Primul meu job

Intentionam sa scriu aici despre cum am falimentat eu o afacere de cacat. Si poate-o sa scriu si despre asta (moloz, cine stie, fac vreo serie), dar mi-am dat seama ca doar aia ar fi plictisitoare, asa ca o sa scriu deocamdata despre primul meu job si poate si despre restul in timp – daca nu uit si nu mor de lene. Bineinteles ca ma astept la comentarii imbecile – dar nu ma sperie, ca oricum se va ajunge la Ponta si Hitler. Sau la motoare de centimetri cubi. E inevitabil in ultima vreme.

Inainte sa ajungeti la sfarsitul postului, va spun eu de ce am scris chestia asta. M-am uitat la un film in seara asta si mi-a amintit de unele din chestiile astea.

Stiti voi expresia aia “in campul muncii”? V-ati intrebat vreodata de ce se spune “in campul muncii”? Va zic eu: pentru ca-i plin de tarani.

Primul meu job a fost pe la 14 ani si, in mod ironic, a fost probabil si cel mai placut. A pornit de la faptul ca aveam un 286. Stiti care era tragedia cu 286? Nimic nu mergea bine pe el. Jocuri mai reusite? Nu. Linux? Nu. Hell, nimic nu. Stateam la el si ma jucam wolf3d si dune 1 de-mi ieseau ochii din cap. De ce? Pentru ca…nu puteam face mai nimic altceva cu el. Mai aveam si-un hard de 40 de MB. Instalai msdos si windows 3.1 si gata, trei sferturi din spatiu era dus. Da’ hai sa nu ma leg de asta, sa revenim la ce ziceam. Degeaba luasem eu 9 si 10 grupa mare. Degeaba intrasem la liceu. Linuxul se incapatana sa nu mearga pe 286, la fel ca UFO. M-am hotarat eu ca am nevoie de un 386. Mda, si venea cumva ziua mea. Ce vrei de ziua ta, ce vrei de ziua ta? Pai…un upgrade la un 386. Bine. Si-am primit. De la sora-mea un pulover, de la ai mei, nu mai stiu prea bine, alta mizerie inutila. 386 din pula. Si pe-ai mei daca-i luai de picioare si-i scuturai nu prea picau de pe ei nici 5000 de lei, necum 120,000, cat imi cerea baiatu’ din bloc care se ocupa cu upgrades.

Da’ se-ntampla sa am niste veri destul de bine situati (politic si financiar) si unu’ din ei dormise luni de zile pe la noi, cand era cautat de politie cu mandat si tot tacamul. Ca deh, nu daduse dreptul. Intre timp, isi rezolvase problemele si era din nou mare om politic, mare dorel cu bani. Avea omu’ ceva chestii pe litoral. Plaja cutare, terasele alea, hotelurile alea. Combinatii cu statul, nimic de zis. Inca le mai are – ba acum e si mai smecher, acum ii dau altii lui dreptul. Si nu stiu ce ocazie vorbesc ai mei cu el, intreaba ala de mine, ce mai fac, ai mei “pai, ce sa faca, ne tot face capul calendar ca vrea nu stiu ce prostie de trei-ceva, da’ n-avem noi bani de de-astea”. Si ala – omu’ care statuse la noi (pe banii alor mei, pe riscul alor mei, inghesuind tot familionu’), ce se gandeste? Pai, bai, e inalt, e dragut, nu vrea un job de vara? Ca il pot lua la mine la terasa aia chelner, ca tocmai o deschid si herpaderp.

Nimic nu stiu despre chelnereala. Da’ nimic. Adica sunt de vreo 50 de ori mai bun la asta decat orice chelner pe care l-ati intalnit. Asa c-am zis, pai, sigur. Stiam terasa. Frumoasa, pe malu’ marii, cu ceva mini-vila in care dormeau angajatii, fiecare cu camera lui, faina. Sigur, o sa servesc betivanii, da’ plm, imi iau 386. Si-mi zic ai mei, ba, uite asta zice ca daca vrei, poti sa lucrezi vara asta acolo. Cat da salariul? Pai…cam 130000 cica. Super. Merg.

Si ma trezesc ca vine un camion de-al astuia (contrabanda, alea) in Bucuresti, ma sui eu frumos in camion si hai, bice, la mare. Si-ajung acolo, rupt de somn si foame, ca cine plm avea bani sau ceva…Si cum cobor din camion, vine asta, ce faci bai, iti place pe-aici pe la mare? Pai, da. Beton. Imi zic ai tai ca vrei un job? Eu clipeam a prost, stai, boss, nu era vorba ca…Ah, ba da, era vorba, da’ uite, nu mai sunt locuri la terasa, da’ am o plaja, te bagi acolo? Da’ e de nudisti si nudiste, nu te sperie pe tine astea, eh? Pai, nu. (daca stiti multi adolescenti de 14 ani speriati de femei goale, sa ma anuntati si pe mine). Ce-i aia “ti-e foame?” sau alte alea. Herpaderp, din camion in microbuz si da-i spre plaja. Si-am ajuns si-acolo, in mijlocul nicaierului. Plaja de-aia inconjurata de tufe de-alea inalte batute de vant. Si de un gard de beton de-ala cu sarme-n el, inalt de vreo 3 metri.

Vara, cald, frumos, se facuse cam 12. Eu eram cam mort de foame. La intrare, un afis agramat care spunea ca intrarea e X lei, nu mai stiu cat. Stiu ca m-am intrebat cine da bani pentru a sta la plaja. Ca nu intelegeam conceptul, eu mergeam cu ai mei vara sau in vreo tabara, puneam ceva pe plaja si stateam pe ceva-ul ala (patura, tricou, alea). Si, cumva, in capul meu era ideea asta ca-mi va da cineva ceva de mancare. M-am inselat partial. Erau la intrare doi tipi si o tipa. Unul pe la vreo 35 de ani, o grasa de vreo 30 si un dorel cam tiganos de vreo 20. Si ala de 35 il intreaba pe varul meu – asta-i pustiul? Si spre mine: bine-ai venit, pustiule. Pai, buna ziua. “Ia uite la el, vorbeste ca un om de oras”. Ma-ntrebam eu cam de unde trebuie sa fii pentru a crede ca “buna ziua” se spune doar la oras, ca pana si-n satul bunicilor mei se urla “buna ziua!!!” pe strada la toate babele surde, inclusiv alea pe care nu le cunosteai – MAI ALES alea, de fapt. Aveam sa aflu mai tarziu ca omul era din Calafat, unde-o fi si aia.

