Patterns

Ma dadeam pe-un forum intr-o perioada (nu asta de-acum, altul).

Fie vorba intre noi, mai mult eram acolo la trollaj. De altceva pur si simplu nu era bun. Nu mai tin minte de cine-mi bateam joc in seara aia, da’ ma trezesc de nicaieri cu un mesaj. Era o tipa. Ca…imi place ce scrii, ca herpaderp, poate bem o cafea intr-o zi.

Say no more.

Ajunge la cafea – la ceva terasa din cartier. Si incepe sa-mi povesteasca despre ma-sa. Si despre problemele ei de sanatate. Si despre nu stiu ce operatie a facut ma-sa. That kind of shit. Am zis ca poate-i doar timorata si nu stie despre ce sa discute. Am intrebat-o despre ea, a inceput sa se balbaie. Tipic. Dupa care a inceput sa ma intrebe de mine. Pe unde locuiesc. P-aici. Singur? Singur. E apartamentul tau? E. Pot sa-l vad si eu? Da. Hai. Am platit, am plecat.

Daca sunteti barbati, stiti cum e chestia asta: de la punctul la care invarti cheia-n usa, e clar ca marchezi.

N-am marcat in seara aia. Nu ca as fi ratat eu ceva. Nu era cazul. Dar, cand am ajuns acasa, a inceput sa se uite in jur minunandu-se. Wow, aragaz. Wow, masina de spalat. Wow, pot sa ma uit in masina de spalat? Pula mea, iti plac rufele murdare? Knock yourself out. Si a deschis chestia aia sa se uite in masina de spalat. Serios. Si la punctul ala, m-am hotarat ca nu marchez. Ca nici macar nu incerc. Efectiv mi-ar fi luat cel mult 30 de secunde s-o fac sa sara din scutece. Dar…la ce bun?

Tipa astepta. Astepta sa..incep. Sa…propun. Sa ceva. Dar n-am schitat nici un gest, n-am batut saua, nici macar n-am propus direct. Nimic. Zero barat. In cele din urma, m-a intrebat daca pot s-o duc acasa. I-am zis unde-i statia de tramvai.

Nu-i pentru ca as fi fost un marlan. Sau un porc. Sau pentru ca mi-ar fi fost prea greu sa duc chestiile in directia potrivita. Chiar nu. Da’ pur si simplu mi-am dat seama ca nu mai am chef. E chestia aia cu patterns: vezi un tip de comportament la o persoana; apoi descoperi ca persoana aia e intr-un anume fel; il vezi la alte 10 persoane; vezi ca si alea 10 persoane sunt tot in felul ala – un fel care-ti displace. Pai, cand dai de a 11-a persoana cu comportamentul ala, nu trebuie sa mai pierzi timpul pentru a descoperi ca-i si ea in acelasi fel. Asa si cu tipa aia. Sigur, puteam s-o bag in pat – ce cacat, astepta doar invitatia. Da’ deja vedeam la ce sa ma astept inainte de-a o dezbraca. Si nu aveam chef de asa ceva. Nu aveam chef de tot ce avea sa urmeze dupa sex. Si nu mi-a pasat ca n-o sa mai aud de ea in veci – ca doar nu te mai astepti la vreun telefon sau ceva dupa ce dai genul ala de flit.

Niste ani mai incolo, gagica lui Alex de-atunci mi-a prezentat o alta tipa. Nu mai stiu cum se numea si aia. Am iesit toti 4 la o cafea sau ceva, am uitat pe unde si cum. Cum-necum, s-a invitat tipa la mine. Cred ca tot ceva de genul ala – sa vada unde locuiesc. OK. Hai.

Vreo 3 minute mai incolo imi zice tipa ca “ar trebui sa plec acasa, nu sa stau in casa unui barbat abia cunoscut la ora asta, dar e cam frig afara si eu am venit imbracata atat de subtire…”. Pricepeti. Ea n-a priceput – nu cand i-am zis ca poate pleca, uite, ia hanoracul asta, drum bun. Cum-necum, a plecat.

Vreo doua zile mai incolo m-a sunat. Ca e singura acasa acum si ca daca vreau, pot veni sa iau de la ea hanoracul. Pricepeti. Ea din nou n-a priceput cand am rugat-o sa i-l dea gagicii lui Alex, ca-l iau eu de la tipa aia cand mai ies cu Alex pe undeva.

Nu era greu sa-i fi zis in seara aia “pai, ramai aici peste noapte”. Nu era greu sa ma fi dus eu la ea si sa fi ramas peste zi. Era foarte usor. Dar n-avea sens. Vedeam deja patternul.

