macar asta stiu mai bine: ce vor barbatii de varsta mea. La restu’ poate ai tu doctorat, da’ si eu am un phd in discutat cu ei cand nu-s femei in jur.
Am auzit multe chestii de la ei, dar inca nu a aparut din sutele/miile alea de barbati ala care sa spuna ca vrea una inteligenta, ascutita, cu doctorat/masterat. Cei mai multi vor cu totul si cu totul alte chestii. In fact, singura chestie legata de inteligenta auzita de la ei a fost “si, daca se poate, sa nu fie prea proasta”.
@Ala – nu trebuie sa ai un IQ peste 120 ca sa faci un doctorat. Is multi prosti care au un doctorat, facut si ala de cacat, dar au. Nu am asociat doctoratul cu succesul in viata. Mai citeste odata de ce am pus criteriul:
“Foarte multi gagii se frustreaza daca gagica castiga mai bine, are o pozitie mai inalta, e mai educata sau mai inteligenta.”
Ca sa evit frustrarile inutile, pe care le cunosc din experienta.
Nu te judec, sau ceva, da’ de ce pula lu’ Cristos stai la discutii pe telefon cu necunoscuti care cer intalnire, si in loc sa le inchizi in nas razand, iti mai ocupi timpul sa-ti dai intalnire in fata unei sectii de politie unde cunosti 2 agenti?
Adica, serios, inca o data, nu te judec, e doar o curiozitate d-a mea legata de cum mi se pare (mie) normal sa reactionez(i): esti femeie si te invita unu’ (pe care-l cunosti) de care n-ai chef la cafea? Prima data raspunzi cu “nu-s interesata, sanatate buna” urmata de blacklist daca insista. Esti femeie si te suna un necunoscut pentru intalnire? “Hahahahaha, da-te-n mortii matii” si inchizi telefonul. In nici o situatie nu ajungi sa-i zici “Hai vis-a-vis de sectia de politie” pentru ca cunosti tu acolo 2 agenti.
Nu trebuie sa fi facut ea banii. Nici nu prea are cum la 20. E suficient sa aibe parintii. Scapi de multe probleme.
Ma refer la cele tinere cu care vrei relatie.
Astfel te asiguri ca nu e vreo fripturista si ca lipsurile materiale nu au lasat urme adanci.
Si pentru un covrig sunt unele in stare sa joace rolul vietii, numa sa o placi. Nu mai zic de cazul in care ai 2-3 covrigi, sau chiar o punga.
Am vazut destule.
================
Femeile rapid se obisnuiesc cu banii. Socotesc ca este firesc sa le pice. Rapid se adapteaza, zici ca n-au fost niciodata sarace. Plm cred ca viseaza mereu ca le va pali norocul, altfel nu-mi dau seama cum dreq se simt atat de repede in largul lor.
Barbatii mereu se sifoneaza cand dau peste una cu situatie materiala buna, sunt foarte complexati.
La inceput e OK, le surade ideea. Dar in timp ii roade.
@Mel: atunci si masteratul, cu atat mai mult, intra la categoria inutil. Frustrarile de genul asta (ca e gagica peste el), nu prea au legatura cu hartoagele dobandite, ci cu confortul social si material. My take on it.
@Manowar – Deci, inseamna ca am sanse mai slabe – anii nu ii dau inapoi.
@Sabotor
Mesaje repetate, sunat de pe mai multe numere.
In fine, n-o lungesc, ca pana la urma se ajunge la “tot tu esti vinovata, ca n-ai spus/facut/plm”.
Si suntem si off-topic. 😀
On-topic, pot spune ca am cunoscut un tip de aproape 40 de ani, caruia nu i-as fi dat mai mult de 28. Sa pic sub scaun cand mi-a zis. Arata misto. 🙂
Asta cu doctoratul poate are un sens in afara Romaniei. Poate zic, habar nu am. Caci intern pentru mine si cred ca pentru cam toti de ii cunosc are valoare zero. Doar stim cu “dottore”, “plagiatore”. Nu zic ca toti cu doctorat sunt asa – desi la multi e plagiat mai fara cap (copy paste) sau cu cap (reformulare si compilare). Insa teoretic doctoratul înseamnă o contribuție originală, care aduce un plus de cunoastere in domeniul respectiv, ori nu vad ce naiba de plus aduce unul care isi face doctoratul. În științe exacte si medicina astazi ai nevoie de fonduri de milioane si super aparatura cu echipe de meseriași sa descoperi ceva nou, ceea ce in Ro nu există, iar în domeniile umaniste până la urmă doar mesteci niște cuvinte de care nimănui nu îi pasă. Dacă e valoros, e valoros, cu sau fara doctorat, ca nu cred ca Tolstoi avea doctorat in filologie.
Legat de schema cu ce vor tipii si fara legatura cu colegele de discutie (nu ne cunoastem, deci nu pot emite aprecieri..serios aici Mel):
Prefer oricand 1 ora cu o fata de 200 de euro din Bucuresti unei seri cu o doamna cu inteligenta ascutita, educata si cu doctorat. La prima stiu clar ce primesc, la a doua mi-e foarte neclar. Din experienta, in cazul 2 mai degraba se aplica teorema produsului primit gratis .
@Mel te-ai gandit ca poate nu esti dominanta? Fara suparare, dar pari off the fucking rails.
Vorbesti de inteligenta si doctorate si intr-un articol ai pus screenshoturi cu o conversatie de pe tinder unde vezi doamne te prefaci tu ca esti o habotnica si ca o sa iti suni parintii ca o sa te mariti. Exceptand ca vorbeai cu unul cu apucaturi de cuckold. Faptul ca iti pierzi timpul cu o conversatie de genul ma face sa cred ca definitia ta pentru inteligenta e si aia dusa cu vaca. Serios ca ala e umor de pagina de bancuri de pe facebook.
Nu zic sa te schimbi si sa te faci fata de casa ca sa te ia unu si sa faceti copii si ciorbitza, dar poate un reality check nu ar strica. Sau daca aia nu ti se potriveste, mergi pe cu totul alt fir, exista loc si pentru astia mai excentrici. Dar tu cam dai la peste cu mamaliga si vrei sa prinzi stiuca.
Stiu, plm, toti imbatranim 🙂
@ala: la a doua nu primesti un produs; tu esti produsul.
@super_fotbal: E lista ei. Poti pune intrebari and shit, poti sa ai opinii, da’ fara rails si fara restu’ chestiilor marlanesti. Pastram discutia civilizata, da?
@mano: asta si ziceam :))
De fapt vrei ceva normal, normalul care a disparut aproape total.
N-a fost niciodata asa ceva “normal”. Dar daca ar fi fost, da, ar fi disparut multumita schimbarilor de care vorbeam.
Pai, stii cum e: daca te asezi la masa de poker si nu vezi prostul, ridica-te: tu esti prostul.
Si asta-i drept.
Nu, inseamna ca trebuie sa iti ajustezi criteriile daca vrei sa ajungi la un rezultat. E evident ca pe criteriile actuale sansele sunt aproape zero, nu doar slabe.
Btw, am stat si numarat oamenii din familie sau amici cu doctorate. 5 in familie, 3 pe stiinte exacte, unul in stiintele naturii si unul in umaniste, 3 dintre ei au si predat in universitati (1 in RO, 2 in SUA). Toti sunt peste medie, dar nu extraordinari, atat ca inteligenta cat si ca joburi. Culmea, 2 dintre ei, sot si sotie, au 2 fete care arata fenomenal, dar aia majora nu e tocmai stralucita ca inteligenta, ca sa fiu politicos.
Singura colega care stiu sigur ca are doctorat (si ea, si sotul ei) e proasta cu spume. Gen fana NLP and shit si aproape incompetenta in domeniul in care profeseaza (care nu are legatura cu doctoratul proaspat terminat, dar ea lucreaza de peste 10 ani in companie; da, in alt domeniu, si nu intentioneaza sa schimbe).
Nu face pentru voi mare lucru doctoratul ala, da cantareste greu in “cv”, in special daca tipa arata bine. E plin de disperati care s-au ajuns, dornici sa-si traga o duamna intelectuala. Ma pufneste rasul cand imi amintesc pentru ce tipe era bataie crancena acum cativa ani si cum erau alea vazute de cativa pulifrici care se credeau culti. Daca aveau alea doctorat, se lasa cu macel.
Bine, sa nu mananc rahat, tipele erau OK. Dar nu justificau hype-ul.
=================
Am cunoscut o chinezoaica de 37 care arata cu indulgenta de 27. Am facut ochii cat cepele cand mi-a spus cat are. M-am uitat foarte atent la pielea din jurul ochilor si la gat, dar chiar nimic nu-i trada varsta. Ten perfect. A ras cu pofta si mi-a aratat o poza de pe la 25-27, nu mai stiu exact cat zicea ca are. Nu i-as fi dat nici 15.
Nici eu nu imi chiar arat varsta, chit ca am facut destule excese.
Nu neaparat (adica nu trebuie sa ajusteze criteriile). In principiu, daca arata bine isi gaseste ceva de futut cat timp il asteapta pe tipul care sa bifeze lista. Daca apare…bine. Daca nu apare…iarasi bine, nu-i ca si cand a stat pe uscat in timpul ala.
Ce-i drept, insa, e posibil sa treaca ala pe-acolo fix cand ea e cu altul in brate 🙂 Viata-i uneori haioasa, fix asa. But then again, acelasi lucru se poate intampla si daca reduci pretentiile. Never forget:
@Deria
Nu bre, n-ajungem la “tu esti vinovata”, ca nu-s nebun. Cum ti-am zis – sincer – era o curiozitatea de-a mea. Da-l in pula, apel necunoscut, raspunzi, recunosti vocea, raspunzi cu “iarasi sugi pula?” si inchizi inainte sa apuce sa zica “gwaawawa”.
Mie lumea-mi da maxim 31 😉
Bah, e futere de utere ce zice-ti voi pe aici….
Bag sama ca tre’ sa calculezi acum precum contabilul ce si cum…Pai d-aia sunt de zece ori mai multe divorturi vs casatorii/relatii azi.Vaz ca doar aia relativ “batrani”, au capul unde trebuie…SI-s doar doi, plm.Oi fi eu prea dinozaur,de consider ca partenerii se schimba din mers,”cresc” impreuna, invata in doi sa traga in aceeasi directie ?Socoteala de-acasa(de dinainte), nu se potriveste cu cea din targ…cine mult alege,nu culege.
Bai, pe vremea mea, mai erau legendele alea cu fata-mare, cu copii facuti la tinerete, cu rude/parinti/socri saritori si bine intentionati…Acu totul e cu curu-n sus.De acord,si lumea a evoluat,insa am indoieli ca in bine.Daca as fi iar la 20/25, as repeta totul, desi nu cred ca as mai fi acelasi,nici ea.Atunci nu era internet,saracii aveau in cel mai bun caz bicicleta, vacantele erau la Costinesti,Cenaclul Flacara era in voga.Lumea era simpla,fara calcule si fite.Comunism, babaetzi.Te uitai sa fie intreaga,placuta/frumusica (frumoase nu existau,romancele erau teribil de urate atunci– vezi tablouri de promotie anii 70/75)Acu sunt doar mai tunate/vopsite,in loc de urate sunt “uratele”…. 🙂
Te uitai la ma-sa daca incape pe usa,sa n-ai surprize genetice sa ajunga a ta cat Rusia,la frati(aveau toate), la starea de sanatate familiala,sa fie din familie de nedivortati, sa fie harnici/gospodari,sa aiba neaparat liceul la zi,etcHarneli d-astea primitive
Nu ma-ntind, la anu`facem 30 ani impreuna,continuam in jug(pt boraci, 26 si 22), avem destule realizari pt unii fara mare pregatire/averi mostenite/sange albastru/IQ einsteinian.Ne conservam kilogramele tineretii,figurile relativ copilaresti(cu ridurile si carunteala de rigoare,evident)
Deci,succes absolut,si as repeta de-ar fi cazul ,urmand aceleasi reguli.Cui ma-ntreaba, le spun sa se ia tineri(18/20 fetele,ori imediat dupa facultate), baietii trei/patru ani mai tarziu,NU dupa 30.Copiii,daca-s destul de capabili financiar,repede,la tinerete.De-s saraci si se stiu fara skiluri/ambitie,NICIODATA !
@Ala – am crezut ca esti o tipa pe bune, cand ti-am raspuns prima data. Ala se zice la tipe in Polonia, de la Alicja. Ce sa zic, fiecare cu ce poate, dar eu nu umblu cu barbati care platesc curve cu ora.
@Super_fotbal – daca tot m-ai cautat pe site la mine, mai bine comentai acolo de subiect. Aici discutam altceva, dar in fine. Stii ce fac eu pe Tinder – fac misto. Imi pierd vremea ca un hobby, in loc sa ma uit la TV – ca nu am oricum, fac eu reality show-ul. Si in timpul liber o dau pe Tinder si mai scriu intamplari pe blog din asta, ca sa imi exersez romana. Fiecare are hobby-urile lui si asta e al meu acuma, pe langa motociclete. Multumesc pentru sfat, dar cunosc realitatea foarte bine. Sunt constienta cat de futabila sunt si mai stiu cat timp mai am la dispozitie. Mai citeste pe blog, ca mai scriu si alte chestii, nu doar despre Tinder, dar in general acuma e perioada mea de refulare cand imi fac de cap si ma doare in cur de tot, pentru ca ma tine.
@Ai – nu mi-se pare ca am pretentii exagerate si am zis ca ofer la fel! Nu vad de ce as primi mai putin decat ceea ce ofer? Pentru o noapte da, dar pentru mai mult, nu! Si pentru o noapte am alte criterii. Acolo nu conteaza cat castiga, ca finantez eu o cola. Cat despre studii si o licenta e ok, daca pe tip nu il ia cu complexele si nu se frustreze ca am eu doctorat. Multa lumea din afara mediului academic se frustreaza cu treaba asta, de la seful meu direct pana la gagii pe care ii cunosc si se dau la mine. Pentru mine nu are importanta ca am sau nu, as fi preferat sa termin facultatea de IT in loc de asta (mai multi bani, mai multa mobilitate), a fost o circumstanta cand am facut doctoratul, in loc sa fac altceva. PS – si nu-i facut in Romanica, ca atunci chiar nu ar fi avut vreo importanta.
@Manowar – am vazut desenul asta la tine pe blog cand eram maritata, si m-am gandit „o shit” – fix asa m-am maritat eu. Mai am vreo sansa la „choir of angels”? Si de aia am divortat si pentru ca, mi-am permis sa-mi bag picioarele, si sa o iau de la capat. Intre timp a sunat ceva muzica, dar inca nu a sunat melodia potrivita :).
Eu nu m-aș frustra dacă femeia are doctorat și eu nu. Oare femeile se frustrează că eu conduc mai bine ca ele sau știu să joc FIFA cum n-or să poată nici în două vieți?
Parcă în pat, bucătărie, restaurant stăm la discuții academice și analizăm notele de subsol … pe bune, cui i-ar păsa, bărbat sau femeie, de ce studii are peste sau sub!?
Eu zic să schimbi bula dacă apare frustrarea de la o diplomă.
Îmi plac femeile care știu ele mai bine ca un bărbat ce vor bărbații de la o femeie. E ca aia “10 sfaturi cum să faci un bărbat fericit” scris într-o revistă pentru femei de către o femeie. Succes garantat … NOT!
Mă, copii (inclusiv @Mel) . Doctoratul nu spune nimic despre cât câștigă un om. Nici măcar dacă e făcut pe bune. Sau despre frustrări. Pentru că dacă faci doctoratul pentru un plus la salariu cred că îți pierzi timpul. Știu, dă bine la CV, plm. Dar eu cred că dpv material te prezintă ca pasibil de a accepta un salariu mai mic la schimb cu ceva “challenge”, Sau poziție și beneficii (perks).
Cel mai recent exemplu l-am întâlnit anul trecut la firma unde lucram in Oxford unde se angajase un absolvent de doctorat de acolo , cu facultate tot la Oxford . Pentru că era de origine spaniolă am putut discuta și de salarii, că englejii se uitau la mine ca la maimuțe când îi intrebam “bă, ție cât îți dau ăștia?” așa direct. Și destul de scurt aflat că era plătit sub jumătate de cât mă plăteau pe mine. Și era și mai bătrân un pic. Lucra,ce e drept pe o poziție senioară celei pe care o ocupam eu și posibil în câțiva ani să ajungă să câștige ca mine sau mai mult.
Păcat, că tipul nu-i prost, ba chiar am avut niște discuții interesante despre doctoratul lui în managementul automatizat al proceselor software.
Eu n-am doctorat , nici masterat, și deși sunt interesat de ceva post grad în bio informatică sau bio-electronica probabil nu am să ajung să mă ocup de asta pentru că religia mea are o singură poruncă (follow the money). Dar ce vreau să zic e că nu cred că bărbații se frustrează pe tema asta, dacă nu cumva te preocupă sa faci caz din asta și să le fluturi asta pe la nas. Sau dacă lucrați în același domeniu și folosești doctoratul ca un argument într-o discuție profesională, care să îți de-a dreptate/ seniori tare în discuție.
Altfel, masteratul e chiar irelevant. E o specializare post absolvire ,la fel de utilă (sau mai puțin) ca niște certificări.
In ultima vacanță eram la masa cu doi absolvenți de doctorate în fizică, iar rest eram toți licențiați, unul mai inginer sau mai medic decât altul.
Cea mai interesantă persoană era de departe chelnerul. Dacă înțelegi ce vreau să zic.
Înțeleg însă dacă ai tu o problemă cu un partener fără post grad.
Și eu am o problemă în a mă înțelege cu femeile care nu au pregătire în științe exacte. Prefer inginerii, gen . Că ne putem înțelege relativ simplu și pisica nu e moartă și vie în același timp.
Și putem exclude din discuții argumente gen “suflet”, “Dumnezeu”, “zodii”, “soartă”, și credința nejustificată in ritualuri și soluții de tip fantasmagoric (homeopate ) .
Dar ăsta e filtrul meu. Eu mă frustrez dacă trebuie să discut cu femei cu care nu pot raționa matematic sau științific . Habar nu am despre ele.
Poate o fi marlanesc, dar are niste chestii care imi dau trigger. :-??
Eu am terminat facultatea cu sase si ceva, al treilea din coada sau cam asa, nu am master. Seful de promotie cu master si posibil doctorat lucreaza la sucursala din romania si e undeva la 10% din ce sunt eu aici. Doctoratul e valabil daca lucrezi in cercetare, invatamant sau ti-a pregatit tactu un post fain undeva. Altfel e doar pierdere de vreme. Plus de asta in inginerie degeaba ai doctorat, daca pe urma nu obtii un Ceng si ala nu il obtii asa degeaba doar prin prezenta.
@Mel: E ok, nici nu caut dintr-alea pe care le platesc cu anii.
@mel – czesc, păreai mai simpatică, dar acum te văd cam arogantă și încă nu ai răspuns – tu ce oferi în schimb?
1800eur nu e mare filosofie cu doctorat. Din ce scrii am dedus că atât câștigi. Și nici Polonia nu e tărâmul făgăduinței, mai ales iarna (poluare). Noroc că de două zile bate vântul și plouă.
Uite, eu n-am mașină și nici n-am de gând să cumpăr în curând. N-am nevoie atâta timp cât o oferă firma. Sigur, e un Opel Insignia de vreo 4 ani, și taaare mă tentează un Mustang, dar ar fi o risipă de bani. Plus, dacă îți pasă dacă am sau nu mașină, probabil aș zice eu pas.
Diplomele tale nu ar frustra niciun bărbat inteligent, cel puțin nu pe ăia din cercul meu. Eu unu (assuming că nu-mi curge scuipatul din gură) ți-aș aprecia interesul și/sau masochismul dar cam atât.
Cu stimă, un Gigel care (încă) n-are diplomă de licență dar care face mai mult de dublu decât tine (net, ca să o punem direct pe masă) în Wroclaw. Din management și antreprenoriat. Fără IT și alte bule.
P. S. – întreabă cunoscuții dacă “jeden bez bez folii” – un liliac (floare) fără folie – e o propoziție corectă. Eu am întrebat și scorul e 4-4.
P. P. S. – te-a luat unul de nevastă, sure, dar tot v-ați despărțit. Nu zic că e vina ta, habar n-am, but let’s not sugarcoat it.
P. P. P. S. – Și-s și motociclist. Vii cu mine în Islanda la vară?
“Frumoasa, inalta (min 1,70), imbracata/aranjata cu bun gust, minim 10 ani diferenta de varsta. Daca nu le bifeaza pe astea, nici nu o vad.
Exclus hipsterite idealiste, visatoare, vegane, feminazi.
Situatie materiala buna.
Obligatoriu sa aiba hobby-uri, sa o pasioneze diverse. Nu-i musai sa aibe aceleasi pasiuni ca si mine.
Nu vreau sa fim legati mereu unul de celalalt.
Nu suport femeile geloase. Toleranta pentru capusare e ZERO. Nu accept sa fiu interogat nici macar o singura data, sub nici o forma. Ne vedem cand ne vedem.”
@Nitro , you’re the man
@Mel, damn
Poate doar eu observ ca, între ce am scris și ce lumea citește, e o mare disconcordanta. “Dar nu contează, pt ca oricum îs aroganta, ca doar am doctorat și sigur câștig 1800 €” asta era o ironie, pt ca nu am zis cât câștig și nici nu am zis ca țin neaparat sa aibă studii superioare gagiul, deși am observat ca e o problema dacă nu are, chestie inca odată confirmată de comentariile de aici, lol!
Nu am zis ca vreau sa ma întrețină nimeni și la ce așteptări am, nu consider ca sunt așteptări de întreținere, hai sa fim serioși! Poate dacă as fi ziși: caut cu disperare un gagiu, care sa se mute la mine cu purcel și cățel, ii fac mâncare, ii spăl, ii calc. Nu trebuie sa aibă job, accept și șomeri temporar, vreau doar sa ma futa și sa ma mai scoată o data pe luna in oraș pe banii mei, in rest ii cumpăr tv (ca nu am) și ii servesc doar bere rece, când se uita la meciuri. Ma mai uit și eu la meciuri, ca îmi place. Pretendenți?
@RV – mașina de firma e cea mai buna mașina, dacă nu ai aflat inca. Nu trebuie sa întreb pe nimeni, bo sama bardzo dobrze mówię po polsku, e corecta expresia, dar nu are sens și trebuie sa pui după liliac virgula, ca sa prindă ceva sens. Nu am fost in Islanda inca, is on my bucket list. Cât despre propunere, może, dar nu ma urc pe motocicleta cu oameni pe care nu ii cunosc, ca e cam periculos sportul ?.
@Mike, dam what? Nu ma calific la tine, ca am 1,61 și 50 de kg, deci îs mica, slaba și aroganta, daca nu ai dedus inca.
Dacă mai adăugăm ca nu ma mai ard cu romani de 13 ani – nepotrivire de mentalitate, ma ardenți pe rug!
Plm ne-am strans toti motociclistii pe aci. O fi ceva in aer.
Ce aveti, ma, cu fata?! Ce v-a chiscat de cur in halul asta?!
Mike, am oferit intotdeauna ce am cerut, mai putin faza cu diferetna de varsta, evident.
Asta cu diferenta de varsta e recenta. Asa vad acum treburile, ma gandesc automat (si) la puit cand vorbesc de relatii. Inainte nu ma interesa treaba asta. N-aveam chef sa dau femeii ce este al femeii. Nici nu ma interesa cum va fi relatia in viitor.
E mai bine pentru copii din toate punctele de vedere ca ea sa fie mai tanara.
Iar o diferenta de varsta de 5 ani, sau chiar mai mica, atunci cand ai peste 40, nu este prea stralucita pentru niciunul. Femeile imbatranesc accelerat de la o anumita varsta. Ma refer la aspectul fizic. Te trezesti in cativa ani ca nu mai esti atras sexual de sotie. Treaba asta sigur nu va ajuta. Va sapa relatia in timp.
Sunt destui barbati care se tin foarte bine la 60 de ani. Femei care sa se tina la fel de bine la 50 nu prea am vazut.
Da, dar daca oricum nu trebuie sa-i dai explicatii ce rost mai are diferenta de varsta asa de mare ? Gasesti usor mai tinere, disponibile si fara obligatii pentru aventuri. O femeie peste 40 deja nu cred ca mai e asa de atractiva doar daca a dus o viata foarte linistita. O fi atractiva intellectual, spiritual, material dar nu fizic . Plus ca exista teoretic situatia cand devi foarte batran sa se razbune.
Eu sunt cu 7 ani mai in varsta decat sotul meu. Suntem de 8 ani impreuna si cand m-a cerut i-am tot zis ca o sa regrete in timp, cand o sa fiu practic o baba. Ca se iese mai usor dintr-o relatie decat dintr-o casnicie. Tot felul de motive pe care mi le dadeau ai mei ca sa nu intru intr-o relatie atat de “nepotrivita”( eu aveam 25, el 18) Deocamdata nu regreta nici unul dintre noi. Daca intr-o zi o sa se termine cum imi ziceau rudele si prietenii (ma va lasa pentru una mai tanara, hahah) nu voi regreta nici atunci. Pana acum au fost 8 ani foarte faini. Dar poate suntem noi urati si plictisitori, hahah. Si in general regretele sunt oricum pierdere de vreme.
@sparks: Hm, te-a cerut de sotie la 18 ani? Ala tip hotarat. Eu la 18 ani inca ma chinuiam cu heroes si diablo.
@mel:
Pai, “studii – must masterat, ca altfel se va frustra” cam aia inseamna, nu? Ca doar nu discutam de masterat in pacanele. Sau “must” nu inseamna ce cred eu ca inseamna.
De curiozitate, cat castigi tu?
Nuu, m-a cerut dupa ce a implinit 21. Nu ne-am casatorit chiar asa, la prima vedere! Dar era student cand a inceput relatia.
Rezonez cu ce spune Manowar.
Pentru mine conteaza cel mai mult faptul ca “actuala” mi-a stat alaturi cand am fost in kkt si sunt constient ca va sta indiferent cat de bine sau rau ne-ar merge la un moment dat.
Intotdeauna am pus pret pe aspectul fizic. La mine nu merge altfel.
Sotia va duce o viata linistita, nu va fi uzata la 40. In mod sigur o voi gasi atragatoare cand va ajunge acolo.
Diferenta intre noi e mare.
Sigur se vor mai schimba lucrurile cand vom ajunge acolo. Vom avea multi ani impreuna, vom fi mult mai apropiati. Cele de 20 de ani imi vor parea mult prea tinere.
Stiu de la bunicul meu. A fost mare afemeiat. A dat cu pula in dreapta si-n stanga. La +60 il atrageau cele de 40. El le socotea tinerele. :)))
Probabil ca si la mine va fi la fel.
A fost foarte apropiat ca varsta de bunica-mea, iar ea s-a cam buhait dupa 50. S-au tolerat, il respecta pe bunicul meu, dar nu prea cred ca a fost prea fericita stiind ca da mereu cu pula-n populatie.
Asa e, n-ar trebui sa presupun, dar nici el n-ar trebui sa presupuna, tot pe baza unor experiente particulare, ca o tipa care bifeaza partea cu lb straine din lista lui vrea sa plece dintr-o tara in alta. Ce ziceam e ca asta e o nepotrivire de planuri de viitor care poate afecta mai mult o relatie decat faptul ca unul vorbeste doar engleza si franceza si altul doar engleza si rusa.
Eu faceam referire la ideea lui Manowar. El chiar a zis ca banii fac diferenta + a facut mentiunea despre un job decent in sensul uzurii psihice (aici presupun ca psihice, si nu fizice si in legatura cu felul in care afecteaza asta viata sotiei si a familiei). Tu spui altceva.
@mel: ok, done. Dar in conditiile astea e cam greu de purtat o discutie.
Pai, unde lucrezi tu exista (presupun) ceea ce se numeste “femeie de servici(u)” – fiinta aia care plimba nonstop un mop pe coridoare si curata toaletele and shit.
Ai vazut vreuna care sa arate prea bine la 30 de ani? Pentru ca eu zic ca dupa 10 ani de plimbat mopu’ si chestii de-astea e posibil sa arati ca o fatada de cladire de la Universitate: perfect demolata si perfect demolabila. Si nu-mi spune ca sta mai bine la psihic, ca e dificil de crezut ca o femeie care si-a petrecut ziua curatand cacatu’ de pe pereti (cumva, au unii oameni talentul de a se caca pe fucking pereti in toaletele care nu le apartin, nu ma intreba cum/de ce, ca nu stiu) o sa ma astepte acasa zambitoare si cu chef de viata. Ca nu mi se pare foarte probabil.
Ziceam aici ca n-am vazut Ozark, nici macar doua episoade. Si citam din intro:
Eu cam sunt de acord cu chestiile alea.
Sigur, nu m-as astepta de la o tipa de 20 de ani sa aiba vreo cariera and shit, sa castige nu stiu cat…ca nu toata lumea face videochat. Ar fi o pretentie absurda, din punctul meu de vedere (sunt sigur ca exista exceptii, da’ sunt exceptii for a reason)
Dar la 30 de ani nu te-ai astepta de la o femeie sa aiba ceva cariera in ceva domeniu? Sa castige niste bani? Adica, tot pe “are potential” ar trebui sa mergi si la 30 de ani? Gen potentialul ala se va “materializa”…cam cand? La 45? 55?
Sigur, sunt constient de faptul ca orice om poate avea si perioade mai dificile cu banii/jobul, ca doar am petrecut si eu 6 luni fiind somer – si nu de lux – la 31 de ani. Da’ aia-i o perioada dificila, nu o regula generala; cam orice idiot intelege ca “dom’le, e criza/recesiune, e o tara de sobolani”.
Da’ la 30 de ani daca esti tot ceva de genul “e mai ieftin sa stai acasa”, parca-parca undeva e ceva-n neregula.
Faptul ca eu castig niste bani in teorie nu spune mare lucru despre mine. Da’ aia-i teoria; in realitate, eu cred ca spune multe cand discuti de un om cu backgroundul meu, pornit de unde/cum am (re)pornit eu. Ei bine, la fel de multe spune si despre cineva care NU castiga niste bani. Pentru ca eu am ajuns la nivelul actual (si nu sustin ca-s vreun Bill Gates) pe munca, vointa, ceva inteligenta (incerc sa nu ma laud, da’ e si ceva inteligenta p-aici) ambitie – pe march or die. Iar astea sunt niste calitati, daca ma-ntrebi pe mine. Nu cred ca e prea surprinzator faptul ca le-as admira la o femeie.
Uite, pentru mel e un must masteratul. Pentru mine ala nu-nseamna nimic in afara de faptul ca si-au permis parintii sa te tina-n spinare (si-nteleg, unii au muncit in timpul ala si-n timpul facultatii, s-au intretinut singuri etc etc; sunt constient ca exista oameni de-aia, da’ aia nu-s majoritari, as spune eu). Pentru mine nu-nseamna nimic faptul ca ai parinti cu bani; e mai interesat Nitro de asta, pe mine ma doare-n pula de cati bani au parintii tai. Avea fosta soacra bani, din cate stiu eu; ma pis pe banii ei si pe ea.
Eu cand ma uit la un om – indiferent ca discutam de-o femeie sau de-un barbat – ma uit la cat valoreaza omul ala, nu la cat valoreaza parintii lui. Si de-aia m-as uita la chestia asta la o femeie. E un fel de “ia zi, papusa, esti o invingatoare sau il suni pe tati cand e greu?”.
