20 Responses to “Povestea unei ratari asteptate – masculin”

  1. sorin says:

    Superb!
    Bravo frate! Exact asta se intampla in zilele noastre.
    Bine, probabil exceptand job-ul, ca “bani ii da mamica si taticu”

  2. Ionut says:

    E reala povestea? Adica stii pe cineva ca eu nu…

  3. gogu says:

    Muie Steaua!
    E inspirat cumva de topicul recent de pe SL?

  4. Manowar says:

    Nu.

    Cu rare exceptii de linkuri directe trimise de altii la mine (cum ar fi “uite ba ce zice Aether de tine”), nu ma inspira nimic de-acolo. Ei cu ale lor, eu cu ale mele.

    Dupa mine, potopul.

  5. Dankoss says:

    E inspirat cumva de topicul recent de pe SL?

    Nu, cred ca e inspirat de mailul fatucii de 17 ani… Nu-i asa Manoware?! Cum le stiu eu pe toate 😉

  6. landscape says:

    Ba, misto articol, ai surprins bine realitatea romaneasca, chiar foarte bine.

  7. Xandor says:

    Draga Manowar,

    Nu sint de acord deloc cu articolul tau. Uite, eu am crescut pina la 6 ani la bunica-mea, care stia doar sa ma critice non-stop. Pe urma am venit la ai mei, care mi-au pus in vedere sa ma ocup de scoala si nu mi-au oferit laude si afectiune.

    Care este rezultatul?

    Da, am bani. Multi. Am invatat. Sint inteligent. Dar am fost toata viata un complexat, am avut prima prietena la 23 de ani, dupa aia n-am fost in stare s-o schimb, am ramas cu ea. Acum sint depresiv si la 36 de ani, alerg dupa gagici.. si rar am curaj sa ma dau la ele. Toata viata mea am futut o singura femeie. Am facut ani de psihoterapie pt complexele induse de bunica-mea. Nu ma astept sa intelegi.

    Problemele mele le voi rezolva, in timp, sint sigur. Dau banii pe medicamente anti-aging foarte scumpe si arat cam de 25, desi sint cam gras (am mincat foarte mult de depresie). Fac tot posibilul ca sa ies din situatie. Poate ca pe la 40 de ani am sa reusesc sa am in sfirsit experientele pe care un baiat normal le are pina-n 20-25 de ani.

    Si toate astea, pentru ca ai mei n-au stiut sa-mi spuna:

    – BRAVO! AI FACUT BINE!
    – ESTI FRUMOS!
    – ESTI DESTEPT!
    – ESTI CAPABIL!
    – TE IUBESC!

    Cind (si mai ales DACA.. pentru ca s-ar putea sa nu ajung niciodata acolo) voi avea copil, voi avea grija ca el sa aiba o stima de sine beton, sa fie laudat suficient, mingiiat suficient, sa i se sufle in cur. Si voi avea grija si sa fie sociabil, voi urmari cu atentie latura asta a lui. Si bineinteles, sa invete si bine la scoala, si mai ales in afara scolii, pe cont propriu, pentru ca asa se fac banii, din chestii invatate din proprie initiativa, nu fiind un robot yes-man.

    X

  8. V says:

    “foarte bine manowar!”
    “zi-le!”
    “te sustinem!”
    “ai dreptate cois”
    “noo nunise intampl@!”
    “imposibil sa fie aceiasi situatie, doar toti prostii pe internet, comunistii, babalacii si taranii!”
    “respekt fra’ iti dau share pe twitter!”

  9. ddd says:

    Că dreptate ai domnule Manowar…

  10. buntzi says:

    Frumos. Din seria “prințul/prințesa lu’ mama”

  11. Manowar says:

    @Xandor: Esti dur la critica, maestre, dar e povestea UNEI ratari, nu a tuturor ratarilor.

  12. landscape says:

    Xandor, eu cred ca esti cam slab, no offence. Nici eu nu am auzit in copilarie cuvintele pe care ai fi vrut tu sa le auzi, insa m-a cam durut in pula, mi-am vazut de ale mele, si nu am niciun complex. Am calatorit, am baut, am futut (fara vicii sau excese).