Intr-un fel e foarte placuta chestia asta cu pattern recognition. Te scuteste de muuuulte dureri de cap. Te salveaza de o caruta de nervi si iti economiseste mult timp. Dupa 10 minute de conversatie stii cu cine ai de-a face si stii daca merita mutata conversatia aia intr-un loc mai apropiat de-un pat.

In alt fel, insa, e foarte neplacuta. Nu mai ai surprize. Nu mai stai intrebandu-te ce-o sa fie. Cum o sa iasa.

In situatia asta sunt eu acum cu jobul.

Nu m-a mai surprins nimic de cativa ani. Nu ma mai surprinde cand aflu ceva nou legat de companie, de joburi, de venituri, de bonusuri. Absolut deloc. E mereu fix lucrul la care ma asteptam.

Tragedia, in cazul asta, este ca nu ma astept la nimic bun. E ceva runda de promovari la noi. Stiu ca nu se pune problema. Stiu si nici macar nu ma mai deranjeaza. Ma lasa rece. Ar trebui sa-mi pese. Ar trebui sa ma simt discriminat. Ar trebui sa diverse. Dar…mi-e complet indiferent. Nu-mi pasa catusi de putin. Si nu doar de asta. Nu-mi pasa de nimic.

Compania asta se duce pe pula – incet, dar sigur. Trebuie sa fii orb sa nu vezi. Si-ar trebui sa-mi pese. Pana la urma, e si jobul meu (desi, daca imi primesc inapoi telefonul saptamana asta, incep oricum sa aplic la joburi in alte parti, deci nu-i un dezastru). Dar nu-mi mai pasa catusi de putin.

Nu-s un om esential. Nimeni nu e. A existat compania asta fara mine. Va exista (poate?) si dupa ce plec eu. Nu contez atat de mult incat sa fie vreun dezastru. Dar sunt un tip bun si mi-am castigat cu varf si indesat salariul pana acum. Destui clienti care se pregateau sa plece injurand au ramas doar pentru ca le-am rezolvat eu o problema pe care altii n-au putut s-o rezolve. Dar, de la o vreme, nu-mi mai pasa. Absolut deloc.

Manageru’ meu a venit vineri sa-mi spuna ca da, da, se uita la promovari, la pula mea. Asa, batea si el saua. In acelasi timp – gen la 3 secunde dupa – mi-a scris ca are un client maricel o problema si nu o pot rezolva. Daca m-as putea ocupa eu…

As putea sa ma ocup eu. As putea s-o rezolv. Dar nu-mi pasa daca pleaca. In fact, sper sa plece. Nu-mi place sa vorbesc cu tipul ala la telefon. Vorbeste engleza ca un paki imputit, ma chinui sa inteleg ce zice. Si nu vad de ce mi-ar pasa mie daca pleaca. Asa, pleaca. Asa, mai pierdeti 50-100k/luna. Si de ce mi-ar pasa mie? Ca doar nu mi-i da mie. Nu-s idiot sa nu pricep legatura dintre “clientul da bani companiei” si “compania imi plateste mie salariul”, dar eh, so fucking what? Da, asa, pleaca. Da, poate incepeti iar cu rundele de concedieri. Si? Nu as fi eu primul pe lista oricum – asta presupunand ca as mai fi aici macar.

Managerul imi scria tampenii acolo despre promovari si clientul si herpaderp, iar eu ma uitam la monitor si vedeam doar o tipa care se holbeaza in masina mea de spalat. Am inchis slackul fara sa-i mai raspund macar. Nu fut, mersi. Probabil azi (luni) o sa ma ia la pula pentru asta. Iar eu nici macar n-o sa-i raspund. La ce bun? Sa-i zic ca-i un dobitoc irelevant? Sa-i zic ca e al patrulea manager pentru mine si ca nu cred ca imbatraneste aici nici el? Sa-i zic ca nu-mi pasa de promovarea aia pe care mi-o flutura pe sub nas, ca de fapt nu o vreau? Sa-i zic ca eu nu am cum sa pierd 100k/luna pentru ca nu castig atat? Ca sa…ce? Sa incep si cu asta o noua serie de conflicte? La ce bun? Din secunda in care ar incepe sa-mi explic de corporatie si restu’, as incepe deja sa-l vad pe fostul manager. Sau pe ala de dinainte. Patterns.

Nu erau greu sa le fut pe tipele alea. Chiar daca n-aveam chef – cat de dificil putea fi? Ceva timp in pat, ceva timp prin dus si gata.
Nu e greu sa rezolv problemele clientului ala. Chiar daca n-am chef – cat de dificil ar putea fi? Cateva setari de magento, cateva de php-fpm, cateva de mysql si gata.

Dar nu am avut chef si nu am chef. Vad patternul si nu am chef. Ar fi fost si ar fi doar energie irosita. Si nu-i vorba ca “in timpul ala gasesc cura pentru cancer” sau ceva. Nu. Oricum irosesc energia aia. Oricum o irosesc tot intr-un mod idiot. Dar macar il aleg eu.

Nu mai am chef de “victorii” de-astea. Da, sigur, puteam sa le fut pe cele doua antipatice. Sa fie ele numerele 1102 si 1145. Da’ la ce bun? Ca sa..ce? Sa incurajez mai departe iluzia ca barbatii sunt aia pe care-i duci de nas de nici nu-si dau seama cum ajung sa faca fix ce vrei tu, dar nu ai chef sa spui? Da, sigur, as putea sa rezolv problema dobitocului de client. Dar la ce bun? Ca sa..ce? Sa incurajez mai departe iluzia ca jaful asta de companie in agonie are de fapt oameni tehnici buni, oameni carora le pasa de clienti, oameni care nu vad discrepanta dintre “clientul ala da 6 cifre pe luna, dar eu iau 4 cifre pe luna”?

Nu. Compania n-are oameni buni. N-are oameni carora sa le pese de clienti. Are cativa oameni buni, are o adunatura de lipitori, o adunatura de contopisti si o politica de “toata lumea ia acelasi bonus si trece prin aceleasi procese”. Iar eu n-am chef de trecut prin procese – nu cand vii la mine atunci cand arde. La schimb, o sa pierd o promovare. Sau cel putin asta inteleg eu din modul ala de a discuta/manipula (pe dracu’) al managerului. Ma doare-n pula. Ei se gandesc la promovari, la morcovul ala pe care-l fluturi prin fata angajatului. Eu ma gandesc la faptul ca poate saptamana asta imi vine inapoi telefonul de la reparat si aplic la toate joburile pe care le vad. De peste tot. Ma gandesc ca poate in sfarsit voi fi eu cel mai prost din camera aia cu oameni tehnici. Poate voi invata eu ceva. Poate. Poate nu. Habar n-am. Poate nici macar n-o sa-mi gasesc alt job convenabil. Poate o sa fiu blocat in compania asta dracu’ mai stie cata vreme. Nu stiu.

Ce stiu e ca-s satul de jocurile astea de autisti. Am mai vazut piesa asta. Poate nu p-asta, da’ am vazut altele ca ea. Stiu ce act se joaca si ce act urmeaza. E inutil sa particip.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

31 Responses to “Patterns”

  1. buntzi says:

    E super nașpa când depui eforturi să sprijini compania, după care vine un manager care nu înțelege nici jumătate din implicațiile tehnice despre care se discută și din trei cuvinte îți trimite munca la gunoi. Când s-a întămplat asta primele două dăți, am zis că și-au luat șpagă, nu se poate să fie ATÂT de proști. De la a treia încolo, am început să cred că sunt chiar atât de proști. Acum cred că sunt niște idioți pe șpagă…

  2. IulianS says:

    Jobul e un mijloc, nu un scop. Am ajuns sa fiu imun la toate cacaturile.

    ORE mi-au adus aminte de astia:
    https://www.youtube.com/watch?v=ESQvUCeA258

    Din ce observ, concluzionez ca te consumi aiurea pentru niste chestii care oricum nu-s ale tale. Chill.

  3. Ursu says:

    Ia-ti promovarea…
    O sa fie mai dureros cand o sa pleci,…vaaai doar ce te promovasem…poate trebuia sa dam mai mult…plus ca-i gadili prostului orgoliul, si dupa aia…pac…perversa…
    Fiece treapta, cat de mica, conteaza…si cele mai importante sunt alea pe care ei le vad imense…dar pentru tine-s 10 clickuri…
    Work smart, not hard…cum se spune…
    Aceleasi patternuri sunt prin toate companiile, si e bine asa, pentru ca le poti folosi in favoarea ta…mai rau e cu unu pe care nu stii cum sa-l iei…

  4. Webby says:

    Work smart, not hard…cum se spune

    Adica work smarter, not harder.