Nu banii in sine “fac diferenta”, ci ce fel de fiinta esti. Sigur, ideal ar fi sa nu trebuiasca sa-ti platesc eu vesnic cafeaua in oras, da’ ce ma intereseaza mai mult e daca in caz de nasoale o sa fii la modul “uber alles, pe ei, pe ei, pe mama lor!” sau o sa incepi sa te gandesti ca parca-parca era mai bine cu fostul ala care-ti cumpara cafeaua mereu, chit ca pentru aia nu manca el doua zile…
Genul de fiinta pe care o pot admira eu are bani. Poate nu castiga cat castig eu; poate nu are la ciorap cat am eu; poate nu e capabila sa faca niste sacrificii pe care eu le-as face; da’ are niste bani, pentru ca are inteligenta necesara pentru a calcula cat are si cat poate cheltui si pentru a face ce-i necesar si a castiga mai mult daca-i da cu virgula (mai degraba cu minus) comparatia aia. Nu banii in sine ma intereseaza la o tipa, ci ce spun banii aia despre ea.
De acord, nimic de zis, cu observatia ca n-am vazut femeie de serviciu la 30 de ani, cred ca lucreaza altceva la varsta aia sau nu lucreaza nimic – dar nu am intrebat-o vreodata pe vreuna.
Asa cum pui problema aici si eu sunt (in ansamblu) de acord, e mult mai nuantat decat ce ai scris in paragraful din post. Dar eu nici macar pe ala nu il contestam in vreun fel. Ce am zis a fost ca pentru o relatie de durata e mai important sa vezi lucrurile intr-un fel asemanator cu partenerul si sa poti negocia decat sa alegi partenerul pe criteriul ca el castiga intre salariul mediu ++ si salariul mediu +++. Apoi Adi a zis ca nivelul salarial reflecta alte lucruri, acelea sunt importante in sine. Si eu am zis ca asta zice el (nu faceam o observatie legata de valoarea de adevar a ce a zis cineva, era strict despre cine ce zice), e o parere diferita de a ta, raspunsul meu a fost la ce ai scris tu – nu la ce gandesti in general, la ce scrii si strict la ce ai scris in paragraful ala.
@Manowar – merci ca ai sters ce te-am rugat. Da, e greu de purtat o discutie, dar mi-a ajuns deja hate-ul pentru doctorat. Daca as mai pune si o poza cu mine, as mai scrie si pe unde umblu si cu ce bani raman (ca aia conteaza de fapt), care sunt foarte modesti in perceptia mea, as fi buna de ars pe rug. Am facut odata un filmulet pentru o emisiune, in care am iesit foarte misto si simpatica si de alea. L-au vazut peste 250 000 de persoane si au fost multe comentarii ok, dar si cateva cacaturi ordinare. De atunci prefer sa ma retrag din anumite discutii publice, ca nu o sa ajung la un conses cu majoritatea.
Da. Pai, din pacate, eu nu pot vedea lucrurile intr-un fel asemanator cu o domnisoara de profesie somer – sau platita ca unul. Ca n-am cum.
Pai, regret c-ai interpretat ce-am zis drept hate, eu nu in sensul ala am zis-o. Nu hateresc doctoratul tau sau ceva de genul ala. Nici pe departe. In ciuda ideilor tale, pentru cei mai multi barbati (si pentru mine, asadar) nu-nseamna absolut nimic doctoratul/masteratul unei femei. Pentru detalii iti ofer acest scurt documentar:
mvaaai, frate, unde ai găsit “documentarul” ăsta? :))))))
WoW gamers & their (sub)culture.
Am zis sa o las balta, da nu pot, ma racaie.
De doua ori am citit din urma, da tot nu percutez. Postul 167694 al lui Mel a fost motivul de zazanie? Cel cu doctoratul? Sau a mai fost ceva si s-a sters?
@Manowar – nu era vorba de ce ai zi tu.
Filmuletele sunt foarte educative si pentru mine ar fi super ok, daca criteriul unui gagiu e in principal pe baza de sex. Mie imi place sa ma fut (oriunde si oricand) si nu am fite de mironosita, ca ma doare capul.
Habar n-am.
Din punctul meu de vedere nu-i nici urma de “zazanie”, necum hatereala. Am sters niste comentarii pentru ca aia a dorit, atata tot.
Nu prea inteleg eu chestiile astea. Sunt anumite subiecte pe marginea carora romanii nu pot discuta civilizat – ce-si doreste fiecare (de la viata si de la “pereche”), cat castiga fiecare etc.
Pula mea.
Nu e. Clipurile alea subliniaza o chestie asupra careia barbatii pot pica de acord foarte usor. E vorba de partea asta:
Cu alte cuvinte, nu prea vad de ce i-ar pasa cuiva de – sau de ce ar frustra pe cineva – doctoratul tau. Mie, sincer sa fiu, nu mi-ar putea pasa mai putin de el. Nici macar daca am fi amandoi single si la un cico pe undeva. Nici nu s-ar pune problema de hatereala.
Momentul ala cand nu ai nici facultate si toata lumea discuta de doctorate
Bai, eu ma simt un alien care nu intelege chestiunea cu frica de singuratate. Oamenii, in general, sunt rupti de frica singuratatii, chiar mai rau decat de cancer. Nu-i inteleg. Mie imi place singuratatea pentru ca se traduce prin libertate. Acum sunt intr-o relatie cu un tip care imi place din cele mai multe puncte de vedere, avem planuri etc. Si cu toate astea ajung intr-un punct in care trebuie sa fac compromisuri mari ca sa continui relatia, pentru ca simt in mod constant ca libertatea mea, timpul meu se duc pe apa sambetei. Imi place sa fiu cu el, dar tot mai mult sa dispun cum vreau de timpul meu si de activitatile mele, fara sa ma gandesc si la el. Si il vreau si pe el, dar vreau si singuratea aia in care nu ma plictiseam niciodata. Oricat de mult ti-ar placea o prajitura, tot ti se ia de ea la un moment dat, si nu neaparat pentru ca sunt si alte tipuri de prajituri in vitrina, ci pentru ca faci diabet de la atata dulce (a nu se intelege ca tipul e un pampalau din ala care vine cu dulcegarii si kkturi din astea romantice). Si de asta m-am despartit si de cei cativa iubiti pe care i-am avut in trecut. Nu ca nu era misto relatia – bine ca si eu ma uit in general la ceva un pic sub nivelul meu, daca e peste ar insemna sa investesc mai mult in mine si relatia aia, si nu prea merita efortul si timpul pierdut, cand as putea sa le investesc in chestiuni care imi fac mie placere.
Toti visam exceptionalul, insa din cate am observat eu, barbatii sunt mai dispusi decat femeile spre a face compromisuri pentru a nu ramane singuri. Vad femei trecute de 35-40 de ani singure si nu sunt nefericite asa cum spune folclorul, nici macar urate. Si le inteleg perfect, au ales in mod voit viata asta. Problema e ca eu vreau si relatia cu el, si singuratarea. Ce face un om sa isi doreasca sa renunte la libertatea lui pentru a sta intr-o relatie, oricat de misto e relatia aia? Care ar fi reteta succesului, ca nu vad decat compromisuri la toate cuplurile din jurul meu si mie mi-e frica de faptul ca n-o sa mai dispun niciodata, in totalitate, de timpul meu, de energia mea si ca intotdeauna va fi o alta persoana de care trebuie sa tin cont in tot ceea ce fac.
@ella: chiar e un targ.
Renunti la ceva pentru a primi altceva. De obicei, speri ca o sa merite schimbul. De obicei nu merita.
Nu exista o reteta a succesului. Te mai schimbi tu, se mai schimba cealalta persoana (nu in sensul de “faceti compromisuri”) si … speri ca o sa fie OK. Da’ e un pariu continuu la ruleta, nimic mai mult. Mai ai zile si nopti in care castigi. In rest, pierzi. Si-n cazurile nasoale, ruleta aia e ruseasca.
Daca-ti pui intrebarile astea, baga-ti pula. It’s not worth it.
In rest, am eu niste cunostinte care ziceau ceva de genul asta (baga castile, da)
Interesanta discutia.
In primul rand eu nu pot intelege o treaba, nici daca ma picati cu ceara: de ce mama dracului am ramas inca prinse in mentalitatea: “nu ai sot”, “nu ai nunta de povesti”, “nu ai diamant pe deget” inseamna ca ti s-a futut viata?!
De ce mortii nostri pe o parte ne batem cu pumnul in piept ca suntem femei independente, de cariera, de dracu sa ne pieptene, dar nu putem sa respiram daca nu ne cere prostul de nevasta?!
Din punctul asta de vedere, jur ca empatizez cu toti misoginii din lume. Nu pot pricepe de ce dragostea boului de langa mine trebuie demonstrata prin genul asta de actiuni?!
De ce inca mai este motiv de mandrie si de felicitari pentru ca “m-a cerut de nevasta”?
Te-a cerut de unde mah?! Mai esti in pula mea in secolul 18 sa te ia ala de la tac-tu de acasa?!
Si, daca ai pretentii din astea, pai atunci nu ar trebui sa fii pregatita sa prestezi la schimb, la marele greu! De la tinut toata casa in brate, pana la gatit, crescut plozi si toate cele?!
Nu, in viata chiar nu le poti avea pe toate. Nu poti avea si pretentii de actiuni de secolul 18 dar in acelasi timp sa ai pretentia ca fraierul sa munceasca sa iti plateasca numai take-away-uri, bone la copii si fata la curatenie in casa.
Vrei caleasca?! Treci si fa o sarma. Vrei ca ala sa faca credit pentru a-ti plati nunta? Treci la smotru si la tinut barbatul ca pe Sultan.
Exemplul personal: am fost crescuta intr-o casa si in neamuri unde barbatul a prestat cam tot, cot la cot cu femeia. De la bunicii care gateau si pana la tata care tocmai mi-a trimis niste muraturi. Da, asta gateste mai bine decat mama :)))))
Toti avem responsabilitati si nimeni nu se simte mai print sau mai printesa. Femeile din neamuri nu veneau cu pretentii de diamante si genti de firma, barbatii nu le bateau daca aveau o zi mai proasta si nu aveau chef de gatit.
In aceste conditii, mi-a fost imposibil sa am relatii cu barbatii care aveau mentalitatea: “femeia tre sa stea la cratita” sau “wowwww, asa urat vorbesti?! pai asa delicata sa scoti asa ceva pe gura?”.
La randul meu nu am avut niciodata pretentia ca fraierul de langa mine sa se comporte ca un maimutoi “draga mea, imi faci onoarea sa te iau nevasta”, “draga mea, ti-am cumparat un diamant de sfantul pulii valentin”.
Am cautat un om cu o mentalitate sanatoasa, un om pe care sa il consider cel mai bun prieten al meu si cu care sa pot discuta toate kkturile si care da, sa accepte ca io in privat injur, ca desi stiu sa gatesc si prestez si asta, nu e totusi DOAR treaba mea sa pun cina pe masa etc. Sa accepte ca de multe ori chiar prefer sa mananc un sandvis seara dar sa ma lase in liniste sa imi citesc kkturile de carti. La fel cum si eu ii respect spatiul personal si hobby-urile.
La anul facem 11 ani de cand impartim perna si dezbatem ce bashini am mai dat dimineata.
Soc si groaza dar nu are facultatea terminata. Cu toate astea castiga de vreo 3 ori mai mult ca mine.
Au fost momente in care el a fost in rahat cu jobul si eu tineam casa (multumita crizei si lipsei de joburi fara pile din IT in Bucurestiul acelor ani, plus vina mea ca mi-a fost dor de casa in cel mai prost moment si am hotarat sa ne intoarcem in tara). Au fost si momente cand veniti in UK el a trebuit sa ma sustina pentru ca am vrut sa fac o schimbare de job si a durat putin mai mult pana am gasit ceva decent.
Am judecat mereu barbatul dupa ce are in cap. Nu ma intereseaza diplomele. In schimb ma intereseaza cum gandeste, daca avem aceleasi principii si valori – politice, religioase (nu as putea sta cu un tampit care crede in Dumnezeu si are obicei de mers la biserica), de viata.
Si cel mai important pentru mine: sa ma pot certa cu el. Sa ma pot certa civilizat (indiferent ca ridicam vocea – pm suntem romani, nu se poate fara un pic de ratoit si ridicat vocea) si dezbate problema rational si pragmatic, pana gasim o cale de mijloc.
Ne injuram in gluma tot timpul, insa la cearta dezbatem si tipam civilizat fara sa depasim limita.
11 ani mai tarziu tot nu suntem casatoriti dar eu una abia astept sa ajung acasa sa ii barfesc ce dracu s-a mai intamplat ziua. Asta fuge dupa maxim o ora de la party-uri de firma sau bere cu colegii ca sa ne vedem. Nu, el nu imi cere asta, eu nu ii cer asta. Pur si simplu asta simtim. Sunt de principiul ca daca nu are chef sa vina acasa la mine sau invers….s-a cam futut treaba. Si nici mama inelului si a certificatului nu va putea schimba faptul ca nu ne mai suportam. Ahhhh, vreau actul ala ca sa simt ca il tin pe fraier in lesa?! Cata naivitate – apropo de discutia de mai sus cu amantele.
Am hotarat de comun acord sa ne si casatorim pentru ca imbatranim si sunt bani la mijloc, sunt niste riscuri (intra unul dintre noi in spital etc). El personal a tinut mortis sa imi ia inel. Am stiut cand se duce sa cumpere inelul, am stiut si mi-a povestit real-time la ce modele si ce vrea sa ia, am stiut ca seara mi-l da :))) Da, discutam efectiv toate cacaturile. Si da, cam eu m-am certat cu el si nu l-am lasat sa cumpere ceva si mai scump decat voia.
Ehh, inca nu ne-am dus la primaria din Londra sa dam cu subsemnatul. O sa o facem la anul pentru ca anul asta a fost cam agitat. Va fi scurt pe doi cu un cuplu de amici…si cu asta basta.
Nici nu vreau sa aud de rahaturi cu platit averi pe nunta. Cu banii aia mergem si stam cu cracii-n sus la soare cateva saptamani.
Intr-o concluzie – cred ca multe relatii ar functiona mai bine daca oamenii ar mai termina dracului cu kkturile de mituri – femeia musai cratita, barbatul musai cu carnet si masina (da, nu are carnet, io-s soferul in familie – el e expert si de baza in multe alte chestiuni), femeia musai cu comportament de Lady, barbatul musai pus sa faca pe maimutoiul cu cerut de nevasta si cu nunta ca-n povesti.
Nu cred ca pentru multi mai e motiv de lauda, mie imi e parca mila de femei cand aud ca is casatorite si cu copii si multi le percep la fel. Cred ca doar la Giurcuta mai e asta motiv de mandrie, ca te-ai casatoritl.
@Daria: nu prea mai sunt atat de simple lucrurile. Nu zic “bune”, ca nu erau neaparat bune…dar nu mai sunt atat de SIMPLE. Foamea si saracia pun presiuni si intuneca minti.
Cum ar veni, nu e rau ca se preda Eminescu la scoala, dar era nasol ca bagau scrisoarea a III-a in loc de imparat si proletar, de exemplu. Csf, ncsf, o generatie de luceferi.
@Andrea – pai uite mai sus povestea tipului ca a rupt logodna pt ca tampita voia musai nunta ca-n povesti.
Numai printre corporatistele din Romania cate reactii de genul asta nu am vazut. Cum lesina de mandrie ca “m-aaaa ceruuutt” Si pe cuvant daca exagerez. Ar fi bine daca as fi vazut kkturile astea exclusiv la Pepleaca din deal. Din pacate le-am vazut si le vad in alte bule.
Asta ca sa nu mai discutam despre atitudinea de compatamire si milaaaa cand aflau ca suntem de ani buni impreuna si nu a facut scenariu pentru cerutul meu. Bai sunteti sanatoase la cap?! Aveti pretentii sa fiti tratate ca de la egal la egal?! Ok, atunci comportati-va ca atare.
Corporatiste cu pretentii la bone pentru copii si nunta ca-n basme dar care lesina daca le zice fraierul ca vrea si el o ciorba ca la ma-sa acasa.
Sper ca nu se intelege de aici ca nu as avea de comentat si de imprastiat niste creieri si sange pe pereti si la adresa multor cretini care se dau barbati.
Lesina de bucurie ca vor avea cu cine imparti facturile si poate-poate in 5 ani vor avea bani de dentist. Trust me, am lucrat numai cu de-astea ..
@Manowar – pai stii care e faza, tocmai pentru ca saracie si viata grea cred eu ca oamenii ar trebui sa priceapa ca nici mama carutei nu se va urni daca nu e trasa LA COMUN!
Tocmai pentru ca viata e mult mai grea si mai imprevizibila, femeile ar trebuie sa inteleaga ca nu e ok sa ai pretentii de basme de la barbat.
Sau, daca ai astfel de pretentii, ar trebui sa fii pregatita sa dai ceva fff serios la schimb.
@Manowar – Ce am incercat eu sa spun de cateva ori, dar poate nu m-am exprimat corect, e ca pt mine nu conteaza doctoratul meu sau al altora. Just for the record – am fost odata intr-o relatie cu un MD, si s-a terminat dupa ce am aflat prin experienta ca are pula mica.
Am pus chestia asta la criterii pentru a face selectia mai usora. M-am intalnit si cu tipi fara studii, ba chiar am avut un prieten doar cu liceul in tinerete, si stiu ca nu merge treaba. Gandim prea diferit.
Invers, nu e aceeasi problema.
Ca trebuie trasa la comun stiu toti. Nu prea pica de acord pe tema directiei…
Te cred pe cuvant. Se vede cu ochiul liber ca noi doi gandim diferit, de exemplu. Dar nu cred ca e din cauza ca eu nu am invartit ceva doctorat. Nici in mortii lui Ponta nu mi-am bagat pula pentru ca el avea doctorat si eu nu. Aveam alte motive.
Sincer, cred ca ii dai prea multa importanta. Poate fara sa iti dai seama.
Mi-am adus aminte acum de o faza.
Coleg austriac. Genul mai tociler, cuminte, unde-l pui acolo sta. Combinat de vreun an cu una din Ucraina.
Se hotaraste sa faca pasul si incepe sa ma frece la cap sa il ajut sa ii cumpere aleia inel. Zic ok fraiere, hai ca arunc un ochi si imi dau cu parerea. Bah si incep sa imi faca ochii ca la pacanele cand vad la ce se uita asta. Inele de la 10K euro in sus.
Fratioare esti nebun?!?! Ce pula calului faci?!?! Ce zice omul? Pai daaaa, ca Irina mi-a zis ca la ei e traditie ca femeia sa primeasca un inel de la 10K in sus.
Bah esti prost?!?!?! Nu mi-ai povestit tu, cu gura ta, ca ai fost acasa la asta acum cateva luni si dormea tot neamul in doua camere?!?! Cum kkt iti imaginezi tu ca ruptii aia in cur, cum sunt si romanii, isi permit astfel de traditii?
Pana la urma a zis ca va cumpara ceva scump dar va face contract prenuptial :))))) Nu mai stiu continuare pentru ca am plecat din companie.
“Nici un soarece de biblioteca nu poa’ sa ne-nteleaga
Si prima bagaboanta care l-a prins il leaga”
Ce pula mea de oameni is astia? 🙁
Daaaa, greu rau de tot si cu fraierii astia. Si probabil si din cauza asta sunt atatea tzoape care au pretentii la caleasca.
Pai nu au vazut ele la prietena cea mai buna ca se poate?! Ele ce, au ciunga-n par?!
La fazele astea si barbatii gresesc enorm. Ai domne coaie si pune piciorul in prag de la prima deraiere.
Cu nunta iesi pe plus.
Inteleg ca nu vrei sa transformi nunta intr-o afacere. Dar, ca vrei sau nu, vei fi pe plus dupa nunta. Chiar n-are sens sa ignori treaba asta.
Nunta e pentru invitati.
La nunta se cunosc toti ai tai cu ai ei, se fac relatii, se fac lipeli.
Nu consider ca da bine sa impui sa nu se vina cu cadouri. Daca ai cativa sarantoci la care tii sa vina, le spui lor clar si raspicat, fara sa jignesti, sa vina fara cadou.
Nu poti impune sa nu se dea bani. Doamne fereste, chiar n-ai vrea asta. Vei regreta cand vei vedea cat de idioti sunt oamenii cand fac cadouri.
Faci sa fie bine, sa fie frumos, sa se simta lumea bine. Cheltuiesti cat iti permiti.
Da, știu, mi s-a spus de mica, și dacă as fi ascultat ce îmi spun alții, poate ca as fi ars-o și acuma prin Ardeal ?.
Cum iesi pe plus? Ca nu prea inteleg, suna a perpetuum mobile.
Vin unii la nunta la tine: mananca, beau, danseaza – deci consuma – si iti dau niste bani. Te duci si tu la ei: bei , mananci, dansezi – deci consumi – si le dai banii inapoi, si totusi toata lumea iese pe plus. Cum si cine plateste masa si dansul, atunci? Ca eu vad numai minusuri unde ma uit.
Da’ ce, esti fraier sa te duci la nuntile lor
Aaa, pai nu, ca pe asta o stiu, ca eu am iesit pe plus, dar tata inca merge la nunti , ca lui i-a trebuit petrecerea (eu am incercat sa ma fofilez fata de doamna )si i-am spus clar ca daca-si cheama prietenii ( pe care nu-i cunosc si nu dau doi bani) sa se descurce cu ei ca mie nu-mi plan nuntile. Iar acum se descurca si ma mentine pe plus. Dar el e plusul in schema asta. Ca-n rest e doar minus.
Suna dubios rau asta cu nunta. Mereu mi s-au parut tiganeli infecte, nu cred ca am vazut o singura data o nunta traditionala in care cineva sub 50 sa se distreze fara sa fie beat mort sau mai important, in care mirii chiar sa se simta bine.
In special asta mi se pare un fel de cerseala de bani, in care singurii care castiga sunt fotografii/aia cu muzica. Lumea ar fi mai buna fara circul ala ieftin.
De asemenea, ca si amuzament, am fost doar la 2 nunti. La una cunosteam mireasa dinainte, era draguta. Cand am vazut cat de prost era machiata de ceva makeup artist am murit de jena, gen eu nu m-as fi afisat cu ea asa in public.
In al doilea caz, mireasa mai avea un pic si lua lumea, incepand cu sotul, la bataie. Stress, aproape a plesnit o pustoaica de vreo 15 ani care gresise masa si am vazut-o toti, jenati, cum tipa la sot de parca era el vinovat de ambele razboiae mondiale si incalzirea globala la un loc, de la nu stiu ce banalitate. Zic ca e un test bun de “cum se comporrta partenerul in conditii extreme”.
Inteleg ca nuntile sunt importante pentru ceva comunitate stransa. Adica gen satuc. Dar acum nu mai vad vreo utilitate in afara de cerseala de bani si nervi. Si tiganie. Imi intoarce stomacul conceptul, nu cred ca am fost vreodata cu una care chiar voia balci. Bine, cam tot ce zice NitroZeus e impotriva opiniilor mele, dar nah, #diversitate.
@mel: Da’ nu e vorba de ramas in Ardeal. Cred ca-i cazul sa clarific un pic ce-am zis mai sus, ca poate fi interpretat gresit.
Hai sa lamurim o chestie. Licenta aia de la facultate, masteratul, doctoratul – toate astea sunt niste hartii care spun despre tine (in teorie) ca “omul asta stie sa faca jobul X” (mai mult sau mai putin bine).
Eu sunt un tip foarte-foarte pragmatic. Ma uit la ele si nu vad nici o diferenta (pe piata muncii; lasand la o parte banii, mobilitatea si perspectivele DEOCAMDATA) intre hartiile respective si o certificare oarecare, cum sunt atatea.
Nu stiu exact ce fel de doctorat ai facut tu. Nu cunosc domeniul, nu cunosc calificarea, nu cunosc nimic pe tema asta. DAR, asa cum ziceam, eu sunt un tip foarte pragmatic. De unde ma uit eu – si corecteaza-ma daca ma insel – lucrurile stau asa:
– un tip random – sa-i zicem Liviu – are niste certificari. Mai bune, mai proaste, mai inutile, mai cum s-a nimerit. Ce inseamna certificarile alea? Inseamna ca tipul asta (Liviu) stie sa faca niste chestii la un anumit nivel (ca viteza, calitate etc). Certificarile alea sunt oarecum cautate pe piata muncii. Asta-i asigura tipului un salariu oarecare (sa zicem 60-200k pe an, in functie de job si tipul jobului, ca nu-i permanentul cum e contractul and shit). Dar lasand la o parte glumele cu brutul, inseamna pe foarte scurt intre 3,500 si vreo 12,000 de lire net pe luna. Stiu, e range cam mare, da’ asa functioneaza lucrurile, ca 60k/an inseamna o chestie si 800/zi inseamna alta. CSF, NCSF. Pe langa bani, ii asigura si o oarecare mobilitate. Gen daca i se pune pata tipului, se urca in prima caruta, in primul avion, in primul colac de salvare si se duce pana-n aproximativ orice tara civilizata sa ia banii aia. Ca perspective, tipul ala random mai invata cate o chestie cand e cazul (pe post de reorientare) si asta e, viata merge inainte, traim intr-un continuu masterat, I guess. Partea buna e ca sunt totusi niste perspective – pentru ca, asa cum ziceam, de la 3,500 la 12,000 e o plaja destul de larga. Si de la Romania la UK. Sau Franta. Sau Germania. Sau Finlanda. Sau Latvia. Sau toate celelalte tari pe unde-a muncit tipul ala random.
– o tipa random, sa-i zicem mel – are un doctorat. Tot asa, o hartie de undeva care spune ca, in teorie, tipa aia stie sa execute niste chestii la o anumita viteza si la o anumita calitate. Desigur, intervin niste intrebari – gen “dar a facut asta in ultimii 5 ani? are experienta cu asta? are ceva portofoliu? are pula mea mai stie ce?”, dar alea-s irelevante. Sa presupunem ca spun si alea cam acelasi lucru. Tot un fel de certificare e si aia (sau invers, cum doresti tu). Doar ca nu asigura mobilitatea aia. Ca un doctorat in reproducerea la crocodil nu garanteaza neaparat un job in Silicon Valley. Si, daca e sa ma iau dupa cifrele date de tine (sterse la cerere), nu prea garanteaza nici macar limita de jos atinsa de unul care nici macar n-are certificarile tipului aluia random. Deci: bani pula, mobilitate pula, perspective cam pula, pula, prefectura.
Nu-i neaparat o comparatie frumoasa pentru ca, sigur, IT-ul e un fel de bula si in cele din urma va bubui (cred eu; nu sunt prea sigur si nici nu as putea spune “cand”; ceva banuieli am, da’ mai e pana acolo). Si-nteleg ca doctorul in pula de crocodil nu poate castiga la fel ca nu-s foarte multi crocodili in Polonia.
…dar asta nu schimba cu nimic realitatea – nu asa cum o vede tipul ala pragmatic. Pentru ca tipul ala pragmatic vine acasa si-i zice nevasta-sa “am vazut concediul asta fain in locul ala fain, da’ costa 4000-5000 de lire”. Si viata-i grea, asa ca tipul ala da un click si se gandeste cu groaza la faptul ca-i raman doar 3000 de lire in luna aia pentru restul cheltuielilor. Dupa care ridica din umeri, ca-si aminteste ca oricum ii ajung.
Am intalnit foarte des chestia asta pe care o aduci tu in discutie – cu studiile, masteratul, doctoratul. Nu am inteles-o niciodata. Exista in mini-bula voastra – a celor care ati facut de-astea – convingerea ca sunteti cumva mai speciali, mai inteligenti, ca ati demonstrat ceva, ca…
Asta-i chestia pe care eu nu o inteleg. Mie mi se pare ca n-ati demonstrat nimic BUN in comparatie cu un CCIE, sa zicem. Poate doar faptul ca voi aveti nevoie de 5 ani (2 ani masterat si 3 doctorat? nu stiu daca mai e asa, asa era “pe vremea mea”) pentru a face ceva mai prost si mai putin inteligent/profitabil decat ce face altul in 3 luni. Si de-asta nu inteleg chestia asta, pentru ca privesc foarte-foarte pragmatic chestia.
Now, daca vine unul si-mi spune “sunt doctor in X si castig de 30 de ori cat tine”, clar, jos palaria. Omul ala a facut o investitie inteligenta – ca timp si ca bani.
Daca, in schimb, vine unul – si pana acum au venit numai de-astia din categoria asta la mine – sa-mi spuna pe nas ca el face masterat, doctorat, ca face parte dintr-o categorie de oameni ceva mai speciali – ma uit si ma opresc din a ma inchina doar pentru ca nu-s un tip religios. Ca altfel mi-as face cruci cu trei maini. Ma simt ca si cum s-ar propti un cersetor in fata mea si-ar zbiera “UITA-TE LA MINE, LA CAT DE PROST SUNT!!!”. E fix senzatia aia si nu stiu cum sa reactionez. Chiar nu stiu ce reactie ar trebui sa am. Am avut discutii pe tema asta cu altcineva la un articol de trista amintire de-aici.
Nu o inteleg. Si nu vreau sa ni le masuram, nu asta e scopul meu. Dar nu inteleg ce reactie ar trebui sa aiba un om normal – nu tipul de mai sus, doar un om normal – cand tu vii si spui ca aia fara doctorat gandesc prea diferit. De unde stau eu, mi se pare normal sa gandeasca diferit. Pentru ca merg in alte locuri. De-alea unde nu merg cei cu doctorat, ca inseamna salariul lor pe 3-4 luni si pula mea, viata-i dura.
Now, nu scriu chestiile astea pentru ca vreau “sa-ti dau peste nas”. Nu vreau. Si nici nu vreau sa ne comparam in vreun fel. Inteleg ca suntem in tari diferite, domenii de activitate diferite etc. Scriu chestiile astea pentru ca as vrea sa inteleg mini-bula in care traiti voi, cei care functionati si ganditi asa. E doar curiozitate, nu intentionez sa fac nimic pe tema asta – nici sa-ti schimb tie gandirea, nici pe-a altora. Ma uit ca la unul din experimentele alea de la fizica, incercand sa inteleg ce-i in spatele masinariei. Si singurul raspuns pe care-l am e ca dupa ce-ati luat teapa e greu sa admiteti c-ati luat teapa. Ca omul ala care cumpara o masina de 10 milioane de dolari si pe urma le zice tuturor ce tare e. Ca doar nu poate sa spuna “sa-mi bag pula, ce teapa am luat”. Dar asta-i vederea mea pragmatica si inteleg ca e posibil sa ma insel.
Prin urmare, fara a da cu parul, intreb: cum functioneaza mini-bula asta? Ca gandesti diferit, asta-nteleg. Si-ti respect dreptul de a gandi asa, precum si dreptul de a cauta un tip fix in parametrii aia, ba chiar te incurajez sa faci asta. Dar ce anume te face sa crezi ca gandirea ta – aia *diferita* – e mai buna?
Ce mi se pare mie cu adevarat de neinteles e faza urmatoare. Tu, daca ai avea chef de invatat ceva nou, ai obtine intr-o luna una din certificarile astea. Si cu aia-n brate te-ai duce la o marire de salariu de 300-800 net pe luna. Intr-o luna de invatat. Insa tu nu ai face asta. E OK, e dreptul tau, nici nevasta-mea nu ar face asta, ca nu-i place, n-o intereseaza etc (e o chestie de femei, nici nu-ncerc s-o inteleg; habar n-am de unde a aparut ideea asta ca trebuie sa-ti placa ce faci pentru bani, beats me). In schimb, esti mandra de faptul ca dupa ani de zile de toceala si futut vremea ai obtinut cu 300 mai putin pe luna decat obtine Pawel – juniorul din Poznan – caruia nu i s-a uscat inca blestemata de cerneala de blestemata de certificare. Practic, eu, pentru jobul asta de 600/zi, a trebuit sa invat un weekend. Nu glumesc. Un weekend. Nici macar. From zero to hero, cum ar veni. Mai putin de un weekend, de fapt, stie nevasta-mea mai bine cat exact, ca am rugat-o sa stea cu boracu’ si sa mi-l ia de pe cap, sa ma pot concentra. Si-s acum oferte in domeniu la 800/zi (incerc si eu sa ma lipesc de una, da’ merge greu). Un weekend, ma. Vs 2-5 ani. Deci?
E ca si cum m-as mandri eu in fata unui neurochirurg (da, o ridic la fileu pe tema doctoratului) si mi-as umfla pieptul ca uite, fraiere, eu fac de 5 ori mai putin ca tine! (ok, ok, probabil fac de 15 ori mai putin ca el). De-asta nu-nteleg treaba aia cu doctoratul si masteratul si pula mea si de-aia nu reprezinta nimic pentru mine. Daca poti sa ma faci sa inteleg, fa-o, te rog. Daca nu…pula mea, asta e. Dar gandirea mea (diferita, da) asta e. Practic, daca maine ar incepe sa fie platit frecatul toaletelor de 10 ori mai bine ca asta, mi-as pune un carlig pe nas si-as freca toaletele un an (plm, ca dupa as avea suficiente fonduri, right?). Ca anul ala ar insemna pentru mine 9 ani de munca mai putin, 9 ani de libertate in plus pe urma. Gandirea ta care e? Poti sa-mi explici?
Retine: nu vreau sa-ti schimb parerea sau sa te “conving” sa-ti schimbi “lista”. Dimpotriva. Mergi cu ea pana-n panzele albe si-ti urez succes. Vreau doar sa inteleg, daca se poate.
Am fost la vreo 2 -3 misto. Din convingere, fara sa am vreo motivatie investitionala ^^. Cu cat mai putini invitati cu atat mai cool.
Cu nunta iesi pe plus?! Iesi, da. Daca esti genul care sa ceara dar de nunta (eventual cu strigaturi, ce dracu, sa respectam traditia de tarani in opinci) si sa arunce cu invitatii la toate neamurile pe care nu le-a vazut de cel putin 15 ani si pe la toti colegii de munca, liceu, scoala, facultate. Si daca, dupa ce ti-ai facut lista de 100+ invitati cu care nu ai nici o treaba, le pui pe farfurie doar un piept de pui si o vesnica sarma. Nu de alta, dar trebuie sa fie meniul cat mai ieftin pt ca nu toti invitatii arunca cu sute de euro. Buna treaba, ai iesit pe plus.
Cum zice si Vinil pentru mine asta e pura cersetorie si o maxima tiganeala. Sa faci nunta pentru ca ti-ai facut calcule sa iesi pe plus mi se pare cu adevarat deprimant.
Evident sunt si exceptii. Evident ca sunt oameni care au organizat o nunta ff misto si unde chiar au iesit pe plus. Dar astea sunt exceptii si repet, chiar mi se pare al dracului de trist sa faci nunta pentru bani.
Bah, dar la munca nu ne mai place sa facem bani?!
Mai nou, am inteles ca inclusiv botezurile se organizeaza precum nuntile: cu meniu, cu bani in plic, tot tacamul.
Cat de curand cred ca vom incepe sa organizam si inmormantari de unde sa iesim pe plus.
@Daria, nu ai cum sa iesi pe plus, decat daca faci cum sugereaza Andrea. Sau daca esti fie lautar/DJ fie patronul restaurantului unde se tine nunta. In rest iesi pe minus, mai devreme sau mai tarziu, dar pe minus.
@Orbu – Asta este si parerea mea. Dar pana mea, am intalnit si oameni care si-au facut nunta la tara si care afirmau ca au iesit pe super-plus. Pe de alta parte, nu multi chiar inteleg cum sa isi organizeze un buget si cum sa calculeze profitul ala.
Au impresia ca ies pe plus daca au taiat porcul din batutura si nu l-au platit cash la supermarket. Fara sa se gandeasca la faptul ca si porcul ala din batutura a costat de-a lungul timpului niste bani.
Pana la urma fiecare stie mai bine. Posibil ca apoi sa se si sustraga cand e vorba sa returneze invitatia sau vorba ta, sa aiba dj-ul lor etc.
In orice caz, e plina lumea asta si de de-alde Costache Giurgiuveanu dar si de aerieni care nu prea inteleg cum e cu bugetul si profitul ala.
Insa daca vrei sa faci ceva chiar fain pentru sufletul tau, fara sa tii cont ca nunta e afacere, da, e clar ca trebuie sa scoti ff multi bani din buzunar.
Explicatie de la oamenii cu doctorate prin familie: 3 au avut nevoie pentru a putea preda in universitati, 2 pentru ca lucreaza in cercetare si sunt career limiting, daca nu ai doctorat nu poti face niste chestii gen condus proiecte, luat granturi, etc. Si mai am un fost coleg de liceu cu doctorat, a facut un MBA si voia sa emigreze in SUA si era foarte greu de obtinut viza si doctoratul ii dadea o sansa in plus. Nici asa nu i-a iesit, asa ca a pus dimploma in cui si lucreaza cu succes in alt domeniu.
Nu intrebam de ce le-au luat.
Intreb ce ii face sa creada ca gandirea lor este aia buna. Ca e diferita…asta e clar.
Eu, cum am zis, sunt un tip pragmatic. Ma intereseaza cat timp sacrific si cat castig din asta. Cam atat.
Ma intereseaza cum se uita ei la asta. Gen completati fraza asta: “da, certificarea mea cere 9 ani si aduce de 6 ori mai putini bani, dar merita pentru ca…, iar cei ca mine gandesc corect pentru ca…”
Ma intereseaza ce e in loc de …
Unii au vazut ce inseamna singuratatea; pana si maica-mea, care locuieste un etaj mai jos, zicea ca atunci cand era plecat taica-meu din Bucuresti asta-vara si nu a vazut pe nimeni cu zilele se simtea nasol. E buna si libertatea, dar din cand in cand mai vrei sa mai vorbesti cu cineva si sunt foarte multi oameni, mai ales batrani pe la tara dar nu numai, care nu au cu cine discuta; nu le calca nimeni pragul, nu au pe cine vizita, gen Robinson Crusoe: e misto primele X luni, nu primele Y decenii. Uiti sa vorbesti daca nu exersezi si nu e vorba de cumparat paine, pentru aia nu trebuie sa spui o vorba.
Iar tipele trecute de 45 se simt singure, daca nu au un sot sau copii nu se uita nici dracu’ la ele, pot sa moara in casa si se prind vecinii dupa miros dupa vreo 2-3 saptamani daca e iarna. Au timp liber, au prea mult timp liber si prea putine lucruri de facut. Stiu o tipa, profesoara de liceu, culta, spre 50 de ani: de cand ajungea acasa si pana pleca inapoi la liceu nu avea ce face, dupa o vreme e mai greu sa mai gasesti carti noi si interesante (deja le-ai citit), filme (le-ai vazut), prietenele ori sunt ocupate cu copiii si sotul, ori plecate, ori nu ai, etc. Cand e decembrie si se intuneca la 4-4-30 si stai de nebun in casa cate 14-16 ore pe zi sau mai mult si timpul nu trece placut, iar cand trece tot ce se intampla e ca esti mai batran, mai bolnav si mai cu un picior in groapa, incepi sa intelegi.
Eu ma gandesc cu groaza ca pleaca fiu-meu la facultate (in alta tara) si devine totul mai plictisitor, ca e baiat istet si e o companie placuta, e interesant sa discut cu el. Si altul pe drum nu am, iar sora-sa e fata buna, dar nu e de stat cu ea la povesti.
@Manowar, nici unul din astia nu se crede in vreun fel special. Unul din ei chiar a zis-o foarte clar prin familie ca eu am fost intotdeauna mai bun decat el in domeniul respectiv (am fost in aceeasi generatie si mergeam impreuna la olimpiade), nici unul nu discuta despre doctoratele lor (doar le confirma daca ii intrebi) asa cum nici eu nu discut vreodata de certificari (cica am vreo cateva, irelevante).
Dar intr-un fel banii si certificarile nu sunt importante pentru ele in sine, ci pentru ce reprezinta: o minima confirmare ca nu esti un pierde-vara sau prostul satului. Desi stiu vreo 2 tipe cu master sau doctorat care sunt cu vreo 3 clase sub nivelul presupus pentru hartiile alea, dar sunt obtinute in Romania asa ca le tratez ca pe niste exceptii.
Întreb și eu pentru un prieten. Dacă are 7000E salariu si doar 1,70 înălțime are vre-o șanse la tipele care vor barbati cu 2500E si 1,80? Ca vreau să fac mișto de el, nici cu aproape 5000 peste salariu nu compensezi 10 cm de înălțime!
Nu conteaza. Simplist vorbind, nunta aia costa ceva, oricat de putin. 10 lei, sa zicem.
Si sa zicem ca incasezi 1000 de lei de la 100 invitati. Aparent, profit 9900%
Va trebui sa mergi la cei 100 de invitati la nunta si sa le platesti cei 1000 de lei inapoi – de obicei actualizat cu rata inflatiei + ca lumea se modernizeaza si nuntile devin tot mai scumpe si ca cost si ca bani platiti, dar sa trecem peste. Banii luati, ii dai inapoi.
Ramai cu cheltuiala facuta pentru nunta ta, cu cat mai mare nunta la fel si cheltuiala . Asta o data – deja esti in pierdere.
In plus , ramai dator cu timpul pierdut sa mergi la 100 de invitati la nuntile lor. Ti s-o parea putin da-s 100 de weekenduri futute, la 100 de invitati. Mai mult de 2 ani zi de zi. Poate ai bulan si unii se mai casatoresc intre ei sau in acelasi timp si “paralelizezi”.
Pe scurt, daca iti place genul de petrecere, sau vrei sa mergi la petrecerea vreunui amic rude, pentru ceea ce semnifica eventul, ok, nu conteaza costul, nu-i un joc de profit, e o petrecere, mai particip si eu rar si fara interes de “datorie”.
Dar daca te uiti sa “iesi pe plus”, n-ai cum, ca iesi pe minus din principiu.
@Orbu
Presupunand ca nu faci hit&run. 🙂
Fugi cu banii de nunta si te prefaci ca nu mai primesti vreo invitatie vreodata.
Pai, da. S-a zis ^. #romaneste
Ma refer la faptul ca, uite, pentru mel chestia aia (masterat, nu doctorat) face parte din “lista” si la faptul ca, din punctul ei de vedere, “gandim diferit” (cei cu masterat/doctorat si cei fara). Cu asta sunt de acord. E clar ca gandim diferit. De-aia intreb ce anume ii face speciali, ce-i face sa creada sa au facut alegerile corecte, ca gandirea lor e mai buna? Pe ce se bazeaza?
Mai important, de ce ar fi un barbat frustrat de asa ceva? Eu sunt barbat (si stiu, nu suntem toti la fel, nu vorbesc in numele tututor etc). Dar .. de ce m-ar deranja pe mine ca are nevasta-mea un doctorat? Sincer, m-ar durea in pula. E undeva alaturi de “si cand era mica a avut un ursulet mov” ca importanta. Ma intereseaza daca o plac, daca ma place, daca o duce mintea (si portofelul), daca ne intelegem, daca e frumoasa, in ce pozitii e frumoasa…chestii de-astea lumesti.
Chestiile astea imi amintesc de colegele de liceu care discutau si erau hotarate sa nu “iasa” cu un tip din liceul Z, ca aia sunt .. cumva. Sau de alea care nu “se intelegeau” cu xulescu, ca ele ascultau dance, iar ala era cu blues sau plm. Mindfucks. Dar macar alea aveau gen 15 ani.
Nu, cred ca e doar o confuzie cu @Mel. Cred ca vrea ceva de genul “unu’ cu 4 clase e prea departe intelectual ca sa mearga, asa ca probabil un masterat e un criteriu simplu de filtrare”. Gen “sa nu fie chior” intelectual. Sper ca asta era treaba, nu vreo fita.
Absolut. Si nu am nimic impotriva. Sa ii filtreze exact cum doreste ea, are suportul meu moral. Eu altceva am intrebat si am intrebat legat de ce a spus ea, nu de ce imi imaginez eu ca a spus. Ctrl+f si vei gasi pe pagina.
@Manowar E posibil ca in afara de IT si alte cateva domenii, in multe alte specializari sa nu ai posibilitatea sa iei certificari in timp relativ scurt si sa reusesti sa-ti maresti veniturile folosindu-le.
Pentru specialistii in majoritatea domeniilor in afara celor mai sus amintite, pentru care sunt necesare competente dincolo de nivelul studiilor medii, acreditarile academice raman totusi principalul etalon al capacitatilor profesionale, prima treapta incepand cu care esti luat in serios in bransa.
Acreditarile suplimentare iti pot mari prestigiul si increderea de care beneficiezi, dar au cerinta preliminara sa fi absolvit mai intai un anumit nivel de studii superioare.
In situatia in care vrei sa impui unui om un nivel incepand cu care sa-l poti considera un potential partener, cred ca acoperi mai multe domenii daca alegi ca acea limita sa fie studiile de masterat. Cei din domenii unde certificarile sau alte tipuri de acreditari sunt relevante in locul studiilor de masterat, le poti considera ca echivalente nivelului.
In concluzie, pentru multe domenii, argumentul la intrebarea ta ar fi unul de necesitate: ai nevoie de studii de master ca sa poti profesa. Daca esti competent pe ramura respectiva, ai relatii in domeniu si te-ai pregatit din timp, e rezonabil sa consideri ca ai o cariera oarecum sigura in fata, chiar daca nu-ti va aduce aceleasi satisfactii materiale precum ar face-o altele la care nu te pricepi si pentru care nu te recomanda nimic.
Cred c-am ajuns prin spam…
@luvieere: bai, cred ca-i cazul sa iti spun o scurta poveste. Una care nu-i poveste, ci e cat se poate de reala.
Acum vreun an si ceva ne mutam in casa noua. Si casa o fi fost ea noua, da’ mobila era sublima – daca ignorai faptul ca lipsea cu desavarsire. Asa c-am inceput sa ne uitam dupa mobila. Mai precis, a inceput sotia sa se uite dupa mobila.
…si s-a uitat ea in toate directiile. Firme de care nici n-am auzit. Magazine mari. Ebay. Tot.
Eh, si mi-a aratat o canapea care i-a placut si care se incadra la capitolul “cerinte”. Tot asa, coltar, piele, harneli de-astea. Vindea un baiat pe ebay la nu mai stiu cate mii de lire – destul de multe. Nu te gandi la “sh”, era noua. Tipul ala vindea si multe alte cacaturi. Scaune cu nu stiu ce “tapiterie”, canapele (si de piele si de pula mea mai stie ce), masute de nu stiu ce, harneli, chestii. Toate aratau fain, toate facute cu ceva bun gust.
Now, asta era un tip, nu o firma de mobila. Facea chestii intr-un fost hangar, pe unde erau fotografiate toate alea.
Cam ala a fost singurul moment din viata mea in care m-am uitat in farfuria altuia la modul “futu-i, ce pacat ca pe mine nu ma duce capul la asa ceva”. A fost amestecul ala de admiratie pentru tip combinat cu un pic de regret ca-s ala caruia daca-i dai un cui si-un ciocan reuseste sa bata ciocanul in deget cu cuiul.
…bine, n-a ajutat nici faptul ca ala avea sute (sau mii?) de feedbacks pozitive. Pentru chestii de-alea gen “acest scaun facut de mine care te costa 800 de lire plus shipping lol”. Pentru ca n-am facut eu vreun masterat, da’ pot si eu sa inmultesc 800 cu 1000. Sau sa vad ca pe langa chestiile de 800 vinde si multe de 8000.
Nu pot spune ca m-a frustrat, ca nu-s genul ala de om. Da’ m-am uitat nitel la mainile mele, la modul “plm, daca erau bune si de altceva in afara de laba si tastatura, ce bine era”. Presupun ca e munca grea and shit, presupun ca-ti trebuie niste ani pentru a ajunge sa faci ce face nenea ala. Nu stiu. Ca nu ma pricep.
In viata mea nu am simtit ceva asemanator cand m-am uitat la vreunu’ de-asta cu doctorat/masterat and shit. Ce simt cand ma uit la ei e un amestec de mila si curiozitate. E senzatia aia pe care-o am cand ma uit la un copil autist care rage si se da cu capul de perete. Mi-e un pic mila de el. Mi-e un pic mila de cine va trebui sa aiba grija de el. Si sunt curios, asa, la modul “oare ce-i trece prin cap cand face asta?” (stiu, peretele, dar in afara de aia).
Stiu, in afara de IT si nu de stiu ce domenii nu-i asa. Cunosc. Si totusi, ne putem alege domeniul in care profesam. Iar daca un om face o facultate, masterat si doctorat (numara tu in ani) si dupa toate astea castiga 15-25% din cat castig eu – neica nimeni – dupa ce-am invatat un weekend si mai si cauta un alt om cu masterat, ma uit cu curiozitatea aia de care discutam mai sus. Ma uit la modul ala “poate de data asta aflu in sfarsit la ce se gandeste ala inainte sa-i vina copcile”.
Si pe urma aflu ca “nu ne-am putea intelege” (femeia X, nu neaparat mel, pentru ca am auzit asta de mai multe ori) “daca eu am doctorat/masterat si el nu, pentru ca gandim diferit”. And I’m like, bring the popcorn, this shit should be epic. Si intreb “ok, si spune-mi, de ce crezi tu ca gandirea TA e aia corecta? pe ce te bazezi?”.
…iar raspunsul e invariabil acelasi, in cele din urma: radio silence. Pentru ca dincolo de mini-bula aia (si stiu, si eu traiesc in alta mini-bula), chestiile alea nu inseamna absolut nimic pentru nimeni. Exact cum ce fac eu cu litere albe pe fundal negru nu inseamna nimic in afara bulei mele.
“Stiam” (de pe internet) doua tipe asa, in Romania. Ambele cu aceleasi idei. Ambele cu niste fixuri cel putin dubioase. Una era ceva mini-profesoara – suplinitor, cum ar veni – la ceva scoala de mana a coispea. Scria foarte des despre cum tre’ sa fie barbatu’ ei ideal and shit. In cele din urma a plecat la unu’ din Scandinavia pe undeva. O regula ala. Si-n timp ce-o regula ala, se mai dadea si la alt tip din alta tara. Tot peste internet, desigur. Pana a aflat romulanul din Scandinavia si i-a dat un sut in pizda. De atunci a disparut aia de pe internet – mare pacat, pentru ca punea niste poze foarte misto din Scandinavia, d-acolo, sa vada lumea ca a ajuns departe.
A doua, la fel, poveste similara. De altfel, romanii nici nu erau destul de buni pentru ea (si n-o condamn, departe de mine gandul, ca-i deja condamnata). Asa ca si-a gasit un american. A plecat in US, pe undeva. Nu stiu foarte bine ce mai face acum, daca mai face. Ultima oara avea un copil cu ala, era TOT invatatoare (invatatoare, nu profesoara, da?), cauta un avocat de divort si avea cancer. N-am aflat niciodata daca americanu’ avea studii sau nu.
Orbu, WTF?! La nunta prietenilor te duci oricum.
Sau tu nu faci nunta ca sa nu te duci la nunta prietenilor?!
Eu merg cu bucurie la nunti/botezuri.
Cei mai prapaditi pe care ii stiu – nunta minuscula, sarantoci lipiti, au scos 4000 euro peste. A iesit o nunta chiar OK.
N-am auzit de cand sunt de nunta la care sa se iasa pe minus.
Licitatie? Lol! Alea sunt nunti de disperati.
Noi iesim pe plus si cu chefurile.
Furati argintaria?
Nu cred ca oamenii sunt complexati pe motive de masterate, doctorate sau studii superioare, cred ca mai degraba oamenii care sunt complexati pentru si din alte considerente se agata de aspecte de genul asta.
Oamenii complexati (inclusiv de implicarea intr-o relatie), daca nu gasesc motivul ca vai, ala are diploma X si io n-am, o sa gaseasca sigur alt motiv, ca-s prea mici/grasi/slabi (fie ca-i real sau nu).
Ca se pune problema ca intr-o relatie sa poti sa discuti cu partenerul cat de cat de la acelasi nivel si sa fiti in stare sa va intelegeti fara sa faceti scheme si desene, aici ar putea sa conteze si educatia, da’ din pacate, cel putin in Ro, masteratul si doctoratul au ajuns in parte niste basini inutile. Ask Gabi Oprea 🙂
Cunosc vreo cativa baeti cu masteratul facut (inginerie), care nu-s in stare sa se exprime decent.
Cat despre pretentii, am facut intotdeauna cum o spus Orbu’, macar mi-am exprimat intentiile (asta mi s-o parut partea cea mai simpla), daca se putea cat mai elegant sau amuzant, iar un NU insemna clar nu. Surprinzator (si au fost cazuri in care gagicile jucau clar intr-o liga superioara mie), au venit o gramada de da, ce-i drept ca prin anii ’90 cand toata lumea se futea cu aproape toata lumea si acum ii posibil sa se fi schimbat putin lucrurile.
Pai, din povestea ta inteleg ca unii oameni cu adevarat priceputi la ceea ce fac, in unele domenii dintre cele care nu necesita studii superioare, castiga foarte multi bani. Cu mult mai multi bani decat fac in medie cei cu studii superioare.
Asta nu duce insa la concluzia ca oricine se apuca de domeniul respectiv, va avea acelasi succes. Da, ne putem alege domeniul in care profesam, de acord. Dar ne mai uitam si le ce stim sa facem si la ce relatii avem si pe unde si la ce fel de munca am putea sa facem in mod profesionist.
Nu oricine e indemanatec si talentat, nu oricine e capabil si interesat de IT, nu oricine are la varsta la care isi alege prima cariera o cunoastere foarte buna a domeniilor profesionale si a ceea ce inseamna fiecare dintre ele. Degeaba isi da poate seama peste ceva timp; masteratul e deja facut, poate a prins deja un post confortabil pe undeva, ii e greu sa-si schimbe optiunea, mai ales daca e si apreciat in ceea ce face. Daca nu-l da foamea afara din casa, e mult mai probabil sa ramana unde e si sa continue ascensiunea in cariera respectiva, decat sa-si schimbe alegerea si s-o ia practic de la 0.
Si asta ce mai e, un fel de “invatatoarele, cand vor sa avanseze in cariera, devin profesoare”? :-)))
Adevarat. Poti face ceva masterat in diverse si poti ajunge invatatoare, sa predai intre o infatisare la tribunal si o sedinta de chemo.
Si nu am nimic impotriva. Sa ramana. Insa daca ai citit “printul” (NM) stii ca oamenii se impart in trei categorii. Ultima ii include pe cei care nu invata nici din greselile lor.
Intrebarea mea nu a fost “ba, da’ cum iti permiti tu sa vrei asta si asta”. Nu. Cu aia-s OK. Intrebarea mea a fost “pe ce te bazezi cand spui chestia cu ganditul diferit si DE CE e gandirea ta aia corecta?”. Aia ma intereseaza, restu’ sunt chestii irelevante pentru mine. Uite, la mine, de exemplu, am zis ca – in situatia in care m-as trezi single si as avea chef de alta tipa – as vrea sa vorbeasca ceva limbi straine. Si am explicat “de ce” si “pe ce ma bazez” cand spun asta: pe faptul ca habar n-am in ce tara o sa fiu la anul. Si ajuta. De-aia gandirea mea e corecta – in cazul meu, cel putin.
Inca astept sa aud de ce treaba aia cu “gandim diferit si nu ne putem intelege daca n-are masterat” e corecta si pe ce se bazeaza.
Nu. Din pozitia aia pot deveni aproximativ orice, ca the only way is up.
Ar fi chiar amuzant, daca n-ar fi enervant. O zici de parca a fi invatator e un fel de job pt necalificati. Sincer, eu nici nu mi-as lasa copilul pe mana unor asa nepriceputi, nu inteleg ce te impiedica sa-l retragi de la scoala si sa il inveti tu, mai bine, acasa.
Pai, este.
Nu caut sa ofensez – pe cuvant – dar nici nu mi se pare ca e chiar un pool select din care poti alege o invatatoare, ca restu’ n-ar putea face asta. Cumva, cred ca pot convinge pe oricine sa spuna “A – Apple”, “B – banana” etc. Cat de greu poate fi? Si pe urma, pula mea, tu esti aceeasi persoana care-mi spune ca “nu cred”, ca “un copil nu poate scrie la 4 ani”, ca diverse. La care raspunsul meu este asta:
(stiu, a mancat un cuvant; csf, ncsf; stiu, scrie oribil; plm, daca asa l-au invatat invatatoarele? 😉 )
Faptul ca timpul meu e mai valoros de-atat.
Daca stau eu cu el, nu pot sa-mi iau un job. Daca nu-mi iau un job, pierd vreo 8000 pe luna. Daca merge la scoala, nu costa mai nimic, in afara de afterschool (alta institutie, nu scoala aia). Iar aia e vreo 300 de lire pe luna.
Acum, poate nu-s eu profesor, da’ totusi mi se pare ca 8000 > 300.
Din punctul meu de vedere, invatatoarea e un fel de babysitter cu pretentii, nimic mai mult. Fiinta care sta cu copiii cat timp fac eu lucruri mai inteligente de-atat. E un fel de “coaie, daca noi, astia din cartier, am angaja babysitters cate 8 ore in fiecare zi, ne-ar costa o avere; hai mai bine sa gasim pe cineva mai ieftin, punem toti cei 30 de copii la ea si, pula mea, iesim la o fractiune din pret”. Ca statu’ shared, asa…
Dap, sunt oameni exceptional de prosti in multe privinte, care pot fi totusi utili in multe altele.
La fel cum poate tu n-ai reusi sa inveti sa faci canapele exceptionale, oricat de mult s-ar stradui cineva sa te invete, altora le poti arata calea mai usoara financiar si-i poti lua si de mana sa-i indrumi, ei tot pe a lor o tin.
Daca-i sa privim altfel, teoria ta se bazeaza pe de o parte, pe ideea ca o activitate plina de satisfactii materiale poate compensa absenta din viata cuiva a activitatilor profesionale pe care si-ai dori sa le faca mai mult, dar care nu sunt platite la fel de bine.
Unii oameni pot alege sa faca asta, altii nu. Daca cineva castiga suma x facand ceva ce-i place si la care se pricepe bine, dar ar avea sansa sa castige 5x facand altceva la care nu se pricepe la fel de bine si care implica activitati care pentru el sunt frustrante, nu cred ca omul respectiv ar considera peste cativa ani ca a facut alegerea corecta.
Sunt destule articole pe bloguri cu programatori care au devenit manageri de proiecte, atrasi de salariile mai mari, iar in cativa ani au renuntat pentru ca munca nu era ceea ce voiau ei sa faca, iar surplusul material nu compensa lipsa de satisfactie profesionala.
De ce oricum?
Am facut deja ca n-a fost alegerea mea. Nu ca n-aveam de ales, dar nici nu m-a deranjat atat de mult ( in conditiile impuse – am fost cam invitat, am fost de am degustat si ales niste vin si-un fotograf cretin – #relaxat).
Dar n-as fi facut ca nu prea imi plac nuntile/ petrecerile, in general. Da, nici macar a mea. Mai ales organizarea de petreceri.
Nu era o problema de nu fac nunta sa nu merg la nunta prietenilor, ca am fost la unii prieteni ( foarte-foarte rar) la nunta dupa ce am facut eu, pentru show, pentru ca stiam ca ne intalnim mai multi amici vechi si puteam sa ignor decorul.
Iar la altii nu am fost pe principiul: “casa de piatra,dar nu cred ca ma simt bine daca te cunosc doar pe tine pe acolo” – ca nu pentru lautari si sarmale merg , sau ” casa de piatra, dar am deja ceva mai interesant de facut, plm”
Aveam colegi care isi planificau concediile in functie de nuntile la care trebuiau sa mearga. Gen What The Fucking Fuck?!
Sa-ti fie de bine. Eu nu prea. Ma plictisesc. Daca gasesc sa tin pe cineva de vorba si sa storc niste sticle, bine, daca nu mai bine dormeam, gen.
Daca e o petrecere mai funky mai de tineret, mai fara formalisme culinare si muzicale, poate deveni interesant. Si fara 32987 de invitati.
Peste ce? Aproape de suma aia cred ca au ramas si la mine / nu-s sigur – dupa ce am platit la restaurant. Dar cum am zis – tata inca merge la nunti, ii urez sa traiasca cat mai mult, ca daca conteaza cineva pe mine le dau plicurile ( in avans chiar) si imi vad de treburile mele. Timpul meu e mai scump.
Din partea mea preferam o nunta de 10 insi si sa incasez mai putin decat costurile. Dar mi-era lene s-o organizez si pe aia.
There is no free meal.
Nu. Teoria mea se bazeaza pe faptul ca oricum ne vom fute o parte din viata pentru bani; hai mai bine sa futem cat mai putin din viata aia si nu 1000 de ani pentru a lua o garsoniera in rate in targu-flegmei.
Dar “teoria mea” e irelevanta. Eu nu intreb “de ce ai facut un doctorat”? Ca-nteleg de ce. Intreb “de ce, dupa ce-ai vazut la ce duce, vrei unul care-a facut aceeasi greseala?”. Iar cand spui ca “altfel nu ne-am intelege, ca gandim prea diferit”, pe ce te bazezi?
Cat despre viata aia de satisfactii profesionale, iti poate povesti mel – daca doreste, desigur – despre interactiunile ei cu seful ei si cu ceva colege. Sa vezi ce de “satisfactii”…
Confirm, am patit-o si eu, da’ nu eram programator. Si dupa un an de PM, am trecut inapoi la executie. Nu era de mine. Dar, ce-i drept, in cazul meu, diferenta de bani era destul de mica. Daca era x5, ramaneam pe PM, mai munceam 5 ani (injurand, I guess), dupa care ma retrageam relaxat si uitam de tot. Dar n-a fost x5, asa ca trag in continuare 🙂
Eu iti dau in scris ca pentru un contract pe 2 ani (cu clauze in caz de…) pe salariul de-acum * 5 dau cu mopul si curat wc-uri. No stress. Nu pentru bani, ci pentru anii aia de libertate castigati astfel. Ca parca mai bine sacrific doi ani decat sa sacrific inca 10. Stii cum e, fix ca la sex: decat 10 minute de chin, mai bine 2 de tortura. Bag pula, si pe-un an. Oricand. Juma’ de milion la baiatu’ si sa-mi bag pula de n-o sa poti sa-ti iei pranzu’-n buda.
wc-tarian, gen
Problema e ca pentru multi, discutam ori de un salt de la sume mai mici, dar foarte stabile si totusi multumitoare (sa zicem un 40k pe an), la sume de cel mult 5 ori mai mari in joburi mult mai stresante, dificile si instabile in timp, asta la finalul unei reorientari pe parcusul unui numar de ani de efort si venituri joase.
Si aici se pune intrebarea: ce vrei sa fii? a) Un titular competent pe un post stabil, unde esti respectat pentru ceea ce faci si chiar daca nu castigi foarte bine, iti place munca pe care-o faci si nu simti ca-ti lipsesc multe; b) Un incompetent frustrat de un job bine platit, dar cu multa futere zilnica din toate directiile si cu riscul sa fii dat afara pentru ca nu-i ceea ce-ti place sa faci si nu ai talentul sa te prefaci?