Fain om. Asa cum se lauda seara, cand se imbata, ajunsese sef. Pe Marcel (asa il chema) il pusese M (varul meu) “sef” acolo, pentru ca “era pe bune” cu sora-sa. In traducere libera, omul se lauda ca M, om casatorit (vreo 3 casatorii, cine le mai numara) o fute SI pe sora-sa, asa ca l-a pus SEF la plaja. Si-n fiecare zi avea sa le aminteasca tuturor ca el e sef. Pe mine m-a lamurit din prima zi. In timp ce-mi cantau intestinele cantecul foamei, a scos omu’ de undeva o lopata si mi-a pus-o in fata. Cica sa sap un sant prin nisip. De colo pana colo, cam asa de adanc. Ce sa zic? L-am sapat. Nu stiu pentru ce. A doua zi era complet acoperit de nisip. Dar l-am sapat. Era vald, era cald si frumos, iar eu imi numaram aschiile intrate-n palma. E frumos sa dai la lopata-n nisip. Palmele iti transpira – hell, totul iti transpira – si aluneca pe lopata, o lopata de-aia taraneasca, nu cu maner neted. Cerusem eu manusi, dar mi se raspunsese cu un hohot de ras si “ce, ba, iti ingheata mainile?”. Mda.

Se-nserase cat am terminat de sapat santul. Pe langa foame (deja sinistra), ma luase si o durere de cap. Nimic nu-i mai frumos ca o insolatie. E durerea aia de cap care nu se opreste, bubuie si-ti da ameteli, cand oricum esti cam ametit de foame si oboseala. Si cam atunci am auzit un motor de masina. O masina tocmai parca in fata si-am auzit un fluierat de-ala cu degetele-n gura cum numai pe la tara mai auzi. Ma gandeam ca-i M sa-i zic ca-i multumesc de ospitalitate si-as aprecia o cursa gratis pana la Bucuresti, ca parca nu-i asa misto la mare. Nu era el. Venise “un baiat”. Cineva trimis de asta. Plaja asta era, cum ziceam, in mijlocul nicaierului. Nici acum nu prea exista nimic prin zona, da’ atunci. Asa ca era trimis “un baiat” sa aduca mancarea. Si l-am auzit pe Marcel latrand “PRANZUL!”. A trecut pe langa mine dorelul ala tiganos si “hai, ba, sa mancam”. Chiar asa, hai. Stiti voi mancarea aia de cartofi – mancarea saracului, nu? Ca o tocanita, doar ca are doar cartofi si rosii-n ea. Exact asa ceva venise. Doar ca…era intr-o galeata. Nu, serios, stiti voi galetile alea rosii de plastic care se vand pe la tarabe in piata? O galeata de-aia plina venise. Ala era “pranzul”. M-am apropiat de dracia aia, intrebandu-ma daca-i pe bune sau e o gluma. Avea o problema: mirosea. A acru. A stricat. De la distanta. Marcel a venit de la masina lui, la care tot mesterise toata ziua. Era plin de ulei si alte alea pe maini. Si ne-a intrebat omu’ prietenos: hai, mancati sau ce dracu’ faceti? Asa ca grasa (nu-mi amintesc numele ei, tot ceva cu M) a scos de nicaieri 4 linguri, mi-a intins una si a pus galeata pe masa. Tocmai cand ma intrebam daca are de gand sa manance chestia aia pe bune si unde tine farfuriile…tocmai atunci cei trei au inceput sa manance. Toti trei. Isi balanganeau la comun lingurile in galeata aia, luau si bagau in gura. Le mai curgea din lingura, le mai curgea din gura. Iar eu stateam prostit cu o lingura-n mana si-i priveam, intrebandu-ma ce mama dracului se intampla acolo.

M-am gandit ca poate e ceva in neregula cu mine si l-am intrebat pe “baiat” – ala era de vreo 20 de ani “salut, auzi, tie nu ti s-a parut ca miroase ciudat?”. Iar “baiatul” m-a privit asa, mirat si mi-a zis “pai, se mai intampla, mai prinde miros, trebuia s-o aduc la unu’, da’ pana la 7 m-au futut muistii astia in toate partile si mai prinde un pic de miros in masina uneori; da’ e buna, am mancat si eu, ia si tu”. N-am luat. Stateam sprijinit de un zid cu lingura aia in mana si ma intrebam ce….ce se intampla. Nu se intampla nimic deosebit. Era viata de zi cu zi. Erau doua cladiri acolo. Una mai mare, in care stateau Marcel si grasa lui. Si una mai mica in care urma sa dorm eu. Aia mai mica avea doua paturi in ea si atat. Nimic altceva. Nu, nu masa, nu cuier, nu scaun, nimic. Pe jos era nisip. Cand am intrat, tot ce mi-a trecut prin cap a fost “bineinteles”. A intrat si Dorelul, rumegand niste alune. L-am intrebat de unde le-a luat si cat costa. Si m-a privit omu’ cu dispret si mi-a marait ca el nu-i ghid turistic. Da’ daca il rog FRUMOS DE TOT, imi da si mie. I-am urat pofta buna si-am adormit.

A doua zi, cand s-a dat trezirea pe la 4 dimineata, s-au impartit sarcinile. Eu urma sa fiu baiatul de plaja. Dorelul a protestat. Ca nu-i OK. Ca de ce nu el. Iar grasa i-a explicat “baiatu’ e frumos, prinde la pizde”. Asa ca el a picat responsabil cu curatenia, eu cu restul. Baiatul de plaja avea niste indatoriri: “taia” bilete la intrare; aducea o cola cui cerea; ii dadea afara pe-aia care nu doreau sa plateasca si nu pricepeau ca plaja era luata in locatie de gestiune sau cam asa ceva; tinea totul curat. Grasa urma sa stea in fata, la “toneta” cu diverse (sucuri, inghetata, plm). Marcel urma sa se ocupe de barbati. Iar tiganosul urma sa adune gunoaiele de pe plaja. Pentru ca asa-i romanul. Vine la plaja, vede ca romanul care-a luat plaja nu a pus un cos de gunoi, asa ca arunca si lasa totul pe plaja. Chistoace, ambalaje, tot.