  13. Cypress says:

    @Xandor: well, hai să-ți zic o chestie. Dacă pe tine bunică-ta te-a criticat constant până la 6 ani, pe mine maică-mea m-a criticat până la 25. Dar știi cum? La modul ”de ce ai pus cana acolo când ți-am zis s-o pui pe tavă”, ca a doua zi ”de ce ai pus cana pe tavă când ți-am zis s-o pui în dulap”. Așa, la modul iritant, că nicicum nu era bine. Teoretic, eu am de trei ori perioada ta de ”supliciu”, că pe mine m-a frecat zi de zi vreme de 24-25 de ani până am zis că-mi bag pula-n tot și mă mut de-acolo.
    Cu toate astea, exceptând depresiile din adolescență (alea cu ”vai, nu mă iubește deși ne-am ținut de mână de trei ori”), n-am avut alte probleme.
    Dar unde voiam să ajung e faza cu ”îi voi sufla în cur copilului meu”. Ei bine, eu gândesc fix invers: nu-i voi sufla-n cur nici de se dă cu el de parchet de trei ori pe oră. Stima de sine nu i-o insufli prin laude și nici mai social n-o să mai fie dacă îl giugiulești zilnic. Am 32 de ani, încă n-am boraci, dar mai bine-mi sug carnea de pe mână pe viu decât să-l asigur zilnic pe al meu că el e cel mai furmos, cel mai deștept, cel mai de succes. Pentru că nu va fi. Mereu se va găsi unul să fie mai deștept decât el, mai frumos, mai de succes. Și când va fi pus față în față cu ăla, al meu va deveni dezorientat. Exact ce spunea autorul articolului mai sus: ”dar CUM? Când mie mi s-a spus că sunt așa și așa, cum se poate să nu fie adevărat? Mama nu minte.”
    Dacă-l porți în puf, în puf se va aștepta să fie purtat și după ce se mută din casa ta. Nu zic să-l scuipi zilnic în gură, dar nici să-l faci să creadă că e supraom nu e OK.
    Părerea mea vis-a-vis de problemele pe care le-ai întâmpinat tu e că acestea nu vin neapărat din ăia 6 ani de traumă alături de o bunică dominantă. Nu sunt psiholog, dar consider că viața de adult șterge destule din traumele copilăriei.
    Am prieteni care au avut rude și mai nasoale decât noi doi. De-ăia crescuți cu capul spart cu regularitate de către adulți cu jumătate din IQ-ul lor. Oameni ai căror părinți le ardeau hainele, casetele, posterele, pozele cu prieteni doar pentru că nu înțelegeau muzica pe care respectivii copii o ascultau. Oameni ai căror tați se dădeau la prietenele fiilor pe când ăștia aveau 15-16 ani. Genul ăla de oameni.
    Cu toții s-au dezvoltat cât se poate de normal, unii au copii deja și știu cum îi cresc. Nimic senzațional, nu-i poartă-n puf, nu-i stârpesc în bătaie. Ce încerc să zic e să nu-ți crești copilul radical diferit de cum ai fost tu crescut. Cu alte cuvinte, dacă ai mâncat bătaie când erai copil, nu-l cocoloși zilnic pe al tău că nu rezolvi nimic.
    Cam asta încearcă și textul de mai sus să zică.

  14. magul132001 says:

    Xandor, ca n-ai avut cea mai faina copilarie, inteleg.
    Ca ai crescut cu tot felul de chestii aiurea bagate in minte, inteleg.
    Ca ai avut prima prietena la 23 de ani, ok.
    Da’ ca la 36 de ani mai dai vina pe parintii tai pentru problemele tale, asta n-o mai inteleg. De la 20, incet, incet, trebuie sa iti infigi picioarele in pamant.
    Si pana la urma de ce esti asa de complexat? Socializarea nu ti-o baga pe gat parintii. Increderea in sine ti-o faci tu de la un anumit punct, cand incepi sa te analizezi la rece si vezi plusurile si minusurile.Daca esti urat, e naspa si daca te laudau parintii si daca nu.

  15. Ionut says:

    Eu il inteleg pe Cypress perfect, d-asta nu cred ca povestea se potriveste prea multor romani si ma gandeam ca poate e viata cuiva si urmeaza numele sau ceva.

    Pe mine m-au criticat si inca ma critica la +27 de ani. La modul picatura chinezeasca. Vine maica-mea la mine in vizita si nimic nu-i place. M-a facut mai destept si mai viteaza si descurcaret? Nu cred. Eu zic ca-s in medie, tu ai zis de cateva ori ca-s sub ea.

    Romanul standard nu cred ca e asa tinut in brate de mic. Adica eu nu stiu un prieten, nu ca as avea zeci, dar sunt cativa, sau una care sa se inteleaga bine cu parintii si sa-i/sa le laude ocazional, nu zic mereu, ocazional sa zica “bravo ba”. Unde sunt romanii astia tinuti in puf pana pe la 30 de ani?

    Fac schimb de parinti, btw! :))

  16. eduardo says:

    “Ce încerc să zic e să nu-ți crești copilul radical diferit de cum ai fost tu crescut. Cu alte cuvinte, dacă ai mâncat bătaie când erai copil, nu-l cocoloși zilnic pe al tău că nu rezolvi nimic”

    @Cypress, cuvantu’ ala, “radical’ face toata treaba.
    Desi am vazut cazuri in care a fost aplicat cu succes.

    P.S. Manowar, tu esti oleaca nostalgic ceausist, asa-i ? 🙂

    Putini sunt parintii care tin pasul cu copiii lor.
    Eu am mai scris pe undeva ca imi pare rau ca fie-mea s-a nascut asa tarziu. Egoismu’ si starea materiala si-au spus cuvantul.
    Oricat de destupat la minte as fi eu, diferenta de varsta isi va spune cuvantu’ la un moment dat.

    P.S. Ma bucur ca ai inceput sa scrii mai des.
    Ma rog, si prietenii tai scriu frumos.
    Sanatate !!

  17. outlaw says:

    Ce sa zic, am avut si eu experienta criticilor nefondate si a suturilor in cur din partea familiei pana la vreo 28 de ani. Am fost si eu un complexat, am dat vina pe toti si pe toate, dar pana cand n-am pus eu mana si mintea sa rezolv ceea ce era in neregula cu mine, nu am progresat. Am plecat din tara si le-am dovedit tuturor ca nu sunt baiatul ala complexat si neajutorat care credeau ei ca sunt. Nici acum nu ma lauda ai mei, dar macar ma trateaza ca pe un barbat, nu ca pe un copil neajutorat.

  18. Patrick says:

    @ionut: pe tine te critica pe buna dreptate, ‘te dreacu de sluga la stat :))

  19. Ionut says:

    Patrick, chiar`ca! Le este rusine cu mine, iar eu sufar! 🙁

  20. d says:

    @Xandor, cum fac sa vorbesc ceva cu tine pe mail?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *