O poveste despre investitii, la rece…

Intr-o vreme, am lucrat intr-o societate oarecare – sa zicem ca-i cunoscuta. Fara nume. Credeti ce vreti voi.

In societatea respectiva, exista si acum un anumit director IT si cativa ciraci de-ai lui. Respectivul director IT era un imbecil si jumatate. Mai precis, nu-i in stare sa-si configureze o placa de retea pe windows, nu-i in stare sa afle ce face comanda ls pe *nix , nu-i in stare decat sa vorbeasca. Mult si prost. Sa fure meritele altora. E plin de diplome. Cum, poate va intrebati? Eh. Sunt luate de fosti subalterni, in numele lui. Stiu, e ilegal. Ei, si? Ii lipseste totusi ceva din CV. O diploma pe care sa scrie RHCE, adica RedHat Certified Engineer. Eu o am. Nu o spun pentru a ma lauda, poate veti vedea, daca aveti rabdarea de a citi pana la capat. Respectivul director IT s-a dus intr-o zi la directorul general si a cerut plata cursurilor si examenelor RHCE, pentru el si “baietii lui”. Inseamna vreo 1500 de dolari de persoana, pot sa va spun eu. Pentru mine, “nu s-a putut” face asta atunci, asa ca s-a facut doar pentru ei. Directorul general a semnat fara sa clipeasca, fara sa-l intereseze macar. Ca dovada, respectivii au fost la cursuri, de unde s-au intors cu mana goala, si-au amanat si-si amana de peste un an examenul, pentru ca sunt constienti de faptul ca l-ar pica. Banii, normal, s-au dus si nu se mai intorc. Vreo 6000 de dolari, sa zicem?

Acelasi director IT a citit intr-o zi faptul ca exista switchuri si routere gigabit. Drept urmare, m-a chemat sa-i spun parerea mea despre ele, vezi doamne, doar parerea. De fapt, nu stia si nu stie exact la ce se refera cuvantul “gigabit” . L-am lamurit ca, intr-adevar, ar merita, dar nu pentru societatea respectiva, unde pur si simplu nu sunt necesare. Probabil ca nu intelegeti exact despre ce vorbesc – nici nu conteaza, oricum. Cert e ca directorul respectiv a cerut si i s-au aprobat fonduri pentru a schimba baza retelei, precum si pentru a cumpara 5 servere noi, super puternice. S-a intors cu un pret pur si simplu incredibil, o reducere de aproape 50% , pentru care a fost felicitat si ridicat in slavi. Eu, care am adiministrat chestiile respective, va pot spune cum a obtinut incredibila reducere. Pur si simplu, au fost trecute in acte servere cu 4 procesoare, iar el a cumparat cu 2. Un furt tipic romanesc. Pe ai cui bani? Pe ai societatii. Nu, nu fac pe avocatul pro bono, e doar o constatare, veti vedea scopul ei. Per total, s-au dus cam 40,000 de dolari, daca nu ma insel, pe chestia asta. Bineinteles, cu o singura exceptie (serverul administrat de mine, bagat in productie), restul zac nefolosite si asa vor mai sta o lunga perioada. Timp in care isi pierd valoarea.

In aceeasi companie lucra o fata de vreo 20 si ceva de ani. Nu m-am imprietenit cu ea, nu pot spune ca am cunoscut-o. Pot sa va spun doar ca mi s-a parut frumoasa.

Intr-o zi, fata respectiva a aflat ca sufera de o boala groaznica. Din pacate, boala respectiva, nu putea si nu poate fi tratata in Romania, asa ca, pentru tratare si salvarea fetei, erau necesari multi bani…multi pentru Romania, ceva zeci de mii. Eu fac parte dintr-o clasa pe cale de disparitie: clasa de mijloc. Adica, imi permit in general ce vreau, iar pentru chestii mai mari, fac eforturi, dar _pot_. Banii respectivi, insa, nu i-as fi putut strange. Fata respectiva, in schimb, facea parte dintr-o clasa mai prost situata. Mai precis, castiga vreo 100 de dolari pe luna, iar parintii ei, putin mai mult. In total, sub 400 de dolari pe luna. Ei bine, oamenii si-au vandut casa, era singurul lor copil si ar fi facut orice pentru a-l salva. Din pacate, nici dupa ce si-au vandut casa, nu au avut toti banii necesari. Asa ca, neputand sa obtina un imprumut de la o banca, intrucat nu mai aveau cu ce garanta, au apelat la singura solutie care le-a venit in cap. Au venit la societatea de care va vorbeam, au vorbit cu directorul general si i-au cerut ajutorul, urmand ca atat ei, cat si fata lor, sa munceasca dupa in contul datoriei. Nu vreau sa ma gandesc cat de umilitor a fost, dar au facut-o. Pentru o societate comerciala, 10,000 nu inseamna mare lucru, nu? Iar in cazul unei donatii/sponsorizari, am vaga impresie ca apar anumite avantaje, dupa, la taxe. Ei bine, directorul in cauza nu a avut nici macar bunavointa sa se intereseze daca firma ar fi dispusa sa ii ajute. I-a refuzat el. Pur si simplu.

Parintii fetei au plecat. Nu i-am mai vazut, nu stiu ce s-a intamplat. Am vazut intr-o zi un articol in ziar, prin care se cerea ajutorul cititorilor, pentru strangerea sumei. Suma nu a fost stransa, iar eu nu stiu ce s-a intamplat mai departe. Stiu doar atat. Intr-o buna zi, fata respectiva nu a mai venit la lucru. A fost sunata acasa, sa dea o explicatie. Acasa, a raspuns altcineva, care le-a spus simplu: “a murit”. In 5 zile, a fost inlocuita si viata a mers mai departe…pentru unii. Aici se incheie povestirea.

P.S Directorul general si-a luat o noua masina, pentru deplasari. Iar directorul IT a busit-o pe-a lui, de-a facut-o tandari. A fost reparata, pe banii societatii respective.

P.S2 Intr-o zi, m-am saturat pana peste cap de societatea respectiva, mi-am luat jucariile si am plecat. Ca urmare, s-au marit salariile a doi colegi, in baza ideii “dom’le , imi pleaca oamenii , mareste-le salariile”, pe care directorul IT a prezentat-o directorului general. Cei doi, oamenii carora li s-au marit salariile, nu erau la lucru. Si iata de ce. Unul era plecat in Canada, la fratele lui. Celalalt era acasa si scria filme pe cd-uri, pe care mai departe, le vindea altora. Meritele lor sunt clare. 1) mi-am dat eu demisia 2) ei sunt acolo de la inceput, datorita faptului ca erau prieteni cu directorul IT. Cum am zis: pilele / ciracii lui. 3) Cei doi au fost la cursurile respective si nu au luat diplomele, asa ca nu si-au facut seful sa se simta (mai) prost.