  5. Livache says:

    si eu is de acord cu Ursu: aka daca poti scoate 5 lire in plus pentru o luna si daca tot nu ai ceva mai bun de facut intre timp tine clientul

    patternul e ala pe care il decizi tu: cel care zice ca depui CV`uri peste tot!

  6. Orbu says:

    Ia-ti promovarea…
    O sa fie mai dureros cand o sa pleci,…vaaai doar ce te promovasem…poate trebuia sa dam mai mult

    Prostii. Am facut asta de 2 ori. Nu a contat la nimic pentru mine ca a fost dureros pentru cei de la care am plecat. In cele din urma s-au descurcat oricum si fara mine. Sigur ma mai intrebau daca/ cand ma intorc si alte d-astea.
    Dar mie nu mi-a folosit la fix nimic mai mult hei-rup. Abia a treia oara am inteles cum si unde trebuie sa ma concentrez. La viitor.

  7. mel says:

    M-ai prins exact la postul asta, ca am si eu acelasi cacat la munca. Cred ca e criza tuturor celor care pot sa face ceva pe cont propriu, dar aleg sa lucreze pentru altii.

  8. Ursu says:

    Zici ca-s prostii Orbule? Eu nu am zis ca nu o sa se descurce angajatorul…dar daca-l doare cand pleaca un om bun, poate pentru urmatorul va fi putin mai bine, se mai curata putin piata pentru oamenii buni. Si eu am plecat, si s-au descurcat si fara mine, dar nu o sa zic aici cati au angajat sa ma inlocuiasca… na, atunci a fost naspa, da s-a schimbat cate ceva pe acolo dupa…
    Altfel da ai dreptate, trebuie sa ai grija maxima doar de tine insuti…
    La Mano e altceva, este fix motivul pentru care in companiile mari si mai serioase, de la un anume nivel in sus, la fiecare 4-5 ani oamenii sunt mutati pe alte pozitii…

    Webby, mersi… am facut testoasa sa sufere…

  9. Orbu says:

    dar daca-l doare cand pleaca un om bun, poate pentru urmatorul va fi putin mai bine

    Poate, doar ca nu mi-a folosit mie.
    Stii cand mi-a folosit mie. Cand am inlocuit un om care a plecat asa “hai – pa-papapapa”, fara sa se chinuie sa mai promoveze, fara sa nimic. Stii, genul ala care statea acolo de sila si despre care credeau ca nici nu e in stare de un job mai bun. Si in timp ce ala pleca pe dublu bani, iar eu le ceream dublu fata de el, ca eram contractor, ce dracu’, iar ei ii faceau aluia contra oferte de +20, +25% vorba aia si in scarba, ca erau satui de el, ala se pisa pe ei si le spunea “muie, ba, fraierilor, am semnat pe +100%, m-am saturat de dormit la voi in birou, hai, valea d-aici.”
    Brusc ce-am cerut eu a fost o oferta foarte rezonabila. Hehe.
    Nici nu am stiut asta atunci, ca nu-l cunosteam pe tip, dar ne-am intalnit acum sa-mpartim o ciunga, si-asa am vazut si eu cum se leaga lucrurile.
    Daca vrei sa pleci, te concentrezi sa iti iei banii de-acolo unde te duci, nu mai muncesti tu sa lasi plus valoare in urma si sa setezi standarde ca o vor duce aia care vin dupa tine mai bine si vor fi mai apreciati.
    Sunt mai apreciati daca se vad ei bine in comparatie cu tine. Daca tu ai setat standardul pana la cer, managerii vor ramane mereu cu impresia ca trebuie doar sa gaseasca urmatorul lache, ca se poate.
    How about no.

  10. Adi says:

    Nu prea am prins faza cu marcatul, de pe la inceput. Pana la 30 de ani orice tip se suie pe orice tipa disponibila, e chestie de biologie. Mai incolo, capul de sus incepe sa functioneze mai bine ca cel de jos si atunci apar alegeri. Chestia cu pattern-ul ce vrea sa spuna, ca tipa era neinteresanta si disponibila? E plina lumea.
    Dupa 30 am trimis si eu acasa cate una din asta, dar destul de rar: au si ele nevoi, chiar daca nu ma interesau ca relatie pe termen lung totusi cand am putut am dat o mana de ajutor sa fac o femeie fericita pentru cateva ceasuri sau mai mult, sa doarma si ea in bratele cuiva chiar daca e doar pentru o noapte. Bine, presupunand ca nu era vreo ciudata de care nu te-ai fi apropiat cu o prajina lunga, lunga de tot.

  11. Adi says:

    Cat despre companii si promovari, o companie se impute de la management in jos si nu prea ai ce sa ii faci. La noi au dat afara conducerea in IT si au adus din afara, inca nu stiu daca o sa iasa ceva, dar la altii gen Yahoo sau Intel prostia de sus (Otelini a refuzat sa faca procesoare pentru iPhone, Merissa Meyer a ingropat Yahoo) a facut ravagii. Si la noi CIO a venit cu o idee care aproape a pus compania pe butuci, dar el s-a retras deja cu foarte multi bani, il doare in basca. Cei care lucreaza in companie sunt in cea mai mare parte manageri care nu stiu nimic despre IT si vreo 2% diversi oameni cu expertiza tehnica care tin lumina aprinsa si sunt platiti mai prost decat oricare din managerii aia. De ce nu pleaca? Pentru ca iarba nu e asa verde pe nicaieri.

  12. Ursu says:

    Orbule, nu vreau sa intru in polemici cu tine, mai ales ca spunem cam acelasi lucru, da cu vorbe diferite. Eu nu vorbeam de ridicat standarde, crede-ma ca sunt artist la simulat “hard working”, eu spuneam ca e important cand si cum pleci, astfel incat cumva sa conteze plecarea ta.
    Si cum e asta: nu mi-a folosit, da’ mi-a folosit…
    Deci ti-a folosit ca a plecat ala intr-un nor de talente, ca ai prins tu un post, si ai mai urcat o treapta in cariera…Aaaa, ca negocierea ta putea fi altfel? Se prea poate, da’ ghici ce, nu ai de unde sa stii chestiile astea de la inceput…
    Ca pana nu intri pe usa, nu ai acces la ME23N
    been there, done that…

  13. Orbu says:

    Deci ti-a folosit ca a plecat ala intr-un nor de talente, ca ai prins tu un post, si ai mai urcat o treapta in cariera…

    Spuneam contrariul. Ca mi-a folosit ca omul cand a vrut sa plece le-a dat mai mult cu sictir decat cu “eu sunt eroul zilei”.

  14. animaloo says:

    bah, e luni, dar tot nu vad care e patternul aleia cu aragazu si masina de spalat.

  15. Stropic says:

    daca imi explica cineva care e poanta la “Ca pana nu intri pe usa, nu ai acces la ME23N” cred pot sa explic eu pattern-ul cu masina de spalat.:))

    care e faza, ca poti vedea o comanda plasata pt consultanta sau ce?

  16. Orbu says:

    @Stropic: In principiu, cred ca aia a fost ideea.
    ME23N – Tranzactie cu care te poti uita in SAP la ordinele de achizitie. Gen , pe ce au cheltuit aia banii. Si cat. cred ca era mai relevant PZ16/PC_PAYRESULT – tranzactii de salarii sau ceva :P. Nu stiu exact care se folosesc ca nu-s consultant de payroll.
    Deh, inside jokes.

  17. Big A says:

    Si, dacă iese nasol, adică pleacă clientul ala pe care n-ai vrut tu sa-l rezolvi (ăsta de azi sau un altul, pe viitor, intr-o situatie similară) se poate descoperi, la o adică, faptul ca nici măcar nu ai încercat? Si, dacă da, ce riști?

  18. Mikimoto says:

    Patit similar: muncit ca boul 5 ani la un modul- practic l-am rescris din mers – si construit o echipa solida de vreo 10 oameni talentati. Lucrat zi si noapte, cu mariri la salar de 2%, bonusurile erau totusi pe la vreo 8%.
    Odata stabilizat produsul, cer niste mariri substantiale pentru echipa si ajung sa ma cert cu vaca de directoare- verisoara patronilor. Pierd 2 oameni, satui de muncit nopti pe gratis, si sterg pe jos cu directoarea.

    Rezultat: echipa facuta bucati, produsul pus on hold, si eu redistribuit aiurea, la taiat copaci. Produsul le aduce si acum, 7 ani mai tarziu, cca 7mil anual, la cheltuieli de pana in 100K pe an, desi oficial e on hold.

    Mi-am bagat pula, de 7ani frec duda, ironic e ca pe mult mai multi bani, desi tot la aceeasi companie, si mi se rupe complet. Nu ma mai cert, nu mai fac sacrificii, si le urez tumori maligne. La copiii lor.

    7×7 = 49.

    Si Milionul meu?

  19. Manowar says:

    7×7 = 49.

    Si Milionul meu?

    Nu e cazul sa fim asa de materialisti, bo$$ – ce nevoie ai tu de milioane? 🙂

  20. Consultantul1 says:

    E foarte greu pentru manageri și manageruți să accepte că depind de oameni pe care îi consideră inferiori.
    De mii de ori am avut discuția asta:
    Boul: Ăla e un căcat de executant, eu sunt valoarea, eu aduc clienții, eu aduc banii!
    Eu: Clienții vin pentru că le promiți că eu execut foarte bine ce trebuie, boule!
    Boul: Firma s-ar duce de râpă fără mine!
    Eu: Să mori tu? Ia caută-mă tu la orele de program și muncă lejeră și vedem după aia cum îți sar clienții în cap că promiți aiurea chestii.

    De vreo două ori am formatat partiția de lucru de pe computer, mi-am dat logoff, m-am ridicat de la birou și m-am cărat de acolo. Cu amenințări, cu urlete, cu intimidări, ba chiar și cu un proces (a fost amuzant cum insistau că le-am produs pagube, dar nu au putut dovedi că am șters ceva și au pierdut). După o vreme obosești și cauți locuri de muncă unde, chiar dacă managerul e tot un căcănar mizerabil, măcar face eforturi să ascundă asta și mimează că prețuiește oamenii și echipa. Și lucrezi acolo pe bani mai puțini, că e mai puțin stresant și ai de-a face cu mai puțini dobitoci.

  21. Manowar says:

    Boul: Ăla e un căcat de executant, eu sunt valoarea, eu aduc clienții, eu aduc banii!
    Eu: Clienții vin pentru că le promiți că eu execut foarte bine ce trebuie, boule!
    Boul: Firma s-ar duce de râpă fără mine!
    Eu: Să mori tu? Ia caută-mă tu la orele de program și muncă lejeră și vedem după aia cum îți sar clienții în cap că promiți aiurea chestii.

    Fix de-asta nici eu nu-i ajut. Ca nu sunt constienti de faptul ca nici un client nu plateste pentru excelurile lor in care evalueaza ei cine cat a muncit, ci pentru munca facuta de mine. Si-i doar asa, un reminder subtil ca nu ei sunt aia utili.

    Sunt cam satul de valorosi de-astia – in special de valorosii de la noi care, intamplator, castiga si mai putin ca mine. Da’ au job title gen.

  22. Consultantul1 says:

    Mi-am adus aminte de o fază de prin 2002. Mă recomandă un prieten unui tip care avea nevoie de un băiat să îi facă structura IT la o firmă pe care o deschisese. Ajung acolo, erau vreo 2-3 agarici și șeful, toți la costum. Omul făcuse bani din măcelării și auzise el de internet și voia să își facă firmă de “webdesign și calculatoare”. Trec peste mirosul de slană pe care îl degaja, că nu judecăm oamenii, și mă apuc de treabă. Fac niște măsurători prin sediu, îi scriu ce am nevoie, el zice că mă sună când vin materialele ca să mă apuc de întins cabluri and stuff.

    Mă sună, vin, mă apuc de treabă. Pe la prânz vine în inspecție într-un birou și mă întreabă dacă pot folosi mai puțin cablu UTP, că i se pare că fac risipă. Îi explic de ce e nevoie să le las mai lungi, mă rog, nu prea înțelegea, pleacă. Nu e ca și cum cumpărase 100 metri și trebuia să ajungă la centimetru, cumpărase vreo 3 role din alea mari.
    După care, pe seară, mă cheamă să discutăm și îmi spune că i se pare că serverul de mail are cam mult 1 giga de ram și că el crede că ar merge și cu mai puțin. Plus, grafica se poate face și pe 15 inch, că n-are nimic. M-am uitat la el ca să mă asigur că nu glumește, i-am scăpat un “tati, tu miroși a slană, în pula mea” și m-am cărat.

  23. Manowar says:

    La mine e si mai simplu.

    Clientul ala de care zic e unul cu un shop online. Nimic special, da’ face bani din el. Numai ca noi nu oferim suport pentru chestiile alea. Intra la “nu-i treaba noastra”. Prin urmare, colegii mei gloriosi nu stiu ce sa faca, cum sa seteze, treburi de-astea. Nu-i nimic complicat, e doar un cacat standard de magento cu un mysql si-un redis in spinare plus ceva extensii de tot cacatul. Dar ei nu stiu.

    Intamplarea face ca eu sa stiu.

    Eeeeh, si vin astia la mine cu palariuta-n mana, sa-i ajut, sa-i salvez, ca-i suparat clientu’ si pleaca daca nu rezolvam. Da’ nu e treaba noastra – deci nici a mea. Numai ca aici e cu dus si intors. E la modul ala, cand se duc jigodiile de la noi de la sales la clienti sa semneze un contract, il aburesc ca pe-ala ca daca-i nevoie, vorba aia, ne ducem noi sa-i si devirusam windowsu’! Orice tine de PC si retele!

    Evident, in realitate nu-i asa, scrie in contract ca nu-i asa, da’ cine citeste? Contractul e ca EULA, vorba aia – skip, next, finish.

    Asa ca acum s-a trezit papagalu’ cu shopu’ ca, ba, eu dau o gramada de bani, da’ voi nu stiti sa reparati asta, ca nu e treaba voastra? Pai, de ce va dau eu bani? Si normal, ameninta ca pleaca daca nu rezolvam.

    Ar putea cineva sa rezolve? Ar putea. Eu, de exemplu. Da’ de ce pula mea as face-o? Ce-mi pasa mie daca pleaca ala? Un idiot mai putin de care sa ma ocup. E perfect daca pleaca – drum bun si muie, amice. Da, e nasol pentru companie daca pierde 5-6 cifre pe luna de la ala (nu prea stiu cat da acum si nu ma intereseaza). Dar nu-i un dezastru pentru mine, ca nu mie imi da ala banii. Mie mi-e chiar indiferent.

    Sigur, mi-ar pasa daca s-ar pune problema ca “10% din banii aia ajung in buzunarul meu”. Da’ nu ajung. Nu ajung nici 1%. Probabil 0.1% – daca si-atat. Si eu oricum ii iau pana intra astia-n faliment sau pana plec, ca nu-mi taie mie salariul daca pleaca ala. Eventual mai dau afara cativa oameni, da’ nu-s eu in capul listei, ma doare-n pula. Succes

    Chestia e ca poate-poate as fi tentat s-o rezolv asa, de plictiseala, sa mai treaca vremea. Da’ aici intervine boul tehnic al clientului: un paki infect care vorbeste o engleza de balta, de trebuie sa faci eforturi sa intelegi un cuvant. Pe deasupra, e si de-ala speriat de bombe, de se panicheaza ca la puscarie daca dai un restart la nginx – omg omg omg, mi s-au pierdut datele, ca nu merge site-ul, omg omg omg, nu conteaza ca in 3 secunde e back online, omg omg omg. Efectiv iti taie orice chef ai avea sa-i rezolvi problema. Si-mi bag pula, nu-s mama ranitilor.

    Asa, (poate) pleaca clientul ala. Ei, si? E ca si cum i-ar pasa unui roman de cine-i PM. Asa, ca poate o da Dragnea afara pe taranca aia. Ei, si? Care-i problema? Nu mai avem taranci?

  24. Evdite says:

    Vorbiti serios ca nu v-ati prins de faza cu masina de spalat?!

  25. Orbu says:

    Asa, ca poate o da Dragnea afara pe taranca aia. Ei, si? Care-i problema? Nu mai avem taranci?

    Iar daca aia de la sales chiar isi merita bonusurile sa aduca alti clienti in loc, nu?
    Ca doar ei fac toata treaba.

  26. Manowar says:

    Iar daca aia de la sales chiar isi merita bonusurile sa aduca alti clienti in loc, nu?
    Ca doar ei fac toata treaba.

    Absolut.
    Fix la modu’ ala privesc si eu. Daca-s atat de valorosi, sa aduca alti prosti. No problem. Mie-mi convine.

  27. Dan says:

    Deja vad si patternul la mine. I-am cerut unui idiot de indian imputit un IP de la un PLC sa il pot accesa si eu. Nu a vrut, tot a dat-o dintr-o parte in alta, nu inteleg de ce, de fapt, inteleg. M-am dus direct cu cablul la PLC si i-am dat un scan un angryip scanner. A venit la mine ca de ce l-am scos din ruter ca el are nevoie de el (nu avea, facea altceva). I-am zis ca vreau IP-ul. Pai trebuie sa il bagi inapoi ca lui ii trebuie. Il bag, boss, dupa ce termin. IP-ul PLC-ului era in schema 10.0.0.100. Imi zice tiganul ca daca dai ping la 10.0.0.100 cum dracu vrei sa mearga daca tu ai IP din alta clasa, gen 192.168.31.101. Ca eu stiu ce sunt alea clase? Ca sa ma uit pe google. Ca de-aia nu merge, ca IP-ul e altul (intre timp nu el vroia sa se uita 20 secunde in program – dar nu stia unde, ca sa mi-l dea, si facea pe desteptul si tot imi zicea “you figure it out”) Vai. Ma apuc sa ii explic prostului de ce poti sa dai ping la google desi nu ai aceeasi clasa de IP. Ca ai un router intre care facea legatura intre network-uri. Pur si simplu nu ma asculta. Imi tot urla ca el stie, cum vreau eu sa mearga? Nu m-am putut sa ma abtin sa nu ii zic idiot. Rezultat: s-a plans la manager, mintit ca am mai si intarziat la lucru (2 zile am venit mai tarziu ca trebuia sa duc masina la service, cu stirea managerului local) si, mai ales, CA MI-A EXPLICAT DE CATEVA ORI CARE E IP-UL PLC-ULUI. Tiganul moare n-are. Managerul m-a amenintat foarte subtil cu incheierea contractului.