Unii pot sa duca varianta a) toata viata si probabil ar mai duce-o inca doua vieti daca le-ar trai. Alegand varianta b), ar ajunge poate unul din cazurile celor gasiti sugrumati sau otraviti prin camere de hotel, la mii de mile de casa.
@luvieere: din nou “fata mosului si fata babei”?
Spune-mi, tu ce crezi ca-s eu? A, B sau C?
Văd că toate femeile educate de pe aici nu își doresc o căsnicie. Eu îmi doresc (btw, da am masterat și am muncit în perioada aia, într-un domeniu total irelevant), și nu nu vreau sa mă îndatorez în banca pentru ea, daca s-ar putea cu ai mei și cu ai lui în vârful muntelui, cu atât mai bine. Daca ar lipsi părinții, fine by me. Sunt de acord ca amândoi să pornim de la lingură – sau măcar de la o carieră ‘pe vine’.
Copii nu-mi doresc- pentru că I’m screwed up in the head și aș vrea să nu transmit asta mai departe dar realizez că o căsnicie m-ar împlini cumva ca persoană, nu neapărat în fața societății cât a mea. Da bă uite băiatul asta s-a hotărât să dea in scris că ar vrea să își petreacă restul vieții cu mine și eu vreau același lucru cu el.
Îmi taie și din frica de abandon (#bagaje) dar înțeleg, o hârtie nu ajută extraordinar de mult daca i s-ar lua de tot.
Mă faceți să-mi fie super rușine că îmi doresc asta și nu înțeleg tot wife shaming-ul ăsta de pe aici, de cele mai multe ori din partea femeilor, nu a bărbaților care comentează.
Si asta. 🙂
S-a hotarat sa nu se mai dea cadouri aiurea. Ramaneai dupa un chef cu toate tampenile inutile.
In primul rand bani pentru a se acoperi cheltuielile + ceva peste, fiecare dupa posibilitati. Cine poate mai face si cate un cadou.
Masura asta a fost luat pentru a se usura povara celor cu situatie materiala subtire.
Nu era problema, ca faceau ei chef cum puteau. Nu-s chiar atat de rupti. Eu ma simteam foarte bine, ca nu-s mofturos. Merg pentru palavragela, nu pentru mancare/bautura. Dar unii faceau zambre, nu le convenea ce pun aia pe masa. Moment in care gazdele se simteau cam sifonate.
Avem un cunoscut care ne inchireaza localul, asa, ca pentru noi. Ce-i drept ca seara oricum nu are prea multi clienti. Local fain, mare, cu terasa enorma. Ne pune la dispozitie 2 ciocoflenderi. Noi aducem barmanul nostru, mancarea si bautura. Dupa ce tragi linie iese la 70 de lei/persoana. Unii dau mult mai mult. Se compenseaza cu cei care n-au si dau mai putin.
La chef de 70 de persoane doar din banii primiti s-a iesit pe plus. S-au ales si cu multe cadouri. Evident, multe dintre cadouri au fost ca de obicei facute aiurea, asa, doar sa zvarle si ei ceva acolo.
=================
Pai, plm, Orbu. Spune asa. Deci nu-ti plac chefurile. Asta e altceva.
BTW, ca tot vorbeam de cadouri. Am primit la nunta icoane. :))) Una dintre ele era de juma de metru patrat.
Pot aprecia o lucratura faina. I-as fi gasit un loc. O puneam in atelier deasupra menghinei, sa ma ajute Domnu sa nu dau cu ciocanu peste dejte. Da, plm, era o poza plastifiata lipita pe o placa de lemn.
Pana si un kitsch din asta costa multicel, mai ales pentru un sarantoc caruia ii spusesera parintii sa n-aduca nimic. Dar a tinut el sa nu vina cu mana-n cur. Bine, nu stiu de ce a venit, dar, ma rog. Si acum imi spune pe numele de alint, cum imi spuneau ai mei pana pe la 4-5 ani. Cam de atunci nu m-a mai vazut. Ataaaaaaaaat de mult ii placea de mine cand eram mic! El m-a cadorisit cu unul dintre cei doi Chilly Willy pe care ii aveam. :)))
@Manowar Daca aplici sablonul asta cu “fata mosului” pe orice situatie, vei gasi asemanari sau interpretari in care poti trata problema asa. Aici e alegerea ta, nu-mi asum eu raspunderea.
Daca replica era un mod de a pune la indoiala existenta scenariului, banuiesc ca poti gasi destule exemple de:
– Profesori titulari pe posturi carora le place ce fac, dar care ar fi practicanti execrabili in domeniile despre care predau.
– Indivizi care-si iau zilele sau care se refugiaza in alcool din cauza nemultumirilor in cariera.
Daca cineva ti-ar oferi tot asa, un contract, insa la alegere:
– Sa ai toata viata un salariu x, pentru o activitate cu grad de uzura 20%.
– Sa ai 2 ani un salariu 5x, pentru o activitate cu grad de uzura 80%,
n-ai sta nicio clipa sa cantaresti optiunile?
Alegerile sunt mutual exclusive, iar a doua nu e garantat repetabila.
Cred ca ai pornit de pe undeva 60% B in tinerete si-ai ajuns pe la un 70% A acum.
Un A oarecum reactiv si uneori deliberat nu prea empatic.
Ce este aia Fred talk? In rest, foarte tare fiu-tau si sistemul de invatamant care a cerut asta de la el, daca ce e pe pagina aia e reusita lui, nu ajutor din exterior.
Pai daca pui asa problema, intr-adevar poti s-o iei si pe Maricica din piata. Si orice parinte cu ceva educatie poate sa-si invete copilul acasa lucrurile de baza care se predau in 1 – 4. Doar ca atunci cand nu faci asta acasa, eu cred ca ar trebui sa ai pretentii legat de cine e omul ala din clasa si accesul la profesie sa fie limitat (prin calificare), ca asta presupune si selectie, si excludere. Continutul invatamantului nu este numai partea academica, mai este si cea sociala, cea de dezvoltare personala etc. Si, uneori, invatatorii fac in clasa ceea ce ar trebui sa faca parintii acasa, educatie elementara, de care unii parinti nu au timp, ca le ies mai multi bani daca lucreaza vs daca petrec timp cu copilul.
Ce am spus mai exact a fost ca nu cred ca asta trebuie impus ca norma nationala, intr-un curriculum scolar. Ca daca e in programa, e pentru toata lumea. Uite, eu n-am lucrat multi ani in invatamant, dar cand am intrat aveam niste asteptari foarte ridicate. Desi nu am incercat niciodata sa il invat pe fiu-meu sa scrie si sa citeasca de la 4 ani, ca toata lumea zicea ca e prea devreme si chinui copilul, dupa cum ti-am mai zis, la 4 ani si jumatate el compunea singur propozitii – cu literele de scrabble. Cand treceam pe langa brutarie, pe langa masini, ma intreba mereu ce litera e aia, ce litera e cealalta, a venit de la el dorinta de a invata, fara sa ii impun nimic. A fost primul meu copil, nu aveam alte experiente cu copiii si nu aveam termen de comparatie, am zis ca asa e normal.
Apoi am intrat in invatamant si am avut o clasa pregatitoare, am fost foarte surprinsa cand am vazut ca… stai, ei nu stiu literele. Ok, ei nu stiu, programa zice ca uite, avem un an sa le invatam, hai. Dupa care am avut spre comparatie o clasa in care copiii veneau din medii sarace, cu multe situatii sociale, ba 13 frati, ba veneau prin noiembrie prima oara la scoala, ca atunci se intorceau de la cersit din Germania cu parintii, tot de-astea. Cam un sfert de clasa avea dificultati sa retina ordinea numerelor in sirul 1 – 10. Nu intelegeau notiunea de multime, de numar asociat unei multimi. Altii, in special tiganii turci, nu intelegeau romaneste, iar eu nu intelegeam ce voiau sa imi spuna.
Daca parintii cu un anumit nivel de educatie pot sa isi invete copiii acasa, scoala chiar e necesara – si singura varianta de a iesi din cercul vicios – pt copiii din medii defavorizate. Cei care pot invata acasa nu trebuie sa se limiteze la programa scolara, dar trebuie sa existe un prag minimal pentru ceilalti. Programele romanesti, care stabilesc limitele astea pentru RO, spun despre competenta scris-cititului ca trebuie sa fie dobandita de toata lumea pana la sfarsitul clasei a II-a, adica pana la 8 ani. Se considera ca nu toti copiii se dezvolta psihologic in acelasi ritm, de asta invatamantul e organizat pe cicluri, iar ciclul achizitiilor fundamentale se incheie in clasa a II-a, la sfarsit. Pana atunci nici nu se lasa repetenti. Asta e viziunea in RO, uite ca in UK e diferit. Dar nicio grija, s-au mai razgandit ei si cu altele (hint: Brexit), poate ca e bine asa, poate ca nu, ramane de vazut care sunt rezultatele generale dupa noua programa, ca asta e valabila din 2017 in UK – cum ziceam, nivelul invatamantului e dat de rezultatele obtinute de medie, nu de varfuri.
Asa ca parerea mea, pe baza experientei mele directe, e ca un copil de 4 ani de nivel mediu cel mai probabil nu reuseste sa faca asta, daca se poate si intr-un mod care sa nu ii provoace repulsie fata de scoala.
Doctorat sau master. Ea este dr în penis de crocodil, el masterand/dr în literatura slavă (!?) … cum îl face asta mai puțin idiot? Poate mai prost ca tanti Nuți de la Cataloi, da știe să analizeze texte în chirilică … wow, so much fun …
Sau trebuie studiile în același domeniu?
Te inseli.
Am pornit de la C si sunt la C.
La primul meu job in IT luam mai mult decat luau ai mei la un loc. Si mama era inginera, nu menajera. Ma duceam acolo cand imi aminteam. Daca imi aminteam. La 2 AM mergeam sa iau un amic de-acasa si mergeam pe terase. De-acolo plecam la 7-8 AM. Il lasam acasa si ma duceam la “lucru”. Unde ma culcam in hamacul improvizat in sala serverelor (acasa nu aveam aer conditionat in 2000 sau 2001, nu-mi amintesc ce an era). Ma trezeam bine dispus pe la 3-4 PM. Mai jucam ceva diablo, mai trageam un film, o mai ardeam in IRC si agatat. Agatam ceva (mereu gaseai cate ceva de futut) si plecam. Apoi plecam in oras cu gasca. Apoi pe la 2 iarasi hai pe terasa.
Ai crede ca vremurile alea s-au terminat. Dar asta a fost ziua mea de azi la lucru.
Oh, da, sunt inconjurat de boi incompetenti si inutili. Fara dubiu. Dar hei, nu-mi pasa. Eu imi vad scopul si atat.
Depinde ce intelegi tu prin grad de uzura. Si depinde de cat e x 🙂 Ca daca x inseamna vreo 5 milioane pe an, yeah, thanks, nu ma mai intereseaza 5x.
Eu nu am o problema cu munca. E ca moartea: nu ma sperie ideea, ci faptul ca-i permanenta. Cam de-aia intr-o situatie normala as alege 5x-ul ala – sa mai taiem nitel din vesnicia aia, da-o dracului. De altfel, e o intrebare foarte ciudata pentru unu’ care-a plecat in toate tarile sa-ncerce peste tot sa faca niste chestii, sa scape mai rapid din cursa de soareci.
Ca fapt divers, in toata cariera mea am muncit vreo…4 luni in total. In …18? ani.
@stergeasta: eu nu. doar proxy 😉 dar da.
Scuze de confuzie, am interpretat gresit ce m-ai intrebat (Spune-mi, tu ce crezi ca-s eu? A, B sau C?).
Credeam ca te referi la cele trei categorii din faza cu
Ramasesem cu respectiva esalonare in context si atunci cand ai prezentat optiunile A, B si C cu majuscule si cu una in plus fata de enumerarea mea precedenta, le-am asociat aiurea, gandindu-ma la ultima clasificare in trei categorii din conversatie. #ifuckedup
De multe ori, chiar daca alegi varianta mai grea, tot n-ai garantia ca se va termina la un anumit moment. E mai probabil statistic sa fii pus in situatia de a munci oricum si mai tarziu (mai apar crize, deprecieri, probleme de sanatate, cheltuieli in plus, alte evenimente neasteptate), decat sa ajungi intr-un interval rezonabil la o stare de independenta financiara totala.
Side point: eu am o etica a muncii precara, asa ca pe mine ma cap sperie si ideea, de aia poate nu prea te inteleg :))
Pai, in absenta primei oportunitati (ca nu prea cred ca poti da usor de ea prin Romania – job stabil si platit decent), mi se pare normal ca ai plecat sa cauti alte cai si alte locuri cu mai mult potential.
Insa din ce povestesti, ai cam ales tot scenariul cu grad de uzura mic, dar alcatuit cumva din bucati. Ar fi un pic ciudat ca printre ocaziile pe care le-ai avut, sa nu fi fost si unele cu mult mai multa munca si efort, dar platite mai bine.
Death & taxes, my friend.
Certitudini n-am. Da’ nu pot merge pe “nu am nici o certitudine, asa ca hai sa nu mai fac nimic, Isten o sa ma ajute”. Faci un plan si-ncerci sa te tii de el. Si daca-i prost, mai dai cu chit, mai dai cu scuipat si lipici si ceva-ceva speri sa iasa. Nu, n-am certitudinea ca n-o sa apara o criza. Dimpotriva, sunt cam sigur ca vine una faina de tot. Si nu doar eu, ci si aia de la FMI. Insa am certitudinea ca daca ma prinde criza aia proprietar cu casa achitata, fara alte datorii, o sa-mi fie mai bine decat daca as avea datorii and shit (cum am acum). Asa ca pana la criza, pana la pula mea, trag tare (as vreau eu pe 5x, da’ nu prea e cazul, nu fata de jobul precedent, oricum). Ca parca nu-i la fel cand iti iei 2 ani de vacanta pana trece criza si cand te-ngrozeste ideea ca s-ar putea sa n-ai o luna job si sa ramai homeless, ca tu traiesti de la luna la luna, nu?
Tu crezi ca-i usor sa lasi jobul cu lucrat de-acasa (aka dormit pe canapea cu netflix) pentru a te muta la pula calului in Londra, de-ti ingheata mainile pe terasa cafenelei stand degeaba, pe contract, fara sa stii daca-l prelungeste cineva, daca te descurci, daca pula mea? De ce cacat crezi c-am facut aia? Tocmai pentru ca in afara de certitudinea ca recesiunea e la usa, alta n-aveam. Si daca tot e la usa, s-o primim omeneste, cum se cade, cu cele cuvenite pe masa – respectiv pula sculata.
Eu nu.
In ciuda faptului ca in general nu fac nimic la lucru de cand haul, sunt un negru minunat de pe plantatie. Gen daca am ceva de facut si am ce-mi trebuie, fac. La foc automat, de iau premiul pentru viteza. Si l-am tot luat, am aratat in trecut. In asa hal am aratat incat ai ajuns sa faci memes cu asta 🙂 Dar asta cu etica nu conteaza atat de mult. Tocmai d-aia ar trebui sa fii mai tentat sa tragi tare, sa bati fierul cat e cald. Cat sa-ti vezi sacii aia in caruta. Ca, asa cum spuneam, parca-parca-i altceva cand te prinde recesiunea cu o durere-n pula de-a dreptul exemplara. Si de-asta as freca linistit wc-uri un an ranjind pe banii aia de care vorbeam. Da, boss, caca-te si pe peretele ala, ca sterg eu!!! Si-mi tai linistit zilele din calendar ca la puscarie cu carligul pe nas, ca peste un an trec la hibernare si ma doare-n pula-n tot restu’ vietii de bani, recesiuni, joburi, cacaturi.
Deloc. Nu mi s-a oferit niciodata ceva platit la modu’ 5x pentru 4x-5x munca. As fi plecat acolo fara sa clipesc. De obicei mi se ofereau 10k brut in plus fata de salariul pe care-l aveam. Ce pula mea sa fac eu cu banii aia? Ca-nseamna 6000 net pe an, adica 500 pe luna. Bani in plus, sigur, da’ pentru aia sa muncesc 4-5x? Mars in pula mea gen, ca n-am ciunga-n par si pene pe spate. Vrei sa muncesc 5X, plateste in sloboz 5X. Si munceste baiatu’, no stress. Cel mai mult ofereau unii 20k extra, da’ de banii aia as fi fost pe drumuri prin Europa si America atat de mult incat oricum as fi cheltuit banii aia prin hoteluri. Ca da, plateau ei cazarea si taxi si avion, da’ nu-mi plateau si foamea de la 2 AM cand imi comandam ceva in camera.
Cum ti-am zis, daca vine unul acum si-mi ofera ceva contract 5x, ma duc razand. Ce vrea el, maturat, zugravit, orice, ma doare-n pula. Tocmai pentru ca nu exista certitudini.
Pentru cei care isi cauta sot/sotie sau ma rog, o relatie serioasa, pot sa le recomand sa incerce OK Cupid, isi fac un profil, pun o poza si raspund la vreo mie de intrebari si apoi primesc la recomandari match-uri. Cunosc doua cupluri care s-au intalnit asa, s-au placut, s-au casatorit si au si facut copii. Normal ca si acolo e plin de dezaxati ca peste tot, dar ii ignori sau daca te plictisesti, ii trollezi.
Ioana: faptul ca esti nu stiu cum nu are treaba cu facutul copiilor, e o justificare lame. Crede-ma, ma indoiesc profund ca esti mai screw in the head decat mine, ma foarte indoiec, dar pana si eu am reusit sa trec peste partea in care consider ca copilul meu va fi un psycho e un lucru inevitabil sau rau.
Eventual, poti sa te gandesti ca scuza asta e doar de suprafata pentru chestii mai profunde.
@ Manowar – sunt prima care subscriu ca o hartie nu are valoare si ca facultatile sunt pline de prosti, care nu au ce cauta acolo. Am trecut si eu o multime (cand predam) pentru ca altfel luam painea din gura promotorului sau pentru ca aratau ca si cum mi-ar zgaria masina, daca nu isi luau examenul.
Iti mai explic odata, pentru ca eu cred ca e o neintelegere la mijloc. Eu nu am spus niciodata ca „aia fara doctorat gandesc prea diferit”.
Sa explic: in lume sunt mai multe categorii de persoane, inteligenti, medii si prosti, ai spus-o chiar tu de multe ori. In viata de zi cu zi intri in contact cu diversi oameni, din toate categoriile, cu care trebuie sa interactioneazi pe diverse domenii: sexuale, amoroase, de afaceri, etc. Si daca esti pragamatic si tii la timpul tau, ii elimini cat mai rapid pe cei care nu te intereseaza din peisaj. Si studiile superioare sunt un astfel de criteriu pentru eliminat, si aici ma refer la orice trece de liceu. Daca ai facut in loc de o facultate ceva specializare sau un anumit curs in domeniu, perfect. Insemna ca te duce capul la mai mult. Nu e un criteriu perfect, cunosc oameni fara facultate foarte de succes in afaceri, dar asta e EXCEPTIA!!!
Acuma pune-te in locul meu: am 37 de ani, mai am relativ putin timp cat mai is valabila. Am prins gene bune si inca is valabila, ca majoritatea gagicilor de varsta mea, well, nu arata ca mine. Daca ma intereseaza sa-mi gasesc un partener valabil, ma mai intalnesc cu orice maistru zugrav sau sofer de tranvai, ca sa aflu daca ne potrivim intelectual sau pun un criteriu radical, care imi triaza o parte dintre potentialii candidati nepotriviti? Stiu, exista o sansa ca ala ideal sa fie tocmai sofer de tranvai, si atunci ghinion, dar cumva dupa o varsta, nu mai saruti toate broastele. Iar eu circul rar cu travaiul.
Legat de doctorat, am povestit strict din experienta mea personala, care poate nu e universal valabila, ca am avut situatii neplacute cu gagii care s-au simtit complexati. Alt exemplu de complexe: eu calatoresc mult in diverse tari cu munca. Mi s-a intamplat sa merg la intalnire si sa fiu intre calatorii si am discutat despre asta, iar tipul s-a complexat, ca era atunci intre joburi si traia doar din scoala lui de judo. E foarte nasol, daca tipul se simte complexat de gagica. Si opusul nu e valabil, pentru ca eu caut sa ma inconjor cu oameni mai inteligenti decat mine, mai ales barbati. Da stiu, tu nu ai problema asta. Dar imi amintesc de o poveste de a ta (vezi ca te citesc de mult), despre prima gagica de care te-ai indragostit si care isi permitea atunci mai mult decat tine, si ca tu i-ai cam dat papucii din cauza asta. Ce vreau sa zic cu treaba asta e ca am prevazut o potentiala problema in faptul ca un tip oarecare ar putea fi complexat de faptul ca am mai multe hartii de la scoala, si am pus un criteriu de masterat, ca puteam zice studii superioare, orice peste liceu (cum am explicat mai sus).
@armpitbug: si ce te opreste din a minti ca doi porci la profilul ala, exact cum minti pe alte aplicatii, la o adica? 🙂
Ai retinut selectiv.
Nu-i un subiect despre care sa am chef sa discut prea des si in nici un caz acum.
Sunt de acord cu tine ca nu ai mult timp, ca nu saruti broscoi la 37 de ani, ca trebuie selectati, filtrati, ca nu ai ce face cu complexati.
Cu toate astea sunt de acord si te sustin moral, cum am zis. Da-i bice.
Dar nu asta am intrebat eu. Eu am intrebat ce treaba are gandirea prea diferita si ce relevanta are in context. Ca tu acum sa imi zici de chestia cu banii (ala cu judo and shit).
Pai, daca spuneai “sa castige de x ori mai mult ca mine” te aplaudam. Aia are sens pentru mine, bravo tie, vrei mai bine. Si da, e mai probabil ca unul cu masterat sa castige de 10 ori cat tine decat unul fara. Cred, cel putin.
Chestia cu gandirea si masteratul in schimb, alea in mintea mea nu au sens. Deloc. Asta ai facut si tu si vezi bine ca nu vrei unul care sa castige cat tine. Deci…
Pe dorel-judo nu l-a complexat/frustrat doctoratul tau, ci faptul ca el era in cacat cu banii, iar tu nu. Ca tu vedeai probabil 2 tari pana isi permitea el sa te invite la un restaurant. Si pula mea, nu cred ca-s prea multi barbati care sa se simta bine in situatia aia.
Pe scurt, daca e sa discutam, discutam sincer. Ca altfel ne pierdem vremea amandoi. Spune ca vrei unul care sa-si permita niste chestii care te intereseaza (iesiri, mers undeva p-afara, calatorit, whatever) si dau din cap si te aprob. Da’ daca-mi zici ca “sa aiba masterat, e must, ca altfel nu gandeste la fel si nu ne intelegem”, atunci dau din cap si zic “bullshit”, ca aia-i vrajeala.
De ce ai minti daca vrei cu adevarat sa iti gasesti pe cineva? Bineinteles ca iti pui o poza care te avantajeaza, normal ca nu scrii ca te pisi in dus sau chestii de genul in descriere (adica no, numai daca crezi ca asta te reprezinta). Dar nu ar trebui sa minti sau sa ascunzi cum esti. Nu stiu cum sunt alte aplicatii, dar aici trebuie sa muncesti un pic pentru a-ti face profilul, raspunzi la o gramada de intrebari (nu trebuie sa raspunzi la toate daca nu vrei). Daca cineva are sa zicem un match de 80%-90% cu o persoana, ii poate trimite un mesaj si de acolo vad daca se plac sau nu, daca vor sa se intalneasca sau nu. It works. Sau functioneaza cel putin pentru unii. Eu zic ca merita incercat daca sunt printre voi oameni care s-au saturat sa fie singuri. E naspa rau sa fii singur.
Din vasta mea experienta cu relatii de-o noapte si-n rest #marsfa, n-as fi de acord cu asta. E naspa sa fii singur in comparatie cu a fi intr-o relatie reusita. Da’ alea-s cate? Ca statistic…aproape ca nu exista. Sa ridice mana aia casatoriti cu prima gagica/primul gagiu.
Eu as da like unuia care scrie ca se pisa in dus. 🙁
=))
Mai sus am vazut ca discutati despre nunti si obligatii. Imi amintesc cum mama mergea sa scoata bani de la banca intr-o vara, isi faceau nunta 2 veri de-ai mei primari. Eu i-am spus ca nu particip la asemenea mizerii si sa nu scoata bani din banca pentru asa ceva, mai ales ca eu nu ma marit in veci (asa credeam) sau daca printr-un miracol se intampla, nu o sa fac balci pe tema asta. Asa ca banii ii pe care ii varsa acolo nu i se intorc, e ca si cum le-ar da fac. A scos bani din banca, a mers ea singura si a dat cu banu’. De gura lumii.
Nu stiu cum se intampla ca romanii, cei mai rupti in cur europeni, isi fac cele mai fastuoase nunti, cu bling-bling, limuzine, rochii batute-n cristale, coronite stralucitoare, enspe mii de feluri de mancare si bautura, angajeaza DJ, lautari sau formatii cand ei dupa nunta se intorc sa traiasca in apartament cu mama si cu tata. Ma depaseste opulenta asta. Si nici cacatul asta cu femeile care vor sa fie printese pentru o zi si care isi pun poza de la nunta ca poza de profil inca 5 ani de-acum incolo. Ce mai ramane de bifat dupa ce faci nunta, botezul 1 si botezul 2? Cum te mai bagi in seama dupa ce nu mai ramane nicio ocazie dintr-asta de jupuit rudele sarace sau nu?
Daca ai #valoare, dai petrecere la divort.
Ma raportam la mine, pentru mine a fost naspa sa fiu singura, ma durea sa fiu singura. Am crezut ca o sa crap singura. Fara pisici and shit, nici macar alea nu le-as suporta in casa. Dar cumva-cumva m-am scos inainte sa expir. Am gasit un barbat care ma iubeste exact asa cum sunt, nici eu nu il inteleg cum ma poate iubi asa cum ma iubeste.
De ce erai singura atunci?
In primul rand pentru ca bag sub radical romanul mediu si nu umblam cu tipi mici (si nici ei cu mine). Apoi, nu sunt nici foarte sociabila si nici nu ma straduiam suficient sa ma prefac. Dar oricum nu prea existau tipi inalti prin Cluj si daca existau, era intotdeauna vreo tipa micuta rau agatata de ei, pornita sa isi ”amelioreze” mostenirea genetica 🙂 Nu prea ajungeam sa trec de primul criteriu impus de mine, asa ca m-am uitat printr-alte tari.
Mda, aia de prin Cluj arata usor subnutriti.
@Manowar – citind ce ai scris, mi-am dat seama ca poate am gresit eu de multe ori judecand barbatii, si ca voi sunteti mult mai directi si concreti in a masura succesul/intelectul, banii pe post de criteriu unic. Pentru ca mie imi place sa acumulez informatie si ma ma perfectioneaz (daca pot), am zis sa-mi refac criteriile. Dar nu la modul minim, ci la modul ce imi doresc cu adevarat, ca sa nu o mai ardem aiurea in ciuperci:
Deci, eu imi doresc un gagiu inalt, solid, sportiv si cu pula mare, care sa zboare la business class pe banii lui, si sa aiba o situatie, care sa-i permita vacante dese cu mine pe motocicleta in jurul lumii. Ar mai fi doua criterii: sa existe scanteia intre noi si sa nu fie chel total (am eu un issue cu chestia asta).
Suna mai clar?
Probabil exista vreo 100 de asemenea oameni prin toata lumea. Dar probabil ocupati cu altele 🙂
Absolut.
Ai tot suportul meu, sper sa gasesti unul. Desi e un pic confusing partea cu business class si motocicleta. Pula mea, ori e-n avion, ori e pe motocicleta, mortii lui…Desi, pana la urma, ar putea avea avionul propriu cu motocicletele la cargo, I guess.
Iti urez succes. Fara misto. Nu stiu daca o sa-l gasesti chiar pe Tinder, dar…plm, ce-ai de pierdut. Parerea mea e ca poti face o combinatie: sa-ti dai intalnire direct la aeroport cu ei, cu ceva rezervare care poate fi anulata (in caz ca e teapa). Hai, prietene, esti gata? Macar stii ca daca apare si-i gata sa urce-n avion e o treaba.
Dar, daca-mi permiti o intrebare, de ce nu zici pur si simplu treaba asta? Nu mie, ca eu sunt irelevant, nu detin site-uri de dating sau plm. Da’ asa, pe astea unde sa te inregistrezi, sa zici ca fix aia vrei. Nici mai mult, nici mai putin. Eventual fa-ti un site de prezentare pentru tine si, din nou, spune direct asta acolo. Abia nu mai pierzi vremea.
Ma gandesc ca daca-i ametesti pe idioti cu “masterat”, atunci o sa te trezesti cu un amarastean d-ala care a facut ceva masterat si cu ceva noroc ii mai raman 200 de euro pe luna. Si pe urma-l iei cu “dar hai cu business class si in jurul lumii” cand ala colectioneaza vouchere LIDL sau ce pula mea aveti voi in Polonia p-acolo. Nu chiar o strategie castigatoare, daca ma-ntrebi pe mine. Stiu (de) un tip cu masterat aici. Ia 15k pe an sau cam asa ceva. Ala face foamea si-n shared.
@Armpitbug – Cine citeste profilul la aplicatiile de cuplarai? Te uiti uiti la poza, iti place da, nu pa. Poate ca profilurile se aseamana, dar daca is pozele prea diverite, nu merge treaba.
@ Manowar – “Daca ai #valoare, dai petrecere la divort.”
Guilty!
Bahahahha. Haios, atat de naspa a fost casatoria?
@Mel, stiu bine doi milionari in euro. Sume mici, sub 10 milioane, muncite serios. Nici unul nu merge la business class pe banii lui. Toti oamenii pe care ii stiu personal merg la business doar in delegatii, pe banii companiei sau ai clientilor. E misto la business, dar merita doar pe intercontinentale (zboruri peste 5-6 ore) si doar daca ies bani din asta sau de placere daca ai bani cu lopata, altfel destul de repede nu mai esti milionar.
Si stiu si motociclisti. Aia care isi permit sa faca concedii serioase pe motocicleta, fara sa doarma in moteluri sau la cort din motive financiare, nu merg cu partenera pe motocicleta. E ca si cum ai incerca sa inoti cu un sac in spate, nu are nici un farmec. Am intalnit doi tipi intr-o tura, danezi, cam la 40 de ani, inalti, sportivi, aratosi, par complet, motociclete de 50.000 de euro (in Danemarca taxa de inmatriculare e 100-150% din pretul de catalog). Fara sa intru in amanunte, nu cred ca ar fi fost interesati (nu, nu erau gay).
Nu a fost atat de naspa, dar m-am gandit eu ca ar fi interesant sa bag un trend nou si am dat petrecere de divort. In ceva club, nu cine stie ce. Au fost unii care au zis ca nu vin, ca nu se bucura la din astea cu divort.
Cunosc cativa gagii care calatoresc in jurul lumii pe motociclete. Se zboara pana la locul X, acolo se inchiriaza o motocicleta si faci un tur pe ea de cateva zile/saptamani. Mai is si aia care isi cara motocicleta lor prin lume, dar aia baga vacante lungi, de obicei de 3 luni si ceva. Majoritatea pe care ii cunosc zboara la economic, dar cunosc si exceptii, care zboara la business.
@Adi – clar, zborurile lungi se merita la business, ca astea in Europa nu au sens.
Cat despre danezi, ce motociclete aveau? Nu cred ca pe un GS ar fi chiar asa o problema sa mergi cu cineva. Din ce am observat la cine face tururi din astea, de obicei merg in doi.
Is multi italieni (plin in Croatia), francezi sau chiar polonezi care fac turism din asta.