De la 5, trebuia sa stau la intrarea in gardul ala de beton si sa cer celor care doreau sa intre bani pentru a intra. La schimb, le dadeam un bilet rupt dintr-un chitantier de-ala. Eu luam banii, ei luau biletele si-si vedeau de plaja.

Am mentionat, cred, era plaja de nudiste, in principiu. Doar ca fusese impartita in trei sectiuni: femei, barbati, mixt. La mixt nu era nimeni niciodata. Eu le dadeam bilete femeilor in partea stanga a plajei, Marcel barbatilor in partea dreapta, iar grasa in fata, daca venea cineva prin fata. Astfel incat toata lumea trebuia sa plateasca bilet.

Era o singura problema. Eu. Eu eram mort de foame. Ati crede ca atunci cand sunteti adolescenti si aveti 14 ani si sunteti virgini si sunteti inconjurat de doamne si domnisoare dezbracate, veti vedea doar pizda si tate in toata directiile. Eu, sincer sa fiu, in prima zi, am vazut un singur lucru: un croissant. De altfel, l-am vazut atat de bine incat l-am si dobandit. Venise o familie de pocaite – mama si doua fete. Incerc sa-mi aduc aminte numele fiicei mai mari, dar nu-mi pot aminti, se pare. Croissantul ala era intr-un cos cu care venisera la plaja, impreuna cu o tona de alte rahaturi de femei. Stateam acolo la intrare pe-un scaun de-ala pliant si priveam tinta la cosul ala. Sa fi fost vreo 15-20 de femei goale, in toata splendoarea lor (mai tarziu despre asta) pe plaja, cu picioarele desfacute, intinse la soare. Eu, la 14 ani, virgin, priveam tinta un croissant. Si a venit de nicaieri o alta doamna – Maria, aveam sa aflu mai tarziu – mi-a intins banii si, cand sa-i dau un bilet, mi-a zis “nu-i nevoie, ca aici nu am unde sa-l arunc; doar n-o sa vii mai incolo sa ma gonesti de plaja, nu?”. Asa ca nu i-am dat biletul, deja rupt din chitantier. I l-am dat urmatoarei doamne care-a venit. Am pus frumos banii aia de un bilet in buzunar si m-am dus la familia de pocaite, unde am intrebat-o pe sefa clanului daca…e de vanzare croissantul. Femeia a bolovanit niste ochi la mine de am crezut ca-i constipata. Dupa care i-a facut un semn fiicei mai mari, mi-a spus ca nu-i de vanzare si m-a rugat sa ma duc inapoi la locul meu. Am plecat maraind. Era un cacat de croissant, nu-l ceream gratis. Un minut mai incolo a venit fata mai mare – de data asta, imbracata – cu croissantul la mine si mi l-a intins. N-a vrut sa ia banii, doar m-a intrebat de ce am vrut sa-l cumpar de la ele si nu mi-am cumparat eu singur unul. Tot ce-am putut sa fac a fost sa ma uit in jur, la modul ala “de unde?”. A priceput si ea, m-a intrebat daca stau aici in oras. Nu, uite, stau in cladirea aia mica de-acolo. Aha. Si de unde cumperi mancare? De la voi, daca nu va suparati. Dar tu nu ai o mama care sa-ti faca de mancare? Momentan, nu prea. A facut stanga-mprejur si-a plecat inapoi la ma-sa. Era frumusica fata.

Nu cred c-am mancat vreodata ceva atat de rapid cum am mancat croissantul ala. Era bun? Habar nu am.

Pe seara, cand s-a inchis plaja, ne-am adunat toti 4 in fata. Se facea numaratoarea. Cati bani s-au strans. A venit randul meu si am auzit “auzi fa Xuleasco (chiar nu mai stiu numele grasei), ia verifica, a dat corect la bani si la chitantier?”. Atunci am vazut si eu – chitantierul ala avea numere de ordine scrise pe el. Biletul 1, biletul 2, biletul 3…A facut grasa socoteala “da, toti banii sunt aici”. Iar Marcel, sugandu-si dintii, a mormait sec: “ma mir. astia de la oras tot timpul fura; noroc ca-i prindem la chitantier”. Da, se uitau la numerele de ordine, ai inceput la biletul 1, l-ai adus la biletul 100, ai vandut 99 de bilete, tre’ sa ai 99 * taxa. Aveai mai putin – pac, ai furat. Prin ceva noroc, eu furasem oarecum neintentionat initial. Rupsesem biletul pentru “doamna Maria”, da’ nu-l dorise – si pe buna dreptate.

Cand am terminat cu verificari, bani si bilete, am auzit motorul. Venise baiatul cu pranzul. Tot seara. Si tot la galeata. De data asta, erau niste cartofi prajiti (pai) cu niste rosii taiate deasupra. Taiate acum vreo 8 ore, dupa cum aratau. Am blestemat un pic vara, plaja si preturile componentelor de PC si m-am culcat ceva mai putin flamand. Fusese tare bun croissantul.

A doua zi, am luat-o de la capat. “Doamna Maria” a revenit – venea in fiecare zi. Aveam sa aflu in cateva zile, cand avea sa-si puna bulendrele mai aproape de scaunul meu. Avea o boala de piele, ceva tare dubios. Mancarime, lungi dungi albe pe tot corpul, peste tot, pe alocuri pielea arata a .. piele arsa, daca ati vazut. Nu stiu ce boala avea, dar de-asta venea la nudiste. De pe plaja normala o goneau romanii. Ultima oara o gonisera cu pietre si suturi in spate. Asa ca acum platea intrarea “la noi” si statea linistita acolo, citind carti de care nu auzisem, scrise de autori de care nu auzisem. Doamna Maria, cum ii ziceam eu, venea in fiecare zi. Intr-o zi am intrebat-o de unde are atatia bani. Ai mei aveau tot timpul probleme cu banii cumva. Si Maria mi-a zis sec “eh , cand te nasti cum m-am nascut eu, nu-ti fac barbatii coada la poarta, iar fara barbati, nu ai pe ce sa cheltui banii”. Nu intelegeam…Iar Maria mi-a zis sa ma duc sa-i cumpar doua Fanta. Si cand m-am intors cu ele, mi-a intins una – tie nu ti-e sete? Ba da. Si de ce nu ti-ai cumparat una de azi dimineata? Pentru ca nu am cu ce. Cum asa, nu ai tu bani de-o Fanta? Nu. Auzi, dar tu ai mancat azi? Nu. Pai, de ce? I-am explicat cum functiona treaba cu galeata de mancare. S-a inverzit la fata. A doua zi si in toate zilele care-au urmat, mi-a adus un cate-o chestie de mancare. Un covrig, o chestie de-asta. Prima data am intrebat-o cat costa, pentru ca doream sa-i dau banii (hell, mai veneau destule care nu doreau biletele). Mi-a spus ca-i placerea ei, dupa care, mai in gluma, mai in serios, mi-a spus ca e un pret mic pentru a vorbi cu un baiat asa frumos. Mda.

Marcel, pe partea lui, imi imaginez ca se delecta zilnic cu toti puletii care veneau sa si le balangane la soare. Atata paguba. Ma mai intalneam cu el in fata, unde el ii dadea grasei bani pentru berile barbatilor, in timp ce eu ii dadeam bani grasei pentru Fanta sau inghetata. Maraia ceva din gat, intre “Aahhh?” si “mmmm” dupa care pleca. Seara, tarziu, cand toata lumea pleca, se punea pe baut ceva posirca ordinara, se uita in larg si asculta muzica populara la un casetofon cu baterii. Ma-nvarteam de pe o parte pe alta intr-un pat mai scurt ca mine, asteptand sa-i treaca “Dorule, mandruto, bade” si sa pot si eu sa adorm.

O data la cateva zile, veneau pocaitele. Mama si fetele. Doamna imi aducea si ea cate-un croissant cand venea. O trimitea pe fata cea mare sa mi-l aduca si sa nu primeasca bani. Alteori ma trimitea dupa un suc sau ceva. Era la 50 de metri de ele, dar ar fi trebuit sa iasa in fata, sa se imbrace pentru asta…Fata, cum dracu’ se numea, habar nu mai am, venea uneori vag imbracata la mine, alteori goala, cum statea la plaja. Mai incerca sa discute cu mine, dar nu prea aveam subiecte. Am intrebat-o de muzica, la ea acasa nu se asculta muzica. Am intrebat-o de filme, nu se uitau nici la televizor. Am intrebat-o de scoala, mi-a spus ca-i ok, dar e mai frumos la biserica. M-a intrebat la ce biserica merg, chestii de-astea. Nu stiam ce sa discut cu ea, nu-mi trecea nimic prin cap, habar nu aveam ce discuti cu o femeie. Mai mult ea incerca sa faca conversatie. M-a intrebat daca eu cred ca e frumoasa, iar eu, tampit si virgin, i-am spus ca habar nu am, dar cred ca da. Pai cum crezi ca da? Pai, cred ca da, doar nu-ti imaginezi c-am vazut multe femei dezbracate? A ranjit si-a fugit inapoi la maica-sa. Ca s-o scurtam, cu ea s-a si intamplat prima data, intr-o zi cand am primit toti liber, ca ploua. Habar nu mai am cum se numea sau nimic de ea. Imi aduc aminte vag de tot cum arata si cam atat. Ma rog, sper ca s-a bucurat de toate cele 30 de secunde 🙂 De citit, sigur nu citeste pe-aici, ca probabil si internetul e tot opera Satanei.

Cea mai neplacuta parte a jobului ala era ca trebuia sa fac pe mini-bouncerul.

Venea in fiecare zi un mos care dorea sa treaca pe plaja. Nu sa ramana la nudiste, ci sa mearga la barbati. Dar nu dorea sa plateasca intrarea. Si-n fiecare zi venea si se certa cu mine. Ca el nu are de ce sa plateasca. Tin minte ca l-am intrebat de ce e el caz special. Si mi-a dat un raspuns tampit: mi-am platit intrarea aici de la Odessa la Vladivostok, nesimtitilor. A trebuit sa-l chem pe faimosul Marcel, care din doua flegme si un branci a rezolvat civilizat problema. Dar de pomana. Mosul venea si revenea zi de zi. Intr-o zi a chemat si politia, urland la ei ca el vrea pe plaja. Iar politia a incercat sa-i explice cum e treaba cu taxa. El – nimic. Ca el a platit de la Odessa la…Imi parea rau de el. Ma uitam la el si ma intrebam daca si bunicul meu ar proceda la fel. Dar bunicul meu statea la el la tara, nu avea treaba cu plaja. Iar eu trebuia sa-i spun mosului ca nu se poate. In fiecare zi, 20 de minute. Pana la urma, am facut altceva. I-am zis sa se duca prin alta parte, unde-i o spartura in gardul de la barbati, pe plaja barbatilor. Il mai alerga pe-acolo Marcel cand dadea de el, pana a trebuit sa-l lase-n pace. Pe plaja barbatilor, unde “Taia bilete” Marcel, erau, evident, doar barbati. Si nu stiu cum se face, da’ l-a vazut pe-asta intr-o zi Marcel pe plaja si i-a cerut biletul. Iar mosul iar a inceput s-o bage pe-aia cu Odessa. N-am fost de fata, dar cica Marcel a incercat sa-l ridice mai cu de-a sila de-acolo, mosul a tot urlat de razboi si Odessa si, din una-n alta, se pare ca a venit un barbat la Marcel si l-a intrebat daca stie despre ce vorbeste mosul cand zice de Odessa. Marcel n-a stiut. Asa ca barbatul ala – pe care eu nu l-am vazut, da’ pot spune ca Marcel asta era destul de patrat pentru un alcoolic – l-a snopit cu bataia. L-a batut de-a zacut la pat, cu grasa punandu-i comprese (se pare ca ajuta la oase rupte, pula mea) si plangand langa el. L-a batut cu o sarma rupta din gard, i-a rupt oasele antebratului, cateva coaste si i-a facut si genunchiul sita, se pare. Habar nu am de ce. Pot doar sa presupun ca o fi fost unul din barbatii ai caror tati nu s-au mai intors din excursiile gratuite in Siberia. Nu pot spune ca m-am bucurat sau ca mi-a parut rau. Tot ce mi-a trecut prin cap a fost ca poate nu-i nici o smecherie sa fie sora-ta pe bune cu cineva, ca tu sa fii sef. Ca parca nu-i nici sefia asta asa, ceva…

In lipsa lui Marcel, tintuit mai mult prin pat, tiganosul a preluat partea cu biletele la barbati. Atata paguba. Veniturile mele mai putin oficiale au crescut considerabil, pentru ca acum nu mai aveam urma de “inspectie” – Marcel mai aparea din cand in cand sa numere femeile de pe plaja. De ce, nimeni nu stie, pentru ca veneau si plecau in continuu, degeaba vedeai tu 20 cand le numarai, daca eu iti dadeam 40 de bilete la sfarsitul zilei. Grasa lui plangea si-l ingrijea, o grija mai putin pe cap. Plangea cand manca rahaturile imputite din galeata. Plangea cand imi vindea Fanta pentru vreo doamna/domnisoara de pe plaja. Plangea pana si cand se inchidea intr-o camera jegoasa numita pompos “la dusuri”. Am dormit bine. Cu mainile rupte si-un picior de olog, Marcel nu mai asculta nimic despre badea si mandra lui.

O alta problema era o tiganca cersetoare. De fapt, doua. Mama si fiica, presupun. Fiica pe la vreo 12 ani, ma-sa pe la vreo .. nu stiu, late twenties. Si tot timpul incercau sa treaca de mine. Ba ca ele nu se opresc pe plaja, doar traverseaza, doar ca vor doar pana la baie, ba ca altfel se aseaza si se pisa aici, de fata cu toata lumea, ba ca nu stiu ce. Iar “fiica” avea picioarele….intoarse. Stiti, cu genunchiul…dat in spate. Ii fusesera sucite picioarele de mica. Dar, cu picioarele alea, alerga pustoaica, nu gluma – ba chiar sarea gardul de beton (si era de doi metri cred) pentru a cersi “la noi”. Pana cand a prins-o grasa si-a batut-o. De cand zacea Marcel la pat, grasa dobandise o ura pe clienti, cliente si mai ales pe aia care nu doreau sa plateasca, ceva de speriat. Intr-o zi a tot pandit-o (imi tot facea mie scandal ca de ce le vede pe ciori acolo; i-am zis ca nu prea am ce sa le fac, ca nu pot fi in zece locuri, ca aia tot sare gardul; nu m-a crezut, a pandit-o intr-o zi si, cand a sarit cioara de pe gard pe plaja, a snopit-o cu un manunchi de nuiele; urla cioara oloaga de au plecat in graba toate doamnele si domnisoarele de pe plaja). In cele din urma, nu au mai venit. Seara, grasa i s-a laudat si lui Marcel. Si, cum taranul nu invata prea rapid, chiar a fost felicitata. Asa da.

Grasa si Marcel traiau o frumoasa idila. Aveau planuri mari. Urmau sa-si ridice si ei o casa undeva, la Valul lui Traian. Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca M (varul meu) stia ca doar plaja de femei e data-n folosinta, ca la aia de barbati si cea mixta inca se lucreaza, se amenajeaza. Toti banii luati de-acolo intrau direct in buzunarul lui Marcel. Pana atunci, chiar nu intelegeam de ce facea Marcel atata caz de mosul ala, cand nu dorea sa plateasca. Eu, privind situatia, l-as fi lasat sa intre, in cele din urma. Hai, du-te, tataie…si mai taci. Dar, asa cum o fi vazut atunci lucrurile Marcel, mosul ii fura caramizile din care urma sa-si construiasca o casa pentru el si grasa lui. Sa nu mai stea “la mana lu’ sora-sa”.

Tiganosul se simtea singur, asa ca incepuse sa vorbeasca la intamplare cu mine. Imi povestea de fratele lui. Cica avea un frate care lucra pe nu stiu ce platforma petroliera. Cica scotea ala o gramada de bani si lucra nu stiu cate luni pe an. Vorbea cu ura despre fratele lui. Ala care avea bani “de se joaca cu ei”, iar el era…aici. Adunand gunoaiele de pe plaja. Ma intreba din cand in cand de familia mea. Ai parinti? Da, am. Si cum sunt? Au bani? Nu, n-au. Crezi ca-s aici pentru ca au? Da, ba, asa e, da’ uite, ai mei au, da’ nu-mi dau partea mea. Ai tai cum sunt? Departe. Da’ frati ai? Nu. Surori? Una. Si se fute? E buna de pula? Tin minte ca i-am zis ca vad ca-i mai mare si mai puternic decat mine, da’ daca mai spune un singur cuvant despre familia mea, ii tai gatul in somn. In ziua de azi nici n-as clipi la o asa intrebare, dar eram altfel la varsta aia. Iar tiganosul se mira: pai, ce-ti pasa? N-ai zis ca nu-ti dau bani? Cred ca atunci am zis prima data “c-asa vrea pula mea”. Iar tiganosul a ras. Era mai mare si simtitor mai solid ca mine – estimez ca sapase ceva mai multe santuri ca mine. Dar s-a potolit si nu a mai zis nimic pe tema. Doar l-a mai injurat pe fratele lui din cand in cand. Apoi imi povestea cum, daca ar fi dupa el, el ar taia bilete si eu as fi la curatenie, ca nu are nici un motiv sa adune el cacatul adus la mal, ca bulangiii astia se caca in mare, ca mai corect ar fi s-o fac eu, ca eu sunt mai nou si mai tanar. Credeam ca glumeste. Nu glumea. Lumea chiar se caca in mare. Iar peste noapte, era adus la mal, frumos, de valuri. Dimineata, la 4-5, omul aduna rahat de mai mare dragul. Cu un an in urma, mi s-ar fi facut rau si-as fi vomitat. Dar acum, pe o plaja “privata”, cu dus doar pentru femei, unde se intra cu cheie, eu nu ma spalasem de vreo 2 saptamani. Doar in apa marii. De sapun si sampon nu se punea problema si-aveam toate unghiile de chitarist deja. Nu stiam prea bine unde sunt. Nu se punea problema sa am mobil. Habar nu aveam cum voi ajunge inapoi acasa macar. Sau cand.

M-am imprietenit cu un tip care venea acolo, langa plaja, nu intra la noi, isi punea un cearsaf fix pana gard si statea acolo la plaja. Ma ruga sa ma uit eu sa nu-i fure cineva de pe el, cat intra in mare. Eu stateam pe un scaun pliant, el langa gard si vorbeam de una-alta, intrerupti de doamna Maria, de cate o alta doamna care dorea o Fanta sau de catre o alta care dorea sa plateasca intrarea. Avea 18 ani si avea o masina tare draguta. O vedeam, ca o parca pe plaja. Nu stiu ce masina era, niciodata nu m-am priceput la ele, da’ la vremea aia arata fain troaca aia. Catalin se numea tipul si era din Timisoara. L-am intrebat de unde are bani (pula mea, toata lumea in jurul meu avea bani). Cica din benzina. Nu stiam atunci la ce se refera, da’ am dat din cap, ca si cum as pricepe. Am priceput ceva mai tarziu care era legatura dintre benzina, Timisoara si fosta Iugoslavie. Catalin era un baiat de viata. Se holba pe langa mine la gagici si-mi spunea pe care-ar fute-o si pe care nu. Deja stiam si eu ce-i aia. Se ingretosa vazand unele chestii se ducea in fata sa ia doua beri, sa nu vomeze. Imi intindea una si mai zicea cate-un “bleah”. Asa ca mai beam si cu el cate-o bere. Ce-i drept, pe plaja aia jumatate din cliente te tineau cu pula sculata zi-lumina. Ma rog, ma tineau pe mine, la varsta aia. Dar altele te faceau sa vomiti. Inclusiv unele de 65+ care veneau acolo si-si labartau toate alea-n vant. Deh. Nu stiu daca ati vazut vreodata faimosul munte al lui Venus pe piele incretita, semi-cheala si restu’ parului alb, iar dedesubt atarnand cale de vreo 8 cm un clitoris de-ala care arata ca o gusa de curcan. Nu chiar porn de lux, atat spun.

Catalin imi povestea de varul lui, unu’ care juca rugby. L-a si adus intr-o zi si-au mai stat pe-acolo la o bere. Alt plictisit si ala, dar un malac in toata regula. Venise cu toata echipa “in cantonament”. Care mai de care mai malac. Am auzit toate povestile posibile si imposibile cu gagici, placaje, accidentari, batai, ce-i misto in Timisoara si toate alea.

Intr-o zi, a aparut un alt mos. I-am explicat ca trebuie sa plateasca, dar nu a vrut. S-a asezat langa gard, unde statea de obicei Catalin. A inceput sa vorbeasca, dar nu intelegeam un cuvant, asa ca am ridicat din umeri. A incercat diverse limbi cu mine, pana a ajuns la germana. Pe-aia o stiam cat de cat la vremea aia. Ca el e ceh, ca..Si din una-n alta, mi-a propus o afacere. Sa mi-o suga si sa-mi dea bani pentru asta. M-a scarbit mosul ingrozitor. Nu vazusem un poponar in viata mea. Cu atat mai putin unul de varsta aia, alb in cap, caruia-i curg balele s-o suga. Simteam ca-mi vomit si dintii din gura. In starea asta m-a si gasit Catalin, cu mosul mormaind in germana (limba pe care Catalin o vorbea ceva mai bine ca mine, se pare). M-a intrebat pe mine care-i treaba, i-am zis care-i treaba. Mosul tot incerca sa ma traga de incheietura mainii, ca sa discutam, sa nu stiu ce. Dar, din una-n alta, s-a bagat Catalin in seama. Ca nici o problema, ca daca vrea, se intalneste el cu mosul “aici” diseara. Mosul, cam hr, cam mr, dar presupun ca mai bine un Catalin decat nimic. De altfel, era un tip dragut si Catalin asta, excluzand faptul ca se misca putin cam in reluare (fusese operate de apendicita relativ recent si plm, ceva cu firele, nu mai stiu). Asa ca seara, mosul a venit. Doar ca-n locul lui Catalin, l-a gasit pe varul lui si pe toata echipa de rugby. Care echipa, din una-n alta, a organizat un meci mai putin oficial cu el.

M-am intors in cosmelia aia razand. Tiganosul, curios, ma intreba ce e, ce hau hau. I-am explicat ca uite, un mos nebun, care voia sa-mi dea atat ca sa mi-o suga si uite ce cred c-o pateste. Tiganosul s-a dus disperat sa-l caute. Cica atata era salariul pe doua luni. Nu, pe bune. Doar ca, din una-n alta – nu am fost de fata – se pare ca si-a cam luat o palma sau poate mai multe de la ceva om din echipa aia. Asa ca s-a intors in cosmelie plin de draci. Ca imi bat joc de el, ca eu am impresia ca aici asa merg lucrurile, ca eu inca nu m-am lamurit cine-i seful? Si-am incercat sa-i explic boului ca nu stiu despre ce vorbeste, nu am idee ce s-a intamplat, dar omul a inceput sa ma injure. Ca-mi bag pula-n ma-ta, ca-mi bag pula-n sora-ta, ca..Era ceva mai solid ca mine si pot spune ca am infulecat niste pumni pana am apucat sa pun mana pe-o sticla de apa – de-aia de sticla, cum erau la vremea aia – si sa i-o sparg in cap. A cazut lat si-acolo a ramas. Cand s-a ridicat, s-a dus direct la Marcel. Presupun ca daca “seful” ar fi fost capabil sa se ridice din pat, m-ar fi calcat un pic in picioare. Dar nu a putut. A chemat salvarea, l-au luat pe tiganos. A doua zi a venit varul meu. Marcel il sunase. Dragul de el avea un telefon fix in camera. Doar pentru el, nu pentru fraieri.

Cand a venit varul meu, mi-a zis ca a auzit ca fac probleme. Aparent, Marcel ii spusese ca nu imi fac treaba. Ca nu ma trezesc dimineata. Ca nu fac nimic din ce-mi cere, ca numai din vina mea si-a luat-o si ca am incercat sa-l omor pe cutarescu, tiganosul. Dragul meu de var nici nu m-a intrebat daca-i adevarat, mi-a zis doar ca nu mai e loc aici, ca ma trimite inapoi la Bucuresti. Putin imi pasa. Aveam deja banii stransi din biletele netaiate, imi erau suficienti. L-am intrebat doar cand. Cica vine el mai pe seara sa ma ia. A venit. A condus pana la Bucuresti, m-a lasat in fata blocului. Astepta sa cobor si sa plece, iar eu l-am intrebat direct : pai si salariul? Ce? Pai, ce, tu pentru bani ai venit? Am zis ca vii si tu, stai la soare, te distrezi, nu platesti cazare, la mare, ca baietii, cu vreo fata si tu imi ceri bani? Pai…da. S-a cautat omul prin buzunare, a scos de nu stiu unde bani si mi-a dat. Nici vorba de suma de care imi zisesera ai mei. Nici jumatate nu era. Dar, cum ziceam, aveam deja banii.

Frumos.

Am ajuns sus, ai mei…se mirau ca am venit mai devreme. Ma rog. Mi-am facut upgrade-ul la PC.

Vorbeam cu tata si l-am intrebat, bai, dar voi ati stiut ca asta nu mai avea loc la terasa aia, de chelnereala si de-asta? Si, din colt in colt, cu amanat raspunsul de coispe ori, in cele din urma, la nervi, mi-a zis tata. Ca da, stiusera, dar ce mare diferenta si oricum, e foarte bine ca am fost si-am vazut ca banii se muncesc si se castiga, nu cresc pe garduri. Sa tin minte asta cand mai vin ca vreau nu stiu ce procesor, nu stiu ce trei nu stiu de care. Si sa zic mersi c-am rude care sa ma ajute, ca altii nu-si gasesc de munca. Cand i-am zis ca .. pai, unde-s banii aia, ca nici jumatate n-am primit, s-a si mirat. Pai, eu chiar am crezut ca voi primi atat? Ca atat ia el salariul. Dupa care mi-au facut si morala. Cica le-a zis M (Varul) ca … uite ce probleme am facut. Nimeni nu m-a intrebat vreo secunda daca-i adevarat. Doar tata m-a intrebat “ba, e adevarat ca i-ai spart lu’ ala sticla-n cap, c-ai vrut sa-l omori?”. Pai, da, e adevarat. Concluzia? Am luat-o pe cai gresite, am fost lasat prea mult de capul meu. Ce-o fi insemnat asta, habar nu am. Eu unul pana atunci fusesem doar la scoala, abia intrasem la liceu. Aveam in pula mea 14 ani si ma puteam lauda doar cu notele. De la 9-n sus, ceva olimpiade la activ. Nu facusem nici urma de problema, cu exceptia cate unui pumn dat sau luat pe la fotbal.

Dar am tinut minte. Am tinut minte ce-nseamna sa muncesti, cum se castiga banii, ca nu cresc pe garduri si ca am noroc ca m-au ajutat rudele.

In liceu, notele mele s-au dus constant in jos. Nu am mai sarit de 8, cu exceptia materiilor care-mi placeau (literatura, engleza, istorie). Ai mei nu intelegeau ce-i cu 5-6 pe linie. Si n-au inteles nici acum, cred, pentru ca atunci cand m-au intrebat, intr-un final, le-am spus sec ca a fost ok la mare, vreme frumoasa, timp placut, fete frumoase. Si cam atat. Sora-mea m-a intrebat cum de-am venit mai devreme. I-am zis c-a fost de cacat pe-acolo. Cica si eu sunt prea fitos, da’ sunt fraier, as fi putut sa stau toata vara.

Ce nu le-am spus a fost ca upgrade-ul fusese mult mai serios decat planificasem eu initial. Biletele alea netaiate se cam stransesera. Si cand nu ai unde sa cheltui banii si pe ce – ori pentru ca nu exista magazine-n zona, ori pentru ca vine doamna Maria cu un covrig – se aduna. O luna dupa upgrade-ul ala, faceam mai multe chestii ilegale decat as fi crezut ca exista. Habar nu aveam cum arata windows-ul. Nici in ziua de azi nu prea stiu sa lucrez cu el. Aveam linux. Nu-mi placea, dar stiam pe cineva care facea bani de pe internet cu asta. Cat de greu putea sa fie?

Nu le-am spus multe altele, in timp. De fapt, le-am spus din ce in ce mai putin. Nu le-am spus ca un coleg de clasa fura dolarii lui taica-su si mi-i aducea mie. Iar eu, olimpicul lui peste, mandria familiei, cunoscusem niste baieti care faceau dolari falsi. Ii vindeau in piata la Big Berceni, de unde-i cumparam eu. Le dadeam 100 ok, primeam 100 falsi si o diferenta sesizabila. Diferenta o imparteam cu colegul care-i fura tatalui lui dolarii. Punea dolarii falsi la loc si cheltuia banii pe gagici. Cu cele mai multe, fara succes. Iar cand colegul a aflat ca taica-su urmeaza sa depuna banii la banca si a intrat in panica, tot eu i-am facut rost de niste baieti care sa-i sparga casa la comanda si sa-i fure doar banii aia + ce mai vor ei, cat el “uita” sa incuie usa intr-o zi.

Nu le-am mai spus nici ca atunci cand chiuleam de la ore in a XI-a, nu plecam sa ma culc cu diverse tipe mereu, cum auzeau ei de la directoare, in timp ce isi dadea ochii peste cap si jura ca nimeni n-a avut pana la mine 600 de absente intr-un an. Hell, no. Ba eram in vama. Ba ii aranjam lui Bob unele combinatii cu niste studente care incepusera sa se prostitueze – eh, nu gratis, dar ma rog. Ba multe altele.