    Stie cineva ceva job care nu necesita lucru de echipa? Din cate vad, ce face Liviu nu presupune team play, stai si rezolvi tichete, cred ca as lucra mai bine pe asa ceva. Din pacate in US iti trebuie relatii sa ajungi pe job, altfel nu poti. E cineva din US? Ma poate ajuta cineva cu orice, cat de putin, in chestia asta?

    P.S. Tiganul a avut dreptate. Managerul local nu stia sa configureze routerul, asa ca a schimbat manual vreo 27 de ip-uri (cred ca, totusi, a folosit un soft ce venea cu mediul de dezvoltare) iar pe wifi a lasat DHCP-ul ala default. Toate IP-urile sunt alta clasa acum. Asa, ca sa poti accesa cu laptopul un PLC in acelasi network. Eu nici nu imi puteam imagina asa ceva, chair mi-a luat ceva timp sa ma prind.

  28. Dan says:

    P.S. 2: am impresia ca, totusi, managerul, fiind roman, fin cunoscator al nativilor din Romania, foarte similari cu cei din India & Pakistan, nu prea a pus botul la minciuna. Chit ca m-a amenintat subtil cu datul afara, brusc si indianul a devenit mai saritor si mai vorbaret cu mine.

  29. Iondelaraion says:

    @Dan: PLC Adica Programmable Logic Controller? Daca da, am eu pe unii ce au nevoie de automatisti si unde lucrezi mai mult singur de incepi sa iti aduci aminte ca dusmanii e si ei uameni.

  30. Dan says:

    @Iondelaraion

    Da, este. Sunt teoretic automatist din ala pe PLC-uri. Nu prea stiu mare lucru baietii de retele de calculatoare, nici nu ai nevoie, doar se intampla ca eu sa stiu cum am cursul academic cisco. Dar m-a scos din pepeni ala ca se uita la mine ca la un prost si imi urla (nu zicea) “cum vrei sa dai ping daca ai IP din alta clasa?”. Pai, avea dreptate, asta daca folosesti routerul ca pe un switch si schimbi manual IP-urile celorlaltor 30 de PLC-uri. De ce nu? Daca te rog, mai spune-mi ceva de prietenii tai, insa tind sa cred ca angajeaza cu 5-7 ani experienta, pe care eu nu ii am.

    Din nenorocire am prins un proiect foarte, foarte urat, cu oameni din proiect care au plecat la alte firme si inlocuiti de altii, project managers au gresit calculele si apoi le-au refacut cand hala era deja construita de am ajuns la tolerante de 10 mm (LOL!), nu are cum sa mearga, practic sufli pe cadrul barierei luminoase si nu mai merge, avem un site manager care raspunde la toate cu I don;t know si care vine la lucru dupa mine, iar managerul e cam stresat si il inteleg. Intr-un fel, mi-e si frica ca as putea fi dat afara la sfarsitul proiectului, doar ca sa il citez pe autorul blogului: “oamenii sunt subiectivi si tind sa-si aminteasca lucrurile subiectiv”. As fi bucuros sa scap de astia, dar parca nu chiar asa de bucuros cand nu am relatii nicaieri, poate vreo 1-2 disparate cu care trebuie sa reiau legatura. Atat de prost e proiectul incat am ajuns la starea ca nu mai vreau sa vad oameni vreodata. SAU PLC-uri si senzori. Stiu cisco si ceva linux, as putea sa scot din cufar cursurile si sa le reparcug sa mi le aduc de-aminte, parca as prefera sa lucrez din birou si sa rezolv tichete. Dar parca nici sa nu vorbesc cu tehnic-ul pulii sau cu clientul. Si parca nici nu as pleca din SUA.