Am intalnit un tip in Arizona, care inchiria motociclete si normal ca mergea pe ele, si se plangea gagiul ca ce naspa e ca, a doua nevasta, nu-i impartaseste hobby-ul asta, ca e fain sa mergi cu cineva and “share the experience”. Cica prima nevata a lui, citea pe motocicleta. Ma rog, eu mai dorm pe ea.
@Manowar – am pus ceea ce vreau de la început pe Tinder, dar la modul subtil, eu pe un GS in Key West. Și am priza la motocicliști ?.
Unul avea un GS 1200 si unul un Triumph Tiger 1200. Nu conteaza, daca nu e Goldwing nu ai ce cauta cu pasager pe motocicleta (pe GW nu prea e nici o diferenta), daca mergi cu nevasta/prietena/amanta in concediu moto fiecare e calare pe a lui. Am mers pe GS 1200, din ani diferiti, am amici care merg cu nevestele pe ele dar nu sunt din categoria care te-ar interesa vreodata. Chestie de gust, poate, gen eu prefer Triumph fata de BMW din n motive (costa cam la fel), dar cand ai chef sa te mai dai pe serpentine fix de pasager nu ai nevoie. Si pentru pasager nu e o placere, indiferent cat e de comod sau nu, sa stea ca sacul de cartofi in loc sa se distreze, precum cel de pe locul din fata.
Prin Europa cele mai multe grupuri serioase de motociclisti erau in Austria prin munti. Sunt si prin Croatia, dar nu ca in Austria, in special intre Salzburg si Villach, dar nu pe autostrada ci prin munti. Pe-acolo lumea e foarte toleranta cu motociclistii, sunt semne de avertizare pentru soferi sa mearga incet si sa nu taie curbele si politia nu comenteaza daca se merge tare sau foarte tare pe serpentine. Dar am intalnit acolo grupuri de 10-20 de motociclisti, foarte putini cu pasager, si cred ca treceau 10 grupuri pe ora pe o vreme rece cu zapada pe margini (iunie), prin august era de-a dreptul inghesuiala. Am oprit cu un grup de vreo 12 motociclete la un restaurant pe marginea drumului, erau cam 14-15 oameni, jumatate femei: vreo 2 erau pasagere, restul erau cu motocicletele lor. In grupul respectiv erau doar nemti si niste suedezi, ca mai toate daca judec dupa numerele de inmatriculare.
Pai, lasa subtilitatea, ca o sa ai priza la aia care-s motociclisti ca nu-si permit masina, necum business class.
Fie vorba intre noi, vad doua probleme cu planul tau.
Prima e ca omul descris de tine nu prea o arde pe Tinder. Cel mult arde ceva pe o cursa QA. Si alora s-ar putea sa fie mai dificil sa le iei fata. Trust me, aia au alt business class.
A doua e ca aia care se duc pe Tinder nu prea se duc acolo sa-si cunoasca viitoarea nevasta.
Inteleg. Tu zici ca esti frumoasa. Ca le iei fata altora, daca e. Bravo. Serios. Dar…ca barbat, stii ca aia de pe Tinder a trecut deja prin restul pulilor de pe Tinder. Posibil si prin ale prietenilor tai. Si mmmpoate o futi, ca speli pizda, o pui la uscat si e ca noua. Dar..nu prea ai vrea sa te vada lumea cu ea. Ca plm, nu vrei sa te intrebi daca zambesc pentru ca se bucura pentru voi sau…
Mult succes, totusi. De ce nu.
@Adi – avem experiențe și gusturi diferite. Ți-e probabil îți plac motocicletele sportive, eu zic de turism in doi, deși nu țin neaparat sa fiu pasager toată viața, și deja mi-am mișcat curul la niște la lecții. Better later than never, cum ar veni.
După cum spuneam, nu am întâlnit romani care sa facă chestia, deși probabil sunt, dar mai putini. Eu nici nu prea fac turism in locurile pe care le prefera romanii, aicea ia alte gusturi pe val.
@Manowar – îs conștientă ca nu-i pe Tinder, dacă chiar as crede ca acolo îl găsesc, as fi proasta cu spume (citat Manowar). Am scris mai sus ce e Tinder-ul pentru mine, in loc de TV, ca sa mai treacă timpul. Desi, am intalnit acolo un norvegian care îndeplinea parțial criteriile – organiza curse de motociclete in state, ca al doilea job și hobby, și un polonez din zona, mai modest și cu un caracter infect, dar care mi-a oferit o experienta misto in 3, si nu pe motocicleta ?. De când mi-ai făcut recenzia la noul blog, mi s-au mai îmbunătățit experiențele ?.
Cât despre probabilitate, hai sa zicem ca dacă m-as fi limitat la economic era mult mai mare, dar am pus criteriul the best of?.
Eu cred că vei rămâne singură și asta te frustrează maxim.
Pragmatic vorbind ai 37 de ani, un divorț și un copil. Arăți bine în comparație cu altele de 37? Grozav, dar e ca și cum aș fi cel mai bun frizer de la școala pentru orbi.
Lăsând prostiile, din toate criteriile enumerate nu mi-a sărit în ochi plaja de vârstă a partenerului. Poate greșesc dar bărbatul mediu de 40 de ani, fie și cu doctorat, nu văd de ce ar alege o tipă de 37 când sunt atâtea de 20 gen. Mai ales dacă își dorește copii.
Nu zic să agăți pușca în cui dar tu ai autorizație la vânat unicorni și prin pădurea asta nu cred că au mai rămas. Mai bine pui ochiul pe un lup cinstit, un mistreț muncitor sau un iepure energic.
Ha, ia uite ce replici spirituale are @Ionut, de ceva vreme . Good job, parintele ! :))
Mai aplicat, nu ramane nimeni singur. Cat e futabila, se combina femeia. Mai e palierul divortatilor, casatoritilor nemultumiti, corporatistilor inca necuplati la peste 35. Exista o piata. Ideea e ca falia intre ce vrei/ ce este la dispozitie se tot adanceste. Ca in 90% din cazuri, pana la urma ramai cu orice fel de guster. Este inevitabil. Repet, femeile peste o anumita varsta nu pot functiona singure. Nu vad niciun sens in viata de una singura. Nici prietene nu mai au, nici nimic. Asa ca se combina cu orice fel de guster sau se combina cu sticla de vodca. Rar, rar de tot cand iese altfel
Nici eu nu am fost la multe nunti, dar la cate am mers cel mai varza am auzit de 6000euro pe +. Si asta in oras de prin Moldova lol, adica cea mai saraca zona a tarii…
Pai, normal ca-s saraci. Bietii de ei dau toti banii la nunti 🙁
@ionut – mistrețul l-am avut și l-am lăsat, ca sa vânez unicorni. Permite-mi sa-mi fac voia. Dacă nu prind nimic, probabil ma reprofilez, și revin la mistreți sau ma bag pe lupi. Dar, știi ceva, de aia am lăsat mistrețul deja prins, ca încerc cel putin, sa vânez unicorni. Cumva avem o viața și merita cel putin sa încercam sa avem the best!
@Akhenaton – deocamdată nu sufăr de singurătate și nici nu întrevăd astfel de dificultăți in viitorul apropiat. De când am început sa ma cuplez, am fost mereu ocupată, și cu câte unul după colț (Manowar, am discutat pe tema asta și îți cunosc părerea). Acuma sunt in poziția in care, vreau sa ma cuplez cu cineva ca sa fie și mai fain viața, nu doar sa fiu cu cineva. Am pierdut de vreo doua ori un unicorn, pentru ca eram cu un mistreț – learn from mistakes!
Din pacate bestiariile medievale ne invata ca pentru vanat unicorni e musai sa fii o tanara fecioara… :)) Ticalosi…
@Mel da de ce vrei sa te cuplezi cu cineva ?
Ce marlan 🙂
Habarnam, touché!
Nu e chiar de la 0 to hero cred. Adica deja lucrai in IT, aveai expertiza acumulata in ani de zile… cel mult ai bagat o tehnologie noua, nu? Cam ca la programatori …”stiam C, python, java, Pascal…. and so on ….si in numai 1 weekend am invatat si Ruby (on rails)”. Cel mai mult la schimbari d-astea am vazut pe linkedin una care inainte era topometrista, si apoi a aterizat brusc ceva engineer la Ericsson, cu facultatea de geografie lol. Bine, e drept, cred ca NOC lvl1…
Nu cred ca e posibil ca ieri sa o freci pe….whatever domeniu…si in numai un weekend am devenit DevOPS / IT / CloudArchitect or so…. Or is it???
Adica si eu am parcurs tot cursul de pe udemy la cybersecurity in 2-3-4 zile, dar asta nu a fost suficient cat sa ma cheme aia la interviu care cereau CEH/ CISM / CISSP …. Si chiar si CompTIA Security… care e mai generalista…tot am vazut la cam 1000euro. Naiba …pana si LPICul e 950 euro… Dupa CCNA nici ca am mai bagat bani in d-astea, adica… unde-s acum punerea de route pe echipamente e undeva la 0.000000001% . Adica ok, se pun din cand in cand si e bine sa stii sa le pui, dar dupa, daca nu mai umbla nimeni la ele, te uiti la cu totul alte chestii…. In rest oricum network designul decide.
@Akhenaton – ca e fain, si de ce nu mi-as dori?
@habarnam – dacă nu m-a dus capul atunci, csf? Pot sa încerc sau pot sa ma mulțumesc cu putin, ca majoritatea. Dar eu nu sunt majoritatea. My bad ?.
Daca nu as porni de la zero (mai bine zis de la minus ca parintii te mai duc si in minus) si as mosteni / castiga o casa frumusica undeva intr-o suburbie unde as putea trai linistit, da, as alege gradul de uzura 20%.
Pana atunci eu trebuie sa fac cincinalul in 6 luni ca sa am o viata decenta. Nu este o alegere si pentru majoritatea din Romania, chiar daca mostenesti ceva, nu prea are mare valoare cat timp infrastructura este la pamant si daca nu iti permiti niste medicamente sau investigatii in strainatate te-ai dus.
@ Mel da de ce e fain si de ce da? Nu-i mai bine o pula smechera, din cand in cand?
@Akhenaton – ne intindem ca guma, nu. Poate scrie Manowar un post despre asta, ca e blogul lui. Daca vrei parerea mea, pulseaza cu o cafe :), un joint, ceva :).
Si business class? 🙂
Hopa, Manowar a pus intrebarea corecta :).
Si raspunsul corect ar fi, nu stiu inca, daca da sau nu. Dar cand ma indragostesc, vreau sa fiu cu persoana respectiva in ceva mai mult decat ocazional. De aia m-am si mutat in Polonia, ca m-am indragostit.
Nu conteaza asa mult business class, inteleg. E asa, mai mult ca bonus, inteleg. Importante sunt pula mare si spiritul aventuros. Pai, atunci, iar nu inteleg de ce vrea sa se cupleze. Nu stiu exact, dar am o banuiala ca tipi cu pula mare aventurosi sunt destui. De ce-ai vrea o relatie, atunci?
Coaie, nu conteaza la 20 de ani. La 37 conteaza ceva mai mult business classu’. Parerea mea.
Daca nu crezi, gandeste-te nitel la cum era la 20 de ani. Te futeai si-n boscheti, no problem. Ce boscheti, ti-o trageai pe-o gramada de balegar! Da’ uita-te la tine acum – bosorog, prostata distrusa, deja vrei sa faci un dus dupa…
Intelegi tu, fix asa-i si cu business classu’.
@Mel
Cei care cauta online mai mult decat fuckie-fuckie, wham bam, thank you ma’am/man. Iti setezi acolo la criterii varsta, inaltimea, daca vrei sa aiba copii sau nu, tara si vezi ce ramane.
Eu stiu despre ce esre vorba, ca, vorba ceea, la ultimul futai bagat, am crezut c-o sa fac infarct. Rau de tot dupa, fara respiratie, cu pulsul 1 milion. De la zecile de mii de tigari pe care le-am bagat in mine, se pare ca ceva nu mai functioneaza bine pe dinauntru. Mi-am promis ca nu mai fut, gata!
Eu rot astept sa admita @ Mel ceea ce e evident, atat
@Manowar
A fi single pentru mine e zona aia de comfort, unde ma simt perfect. Tot incerc sa ies de acolo, visand un fel de greater good intr-o relatie. Numai ca acela nu vine decat partial si ma intreb daca nu cumva asta e limita. Nu-i vorba de implinire, sunt fericita in relatie, dar parca fericirea asta nu se poate dobandi decat daca-ti pierzi libertatea. Si n-or fi toti oamenii aia care alearga dupa relatii nebuni, trebuie sa fie ceva exceptional ca sa renunti practic la o parte din tine pentru asta, chestie care vine natural la unii, sau din frica de singuratate la altii. Pentru mine e un fel de experiment, stie si el, si cred ca sta cu mine pentru ca spera (de fapt si eu sper) ca intr-un final o sa imi placa mai mult in 2.
@Adi
Si eu am avut perioade in care n-am vazut pe nimeni cu zilele. Si mi-a placut. Pe mine oamenii ma obosesc, in afara de 3 (si nu non-stop). Am ce face.
Comparatia cu batranii de la tara nu prea mai e de actualitate, noi vom fi generatia de batrani la un click distanta, cu tot internetul in fata nu ai cum sa te plictisesti. Eu nu ma plictisesc nici daca se ia curentul.
Daca si-au dorit o relatie toata viata si nu au gasit pe cineva potrivit, e posibil sa se simta asa. Dar depinde mult cum esti tu ca om, ca daca-ti place sa fii singura cuc (da, stiu, ciudatenie a naturii, dar sa stii ca nu suntem chiar raritati) pai oamenii te incurca, te obosesc si iti mananca timpul.
Tu vorbesti din perspectiva omului care se teme de singuratate, si eu incerc doar sa ma pun in impstaza asta si nu vad problemele. Am intalnit oameni care pur si simplu te vampirizeaza de timp, de energie, pentru ca se plictisesc/ le e urat singuri. Am intalnit batrani care au si copii, si sot si considera ca e ok sa isi streseze cu nesimtire rudele si chiar si pe tine doar ca sa iti spuna ce dureri de sale au mai avut. Si nu pot sa nu ma intreb de ce ajung oamenii asa, sa ai atata timp sa n-ai ce face cu el si in loc sa-l folosesti pentru tine, tu te vaiti si astepti o alta persoana sa ti-l umple? Altii refuza sa se pensioneze pentru ca le e frica sa nu se plictiseasca.
Peste tot aud chestia asta ca trebuie sa iti gasesti pe cineva cu care sa imparti viata ca sa nu ramai singur si ma uit la ei, si asa erau si tineri. Ori eu n-am fost asa si nu stiu daca mi se aplica si mie. In tinerete ieseam si eu cu prieteni, ma distram, dar cu ei sau fara ei, tot aia imi era. Acum, la 30+, tot asa sunt.
@Ionut
Cam in ce conditii se combina una de 20 cu unul mediu de 40? :)) Ce inseamna mediu? Ca nah, are si ea o lista de pretentii.
Eu nu as zbura cu business class decat daca as fi milionara, altfel nu pot sa imi explic cum sa dau 5-10000 de lire pentru o chestie care efectiv nu are niciun return si e vorba de cateva ore mai incomode. Efectiv cred ca trebuie sa vorbim de milionari ca sa aiba sens sa arunci cu miile, zecile de mii pe asa ceva. Vorbim totusi, dintr un salariu de 2500 de euro, 4 luni de munca pentru cateva ore de zbor.
Nu prea se combina niciuna de 20 cu unul mediu de 40, lol, asta e wishful thinking. Poate ceva fripturista din Vaslui pentru care si buda in casa e o inovatie.
Ella, scuza-ma ca ma bag in seama aiurea, dar cel cu care esti acum nu e ”the one”-alesul, sau cum vrei sa-i spunem.. Altfel nu te-ai simti asa.
Nu ca-i sau nu “the one”, asta-i doar o conjunctura de intamplari, exista atractie si feelings, imi place sa fiu cu el, altfel nu as fi putut sa fiu intr-o relatie cu el. Ca doar nu-l luam de umplutura :)) Asa a fost si cu ceilalti iubiti. Si iau problema cu singuratatea si o intorc pe toate partile, mai intreb in stanga si-n dreapta, poate mai e cineva ca mine, ca nu inteleg de ce pt oameni e atat de usor sa fie intr-o relatie, chiar si pentru aia care doar isi doresc o relatie, de parca ar fi numai un castig nemaipomenit.
Bai, asta cu business class mi se pare overrated cam cum ti se par tie doctoratele desi eu am o intelegere a alora, dar m-am abtinut in speranta unei explicatii de la doamna doctor, aici de fata.
Paranteza:
Pentru ce conteaza sunt oameni carora le face placere munca lor.
Si pentru unii nu se pune nici problema ca pentru noi, ca ba, suntem cam rupti in cur, belim pula pe timp de criza si alte manele.
Plm, e cam ca WOW-ul pentru tine. Am cunoscut recent doi soti de 60+ care fac cercetare – la stat, evident. Cu granturi, cu masurat stele, chestii misto, tre’ sa recunosc. Si mai misto cand sunt ambii singuri la parinti si discutau de vandut casa bunicilor si au doar 1 copil. Stii, unii oameni au mai mult timp si-si permit sa-l petreaca studiind & shit. Nu pentru ca ii plateste cineva, ci pentru ca vor sa faca anume chestii. As vrea si eu. Imi lipseste timpul ala :). Si, daca as vrea sa vand casa bunicilor, nu prea ajuta :/.
/Paranteza.
Inteleg partea cu banii, legata de business class.
Ca om care calatoreste destul cu avionul – tocmai ce m-am intors recent dintr-o calatorie cu zbor de 11 ore . I-am propus sotiei la plecare ceva upgrade last minute la business class ca era ieftin -> cam 500 EUR/2 fata de 6000, daca as fi cumparat biletul asa. N-a vrut, ca erau locurile separate ( din alea de se fac pat) si ca nu stam impreuna.
Whatever.
Ce vreau sa spun e ca un zbor la business, pentru zboruri intercontinentale, ( biletul la business pe distante scurte are sens doar daca vrei sa te separi de pulime, te imbarci ultimul , etc, nu dai nasul cu saracimea -gen , altfel conditiile sunt similar ( de proaste) si e relativ usor sa iti permiti biletul) costa intre 2000 si si 5000 per person, in functie de cat de in avans rezervi.
Daca vorbim de sume mai mici, inseamna planing cu 6 luni + in avans. Daca faci asta pentru pret inseamna #saraci, ceea ce nu prea se pupa cu “sa-si permita biletul la business” . Ca principiu zic.
Apoi, luam cetateanul random Catalinx care, principial, isi permite un bilet la business ( daca nu vorbim de zburat saptamanal, sau ceva – ci doar vacante ) din moment ce i-a oferit o optiune de upgrade sotiei pentru vacanta care era altfel sarcina ei de plata ( Asta inseamna sa fii mafiot – sa castigi Nx mai multi bani decat sotia si sa iti plateasca ea vacantele. Si sa mai fi si sub 1.85 , sau care era standardul. Beat that shit! ).
Dar, cand mergi intr-o vacanta de 1 saptamana, doua, sau trei, de ce nu – chit ca uitandu-te in cont iti permiti, pare cel putin dubios sa platesti biletul la business care iti dubleaza costul vacantei pentru, say 10 ore de zbor.
Cei mai multi oameni ( normali la cap, as adauga) s-ar uita la filme 10 ore si ar pune diferenta in ceva activitate de vacanta ( hotel mai scump/ de lux, plimbare cu elicopteru’, orice iti trece prin cap).
Inteleg totusi disconfortul pentru aia care au 1.85+. Posibil ca daca te dor chestii sa vrei sa platesti sa nu te mai doara.
Altfel, ca sa poti ignora faptul ca te costa intre 5 si 10k EUR doar zborul in vacanta tre’ sa ai literalmente foarte multi bani, nu doar multi. Nu-mi imaginez in detaliu ce venituri lunare tre’ sa ai ( ca deja nu mai vorbim de salarii, rate) dar cred ca daca as castiga pe la 500k-1 mil pe an probabil ca ar fi ok sa fut 5-10k EUR pentru 2 bilete de avion, in conditiile in care pot ajunge cu acelasi avion platind 1500. Cu diferenta ca stau pe scaun, nu in pat.
Un nene care-si permite pe bune sa zboare doar la business ( vezi mai jos) este foarte-foarte exceptional. Mai greu de gasit decat aia cu pula mare si cu doctorat. Constelatia de factori doar adauga zerouri la exponentul raritatii.
Inteleg de unde vine standardul asta. Pleaca de la faptul ca in pozitia de angajat se obisnuieste sa se zboare intercontinental la business. A devenit norma, dar ce e amuzant e ca cei ce zboara la business, deseori sunt platiti mai prost decat suma costurilor zborurilor lunare. Stii ce zic? Plm, asta a fost pentru mine un trigger ca ceva nu e in ordine. Munca mea valora destul incat angajatorul era dispus sa plateasca pe zboruri 10k lunar, dar mie nu mi-ar fi dat 5k salariu. Ca e mult. Sau cuiva care putea sa faca treaba local, nu neaparat mie. FUCK.THAT.SHIT.
@Mel: GG daca gasesti pe cineva conform cerintelor. Asta ar fi pentru mine un exemplu de daca incerci suficient poti obtine orice ti-ai pus in cap.
Sigur gandim diferit, pentru mine (si aproape toata lumea) Triumph Tiger XCA nu e si nu va fi motocicleta sportiva. Am avut mai multe motociclete, niciodata o sportiva deci da, nu ai nimerit.
Nu prea ai nimerit-o pe-aia cu romanii. In afara de Caucaz, Thailanda si Capul Nord, nu prea exista un tipar de destinatii cu motocicleta visate de romani. Eu fac cate o tura lunga din cand in cand, cand mai gasesc oameni care sa isi permita (foarte greu 🙁 ) si niciodata nu au existat destinatii favorite, “romanesti”. Deocamdata Europa a fost limita financiara a celor cu care am fost, dar chiar si Europa e suficient de mare si de diversa.
Pai cred ca de la asta a plecat toata discutia. Desi pare a fi degeaba:
Si eu am incercat toata viata sa zbor dand din maini, nu mi-a iesit, m-am suit in avion. Vanatoare de unicorni e sortita esecului prin definitie, daca asta vrei sa faci atunci e … interesant, ca sa zic.
@Ella, mai vorbim dupa 40+, acum muzica celesta inca se aude in surdina, pasarelele canta prin gradina, soarele e frumos sus pe cer … Singuratatea e cam ca sexul la 20 de ani si la 60: se poate, dar nu e tot aia.
Si Internetul nu iti ofera companie. Cand ai chef intr-o seara de o discutie, de un pahar cu cineva, de o partida de bridge sau pur si simplu iti e urat noaptea prin casa, nu o sa vina Internetul la tine.
Standarde, coaie. Cresc in timp. Ti-a dat compania bilet la bishnitz class, parca-parca descoperi ca e misto, parca ai loc pentru picioare, parca si bautura aia a fost OK si parca-i misto sa nu primesti un sandwich cu castravete (respect Tarom lol)
Si normal ca-ncepi sa vrei alea ceva mai des, nu?
La fel facem si noi cu gagicile. La-nceput futem cam orice. Si pe urma parca-parca vrem mai mult. Parca vrem una mai frumoasa. Cu ceva in cap. Cu ceva bani. Cu ceva gusturi la X si Y. Cu ceva talent la invartit sarmalele-n oala. Cu ceva talent la boracit. Treburi de-astea.
Cam asa-i si treaba aia cu business class. Te cam dedulcesti. Stiu cum e, ca parca si eu sughit daca tre’ sa iau BA-ul acum pana undeva dupa ce un fost angajator ma zbura de colo-colo cu QA-ul. Inclusiv la business class, plm. Sa nu zic prea multe pe tema.
Isi normal ca pe urma vrei constant treaba asta. Doar ca treaba asta costa. Costa bine de tot. Cam pe unde zici tu, tre’ sa cam faci mai mult de 5 cifre pe an, ca nu prea merge cu alea.
Si pe urma vrei un tip d-ala. Rar. Vrei sa aiba o varsta. Si mai rar. Sa nu aiba chelie. Rar, da’ nu dezastru. Apoi sa fie aventuros. Myeah, nu prea semanau aia de la business class cu Bear Grylls, daca ma-ntrebi pe mine. Pareau genu’ pentru care aventura hardcore era sa-si puna pantalonii dimineata fara sa faca hernie. Si-apoi sa fie motociclist. Pula mea, aia pe care i-am vazut la business class nu prea aduceau a motociclisti, asa. Zic ca fost motociclist. Poate am doar prejudecati, da’ trei sferturi dintre ei ar fi facut un infarct daca ar fi trebuit sa-mi ridice mie Minsku’ in caz de ceva. Probabil ar fi murit otraviti incercand sa-i puna ulei. Acum, masterat cre’ ca aveau vreo 3 sferturi din ei, nu zic nu, ca pareau sa fie din domeniul financiar. Gen eu eram singuru’ care ma uitam la film pe laptop, restu’ se delectau (in mare) cu excelu’.
…si pe urma tre’ sa te si futa sa te deznoade. Pai…ok. Eu zic ca unicornu’ e minciuna, sa-ncercam direct cu baiatu’ facut de Elvis cu goblinii din Area 52.
….dar o incurajez pe mel sa-si caute unicornu’. Nu vad de ce nu. In definitiv, daca aia vrea, nu prea vad problema. Am eu un fel de … amic – mai trece pe-aici pe pagina din an in paste – care-i ce cauta ea. La mecla nu stiu daca l-ar gasi prea atragator, da’ la restu’ se incadreaza. Bate-n 1.90, are cateva miliarde (nu, nu milioane), e roman, motociclist si inainte sa fie dat in urmarire ii cam placea sa mearga cu motocicleta peste tot. Pe urma si-a cumparat doua avioane. Cu unul a si fugit in China cand il cautau aia sa-l duca la puscarie lol. Da’ plm, ma gandesc ca si-n China or fi locuri misto de vazut cu motocicleta. Si-n rest, la cum il stiu, probabil si-a facut deja rost de alta identitate, tre’ sa poata merge pe unde vrea zilele astea. Treaba e ca e un pic (doar un pic) autist. In rest, cre’ ca se incadreaza. Ah, nu stiu cum are pula, ca nu i-am supt-o.
@Andrea, pai eu am vazut minore din satele din Vaslui combinate cu mosi 50+ cu care locuiau in case de chirpici. Le-au luat “divortate” si cu copii. Ce-i drept, doar la Abces Direct.
@Adi, asa am auzit si la pe la 25+. Cand vei avea 30, o sa fie nasol singura. De-atunci au trecut aproape 2 ani si inca mai astept “frica de singuratate” (n-are importanta ca esti sau nu intr-o relatie). Poate la 40+, cum spui si tu. Nu o sa vina internetul la tine, dar ceva prietene singure si ele, ba chiar si prieteni singuri, tot se gasesc. Poate ca ai dreptate, e ca si cand vorbim de o boala (pt multi chiar asa e) pe care (inca) n-am contactat-o.
Business class a fost bagat acolo ca sa se inteleaga nivelul financiar al gagiului si ca sa nu ne pierdem in cifre. Poate zbura la economic daca prefera, dar idea e sa isi permita business daca vrea pula lui. Cam asta sa ii fie nivelul financiar.
@Andrea – a mai scazut pretul la business class, iar diferenta de confort la transatlantic e mare.
@Orbu – intram aiurea in preferinte. Si eu m-am zgarcit sa-mi fac upgrade pe banii mei la transatlantic de cateva ori, dar asta a fost alegerea mea. Probabil sotia ta e foarte indragostita de tine, ca numai asa imi explic ca, a refuzat upgrade pe motiv ca nu stati impreuna. Puteati sa va rugati colegii de locuri sa faca schimb, ca tocmai v-ati logodit si ceva vrajeli si sigur erau de accord. Doar zic.
@Adi – sa stii ca nu am stat sa-ti verific motocicleta inainte sa-ti raspun anterior, dar dupa ce am verificat-o, confirm (cu toata lipsa mea de experienta in materie) ca nu e sportiva. Eu ma refeream la ride sportiv, adica tu cu tine si vantul in plete, vs ride de turism, tu cu gagica, sa ai ce fute la fiecare oprire.
Cat despre romani, eu am fost doar in state si Europa, dar nu am intalnit romani. Nu zic ca nu or fi, dar probabil is putini.
Cand ma satur de unicorni, te anunt, si poate dam o tura cu motocicleta ta :).
Să vă spun câte ceva despre doctorat, în general, poate vă e mai ușor să înțelegeți rolul lui în lumea modernă (cred că mai degrabă să râdeți mai mult de el dar asta e). În primul rând e o afacere, pentru că în timpul așa zselor cercetări pe care le faci trebuie să publici articole (mai ales la tot ce ține de tehnică, nu știu exact la avocați sau juriști cum e) care în general sunt pe bani. Publicațiile sunt în general specificate în contract, deci trebuie să le faci, iar revistele/jurnalele/conferințele/universitățile fac niște bani. În România nu se mai poate în învățământul superior fără doctorat – e o condiție ca să fii asistent, adică și ăla care ține servieta profesorului are titlul de doctor – deci e normal că toți îl au. Asta în învățământ și cercetare.
Doctoratul n-o să fie niciodată echivalentul unei certificări, pentru că el n-are valoare la privați, exceptând cercetarea, dacă fac așa ceva. Ăștia au nevoie de oameni care să producă, nu de filosofi. Cu cât doctoratul e mai pe bune, bucățica din sub domeniul în care ai făcut tu cercetări e mai mică – de exemplu dacă ești matematician și ai făcut un doctorat în ecuații diferențiale, probabil teza ta se referă la 5% din ele, deci per ansamblu e nimic.
Să vă spun și o poveste. Acum mai mulți ani, cu niște fonduri de cercetare, la Politehnica din Timișoara s-a dezvoltat un sistem de a evita turbulențele de la turbinele hidroelectrice. Practic unde se învârtea elicea aia au făcut un injector din care țâșnea apă și tulbura turbulențele – mă rog. Profesorii au organizat, mândri, o conferință unde au chemat din floarea ondială pentru a-și prezenta concluziile și inovația. Printre ei s-a numărat o delegație de la Toshiba care la 2-3 zile după conferință au cerut pantentul pentru povestea asta (doar o schiță, cât să se vadă conceptul) și asta a fost povestea. Românii au rămas cu publicații, teze de doctorat și mâini pe umeri, pentru că nu mai puteau primi nimic.
În plus, doctoratele se fac de regulă în mediul academic, unde totul are altă viteză. Acolo e cu zâmbit frumos și cât mai multe citări în publicații, nu se produce nimic. Prin urmare îl faci pentru tine, pentru că ești studios și pasionat de ceva. E drept, ai nevoie de calități ca să-l faci, printre care răbdare, pentru că orice merge greo și trebuie să-ți dai seama care mână spală pe care. Asta se întâmplă la nivel mondial, nu doar în România și de-asta are valoarea pe care o are. În câțiva ani în care faci tu cercetarea e posibil ca practicile pe care le îmbunătățești să se schimbe, astfel scade chiar mai mult valoarea comercială – dacă era cazul. Chiar dacă l-am prezentat ca ceva negativ, titlul ăsta totuși spune ceva despre tine – ai realizat ceva.
Cred că Mel vrea să spună că odată ce te-ai aruncat în studii nu mai poți fi chiar ghiolban. Școala te-a obligat să fii cât de cât serios și cum să te porți cu oamenii. Probabil că dacă ai încercat să faci niște articole științifice nu ești chiar genul care se uită numai la filme cu van dam și ești oarecum cizelat în personalitate. Zice ea că nu vrea români, și bine face, pentru că în mod ironic ăia ar bate-o la jocul inventat de ea – se găsesc destui ghilbani cu doctorat care pe din afară par spălați. V-am zis că în timpul doctoratului ai bursă? și că mulți se înscriu la doctorate și nu muncesc în timpul ăsta? na, dacă nu v-am spus, așa e.
@Dam 167: nu muncesc, dar din ce traiesc, din bursa? pai nu-mi ajungea nici cand eram student.. tinea bursa aia 2-3 betii si cam atat
Nu contest preferintele. Spuneam doar ca e overrated. Nu-i nimic de contestat. La business e mai bine decat la economic – no brainer. Daca ai bani de business, plm, enjoy.
Noi, majoritatea suntem mai saraci si strugurii sunt acrii, cum ar veni. Are ariciul meu din buzunar niste tepi de-mi intra in inima.
Nu era nimic de facut schimb, locurile erau unul pozitionate in teorie unul langa altul , dar vezi seatingul de la business pe KLM_Boeing_787-900. Nici la locurile vecine nu stai unul langa altul la liber, e ceva panel despartitor. In plus, nu suntem milogi sa cerem favoruri ca ma pun in locul alora, iar eu nu fac schimb cu nimeni care tocmai s-a logodit. Pai ce, pulica, pleci in vacanta cu fomeia si te-ai zgarcit la niste maruntis in plus sa iti alegi si locul? Ia, sugi pula atunci, sa-ti faca capul patrat ca n-o iubesti de ajuns :D.
Cel mai probabil. Lopeti in savings, alea. Stii sigur doar cand ramai falit si n-am de gand sa ma intorc in pozitia aia doar ca sa testez 🙂 .
Dar avem si standarde relativ modeste si cred ca-i si legat de banii mei sunt banii nostri, pana la urma. Nu-i foarte critic daca sparg azi banii aia pentru ea pe-un upgrade la business. Ca si maine sunt in acelasi cont si putem face, tot noi, altceva cu ei, care poate conteaza mai mult. Si stii cum e, poate isi mai doreste ceva si maine :).
Iar asta cred ca e o diferenta intre vanatoarea de unicorni si un partener/familie. Avem mai mult impreuna decat o vacanta.
@Alex.X3S: Nu știu prin alte țări, dar în România ajunge și la 2000 și ceva de lei/lună. Depinde de domeniu, unii mai lucrează pe cont propriu sau poți primi și ore la facultate, dar nu e valabil pentru toată lumea. Nu e mult 2000 de lei, dar dacă nu faci nimic toată ziua…
@Dam167 – nu știu cum e in România, ar eu a trebui sa ma strofoc un pic pentru burse. Le primesc doar câțiva pe aici. Sincer nu as face un doctorat in România, și de fapt ăla era și unul din telurile doctoratului, sa am o diploma din alta țara, decât România. Și decât inca un master, am făcut un doctorat.
@Manowar – am ras cu muci la descrierea ta, iar amicul tau suna foarte apetisant ?. Rata de infracționalitatea nu era la criterii și nici autismul ??
Ideea la business class e ca platesti miile alea in plus tocmai sa n-ai taraneti de astia, nenea, putem schimba locul? =))
@mel: 🙂
@Mel: nu e așa rău în România pentru că se poate face pe bune. Oricum ți se cer publicații în bazele internaționale și cu referenți străini sună puțin altfel. Bursa aia de 500 euro e varianta leneșului, că se pot obține și mai mulți bani, dar trebuie să te chinui puțin. Treaba e că dacă ești în lumea a treia poți îndeplini criteriile cumpârând lucrări și publicări în jurnale obscure. Pentru ăia puși pe treabă există colaborări cu alte centre universitare din lume și na, mai sună cumva. Probabil că are o altă valoare un doctorat în afara României, depinde la ce vrei să-l folosești în viitor.
Ioana, eu nu cred ca daca nu iti doresti o casnicie mai stai ani de zile in aceeasi casa cu un barbat.
Ahh, fara foaia de hartie de fapt nu e casnicie si familie ci este doar concubinaj, nu-i asa?
Eh, uite taman etichetele astea mi se pare ca ii face pe oameni sa piarda din vedere esentialul.
Din cate vad de ani de zile, pe aici, se discuta si se dezbat pareri personale. Cred ca nu e cazul sa incepem cu “fat shaming”, “slut shaming”….”wife shaming”.
Da, personal mi se stupid si trist sa depind de rahatul ala de foaie de hartie ca sa ma simt fericita langa barbatul meu.
Si da, mi se par extrem de naive (probabil da, frici de abandon) femeile care au impresia ca daca au hartia aia barbatul chiar le va fi fidel o viata.
Nu mai bine am incepe sa cerem barbatului chestiuni concrete?! Pentru ca din asta vine fericire.
Prea multe, mult prea multe aeriene se multumesc cu foaia aia de hartie (gata domne, asta ma vrea pe viata) si nu mai realizeaza ca poate-poate nu o fi chiar ok ca ala isi doreste sa stea mai mult pe la birou decat acasa.
Dau exemplul asta cu birou pt ca am un barbat casatorit la munca si care vine la 7 si pleaca la 8. Nu, nu munceste 😉 In schimb nevasta-sa stie ca el e over-worked.
Si tot la nivel de dezbatere, stai linistita, exista si extrem de mult “concubinaj shaming” :)))
Fiecare cu aia ma-sii si cu ce il face fericit pana la urma. Dar raman la parerea mea, oamenii ar fi mult mai fericiti daca ar invata sa mai ignore miturile si de aparentele.
Cum la ce, să frustrezi bărbații. ?
M-am prins de ceva vreme ca daca ai chef sa futi ceva intr-o tura moto, gasesti la fata locului. Ca e chelnerita aia onorabila de la steak house sau tipa pe care ai intrlnit-o in muzeu, nu e neaparat nevoie sa iti aduci de-acasa. Si intre mersul sportiv si mersul cu 50kg in spate mai sunt destule etape intermediare.
No way, dupa cum am explicat foarte clar, nu merg cu pasagera in concedii. Never did, never will. Mai iau la nevoie pe cineva prin oras din punctul A in punctul B, dar si pentru aia recomand Uber.
@Manowar – merci ca pui umărul la cuplăraiul meu, apreciez ?.
No problem, succes!
Da, inainte sa mai intrebati, a luat flood gen juma’ de zi. CSF, NCSF.
Io v-am zis ca are skillurile sociale ale unei pietre.
Lol. Asta e un fel de “am observat ca-mi faci reclama. Hai, salut, tu ce mai faci” ? 😀
Ce mai e un ddos intre prieteni vechi =) stii cum e, eu l-am facut zdreanta, el pe mine oligofren, dar nu ne-am injurat.
Dar vezi, de aia nu pornesc eu un site de matrimoniale. Am dat s-o ajut pe mel, sa-i duc unicornu’ la nas, ca nu-n fiecare zi ii poate prezenta cineva un miliardar – si poftim belea. Acum o sa futa vreun angajat de la supermarketul local. Eu unul ma spal pe maini.
Succes, Mel, ce tare ar fi sa mearga 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=GDAuaStv2Kk
S-au putea sa se potriveasca match-ul, imi place umorul lui: CardReaderFactory Ltd 🙂
Din pacate…nu e umor. E cealalta problema. Nu e ca i s-a parut amuzant. E ca nu a vazut nimic in neregula cu asta.
Deci tipul e un geniu autist. Nimic nou. 🙂
Nu e geniu. E doar genul care nu-ntelege cu adevarat ce face sau riscurile pe care si le asuma dincolo de un anumit punct.
Adica e miliardar pen’ ca a creat o dracarie care fura bani, da’ nu e geniu. Sounds pretty ingenious to me. 😀
Nu e nimic ingenios la copiat/scanat/clonat carduri si la golirea lor la bancomat. Orice idiot poate face asta.
Merge pe termen scurt. Dar in cele din urma (aici) te prind. Pentru ca au CCTV la toate colturile. Si-ai doua variante: dai tunul si dispari (ca-n alte tari ii doare pe-aia-n pula de ce vrea politia britanica) sau nu-ntelegi cum functioneaza societatea, nu intelegi riscul si ramai. O arzi cu sageti si pula mea pentru ca nu-ntelegi ca pe fraier il ia camera si-l urmareste de la bancomat/tfl pana la masina, apoi cu masina pana unde merge. Iar daca nici nu ti se pare ca faci ceva gresit, it’s all fun and games. Pana iei 11 ani de parnaie. Mai scapi. Mai esti prins. Mai.
Stiu o poveste similara a unui gagiu bine aranjat (self made, cu studii superioare, nu stiu daca avea master, dar foarte posibil) care pana la vreo 35 de ani a tot cautat “unicoarna” si cumva trecea mai departe (nu stiu clar cine initia despartirea ca nu ma-ncred doar in vorbele unei parti). Dupa aia intrase intr-un fel de criza a urmasilor si a cam rupt-o pe prima pe care a prins-o acceptabila probabil (nici aici nu stiu detalii ca doar am fost invitat la botez si sincer tipa nu-mi parea la nivelul celor dinainte care erau mai misto, mai vesele, directe, pe fata, chiar si libere-n conversatie indiferent cu cine vorbeau). Evident, n-a mers dupa ce a aparut plodul, asa ca si-a mai luat una – mai buna fizic ce-i drept dar nu-mi exprima fata/comportamentul prea multe. Pac, inca un plod (la vreo 4-5 ani distanta), dar nici de aia nu mai stiu. Omul profesional o duce bine, cu banii n-are probleme, dar unele lucruri nu ii merg probabil cum ar dori.
Si ca el mai stiu cativa care pe la 38-40 de ani si-au luat ceva prospaturi de pe la internsip/angajate tinere si au trecut la insamantat. O fi ceva la barbati cu urmasii, nu zic nu.
Ce concluzionez sa spun e ca poti “finanta” cu timp aceasta cautare dar ceea ce imi pare bizar e ca rezultatul e oarecum e previzibil, cel putin in cazul barbatilor: compromis pentru urmas.
Nu stiu clar ce ar cauta femeile dar personal din tot ce stiu trecut de 40, fara machiaj priceput nu prea poti sa ma convingi. Sunt cateva exceptii dar necesita ceva investitie: sala, ski, inot, vacante, job lejer (gen la stat pe pile/supt) saloane de beauty si neaparat copiii facuti la maxim 25 de ani (cunosc una cu 2 fete ambele majore ea avand 42 de ani – divortata) sau ca altcineva sa aiba grija de copii, ceea ce, din nou e o exceptie. Sau fara copii, dar aici e alta discutie…
Si mie mi se pare amuzant si coaie sa mergi asa la japca pe fata :).
Da, da’ inteleg ca are fabrica de pisicute. Practic e antreprenor de idioti 🙂
Daca faci 1 miliard nu prea conteaza, nu? Mai ales daca poti sa te si pisi pe ei si s-o tai la sanatoasa. Cu avionul.
Eu am cautat o viata mai sanatoasa doar pentru ca nu prea veneau miliardele alea. Altfel…plm.
*** Si apropo de ce zice Mel. Masteru’ e ce e, da’ cazieru’ e smecherie din ce pricep :))
@Orbu: las-o pe Mel, că exprimările ei cu “îs” le mai înțeleg, da’ la sintagmă “se merită” a închis oblonu’. Sau fereastra de oportunitate. Asta, firește, dacă nu scrie la mișto.
Pai e plecata din Romania de vreo 10 ani, nu cred ca are doctorat in limba romana si probabil vorbeste mai multa poloneza decat romana. Desi nu suport limba aia, desi bunica-mea imi recita poezii in poloneza cand eram mic (ceva gen “cra cra cra wrona siedzi na …”).
@Zgriptorul: Mă lasă rece problemele de genul.
Vorbitul corect unei limbi, în ceea ce mă privește, e un skill opțional ca știutul de istorie, geografie, matematică. Dacă înțeleg ce zici e ok. Poți să ai idei bune și dacă le exprimi prost. Sigur, e mișto să, dar n-am dat banii pe o carte ca să mă râz că ce agramat e autorul.
S-a cultivat un mit cum că dacă nu vorbești limba corect, academic, ești un prost grămadă și nu valorezi nimic.
Serios că-i doar o bășină elitistă chestia asta.
Mă doare în pulă că folosește Mel sau altcineva forme reflexive pentru verbe care nu-s reflexive, sau de alte probleme și ticuri de exprimare. 50%+ din populația care locuiește aici viciază diferite sintagme / cuvinte. De fapt și eu. In majoritatea cazurilor și știu că lingvistic sau gramatical nu e ok, dar dacă așa incorect se vorbește la mine la țară, mă doare in pula de cred niște fosile de la academie sau restul lumii despre asta. Gen ar face bine să schimbe limba înainte să aibă tupeul să-mi ceară mie ceva.
Tu ai văzut cine e prim-ministru? Să terminăm cu pretențiile absurde zic, că nu dă mai nimeni doi bani pe ăsta.
Și mai e un zvon, cică dacă nu te speli pe mâini după ce te caci ești ghiolban nespălat. Aiurea, e de la nește hipsteri cu aiere-n cap, la noi în sat nici nu ne ștergem la cur, dă-i în morți lor de hipsteri #romulanovero.
Înțeleg că ție ți se pare acceptabil să bastardizezi limba numai de lene sau pentru că cei din jur o fac? Aș zice că insistența cu care ne străduim să vorbim corect chiar în condiții adverse e un semn de civilizație și de rezistență la curentul tipic românesc “las-o bă că merge-așa”. Barbarizarea limbii ca efect al predominanței prostiei și inculturii nu mi se pare un semn de evoluție, nici demn de apreciat și nici ceva atât de lesne de acceptat ca fiind normal.
Dar cum fiecare are propriile standarde, nu e nevoie să mă bagi în seamă.
@Buntzi O limba non-bastardizata e o limba moarta, demna doar de a fi studiata si utilizata formal, nu ca mediu viu de comunicare curenta.
Orice limba activa a evoluat intocmai prin acest proces de adaptare la cele mai comune sabloane ale vorbitorilor ei. Oricat ai fi de impotriva acestui proces, atat timp cat exista suficienti vorbitori, limba va fi cea care se va schimba dupa ei si mult, mult mai putin invers.
Asa o fi la voi. Pe scurt, inteleg analogia. De cacat pe maini mi-e scarba, de a vorbi cacat nu. Iar asta-s doar eu.
De lene, da. “Plm” – e o expresie incorect scrisa, neacceptata de academie (inca) ca prescurtare si e inacceptabil sa te exprimi asa in societate. Ar trebui sa gasesc formule mai complexe ca sa exprime asta. Pe de alta parte e mai sintetic asa, caci sa scriu “pula mea” e mai lung, iar daca trebuie s-o folosesc la fiecare 3 propozitii, c-asa mi-e ticul verbal, deja presupune efort.
Si totusi intelegi ce descriu cu astea trei litere, nu? De ce sa ma deranjez de mai mult?
“pentru ca cei din jur o fac” e o expresie interesanta. Daca vrei sa faci parte, sau se te prezinti ca facand parte din cei din jur vorbesti ca ei. Daca nu, nu. Daca vrei sa te distingi de ei, ii arati cu degetul ca sunt niste nespalati si nu vorbesc corect.
Depinde cine sunt cei din jur si cum te raportezi la ei in momentul in care vorbesti. Necesita o oarecare flexibilitate, nu?
Inca mai gasesti oameni care scriu cu sînt/ sint si alte forme relativ arhaice. Asa ca de ce sa ne limitam la prezentul formal. Hai sa aducem si trecutul si viitorul in aceeasi fraza.
Stiu, e obositor, dar mie mi se pare doar amuzant si am chiar un fetish pe tema.
In plus, cei din jur trebuie sa defineasca limba, nu niste pulifrici platiti degeaba.
Poate tu :). Eu nu fac eforturi prea mari – in primul rand ca oricum vorbesc o limba relativ moarta. Macar sa moara intr-un fel amuzant.
Limba e o unealta. Unealta trebuie sa serveasca scopul. Daca servesti unealta faci parte din grupul celor cu “las-o, ba, ca merge-asa”
Daca un numar mare de “meseriasi” folosesc unealta aia altfel decat a fost conceputa s-ar putea sa fie o problema de design si nevoie sa mai schimbam pe ici pe colo.
bla, bla…Boss. Eu sunt un barbar. Stiu, cateodata par un domn, pot sa vorbesc ca unul, cu siguranta. Dar in codul sursa sunt barbar. Nimic altceva. La fel ca si romanii, in general. Si uneori e misto s-o si arati. Ai vazut ca acuma e la moda sa arati ca un “lumberjack”. Asa si cu barbarismul lingvistic.
Nu-i vorba de propriile standarde. In ceea ce ma priveste am oarecare standarde. Macar de cunoastere. Legat de normal vs. exceptional, nu am putut fi niciodata cu o gagica ( romanca) care vorbeste limba romana de mahala, sau cort. Eventual in casa. Fac spume. Am pretentii. Da-n rest, ma abtin de la a fi un filfizon.
Daca as fi scris pe-aici intr-un limbaj scortos si atent, adica academic, inteleg c-as fi putut fi, poate, ranit in haripa de-un dezacord. Dar altfel, cred ca mai degraba pretentiile mele ar parea exagerate.
Si revin la ce-am spus mai sus. Nu-mi pasa cum vorbesti tu, daca ai ceva bun de spus. Daca tre’ sa ii pase cuiva, ala esti tu. Daca tu esti ok cu modul cum scrii si vorbesti, cat timp inteleg ce spui, eu sunt ok, nici nu incerc sa te corectez.
In plus incearca sa scrii de pe telefon cu autocorrect romanesc. Cateodata imi vine sa plang cand citesc ce-am scris. Si ma gandesc ca, plm, doar n-o sa ne impiedicam in niste cioturi.
Apoi cum scrie Mel nu-i catusi de putin barbarizare. Forma aia reflexiva e folosita in toata Romania si chiar inteleg de ce, desi limbistii si pupincuristii gramaticii explica cum merita, spre deosebire de cere, impune, cade, nu poate fi folosit la diateza reflexiva, pentru ca asa s-a decis sa se se accepte sensul verbului la persoana a treia intr-unul impersonal. Da lasand academia la o parte, e impulamea, contra naturii sa poti duce verbele de mai sus in diateza reflexiva cu relativ acelasi pattern de sens ( se cere, se impune, se cade ), dar merita nu! Pentru ca merita poate fi folosit doar activ la persoana atreia si aplica singur reflexia, practic. E stupid si contorsionat.
Eu merit sa mi se faca o muie de catre toti academicienii unul cate unul.
Tu meriti sa te chinui vorbind limba romana deregulata.
El merita sa suga pula. Si merita sa futem in gura academia romulana, dar nu poti spune “se merita” sa le dam o muie barbara, in schimb e absolut corect sa spui se cade/se impune/se cere sa-i luam in carici pe toti.
Si cum aude unul care stie cum se foloseste corect o expresie de-asta care-i dificil de digerat, pentru ca-i dubios “legiferata”, pac se dau toti ochii peste cap ca la pacanele, ca asa ceva nu se poate. Eh, uite ca se poate, iar eu cred ca limba romana ar trebui sa fie mai usor de vorbit, nu mai greu, facuta pentru oameni, nu pentru academicieni. Asta daca vrem sa-i mai dam o ultima sansa, inainte sa moara beata in sant.
De aia orice pakistanez poate invata engleza ( de balta, dar engleza) in scurt timp, in timp ce franceza, poti sa si mori contorsionat in timp ce incerci sa prinzi ceva. Pentru ca unii au limba pentru oameni iar altii pentru filfizoni. Iar romulanii sunt cu filfizonii, se stie.
Iar ce face Mel acolo sunt niste chestii perfect normale daca pierzi contactul cu scrisu-cititu in romulana. Are niste n-uri in loc de m-uri ( pentru ca-s prinse asa in pronuntia general defectuoasa) , forma asta reflexiva parazitara si am mai observat alte erori translatate din pronuntie in scriere.
Greseli pe care le faceam si eu dupa cativa ani de nescris in limba romana ( ca nu aveam nevoie), nu din necunostinta, cat ca, plm, drumul cel mai scurt de la gura pan’ la mana era asa.
Brrrr! Munca… Ma trec fiori pe sirea schinarii doar cand rostesc cuvantul asta.
Ce este munca pentru mine?
Inca nu s-a crapat de zi. Intuneric, rece, ceatza, carduri de “zombie” care dorm pe picioare, tacuti, cu respiratie aburinda, se indreapta parca teleghidati catre poarta fabricii. Abea li se zareste fata. Canale din care ies aburi, farurile masinilor/autobuzelor prin ceata, un zgomot de fond de joasa frecventa. Harmalaie mare, forfota, dar nu auzi nici macar o voce. Lugubru.
Asta e senzatia crancena pe care o traiesc cand spun “munca”. Bate aproape orice film horror.
Muncesc cam mult in ultima vreme. Voi face o schita cu treaba asta dupa care care voi comanda un tablou. Il voi pune in birou, pe peretele din fata mea.
In Moldova inca n-am fost la nici o nunta.
Nu mi-au placut nuntile sudistilor.
Una dintre cele mai misto nunti a fost una din Maramu, la tara – miri faini, oameni faini, obiceiuri faine, peisaj pitoresc, vreme superba. M-am simtit EXTRAORDINAR.
===
Cand n-ai chef sa mergi la nunta ca nu-ti place anturajul, sau nu e o persoana prea importanta pentru tine, dar nici n-ai vrea sa-i refuzi pe fata, poti merge doar la biserica, ii feliciti, le urezi bla bla bla si le pui plicul in brate.
De asemenea cei care n-au bani pot proceda asa. Nu doar ca pot lasa plic mult mai subtire (cu ei nu s-a facut nici o cheltuiala), dar scapa si de restul cheltuielilor: haine pentru toti membrii familiei, la femei coafor si machiaj samd.
Ah, inca o chestie. Asa ca regula generala: la nunta nu dai 2 x meniul, cum vad ca socotesc multi, ca nu doar meniul a fost cheltuiala. Daca vrei sa iesi onorabil dai 4 x meniul/persoana. [(meniu + restul cheltuielilor)x 2].
Exemplu: daca meniul a fost 250 lei, dai 1000, sa acopere toate cheltuielile si sa ramana inca o data pe atata ca cado.
Cu 1000/persoana iesi bine cam la orice nunta normala de pe la noi.
Eu nu inteleg chestiile astea. De ce nu poti sa refuzi “pe fata”? De unde pana unde e o obligatie, datorie sociala sau implicit sa mergi si tre’ sa justifici contrariul?
Adica nu-i la modul “ba, imi bag pula in nunta ta si-n nevasta-ta, inainte de noaptea nuntii” sau ceva. Ci cat se poate de civilizat si politicos.
Bai dar societatea de bogatani mai suntem. Pe bune?! Regula generala?!
Da, si eu gandesc fix ca Orbu la faza. Nu pot intelege si pace de unde si pana unde obligatia sociala toata tevatura asta.
De unde si pana unde sunt obligata sa sponsorizez dorinta uneia de a fi printesa pentru o zi.
Mi se pare ca ne furam caciula unii altora si nici macar nu ne dam seama. Dar e ok, nu e ca si cum nu demonstram constant cat ne duce capul la nivel de societate.
“se merita” e forma folosita numai in Ardeal unde au trait romanii impreuna cu sasii
Totul devine mai clar daca stii ceva germana, reusesti sa observi ca, cateodata romanii din Ardeal vorbesc o romana tradusa din germana:
se merita = es lohnt sich
la fel e cu BA-ul pe care nu l-am auzit in alte parti… ai chef BA ca n-am
ba = doch
poate aberez,dar am auzit si exprimarea de “nu se da” cu sensul de “nu exista”
oare cand va fi acceptat celebrul DECAT in loc de doar ca fiind academic?
@Alex.X3S Am auzit folosindu-se “se merita” in multe alte locuri, in sensul unui “se justifica” mai profitabil:
– “se justifica sa fac asta” – exista un motiv sa fac asta, un motiv pe care-l pot argumenta.
– “se merita sa fac asta” – exista un motiv profitabil sa fac asta, ies in castig cu ceva.
Cum “justifica” se poate folosi in acest sens in forma reflexiva, el atrage dupa sine pe “merita”, folosit in aceeasi forma, ca un augmentativ in sensul profitului.
@Orbu: Oricând e mai ușor să găsești scuze decât să încerci să corectezi ceva. Altfel, mulțumesc pentru catalogări, a trecut ceva vreme de când nu m-a mai făcut cineva filfizon pentru că încerc să vorbesc oarecum corect.
Nu-ti zice tie ca esti filfizon, totusi.
Chestia e ca … amandoi aveti dreptate. Pe de-o parte, tu ai dreptatea ta. De altfel, cand discut cu un om pe internet ma cam uit la cum scrie. Si cand vad o chestie de-aia care sugereaza faptul ca a trecut clasa strict pe baza de spaga, parca-parca simt nevoia sa-i iau nitel mortii-n pula. Asa, de control.
De cealalta parte, sunt doua chestii:
– nici macar eu nu scriu corect. Vorba aia, nu vezi prea multe diacritice in ce scriu eu. Corect asa ar fi. “Corect” ar fi si sa scriu nicio/niciun. Chestie pe care n-o s-o fac NICIOdata.
– chiar conteaza din ce in ce mai putin spre deloc. O fi contat pe vremea ta, da’ acum nu mai e cazul. Adica, gandeste-te un pic – legat de pretentiile lui mel, de exemplu. Vii dintr-o tara care e celebra deja pentru “doctorate”. Sarim peste faptul ca doctoratul ala nu-nseamna nimic, e fix o flegma-n lac, (regurgitarea teoriilor altora si nimic mai mult in 99,99% din cazuri, nimic original, nimic util; cam cum si-ar face unul un blog pe care-ar publica zilnic articole despre ce-au scris altii), dar nu-i interesant ca domnu’ Ponta avea doctorat? Nu-i interesant ca doamna Grapini are asa ceva? (in teologie, desigur, dar pula mea – are doctorat, poate fi regulata de mel, da?). Nu stiu daca nu cumva avem si acum ceva vasilica viorica dancila cu doctorat, la o adica. Ca s-ar putea. Chiar nu m-ar surprinde, jur. Si nu stiu daca ai vazut-o/auzit-o, da’ sa zicem ca nu te-ar impresiona prea tare.
Da, a fost o vreme cand chestiile de genul asta – cum scrie X – insemnau ceva. Iti spuneau ceva despre X. Acum nu prea mai e cazul. Acum s-ar putea sa-ti spuna doar faptul ca i se rupe pula de limba romana – la fel de utila si de valabila ca limba latina, daca e sa fim corecti.
Pe partea mea, eu incerc sa scriu corect. Din cand in cand, nu-mi iese. Nu-i pentru ca nu stiu sa scriu sau pentru ca n-am fost atent la orele de gramatica sau pula mea. E din cauza ca scriu in graba, ca scriu pe-un jeg de laptop intr-un jeg de editor (si conteaza, da; pentru ca eu scriu o fraza si apare pe ecran dupa 3 secunde, iar la punctul ala deja nu ma mai uit inapoi, ca scriu alta chestie care va aparea peste 5 secunde…), ca nu am timp sau chef sa recitesc/verific, ca nu prea mai folosesc romana, ca din ce in ce mai des gandesc niste chestii in engleza si apoi le traduc in romana, ca…motive. Iar asta se aplica atunci cand scriu un post (de la pc, in general); ca daca discutam de comentarii (multe scrise de pe telefon, la tigara) pai…all bets are off, ce iese acolo poate arata exact a gramatica de clasa a I-a.
Nu-mi fac probleme legate de faptul c-ar putea cineva sa vina sa-mi spuna “ba, dar pula mea, esti un analfabet”. Nu prea s-a intamplat. Da’ nici nu mi-ar pasa daca s-ar intampla. Nu mai inseamna cam nimic pentru cele mai multe persoane. Ca si tine, o sa incerc sa scriu corect (mai putin partea cu diacritice, de care pe mine chiar ma doare-n pula), da’ n-o sa ma dau peste cap sa fac asta. N-am de ce.
Totusi, vorbim de doctorat si scriem frumoas-o?
Știu ca am o problema cu romană, de aceea încerc sa o exersez, citind și scriind cât mai mult, însă dupa 14 ani in afara României, e greu. Vorbesc 3 limbi fluent și zilnic, iar in romană vorbesc cel mai putin, de fapt mai mult scriu.
Mi-au mai zis oamenii care ma citesc, ca folosesc expresii nu prea românești. Și îs și din Ardeal. BTW, ce e rău cu îs in loc de sunt?
Chiar nu mi-as permite. N-am de ce. Ma atrage sa discut pe teme de limba/gramatica chit ca nu am mari constrangeri pe tema.
Si nu am vreo problema cu oricine vorbeste corect. Chiar nu. Nici daca corectezi pe altcineva. Timpul tau, faci ce vrei cu el. Daca ma corectezi pe mine, plm, iti multumesc, indiferent daca greseala e voita sau nu.
Din partea mea poti sa inchizi si oblonul, ca @Zgriptorul. Eu spun ca n-o fac si nu corelez neaparat exprimarea cu restul intelectului/ culturii.
Sumarizat: EU nu judec oamenii – general- dupa cum scriu/ vorbesc. Am incercat cu filtrul asta si nu-i util pentru ca foarte multi vorbesc prost, iar destui dintre ei sunt chiar ok altfel.
Daca tu vrei sa-i judeci, plm. Romanii degraba fac chestia asta cu “aaaa, ai o greseala de exprimare, practic anuleaza orice spui” chiar si cand exprimarea lor mai pierde apa pe la colturi.
Iar asta ma stimuleaza in mod special sa vreau sa gust un pic de sange :).
Si eu am probleme dupa 10 in afara Romaniei, dar cu siguranta nu de “frumoas-o” sau “an”. Oricum nu am vazut de-astea scrise pe aici de nimeni. Plus ca devine dificil daca vorbesti o limba de-aia pe langa romana. Mi s-a intamplat si mie cu ceha cand incepusem s-o balmajesc acum ceva timp. Colega-miu polonez mi-a dat si motivul pentru care au fost invadati:
Grzegorz Brzęczyszczykiewicz, Chrząszczyżewoszyce powiat Łękołody
https://www.youtube.com/watch?v=AfKZclMWS1U
Dar in contextul masteratului necesar, ca altfel avem frustrari la cealalta parte? Ai ridica sprancenele? Daca stii ca pretentia de baza e ca tu sa ai cel putin masterat, te-ai astepta de la celalalt sa stie unde sa puna cratima?
Je? Da. Pe principiul ca “daca dumneata, cetatean care te pretinzi…”
Dar e o chestiune la mijloc. Sa stie sa puna cratimele corect in macar o limba, ca principiu. Daca nu e romaneste, aia e. Eu-s insurat cu o romanca, da’ daca era vorba sa ma casatoresc cu fo’ englezoaica sau frantuzoaica cred era dificil sa vorbim fara greseli aceeasi limba.
Si cu virgula intre subiect si predicat cum ramane? Mi se pare mie sau e regula de baza nu numai in romana?
@Andrea – nu mai simt unde sa pun cratima in romana si fac greseli la m si n. Tot ce scriu in romana e pe blog si ce barfesc cu amicii. Mai de mult m-ar fi fost jena de nivelul meu la romana de acum, dar dupa ce am scris un doctorat in engleza (corectat de native speaker, ce-i drept, dar is alte standarde acolo) si scriu fluent (dar nu intotdeuna corect) in poloneaza, chiar nu am mai pasa. Pe vremuri eram fluenta si in portugheza, ca am locuit si acolo, dar asta a fost de mult.
Cat despre unicorn, daca e importanta partea asta pentru el (desi nu stiu in care limba), iar eu nu o posed, pai vaneaza altceva si atat. Nu trebuie sa fim ideali pentru toti, doar pentru unul! Ajunge.
Shit, nu ma pot abtine. Nu stai foarte bine nici cu engleza (mai ales ca ai doctoratul in engleza), judecand dupa ce ai scris aici: https://viatapetinder.wordpress.com/2018/11/21/umor-pe-tinder-necenzurat/
Din când în când, oricui i se poate întâmpla să-i scape ceva. Fie din grabă, fie din cauză de degete cât cremwuștii, sunt x motive. Nu e nici o problemă cu chestia asta. Chiar nu sunt grammar nazi (nici nu am competența necesară, să fiu sincer). Mie mi se pune pata când oameni ok renunță la încercarea de a scrie corect și se ascund pe după “așa vorbesc toți în jurul meu, deci e ok”. De la unii oameni ai anumite așteptări, de la alții, altele.
Cred ca mai degraba e vorba de “si la ce-mi foloseste daca scriu corect intr-o limba moarta?”
Serios, te inteleg. Si pe mine ma cam fac unele fraze scrise de unii oameni sa trec direct la facepalm.jpg. Dar nici nu pot sa-i condamn daca-i doare fix in pula de limba romana. Chiar il inteleg pe Orbu – legat de ce spune el acolo. Durerea-n pula e mare. Si cand te uiti la cum sa te muti mai cu talent in UK…e improbabil sa-nceapa sa-ti pese foarte-foarte mult de cum se scrie corect “muie Romulaniei”.
Orbu, manca-te-ar lupchii. Daca poti refuza, refuza-i. Gata, s-a rezolvat problema instantaneu. Dar eu chiar nu pot refuza anumite invitatii. Asta e.
Colegi de scoala/liceu. La facultate nu m-am inteles cu nici unul.
Rude de varsta mea cu care m-am inteles foarte bine in copilarie. Nu sunt deloc importanti acum, dar au fost.
Persoane care au venit cu mare drag la nunta noastra.
Copiii prietenilor foarte buni ai parintilor cu care de asemenea m-am inteles bine in copilarie. Parintii lor mereu mi-au facut cadouri peste cadouri, au tinut suspect de mult la mine, se intereseaza mereu de mine, imi ureaza diverse. Oameni placuti.
Anumite persoane pe care vrem sa le ajutam, dar am considerat ca nu trebuie sa platim si cu prezenta noastra la o petrecere care se anunta a fi plictisitoare rau, cu oameni seci. Daca dam bani, e suficient.
Mna, sunt prea multi, dar sunt oarecum persoane care in prezent nu sunt prea importante pentru mine. Iar de refuzat sec nu-i refuz. De la caz la caz, ori merg doar la biserica, ori la cununia civila daca fac si o mica petrecere, ori, daca cat de cat imi pasa ceva mai mult de persoana respectiva, merg la petrecere si stau putin.
La unele nunti am fost din pura curiozitate. M-am simtit foarte bine reamintindu-mi anumite chestii.
Da, regula generala = rule of thumb, sau cum pula mea se traduce.
Din cate am vazut cei care dau pe aci o duc bine financiar. A fost o sugestie, un sfat prietenesc stiind ca multi ar fi putut da mai mult, avand de unde, dar, din neatentie, credeau ca e sufiecient daca dau 2x meniu.
Dai cat vrei. Du-te pe blat din partea mea. Iaca taina.
Plm, vrei sa te duci la nunta?
Nu? No nu te du.
Da? Si nu vrei sa fie totul OK? Sau de ce te duci? Sa te bumbutezi pe acolo? Sa te pui de-a curmezisul ca de ce a cheltuit mireasa pe rochie si pe artificii si pe bla bla? Te duci, suporti cheltuielile si dai si pentru cadou, sau chiar si cadou pe langa bani.
=======================
Prin socializare obtii FOARTE multe. Daca ai cap, iesi castigat (si) din mersul la nunti. Mai putin ala sarac, care nu-i sarac si rupt in cur destul pana nu-i fudul. Ala se ciondaneste pana moare cu toti pentru nimicuri. Ar fi fost chiar culmea sa-si vada interesu, sa planifice, sa coopereze. Plm de aia e sarac, ca nu-l duce capul sa faca calcule simple.
@Armpitbug – congratulations, you found the perfect example of my academic English. Enjoy ?.
Nu inteleg, iti trebuie unu’ cu minim masterat, dar pe Tinder faci pe proasta?
Sa nu ii complexeze…
Nunta e ca imprumutul la banca: faci acum nunta si castigi x si ii dai inapoi in y ani cu dobanda.
@Andrea – ???
@Orbu
Da’ scrisu’, scrisu’ limbii romane l-ai verificat lately? Ca e jalea “dupa” lume, de la parinti la boraci.
@Manowar
Tu inca scrii (foarte) corect in limba romana. Ce ai adoptat este scrisul numelor lunilor cu litera initiala mare. Si ce n-am reusit sa te invat e sa faci acordul genitiv-dativ, tot copilului ala scrii in loc de copilului aluia. 🙂 Daca mai conteaza. 🙂
Totusi, in Ro, nu vad cum un parinte autist intr-ale scrisului si vorbitului corect ar putea creste un plod neautist intr-ale scrisului si vorbitului corect. Ca nu-i ca si cum l-ar putea ajuta cu temele pe partea asta.
Daca conteaza, si englezoaicele (corcite sau nu) pot scrie la fel de gresit ca @Mel in conversatia aia. Cu confuzii intre know si no, there si their, it’s si its, was si were…
Il stiu, il inteleg si cred ca in general imi iese. Nu-mi iese intotdeauna pentru ca nu gandesc intotdeauna in romana. Prea mult timp. Prea multe tari. Prea multe limbi (inb4 glume cu limbi).
As mentiona totusi ca-i irelevant in cazul meu, pentru ca n-am avut vreodata pretentii in sensul asta de la vreo iubita. Daca nu era chiar de “ei este”, era OK. Oricum, cu o singura exceptie (de care am scapat relativ rapid), ale mele (ma refer la romance, evident, ca nu-i ceri unei tipe din alta tara sa puna cratime) stiau sa scrie acceptabil+ in romana. Ah, daca ziceam si eu “sa aiba masterat, doctorat si pula mea mai stie ce”…era alta situatie. Da’ asa…
Cat despre mine, dupa atatia ani, e de mirare ca nu scriu constant la modul “ei, Este”. Iar mie limba romana nu-mi este chiar extraordinar de utila. Poate daca ar invata-o fiul…dar nici atunci, ca nu ar fi prima limba nici pentru el. Familie pestrita, pula mea. Nevasta cu maghiara, eu cu romana, fiul cu engleza. Csf, ncsf.
Acum cateva minute la coada la Auchan.
Doua tipe in fata mea. Una era frumoasa satului, cealalta fiind mica si urata a devenit filozoafa satului.
Aveam foarte putine cumparaturi.
– Treceti in fata. Numai pentru atata… Ce imi e cu 3 minute in plus sau in minus.
– Multumesc!
– Sunt de parere ca daca dai, ti se intoarce.
– Ehe! Mai lasa inca doua trei persoane in fata, sa vezi ce Mos gras vine anul asta.
– Da. Asa e frumos. Atata materialitate in lumea asta!
Poate pentru ca in mintea unui om sanatos la cap cand spui “copilului aluia” te gandesti ca “aluia” e tatal copilului. Alta regula de oameni cu prea mult timp liber. Stiu acordul, stiu logica ( proasta, vreau sa-l vaz pe ala care a propus-o sa-i trag o muie copilului lui) dar suna defect.
“Prin socializare obtii FOARTE multe.”
@Nitro, e adevarat dar din cate am observat multi indivizi “ajunsi” au tendinta sa te priveasca de sus, iar in cel mai rau caz sa te ignore complet. Daca nu te deranjeaza si esti multumit de cum te privesc , ca poate aflii ceva informatii folositoare e ok, daca nu trebuie sa te limitezi sa socializezi cu indivizi de pe aceeasi nivel social ( material ). Personal prefer sa ignor indivizii care au atitudine de superioritate prin faptul ca au mai multi bani decat mine, ma limitez sa interactionez cu cei de nivelul meu. Uneori, am si eu tendinta sa privesc pe cei saraci cu dispret dar mereu incerc sa ma corectez in ideea ca ceea ce am e si datorita norocului nu numai calitatilor mele.
Bah, sa-mi tarasc coaiele… astia grammar nazi, dashteptii lu’ peshte prajit…
Adica ,daca muistu’ ala da Capsunaru’,(si altii), scrie prost ortografic,si pe deasupra o mai da in branza cu principiile lui antediluviene radicale, e pentru ca… prost/incult/#farascoalamulta ? Muie,mah, astora ipocriti,in tartacuta voastra se aprinde conexiunea “individ inferior”(ce sa-i ceri, e zidar/faiantar/zilier/fluierator dupa femei…)
Bah,exact astia fara skiluri practice in viata reala(aca,doua femei si-un hipster,evident),care, daca ma uit prin comentarii vechi,sunteti, de multe ori, analfabeti functionali, voi aratati cu degetul?Pai, poate lumea scrie asa intentionat,la misto sau din viteza,conteaza asa de mult?Lumea se mai distreaza, nu-s toti prezenti non-stop in amfiteatrul academiei romane…
Da.
Mda. Pentru ca-i atat de distractiv sa scrii ca un harciog pe LSD, right? Te balegi pe tine de ras de cat de distractiv e.
Pai, esti inferior. Scrii mai prost? Scrii. Esti inferior, prin urmare? Esti – cel putin cand vine vorba de scris.
Uite, mie nu imi pasa de cum scrii (la modul general; din cand in cand ma mai umple de sictir unu’ care scrie ca o pula si-i fut una-n goarna). In general nu-mi pasa, ca nu suntem la extemporal. Da’ daca te vad scriind intr-un hal fara de hal, crezi tu ca-i incorect sa presupun ca esti un dobitoc? Pai, ce-ar trebui sa cred, ca esti un pui de lord?
Prin urmare, la urarea ta de “muie, mah”, raspunsul este “vine, mah!”. CSF, NCSF.
Smechere, nu scrii corect pentru ca ma respecti. Scrii corect pentru ca te respecti. Nu te face neaparat vreun nobil scapatat treaba asta, da’ macar putem presupune pe urma ca nu esti nici ultimu’ taran jepat, nu? Daca, pe de alta parte, “te distrezi”, pai, se distreaza si restul. Pe seama ta, evident. Nu-ti convine treaba asta? Solutia e la tine: poti incepe sa scrii corect. Daca vrei, evident. Daca nu, e OK, nici restu’ nu mor de nerabdare sa te trateze cu ceva mai mult respect.
Bah,cois,ziceam de ipocriti.Tu nu faci parte dintre ei,din fericire.(desi incep sa am serioase indoieli)
Daca pe oricare, incepe sa-l obsedeze ce cred altii despre el,pe baza unor chestii irelevante, se poate duce linistit la psihiatru… Nu stiu voi,dar nu-i cazul meu.
Discutiile de aici, m-au determinat sa reanalizez propunerea fostului sot de a ne recasatori. Tipul are:
– 4000€ venit lunar; casa lui, masina lui, proprietati si terenuri, iar mai incolo va mosteni 2-3 milioane de zloti, deci batraneti linistite;
– masterat, vorbeste fluent 2 limbi si o mai da si pe romana ca hobby;
– arata relativ decent, daca nu ar fi burta (dar isi permite oricand o liposuctie);
– IQ-ul ridicat, nu stie exact cat, caci aia de la MENSA i-au zis ca a facut testul perfect, doar ca testul lor masoara doar pana la un anumit nivel;
– are permis pe motocicleta, desi nu il pasioneaza, si isi permite linistit 4 vacante anual;
Daca nu ar fi si usor psihopat, as zice ca e alegerea perfecta, considerand feedbackul de aici 🙂
Nimeni nu-i perfect. Unii sunt psihopati, altii au cazier…csf, ncsf.
De futut/pula nimic? Sau de aia e fostul sot =))
@Andrea – are pula solida, si mare si groasa, ca altfel nu m-as fi maritat cu el, doar ca nu ne-am prea potrivit la pat. Hai sa zicem ca, sunt eu cam prea excentrica, pentru cat poate el duce. Desi, nu am facut-o in 3, si poate asta ne-ar fi satisfacut pe amandoi.
Daca ar fi sa aleg intre un psihopat si unul cu cazier, l-as alege clar pe ala cu cazier, pentru ca ala, o da el muie la societatea, dar psihopatul imi da muie doar mie. Si cumva imi pasa mai mult de mine, decat de societate. Nu ca ar fi preferintele mele.
La mine e deformatie profesionala, de fapt, mie mi-a fost foarte usor sa invat sa scriu corect gramatical. De asta imi sar mult mai usor in ochi diversele greseli ale altora. In ultima vreme insa mai si tac, ca altfel exasperez oamenii.
Eu pe internet am invatat sa scriu in romana.
De aia rade si cu curul iubi cand pronunt niste cuvinte gresit, pentru ca le-am invatat citind fara diacritice, asa ca le pun cum cred io de cuvinta.
Dar dincolo de asta, multi, foarte multi parinti sau viitori parinti, mai tineri decat mine, sunt praf si pulbere in ceea ce priveste scrisul corect in limba romana, de asta ma gandesc ca si daca ai lor copii le cer sfatul in privinta asta sau ii intreaba de ce le-o fi taiat invatatoarea cuvantul ala sau ala, o sa ridice din umeri, nush, maica, de-astea eu. Cat o mai conta si asta, daca in 3-5-10 ani o mai pune careva pret pe asa ceva. Posibil sa ii lase sa scrie cum o da domnu’, cata vreme mesajul este transmis.
Si fie-mea la fel. Daca ea e cute si funny pentru mine facand asta, esti si tu cute si funny pentru iubi facand acelasi lucru.
*sau, dupa noua ortografie, kyoot.
Hai ca fac un exercitiu de memorie si incerc sa imi amintesc cum arata lista aia acum vreo 10 ani.
Sa fie foarte amuzant si sa imi aprecieze dumele si sa fie capabil sa reproduca acelasi tip de umor, nu ma gandeam activ la inaltime si de astea, cred ca pur si simplu ii eliminam mental pe aia care nu-mi placeau fizic si sa futa mult. Lista de ce “evitam” era insa probabil de vreo cativa km de lunga, cred ca alea-s mult mai amuzante decat alea cu ce ar trebui sa aiba.
E OK, si asa bozgor cum is, il am pe taica-mio de care pot rade, desi are un vocabular destul de vast, de destule ori face dezacorduri foarte amuzante, Sfantul Ecaterina.
El n-a mai avut internet la vremea lui sa invete romana =))
Apoi asa si bunica-mio din partea maica-mii, ungur total si ala, cand voia sa ma trimita in camera mea, imi spunea du-te in barlangul (barlogul) tau.
Și de unde o să știi care este mesajul care s-a vrut transmis? Tu știi doar ce citești, dacă acordurile sunt la nimereală, timpurile cam tot așa, genurile…las’ că merge și fără, și alte asemenea (ce să mai vorbim de condiționale), cum poți ști la ce s-a gândit respectivul când a scris fraza respectivă?
Mi se întâmplă foarte des pe la lucru să trebuiască să pierd vremea întrebând diverși colegi “voi ce înțelegeți din comentariul ăsta? ce vrea? asta, sau ailaltă?” doar ca să pot formula un răspuns corect la problema respectivă. Bine, aici sunt circumstanțe atenuante, niciunul dintre cei implicați nu suntem vorbitori nativi de limba engleză.
Șiiii…a ieșit un comentariu încâlcit și plin de respectiv.
Nu-i prima oară când regret că OC nu are funcție de editare pentru comentarii.
Poti sa ai ce indoieli vrei si sa tragi ce concluzii vrei. Mi se umple pula de lacrimi de concluziile si indoielile tale.
Treaba sta asa:
1. Nu am o problema cu aia care fac greseli. E un pic jalnic ca nu-si cunosc propria limba, da’ nu fac mare caz de asta, ca nu-s mostenitorul legal al lui Pruteanu.
dar
2. Mi se pare inacceptabil sa incerci sa-ti faci un titlu de glorie din faptul ca scrii ca o pula. “Da, ba, scriu ca un analfabet beat, dar sunt un om muncitor, pun faianta pe santier”. Nobody gives a shit. E o chestie de care ar trebui sa-ti fie jena. Pentru ca-i simpla, nu cere mult creier si e normal sa scrii corect. Iar daca n-ai reusit sa inveti sa faci chestia asta, atunci ai o problema si da, esti inferior.
Nu discutam aici de maghiara sau fucking suomi, ci de romana. Ce indoieli ai sau n-ai tu nu ma intereseaza, asa cum nu ma intereseaza in general felul in care scrii. Da’ daca ai impresia ca NU esti inferior cand scrii ca o pula nebelita, pai…am vesti nasoale pentru tine.
Ce nu pari tu sa intelegi e ca nu e vorba de a scrie corect pentru a ma impresiona pe mine sau pe altul. Daca scrii corect…nu ma impresionezi, exact cum nu ma impresionezi daca ai 5 degete la o mana. E vorba de faptul ca, intr-un fel, aia-i cartea ta de vizita, modul in care te prezinti intr-un mediu virtual. Daca tu vii si scrii “bagam-ea-s pulan Drag-nea” nu-i o tragedie. Da’ nu te poti astepta sa-ti ia cineva in serios parerea. Pentru ca, pula mea, uite cum ai scris chestia aia – e clar ca esti genul de dobitoc pentru care primele 4 clase au fost prea dificile. Si-atunci, sa fim seriosi, cam cat de inteligent ai putea fi? Cata valoare are opinia ta legata de … absolut orice? Cam zero, as zice eu. Pentru ca, bai, nu discutam de facultate/masterat/doctorat, chestii care cer timp si bani. Discutam de primele 4 clase. Iar in primele 4 clase nu te trimite nimeni la munca, nu ai de castigat bani, nu se pune problema ca nu-ti permiti sa faci aia (ca timp si/sau bani). Iar daca scrii linistit ca o pula nebelita, pai … e clar tu ai dat-o-n bara si cu alea. Iar daca ai dat-o-n bara si cu alea, ce cacat sa intelegi tu din politica, economie, societate etc – ca tu esti ala care n-a reusit nici sa-nvete sa scrie corect.
Intelegi problema?
Degeaba vii tu pe urma si incerci sa-ti exprimi opiniile despre femei, sa zicem. Pentru ca un om normal citeste ce-ai scris, ii sangereaza creierul vazand cum ai macelarit limba romana si se gandeste “pai, pula mea, la ce analfabet infect e asta, evident ca doar o curva proasta l-ar fute; e normal sa creada ca toate femeile sunt curve proaste, ca el doar la asa ceva a avut acces toata viata…”. Si rezultatul e ca te-ai chinuit sa scrii 30 de minute ce crezi tu si lumea te considera un imbecil – chiar daca tu ai pornit de la o idee valida, sa zicem.
@buntzi
Cred ca sunt singura comentatoare de pe aici care a avut serios de-a face cu limba romana, limba engleza si limba franceza – gramatica si vocabular. Serios, as in perfect sau close to perfection. Si, spre deosebire de altii care n-au pentru ce le multumi profesorilor, ca au avut parte de profesori de la care n-au invatat mare lucru, eu am avut parte de profesori buni si foarte buni.
Nu spun asta ca sa ma laud, ca multe din cunostintele alea s-au estompat, dar, cum era “pe vremea mea” si cum e acum… Nu zic ca momentul ala in care profesoara mea de romana din liceu ne-a futut un test-fulger de gramatica, ortografie, vocabular si am luat 9, ea scazand cate 1 punct pentru fiecare virgula pusa gresit, de au avut colegii note de -2, ca gradele, este un criteriu demn de luat in seama – ca a fost o demonstratie de muschi, ca sa zic asa, daca am chef sa va scot prosti, va fut cum vreau eu.
Dar.
Nici cum e acum. Si ii inteleg si pe invatatori, sunt overwhelmed de cantitatea de greseli facute de (unii) copii si nu mai stau sa corecteze pagini intregi. Ca alea ar trebui rescrise cap-coada, necum corectate. De ce eu si altii (@Manowar included) inca scriem corect, adica n-am uitat ce-am invatat in clasele I-IV, pe cand astia de acum sunt vai si-amar, stie naiba. Li s-o fi modificat creierul, ce sa mai zic, de scriu i-mi dati, nai suflet, m-ai mult, anceput, frumoas-o etc. etc. etc. Daca intram in “i”-uri, e si mai nasoala problema.
Acum e ceva banal sa spui “scriu gresit pt. ca scriu dp tlf”. Unde “dp” e dupa, nu de pe.
1. Ii doare-n pula
2. Nici ceilalti nu scriu corect, cine pula mea sa-i critice?
3. Nu mai scrie nimeni de mana. Incepi cu “pula diacritice”, apoi vine partea cu tastaturile care au nevoie de urmatorul “ecran” pentru cratima, apoi…
Nu e doar aia problema (tastatura), dar in mod cert nu ajuta.
Si in plus, un alt motiv important: cam tot tineretul vrea s-o taie, asa ca, la ce bun sa invat la perfectie romana?
Nu cred ca mai sta nimeni dupa c*ru’ copiilor, nici invatatoarele (cred ca nu mai e mare inghesuiala sa fii asa ceva, la tara nu mai zic), nici parintii.
Ba in clasele I-IV, cand inveti ortogramele, i-urile, fix de mana scrii. Tocmai, ca atunci iti obisnuiesti creierul sa recunoasca formele corecte/gresite. Daca iti bagi pula atunci, pai, ajungi @Capsunaru.
1. Este. Cum naiba sa nu fie?!
2. Pai sunt sus, normal ca privesc de sus.
Pe de alta parte si printre cei asemeni tie sunt destui care te privesc de sus, chit ca poate nici nu au de ce. Iar de la astia nu te alegi cu nimic.
3. Paguba-n ciuperci. Treci la urmatorul, ca nu-i singurul. La nunti e plin.
4. Afli multe informatii utile, iti faci relatii, te asociezi, ajuti, ca ti se intoarce (vorba filozoafei satului), intalnesti persoane cu aceeasi ocupatie sau cu aceleasi pasiuni, ginesti copii ageri care pot deveni prietenii copiilor tai samd.
5. Nu consider ca este o abordare inteleapta. Dar poate fi OK atata timp cat nu esti prea jos, situatie in care dauneaza grav sa interactionezi doar cu indivizi asemeni tie. Faci orice pentru a scapa de acolo.
=========================
Exista diferite stiluri de personalitate. Vezi modelul DISC:
https://virtualboard.ro/modelul-disc-tipuri-de-personalitate/
Trebuie sa stii cum sa-i iei pe fiecare. Sunt persoane care nu se prea inteleg intre ele in mod natural. Nu se prea sufera. Daca stii cum sa-i iei…
Din ce am observat oamenii sunt blocati, nu sunt invatati sa actioneze. Stau ca momaile inerti la masa. Nu le au cu socializarea, nu stiu sa vorbeasca, nici nu prea au nimic de spus, nu au pasiuni, nu se prea pricep la nimic, nu au facut nimic despre care sa povesteasca, nu au tact, sunt mult prea complexati.
Cand esti asa, e cam normal sa te tai ca maioneza atunci cand dai peste cate unul care s-a ajuns. Ti se pare ca cu fiecare privire/gest/vorba iti da de inteles ca esti mic. Dar asta e de cele mai multe ori doar in capul tau. Te simti tu cu musca pe caciula.
La o nunta eram afara la o tigara. S-a asezat Iliuta de +50 de ani langa mine impreuna cu inca 2 si a inceput sa mi se vaite ca ce infumurat este X. X imi e prieten foarte bun, il cunosc bine, nu-i infumurat DELOC.
Iliuta e palmas cu PFA, l-a intrebat pe X daca are nevoie de serviciile lui, iar X i-a spus ca are mereu, sa-l caute saptamana viitoare sa discute. Moment in care bombalaul de Iliuta s-a suparat crunt ca magarul pe sat. “No sa-si gaseasca pe altul.” Moama ca i-a tras-o lu X. Pfff! Ca cica i-a vorbit pe nush ce ton si ca l-a repezit.
X nu cauta nimic, Iliuta cauta. Ca Iliuta sunt 1000. A dat ca prostul cu piciorul la o sansa mare. Gasca noastra e plina de tipi care activeaza in constructii/imobiliare.
Rupt in cur si orgolios/suspicios/prostanac. Combinatia castigatoare.
O fabrica este tinuta de cate 1-3 angajati foarte competenti. Evident, cu cat fabrica este mare, cu atat sunt mai multi. Astia sunt platiti bine. Restul sunt cam de decor, platiti subtire. Oricine le poate lua locul. Da, OK, si printre ei sunt unii foarte buni in ceea ce fac, iar altii sunt incompetenti, problematici. Dar oricat ai fi de bun, nu poti urca decat daca unul dintre posturile de sus se elibereaza. Iar cand se elibereaza, respectivul este doar unul dintre cei multi. Va fi el competent, dar trebuie sa se fi remarcat cu ceva in ochii sefului/patronului. Nici macar atunci nu e sigur ca va fi ales.
In situatia asta, daca nu cauti mereu ceva mai bun, acolo prinzi radacini. Mereu trebuie sa stai cu urechile ciulite, sa cauti mereu.
Unde plm poti sa intalnesti persoane care te pot ajuta, daca nu la o nunta? Mergi tu prin aceleasi localuri cu patroni/manageri/diverse persoane cu relatii? Mai mult ca sigur nu. La nunta sunt toti gramada in acelasi loc.
Tai unghia aia mare de la dejtu mic cu care te scurmi in nas, te scarpini in cur mai discret, iei si tu un costum decent, nu ala din poliester, lasi saracismele si vaitaturile deoparte, iti masori vorbele, ciulesti urechile, asculti, iar de vorbit vorbesti doar cand chiar ai ceva de spus. Daca faci asa nu vei avea probleme cu absolut nimeni.
Daca te sifonezi din toate fleacurile, nu ajungi departe.
Stiu foarte bine cum e cu oamenii. Am avut in timp destule joburi de dat. Mereu pica cate ceva. De cele mai multe ori fiind vorba bani, in unele cazuri destul de multi bani, clar ca mi-am dat interesul. Rar am mai dat si de pomana pentru a ma pune bine cu unul si cu altul. Am avut de dat de la posturi de jos – zero calificare, zero scoala, pana la posturi bune.
Ar fi si aci mult de povestit, dar o iau pe diagonala ca iarasi m-am lungit.
Oamenii sunt idioti. Nu percuteaza rapid, s-au obisnuit in cocina in care stau si nu vor sa schimbe nimic. Nu sunt capabili sa vada oportunitatea nici daca straluceste precum farul din Constanta.
Am scapat de nenumarate ori de intreg anturajul. Cunoscusem tipi mult peste cei cu care interactionasem pana atunci. Mi s-a taiat de fosta gasca dintr-o data. Pur si simplu nu mai aveau farmec, nu mai aveau haz. Erau exact la fel ca inainte, ei nu se schimbasera, dar s-a risipit vraja. Ma simteam fraier ca am pierdut atata timp cu ei. Dar nu aflasem pana atunci ca exista ceva dincolo de ce aveam. Deci nu stiam ca ar fi fost cazul sa caut. Da, ma simtisem excelent alaturi de ei ani de zile. Dar i-am lasat instantaneu cand am gasit ceva mai bun.
Mai, e o chestie de respect, e limba in care comunici, care se presupune ca e cea nativa. Hai sa fim seriosi, daca scrii ca un cur retardat in limba ta materna, pe care ai auzit-o de cand erai sugar, ti-au trancanit-o 30 de ore pe saptamana la scoala, o vorbesc toti din jurul tau, ai vazut-o toata viata, cam care sunt sansele sa fii mare scula pe bascula in alta limba?
Eu, sincer, nu am vazut oameni care sa se exprime decent in vorbit sau scris in limbi straine si sa nu o faca in limba materna. Pe aceeasi logica putem sa gasim scuza pentru absolut orice, inclusiv alora care nu stiu ordinea operatiilor matematice, ca, na, a trecut ceva vreme, nu?
Ai putea spune ca e chiar printre cele mai evidente masuratori de inteligenta sau cum vrei tu sa-i spui, faptul ca ai memorie suficienta si logica incat sa inveti niste reguli, sa deslusesti niste tipare simple cum ar fi sa stii cand pui o cratima, exclusi aia care sufera de dislexie sau dracu’ stie ce alte afectiuni neurologice care le ingreuneaza formarea corecta a cuvintelor si ideilor in scris, dar care poti fi inteligenti.
Vorbesc de un pulete random, mediu, cam cum suntem noi. Doar ca cineva e prostalau, nu inseamna ca invariabil nu se pricepe la absolut nimic, dar nici nu e garantat doar ca te pricepi la ceva anume ca nu poti fi un prostalau. Nu vorbesc aici de gramatica si expresii demne de un academician, dar daca scrii ca un taranete din Vaslui care a facut 2 clase, statistic vorbind, probabil esti un taranete din Vaslui care a facut 2 clase si nu un lord educat la Oxford. Dar da, poate esti as la muls vaca.
Inteleg ideea cu limba materna si ca nu-i foarte complicat ( news, chiar e complicat, daca dupa ce nu mai vorbesti/ practici, incepi sa comiti greseli, mai uiti acorduri, alea) , dar nu inteleg logica comparativa cand te raportezi la doctorat.
Adica, care e ba, fraierilor, treaba cu doctoratel,e ca iti arat cat castig si n-am treaba cu astea, cicalacacichicea. Deci ne pisam pe doctorate.
Dar pe de alta parte vorbesc limba necunoscuta romana corect, care nu imi aduce neaparat vreun leu, dar hei, asta-i #valoare!
Pentru ca?
Duble standarde solide, eh?
Ori suntem educati si apreciem standardele si formalitatile oficiale, or ne doare in pula. Eu merg pe ma doare in pula de formalisme, ca principiu.
In Romania toate chestiile astea gen master , doctorate au devenit o gluma atata timp cat facultatiile sunt de fapt fabrici de diplome. Toti prostii , ghidati de parinti obsedati cu studiile superioare termina facultati pe banda ca sa lucreze apoi la lidl.
400 de comentarii … deci sexul inca se vinde bine , exceptional zic eu
Gata, Capsunaru’ se recicleaza, ca a devenit ciuca batailor si in materie de scris, nu numai de continut… 🙂
Eu consider “haioase” exprimari tip Animaloo (pe blogul lui), ori olteneasca lui Catalinx(asisderea,blog)
Dar “aicisa” se pare ca alta-i treaba… Dancila n-are acces
Ma fac fan Deria, da’ doar daca lasa deoparte chestia aia cu introducere de englezisme in mijlocul unei fraze in romana… 🙂
#nimeninuiperfect
Nu poti sa compari doctorate, chestii care iti manca ani buni, bani, din perioada adulta a vietii tale cu a stii chestii elementare, predate in scoala primara. Una e obligatorie, ca fapt divers. Am vazut ca mentiona cineva bursa de 20-30 de milioane, pai, voua va ajung 20-30 de milioane la 25 de ani + LOL, eu as ajunge in pragul disperarii.
Cealalta, in multe cazuri, este o fita sau un rezultat al unui ciclu vicios si corupt cum e sistemul de invatamant superior din Romania unde nici macar o receptionera part time nu poti fi fara sa n-ai facultate/masterat. Presupun ca pe undeva trebuie intretinuti din salarii mari si mite pentru a trece examene si zecile de mii de angajati de la aceste unitati si cum toata tara are vreo 2-3 masterate, ce mai lipseste, un doctorat, bineinteles.
Plus, cata credibilitate sa ii mai dai doctoratului, cand vezi clar oameni care nu pot sa se exprime corect nici in limba materna, nici cea adoptata in alte tari pentru a-l termina sau oameni care nu stiu cat e 3*3-3 au doctorat? Eu chiar nu pot lua in serios un asemenea individ cand vine vorba de rezultate academice. De la capsunaru’ nu are nimeni nicio pretentie si nu e zis ca ceva injositor, asta chiar asa e, unii au alte skilluri, doar ca nu scrii corect in nicio limba, nu te face inutil societatii by default, da’ cand ai nickul doctorandu’… si faci titlu de glorie din asta, nu e normal ca lumea sa fie putin reticenta si sa te ia la pula?
Doar pentru ca lumea are pretentia de la tine sa stii tabla inmultirii nu inseamna ca vrea si sa stii sa lansezi cu succes rachete in spatiu. Dar daca te lauzi ca lansezi rachete, sa faci bine sa nu fie de alea de hartie in sufragerie.
Chiar nu iti trebuie nici macar liceu, daramite facultate, masterat sau doctorat ca sa detii niste principii de baza. Asta cu uitatul…e greu sa uiti ceva ce nu ai detinut de la bun inceput, s-o lasam doar asa, ca nu vorbim de fineturi ci grobianisme directe.
@capsunaru’, mie-mi place cum scrii si cred ca exprimi ideile mult mai bine decat altul care vorbeste corect gramatical dar fad, n-am urmarit discutiile detaliat dar cred ca de la doamna cu doctoratul a inceput toata filozofarea asta pe tema gramaticii si cum aici e un blog de smecheri/golani gramatica asta e un pic superfluua ( ca sa folosesc un termen pentru doctoranzi ).
Heh. Treaba e ca, daca urmareai discutia, vedeai ca smecheria cu doctoratul era legata de bani. Si, daca puteai citi si comentariile pe care nu le-ai (mai) putut citi, te-ai fi lamurit ca in nici unul din cazuri nu adusesera bani hartoagele.
Daca te uiti acum, o sa vezi ca de fapt mel a scris ca vrea pe cineva cu masterat…dar apoi a corectat “de fapt, sa poata sa-si plateasca biletul la business class”. Deci…era o chestie de bani, nu de acte, da?
Numai ca nu a zis nimeni ca-i #valoare.
E vorba de faptul ca esti inferior daca scrii fix ca pula in mod constant. Exista cazuri si cazuri (mie mi-e clar ca pe tine te doare-n pula, de exemplu; si am inteles de niste ani ca esti dislexic; si tot asa). Dar aici nu discutam de “autocorrect m-a futut”, “n-am pus bine bq” si restu’. Nu. Discutam de “punem virgula intre subiect si predicat; ei, este”
Crezi tu ca-i dublu standard?
Bai, treaba cu scrisul corect denota ca-ti intelegi limba. Daca tu scrii “bagamias” (si nu din lene, c-am inteles treaba cu “cratima e pe celalat ecran”), mie mi-e clar ca nu intelegi ca-n spatele acelui “baga-mi-as” sta “mi-as baga”. Si daca nu intelegi atata lucru, chiar esti un dobitoc.
Now, hai sa le “comparam” – e absurd, dar hai s-o facem.
Scrisul/vorbitul nu-s chestii pe care sa alegi sa le “studiezi”, sa implice bataie de cap, timp si bani. Faci chestia asta cand ai sub 10 ani. Cand, asa cum ziceam, nu trebuie sa te duci la munca, sa produci bani, sa … nimic. In fact, tot ce faci e sa mergi la scoala ca un ghertoi, ca toata lumea. Mi se pare ca-i chiar obligatoriu pana pe la vreo 14 ani (legal, asa). Si nu-i ceva care sa ceara timp sau bani, cum ziceam.
Doctoratul ala e o chestie de alegere. Poti sa-l faci, poti sa-ti bagi pula-n el. Si chiar nu-nseamna mare lucru in 99,99% din cazuri. Daca ai dubii, hai sa vedem o teza de doctorat la intamplare. Aia te face “doctor” in … ceva: faptul c-ai scris niste tampenii odioase de care nu-i pasa nimanui. La fel de bine as putea sa fac eu teza de doctorat folosind o chestie de genul asta – unii oameni ar putea spune ca a mea e ceva mai utila pentru oameni. Tot ce-nseamna e ca ai prea mult timp liber si cineva te tine-n spinare de pomana. Ma uitam recent la ceva politician de-al vostru cu “doctorat in istorie”. La 34 de ani. Pana la 34 de ani nu facuse nimic, pula mea. Si cand il iei, ai o varsta si … nu stii sa faci nimic. Vorbesti despre tampenii. Efectiv bloggingu’ dus la urmatorul nivel. Asta daca nu cumva e sub – ca daca discutam de 2500 de lei pe luna, e clar sub blogging.
Nu-l consider inferior pe unul care n-a invartit asa ceva. Ca-mi dau seama ca n-avem toti luxul de-a o freca la rece pana la 40 de ani pentru o hartoaga. Ca mai vrem sa traim, sa mai cumparam chestii, ca la varsta aia avem deja copii and shit, ca alege nevasta concediul, ca-i randul ei… Mai ales cand afli cat castiga pe urma 99%+ din ei (ca nu discut de doctoratul lui Ponta si de cat fura cu el, evident). Inteleg ca unii dintre noi n-au ani de zile de frecat pula pe banii altora.
Il consider in schimb inferior pe unul care nu poate scrie corect in limba LUI. Ba, nu discuti de a doua limba. Discuti de limba aia pe care-o vorbesti acasa cu parintii, la scoala cu colegii, afara cu gagica sau la chiosc etc. Iar daca esti incapabil sa-ti vorbesti/intelegi/scrii limba, ce pula mea vrei sa cred, ca esti un geniu?
Da, la doctorat conteaza cati bani faci. Daca esti practic blogger neoficial pana la 40 de ani – cand devii doctor in vorbit despre nimicuri – si pana atunci o arzi trendy in Rolls de la tati si pe urma incepi sa faci un milion pe an (sau sa furi cat Ponta), tot respectu’. Nu vad de ce nu, mi se pare o alegere buna. Daca in schimb o cam freci la rece si-ti pute mana a bara de autobuz pana la 40 si pe urma o freci la rece pe echivalentul a vreo 1000-2000 de euro (in functie de tara), cred ca esti nitelus batut in cap. Cu pula.
Atunci cand discutam de scris/vorbit corect nu mai e vorba de bani sau de alegeri. Inveti sa faci chestiile astea cand ai 7-10 ani (in Romania). Cand nu se pune problema de “coaie, tre’ sa fac bani, ca altfel e belita”. Atunci tot ce faci e sa te duci la scoala si sa freci pula p-acolo. Nimic mai mult. Nu iesi cu gagici, nu te duci sa-ti cumperi tigari, nu ai nevoie de bani de tigari, nu ti-a nascut nevasta, nu nimic. Pula obligatii, pula orice.
“Pun faianta pe santier si fac o gramada de bani, asa ca nu am doctorat in X” e un argument valid. Gheorghe trebuia sa faca bani, n-avea timp si chef de blogging neoficial. Asa ca a pus faianta pe santier. Si a facut mai multi bani decat Dorel cu doctoratul lui in istorie, religie si alte vrajeli irelevante. Bravo lui Gheorghe.
“Pun faianta pe santier, asa ca nu scriu corect” nu e un argument valid. Ca nu puneai faianta pe santier la 10 ani, nu trebuia sa aduci bani acasa, n-aveai nevasta gravida, nu … nimic. Mie aia-mi spune niste chestii negative despre Gheorghe – cum ar fi faptul ca Gheorghe e genul ala care putea fi repetent in clasa a IV-a. Stii care-s aia care erau repetenti atunci, nu? Stii cam cat de destepti erau?
Daca asta-nseamna dublu standard, fie; inseamna ca am medalia de aur in dublu standard, pentru ca eu asa vad lucrurile.
Eu n-am zis ca esti #valoare doar pentru ca stii sa scrii. Dimpotriva, am spus ca pe mine nu ma impresioneaza un om cu asa ceva – fix cum nu ma impresioneaza un om care are 5 degete la mana. Dar nu, nu consider ca ai prea multa #valoare daca nu esti in stare nici sa scrii. Si nu, nu mi se pare o scuza valabila chestia aia cu “poate ca asa ma distrez eu”. Yeah…I don’t think so.
Inteleg distractia (ma rog, e inside joke) cand scriu “nevasta-mea e acum breetaneeca” in loc sa scriu ca e “britanica”. Cum am zis, inside joke (tine de vorbitul la misto si de faptul ca noi n-avem un “i” “lung” in scris). Nu, nu cred ca la mijloc e ceva distractiv cand scrii “bag-am-iasi”.
Eu ma uit si la scris (asta in romana, la altceva nu-s eu atat de proficient), dar de cand am dat peste cam-tute care stiu sa scrie si stiu materie pe dinafara si cam atat, am zis sa merg la altceva, si anume la ceva fizica. Ne plimbam pe afara, imediat apare ceva, si ma apuc si intreb. Da’ chestia asta vine natural, parol.
Alta chestie pe care imi place sa o mai folosesc e geografia. Uite, Luna e luminata asa, unde e soarele acum? Ia zi, de ce iarna la Londra e mai blanda decat la Bucuresti? etc etc . Nu sunt fizician, deci le iau complet prin surprindere pe fiinte… 🙂
O a treia chestie numai buna de test e sa intreb ceva transdisciplinar: ceva de feedbackuri etc. 99% nu stie.
Da’ pana la urma nu-mi trebuie o dublura asa ca accept si compromisuri. Eu am nevoie de cineva care sa aiba ce n-am eu, lol. Da’ parca n-as vrea sa am vreun urmas care sa-si bage degetele in priza…
Cat despre bani, am vazut cam multe tute /canalii cu suficienti bani, asa ca m-am saturat. Sa nu stea foarte rau, atat.
Scris la modul ala presupun ca te da familia afara din casa. In general oamenii cunosc limba un pic mai bine de-atat si fara sa mearga la scoala. Ma rog daca nu merg la scoala nu pot scrie. Dar din limbile pe care le vorbesc cat de cat , probabil pe la germana pot s-ajung ajung la “Sie, ist”, da’ si-acolo doar 2 din 3.
Exact, limba ta o deprinzi, nu neaparat intr-un cadru educational, ci in mediul unde traiesti; vorbesc ailalti, prinzi de la ei. Evident, in functie de mediu, si de tine.
Pe de alta parte, un doctorat iti mananca trei-patru ani din viata. Da’ am vazut eu ca nu e chiar hardwork, nu dai cu sapa. Poti sa faci ceva pe langa, daca nu esti lepra. Ideea e ca da, alegi sa studiezi, din orice motiv. Poa’ sa fie blogging next level, poa’ sa fie preocupare pentru stiinta, poa’ sa fie sponsorizare. Whatever.
In Romania, ca in alte tari nu stiu cum e, limba romana se studiaza pana in clasa a 8a ca sa te duca la nivelul la care o vorbesti corect, si sa-ntelegi ce-nseamna “baga-mi-as”.
Nu, la 10 ani habar nu ai de unde vine baga-mi-as, de ce se scrie asa, ce reprezinta fiecare particula de-acolo, chit ca poti sa conjugi corect baga-ti-ai si baga-ne-am. Pentru ca nu asa inveti limba, stiintific.
Eh, ca sa intelegi chichitele astea si sa poti vorbi limba corect la nivel de acord genitiv-dativ, ce zice Deria, bagi vreo 8 ani cate minim 150 de ore + dracu stie cate sa-ti faci temele , exclusiv pentru limba ( gramatica, literatura, vocabular – practica).
Nu-i ca si cum acasa, la celelalte materii n-ai vorbi romaneste. Nicidecum . Si totusi, din experienta mea (ma scot pe mine din ecuatie cu dislexia mea bolnava – eu chiar iti sunt inferior din perspectiva asta, ca am un mini-handicap -> care observ ca nu e asa mare daca scriu intr-o limba mai mult) prin clasa a VIII-a majoritatea elevilor inca mai fac greseli in scris, dar si oral cu privire la diferite acorduri, diferite forme, nu asa de uzitate in vorbirea comuna.
Pe scurt, scrii si vorbesti corect in romaneste in clasa a VIII-a daca esti asa, elev de 9-10 la limba si literatura romana + gramatica. Daca esti de 5 nu prea.
Iar acum te intreb 2 chestii. Daca nu te atrage chestia asta, de ce e problematic sa iti bagi pula in limba romana vorbita corect? Repet aia cu “ei, este” e o exagerare. Daca ai terminat scoala generala nu scrii si nu vorbesti chiar asta. Daca vorbesti asa probabil nici nu stii sa scrii sau sa citesti cursiv in nicio limba.
De 1200 de ore ai putea invata altceva util. Sau ai putea dormi la ore, sau ai putea chiuli. Tu spui ca te face inferior.
Pe de alta parte, ziceai ca nu ai invatat mare lucru din matematica de liceu, sau fizica. Care totusi nu erau optionale. Da, liceul era optional dar tu l-ai facut oricum, la fel ca majoritatea care l-a transformat intr-un standard.
Te simti cu ceva inferior ca nu ai invatat matematica de liceu? Ca presupun ca pe aia de baza o stii, la fel cum e si cu limba.
Ca daca vine unu sa o arda in matematici si inferioritati cu tine imediat scoti tufla de bani pe masa, nu? Sau pe ma-sa 🙂
Eu cred ca daca nu profesezi intr-un domeniu care-ti cere cunoasterea limbii la un nivel exigent ( mediu academic, literar, jurnalistic), e absolut ok cu permisul de vorbitor amator ( cat. B ). Orice trece peste asta sunt pretentii si fite.
Si stii cum e ,si certificarile astea B1, B2 sunt cu pass , fail. Nu tre’ sa fie toata lumea de “10”.
Si totusi am ras.
De ce pun problema asa?
Ma uit la perspectiva de a-mi muta copiii un pic la scoli prin alte parti. Si daca nu stam foarte mult in vreuna din tarile alea, ma gandesc ca intr-un oarecare viitor vor vorbi limba romana cam ca Mel si posibil ca si celelalte limbi le vorbi tot la un nivel acceptabil, ok, sper mai bine decat romaneste, dar nu neaparat impecabil. Desigur, acceptabil nu pentru toata lumea, ca unora le intra in ochi cratime lipsa and shit.
Si nu vad inferioritatea venind de aici si fiind o problema in sine faptul ca nu stii toate expresiile de ce au o anume forma si cum se declina si se acorda in toate cazurile si genurile.
Eu sunt de acord cu Orbu. Cat timp inteleg ce vrea sa spuna celalalt nu ma intereseaza daca a scris cu/fara cratima/virgula/timpul care trebuie. Eu de exemplu n-am mai scris de foarte mult timp. Cam din clasa a 6-a pana la inceputul facultatii (exceptie bac). Pur si simplu am uitat unele reguli de baza si a trebuit sa ma uit peste ele din nou. Nici acum nu scriu perfect. Ma considera unii inferior/prost/dobitoc pentru treaba asta? Nu-i nimic. Nu pot sa multumesc pe toata lumea si nici nu trebuie. Daca nu folosesti regulile zilnic le uiti.
@Manowar: cred ca toata lumea intelege treaba cu bagamias/baga-mi-as/bag-am-iasi ca isi baga ceva, chiar daca nu scrie corect termenul. Nu inteleg unde e lipsa de respect (respectul pe care eu il am pentru mine) din faptul ca eu fac niste greseli cand scriu.
E posibil sa ma insel eu cu privire la varsta. Nu-mi amintesc la ce varsta inveti chestiile alea banale cu conditional-optativ. Nu-mi amintesc la ce varsta iti explica aia “mie mi” “as baga” “mi-as baga” -> baga-mi-as (cel mai probabil nu cu exemplul asta, lol). Adevarul e ca am uitat. Eu le stiam la 10 ani, dar nu mai stiu la ce varsta erau predate in scoala. Either way, pana la sfarsitul clasei a VIII-a (si scoala generala era obligatorie, daca am retinut eu bine) le stiau toti.
Nu am eu o problema cu asta. Inteleg ca limba romana nu valoreaza doua flegme in lumea reala. Dar faptul ca nu o vorbesti/scrii corect…well, aia cam spune niste chestii despre tine. Ca poate nu-ti convine ce spune despre tine…aia-i alta discutie.
Nu “ma simt” inferior; ii sunt inferior unuia din punctul ala de vedere. Mama e cu ingineria aia. Stie matematica si fizica. Sau, ma rog, le-a stiut cand a contat, sa zicem. Nu se pune problema ca “ma simt inferior”. Ii SUNT inferior la capitolul ala. Ah, ca poate castig mai mult, asta-i alta discutie. Dar aici deja discuti despre domeniile de activitate si despre viata. Pentru ca eu nu am avut treaba cu matematica si fizica in fiecare zi; in fact, nu am avut treaba cu ele cam niciodata. Cu limba romana am avut treaba in fiecare zi. Ca am mers pana la magazin si i-am cerut ceva vanzatoarei sau ca am marait un “baga-mi-as pula-n ma-ta, ce gatu’ ma-tii cauti pe banda 3 daca faci dreapta?!?!??!” (in Romania), asta conteaza mai putin. Ce conteaza e ca am folosit-o in fiecare zi – spre deosebire de matematica/fizica, pe care nu le-am folosit cam niciodata si probabil ca nu le voi folosi vreodata.
Daaaaaaaaaaar noi aici discutam de nivelul de scoala generala. Cum ar veni, de tabla inmultirii, fractii, d-astea. Si pe-alea te asigur ca le stiu foarte bine. Echivalentul chestiilor mai avansate nitel (matematica de liceu) ar fi sa folosesti limba romana ca scriitor sau ceva, din punctul meu de vedere (si nu unul standard, ca ala-i mai agramat ca Giani Lingurarul zis Paris; vezi “Fluturi” pentru detalii).
Repet: nu e ca “ma simt” inferior. La capitolul ala nu “ma simt”; “sunt”. Si pot accepta asta fara probleme, nu o contest. Nu putem fi toti ingineri. Dar limba romana o vorbim toti. Zilnic.
Nu. N-am facut asta niciodata si nici n-o s-o fac vreodata. Ah, DACA tipul ala spune “stiu matematica, sunt inginer, asa ca-ti sunt superior la modul general”…atunci da, e posibil sa scot banii pe masa si s-o scot si pe ma-sa din pula cu triplu surub si salt mortal pe spate. Si-i dreptul meu, da – pe sistemul “hai sa vedem la ce ti-a folosit”. Daca vine si-mi spune in schimb “stiu matematica, sunt inginer, asa ca-ti sunt superior atunci cand discutam de matematica/fizica”, il aprob. Asa e, are dreptate; sunt constient de faptul ca la capitolele alea sunt nulitate absoluta si recunosc asta oricand.
Ti-am zis care-i problema: daca folosesti limba romana in fiecare zi, ar cam trebui s-o cunosti. Nu e matematica de liceu sau de facultate, sa zicem. Pe-alea inteleg daca nu le stii. Ca nu le folosesti zilnic, n-ai nevoie. Dar nu inteleg daca nu stii matematica de scoala generala – 1+1, 2*3, 2^3 etc. Daca n-o stii pe-aia, ma-ta-i proasta. Pentru ca pe-aia o folosesti in fiecare zi (ok, ridicarea la putere probabil ca nu, da’ “ma duc pana la magazin si cumpar doua pachete de tigari; un pachet ma costa 17 lei, cat ma costa doua? sa stiu cu cati bani plec de-acasa”.
Eu nu am pretentia s-o arzi in neologisme, nu am pretentia sa-mi scrii urmatorul harry pothead. Am pretentia sa intelegi acel “baga-mi-as”. Iar daca nu-l intelegi, parerea mea e ca esti un dobitoc. Poate esti un dobitoc bogat (de ce nu, sa traiti domnu’ Becali), da’ tot un dobitoc esti.
Nu e o problema care sa tina de generala vs liceu vs facultate, nu tine de faptul ca unii merg doar la prima si pe urma dau la sapa. E o problema care tine de cum functionezi in fiecare zi. Daca nu stii cu cati bani trebuie sa pleci de-acasa pentru cele doua pachete de tigari, eu unul te consider inferior/dobitoc. La fel daca nu intelegi acel “baga-mi-as”.
Nu discut aici de copiii tai, care poate vor face greseli; nu discut de al meu, care nu vorbeste romana; nu discut de un prieten care-a stat cativa ani in Romania si restu’-n UK. Discut de aia care-au fost la scoala in Romania si au crescut in Romania, evident. Daca ai terminat scoala generala inainte de-a pleca si tot nu poti sa intelegi faimosul “baga-mi-as”, eu te consider dobitoc. Altii te considera “analfabet functional” – pentru ca, spre marele tau noroc, nu trebuie sa stii tu cat costa cele doua pachete de tigari; stie vanzatoarea; plus ca poti plati cu cardul, la o adica, nu trebuie sa iei suma X de bani la tine.
Omule, e vorba de cum te prezinti.
Te duci la o intalnire cu niste oameni. Si te poti duce imbracat frumos (orice inseamna asta), aranjat, spalat, parfumat…sau te poti duce nespalat de-o saptamana, intr-un tricou patat cu ketchup si mustar, cu muci si cacat pe mecla.
Cum te prezinti e alegerea ta. Daca alegi sa te prezinti cu ketchup si mustar and shit, eu as spune ca nu te respecti. Si-atunci n-au nici restul motive sa te respecte.
Voi, cei de pe pagina asta, ati ales sa cititi pagina asta…si sa reveniti. Fiecare are motivele lui, nu le cunosc. Dar poate ca veniti aici in loc sa mergeti la un domn care scrie “bag-am-iasi” si pentru ca nu va da trei tipuri de cancer un text de 10 randuri. Poate.
Either way, eu nu-nteleg “sensibilitatea” asta. Bineinteles ca daca sunteti analfabeti ii sunteti inferiori unuia care nu este (din punctul ala de vedere). Bineinteles ca eu ii sunt inferior lui Orbu cand vine vorba de matematica si fizica. Nu am dubii pe tema asta. Si nu ma jeneaza in vreun fel s-o admit. Care-i treaba, ar trebui sa ma simt jignit daca-mi zice asta? Ca nu ma simt.
Cred ca sunteti de acord cu Orbu cei mai multi. In fata majoritatii trebuie sa ma inclin.
Amin !
Off topic: ceva de zis in legatura cu semnarea Pactului de Migratie zilele trecute ?(stiti ca pe mine ma “preocupa” ziua de maine (a Europei,clar) 🙂
Sunt doar mai vocali, nu mai multi. Si e genul de caz in care multimea te trage in jos, daca ii asculti poti sa mergi vreo 2-3 secole mai in urma, cand scrisul si cititul de orice forma era o raritate rezervata “elitistilor”, Ion nu avea nevoie sa stie sa o faca ca sa se poata caca in fundul curtii (#valoare).
Hm, motivele pentru care vin pe pagina ta sunt simple: esti vechi (in online ) si interesant in continut, ai un stil colorat (pozitiv),cursiv, la obiect,esti rebel,acid si zeflemist.Dar asa-s multi blogari…in plus tu ai “cojones”,esti incorect “politic”, anti-orice chestie social-acceptata de turma umana.Un fel de daily stormer in varianta ro/diaspora… 🙂
Se vede ca imbatranesti, esti tot mai putin permisiv… 🙂 Ori este pentru ca urci trepte spre titlul de Lord ? Pana una-alta,aici s-a format o gashca (pun h sa nu se citeasca gasca/pasare) misto, de emigranti relativ elitisti, dar de buna calitate omeneasca.Sunt sigur ca in viata reala putem bea linistiti o bere impreuna (cu oricare de aici), fara sa ne sifonam reverele…Asta da, daca tu vii imbracat de Harod’s (apropo de prezentare), eu vin de Primark, tu-Mercedes,eu-Fiat… 🙂
#ombogatomsarac
Suna pupincuristic ?? Nu-s genul
Harrod’s, fucking Harrod’s, bine ca apostroful l-ai pus
“Se vede ca imbatranesti, esti tot mai putin permisiv… ?”
Mie mi se pare ca e invers. Altadata nu mai dadea atatea explicatii. Dispareai rapid ori ti-o luai si de la restul intr-un fel de te carai singur. 🙂
Ti se pare. Sunt foarte-foarte permisiv – pentru ca nu-mi mai pasa catusi de putin. Nu mai visez cai verzi pe pereti gen “vai, daca eu promovez cine stie ce pe pagina mea (scrisul relativ corect, de exemplu) voi ajuta sa schimb tara mea herparderp”. M-am lamurit ca oricum nu pot schimba nimic si nici nu mai e tara mea. Asa ca din partea mea…sa fie cum zice majoritatea. Pentru mine nu prea mai conteaza oricum.
Pe vremuri…? Pe vremuri ai fost in spam de la primul comentariu, cu vreo 3 camioane de puli pe spinare.
In mare, da. Nu-s un “pretios” caruia ii sta cafeaua-n gat ca nu a zis cutarescu corect ceva. Da’ parerea mea (legata de cum scriem si cum ne prezentam) e aia de mai sus. Eu nu stiu daca vin la o cafea imbracat cumva sau altcumva, cu masina sau cu autobuzul. Da’ ce stiu e ca o sa vin – in vreo 99% din cazuri – aratand decent, sa nu te dea lumea afara din baruri daca intri pe usa in acelasi timp cu mine.
Vezi tu, asta explicam eu mai sus. Daca vii imbracat de la Primark, poate mai bine nu ma duc la intalnirea aia. Nu-s snob sau ceva, da’ ce-o sa creada chelnerul ala care te vede? Ca n-ai o chiftea-n burta si-o ciunga-n buzunar (desi poate tu ai). Plus ca nu pot merge oriunde cu tine, ca .. esti imbracat de la Primark si nu te vor primi. Da’ revenind la chelner, nu vreau sa-mi scuipe mie in farfurie pentru ca te-a vazut pe tine imbracat ca un sarac si presupune ca n-ai bani sa-i lasi si lui o lira-doua. Intelegi problema? Tine de cum te-ai prezentat tu, nu de cati bani dai pe haine. Ca nici eu nu dau doua flegme pe haine – iti scriu asta in timp ce port un pulover de 6 lire lol. Da’ nu ma duc in oras aratand ca un lache. Pentru ca exista niste consecinte cand te prezinti ca un lache si eu n-am chef de ele. N-am muncit atat pentru a primi haleala cu flegme.
Sigur, te poti supara pe mine, da’ prefer sa te superi tu decat sa infulec eu mucioase, intelegi? Ca, pana la urma, a fost alegerea ta sa te prezinti intr-un anumit fel, nu a mea. Poate pe tine te-a distrat sa vii in tricoul tau de 2 lire, da’ te las sa te distrezi tu cu flegmele, nu le-nfulec si eu de dragul tau.
“Pe vremuri…? Pe vremuri ai fi fost in spam de la primul comentariu, cu vreo 3 camioane de puli pe spinare.”
Bai, nu stiu, nu comentam atunci.
Ei,hai, n-o lua ad literam cu Primark-ul… 🙂
Fery… eu si engleza/Anglia,baba si boxul.As fi putut gugali, dar iata c-ai inteles si-asa…
Omule, eu ti-am explicat problema cu prezentarea. Hai sa-ti dau un exemplu – nici n-a trebuit sa caut mai mult de-un minut.
E din seara asta, am deschis site-ul ala acum cautand asa o idiotenie sinistra, o chestie de “primele clase au fost prea grele pentru mine, asa ca m-am facut jurnalist”. Si nu a trebuit sa caut mult – direct, prima pagina.
Eh, vezi tu, aia-i prezentarea alora. Asa se prezinta ei: agramati din titluri. Nici nu are sens sa te mai uiti la articole, reclame etc, alea nici nu mai conteaza. Te-ai lamurit de la titlu ca e o chestie scrisa de-un imbecil. Asa ca nu mai citesti. Pula mea, la ce bun sa citesti ce-a scris unul d-ala? Iti dai seama cate intelege el din economie/finante/banci cand el n-a inteles nici gramatica de scoala generala, nu? Cel putin EU nu mai citesc. Aia-ti explicam si tie: daca tu te prezinti la modul ala de “ei este”, eu nici nu mai citesc ce scrii. Ma doare-n pula de parerile tale, daca ai sau n-ai dreptate, daca se bazeaza pe ceva sau nu – nu merita timpul meu.
D-aia eu nu citesc hotnews. D-aia nu ma deranjez sa te contrazic (sau sa te aprob) cu privire la partile alea legate de femei, pericole and shit prea mult. Da, ma, spune tu ce vrei, crezi tu ce vrei…whatever. Cam asa stau lucrurile. Iar eu cred ca oamenii ca mine procedeaza cam la fel. Inteleg, pe tine poate sa te doara fix in pula de parerea lor si de parerea mea. E dreptul tau. Si-atunci vorbesti singur. Ca, slobozul curvelor, cum cacat vrei sa te respect eu daca nici macar tu nu te respecti?
Pai si atunci de ce alegi sa faci analogii in limbi paralele cu tine? Ca sa te bage lumea si mai tare in seama? Ce am inteles intr-adevar e ca atata de tare te-a durut in pula de cum scrii ca nici macar ‘gugal’ nu te-a putut ajuta pentru o juma de secunda. Ffwd, fix atata de tare te doare in pula si de cei cu care conversezi, nu? Si atunci de ce te-ar baga cineva in seama? Ai fi putut gugali, dar aparent n-a meritat efortul domniei tale.
De ce ar trebui ca posibilul tau interlocutor sa fie blana la CRC32 ca sa poata reconstitui ce satana incerci tu sa zici acolo? (nu ma baga in seama, oricum nu contez in conversatia asta, romana nu e limba mea materna)
Stai sa vezi oameni cu facultate, si inca una cu pretentii, care scriu asa…
Ce zici de asta: https://www.google.com/search?q=site%3Aimed.ro+“i-ti”
Ah, ah 🙂 trolol
Pe mine ma distreaza ca singura tipa care a scris efectiv pretentii (ca autorul articolului) a fost “segmentata” in comentarii.
In Alta ordine de idei, kudos @Mel ca ai tinut-o sus
2. Am citit articolul si prima mea reactie a fost sa comentez “Sfinte Vishnu, cata rabdare ai, Liviu, sa scrii aceeasi chestie, cu alte cuvinte, a 162839372828-a oara in 9 ani!”
3. Am scrollat in jos si am vazut 400+ comms
4. 3 ore mai tarziu scriu asta :))
Pe post de raspuns o sa las asta aici
Pai, stai. Nu e aceeasi persoana, nu?
Estimez ca n-are cum sa fie aceeasi persoana. Asta cica-i rusoaica, are 26 de ani si e virgina. Cica.
Ii doresc succes, gen.
Dar it’s not alligned: e singura persoana care a scris ceva efectiv legat de ce ai zis tu, SI e singura care s-a tot batut in comms. Fie, nu suntem de acord, whatevs (eu nici nu am o facultate, am doua fara diploma lol), but she put on a good fight.
Pai, eu nici nu m-am “luptat” cu ea. Cum am zis, ii urez succes. Plm, am si vrut sa-i prezint un amic, dar am luat flood 🙂 serios
Pe mine m-a interesat strict treaba cu masterat/doctorat/frustrari. Ca nu vorbesc limba aia. Pana a fost tradusa in bani. Limba aia o vorbesc.