Sunt multe alte lucruri pe care nu le-am mai transmis. Desi poate ar fi trebuit. N-am facut-o. Cand am plecat, imi doream sa ma joc UFO si sa citesc chestii pe internet. Si poate ca era prea mult pentru nivelul familiei atunci. Habar nu am. Cand m-am intors, nu am mai dat doua flegme pe UFO. Nu mi-am mai dorit sa inving alienii. Nu mi-am mai dorit sa inving Cydonia. Le-am urat cartilor sa se duca dracului. Mi-am dorit doar sa nu mai ajung sa am nevoie de banii altora. Si mai ales sa nu mai am nevoie de ajutorul rudelor. Am tinut minte, da. Banii nu cresc pe garduri. Zi mersi ca ai familie. Pentru ca atunci cand vrei un modem si-un 386, familia e aia care-ti va cumpara puloverul.

Thank you. God Bless.

In cele din urma, intr-o zi, de la o discutie de-asta cu venit si plecat cand se nimerea, cu absente de pe vremuri, dezgropat mortii si cu multe altele, printre problemele cu banii, mi-a zis tata pe scurt ca, daca mai vreau sa stau in casa lui, fac cum zice el. Mi se pare ca ce zicea el era sa iau Romania Libera si sa-mi caut un job. Vazuse el niste chestii cu muncitori pe santier si altele de genul. Daca nu, sa plec. Si-am dat din cap, m-am imbracat, mi-am luat calculatorul-n brate (si nu-i usor, cand ai un monitor de-ala cu burta, vechi) si-am plecat. Nici el si nici mama nu au protestat in vreun fel, din ce-mi amintesc.

Presupun ca se obisnuisera deja cu gandul c-am luat-o pe drumul gresit si voi sfarsi in inchisoare sau mai rau. La ce bun sa mai incerce sa ma mai “indrepte”?

Si cam asa a fost, pe scurt, povestea cu primul meu job, acum vreo 20 de ani. Does anyone care? I sure as hell don’t. Not anymore.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

72 Responses to “Primul meu job”

  1. iondelaraion says:

    Frumos ai istorisit! Poate rudelor nu le pasa de ce ai trait in vremuri demult apuse dar mai sunt oameni care au avut parte de un tratament asemanator sau chiar mai rau! Cum ar fi sa iti iei lumea in cap si sa fugi de acasa la 10 ani?

  2. Dogemeister says:

    Aplauze!!! Am sorbit fiecare litera si silaba in special cand ai descris bataia luata de Marcel datorita ignorantei si lipsei de respect fata de veterani. EPIC.

  3. Remush says:

    “Pentru ca atunci cand vrei un modem si-un 386, familia e aia care-ti va cumpara puloverul.”

    Epic.

  4. Tudor says:

    La intrare, un afis agramat care spunea ca intrarea e X lei, nu mai stiu cat.

    Cred ca te inseala memoria, probabil de la foame. De fapt scria “Arbeit macht frei”. 🙂

  5. Luke says:

    (comentariu imbecil)

    Manoware, pe când o carte? Am ras de-am răgușit.
    Ai vocație de scriitor, dar Linuxu’ cred că se plătește mai bine. Vezi că aia cu Lord of the Pings a scos ceva sute de milioane din povești…

  6. Field Chester says:

    @ Manowar

    In timp ce citeam post-ul asta ma surprinsai facand o chestie pe care nu am mai facut-o de mult(nu ba,nu la laba ma refer). Scroll-am pagina sa vad cat mai e din post,ca nu ma mai saturam de citit.
    Super bine scris.
    Cu un iz de scarba si pesimism combinate cu sarcasm si umor negru.
    As citi d-astea intr-una.
    Stiu ca nu conteaza pt tine,dar e scris beton,fix pe gustul meu.
    Imi aduce aminte de mine in anumite situatii.

    P.S : de la prima faza cu tanti care avea doua fete,se produse un declick in mintea mea. Fusai sigur ca asta a fost prima.E posibil sa fie din cauza ca,parca, ai mai spus intr-unul(sau doua) post-uri ca s-a intamplat la mare,cu o adventista,ceva mult mai vag.

    \m/

  7. D says:

    …interesanta poveste, dar cred ca 90% din cititori se vor regasi (atat in partea cu “campul muncii” cat si in cea cu parintii)…ba daca ma gandesc bine, ai mei se socheaza acum cand le mai trantesc cate ceva din tinerete / copilarie si se uita mirati la mine de zici ca m-a crescut femeia de serviciu…si asta, referitor la subiecte usurele, pareri nu subiecte gen sexualitate, viata sexuala etc…Partea buna cu experienta asta…o sa cam tii minte cand si unde au fost primele “30 de secunde”

  8. Mihai says:

    Foarte fain, te citesc cu placere, ai talent de povestitor si ai trait destule ca sa ai ce povesti.

  9. plesneala says:

    frumos scris, ai puterea evocarii;
    citind asta mi-aduc aminte si eu de parca ar fi fost ieri, tot cam pe la varsta aia cum munceam pe la Nazarcea la piersici si prin weekend mergeam si vindeam cu sacosele.
    Numai ca pe timpul ala prin 92, 93 nu existau calculatoare sau cel putin inca nu stiam eu, cele mai tari chestii fiind ceasurile cu sapte 7 melodii sau ceva agende electronice.
    Chiar ma intreb daca pustanii din ziua de azi muncesc vacantele.

  10. andrea says:

    Da, io am muncit la mare la 18 ani sa-mi iau hainutze si furam patroanca romancaa in Italia. In schimb ea ma punea sa lucrez 16 ore lol asa ca nu stiu cine pe cine a fraierit sa fiu sincera.
    =))
    Mai stiu o tona de alte gagici si tipi care lucrau vara ( Romani )
    La alte natii e ceva mandatory gen.

  11. zora says:

    Parca am citit abia primul capitol dintr-o carte. Vin si altele? 🙂 Acu zau, desi probabil nu te intereseaza, stiu ca sunt a “n”-a care crede ca ar iesi un bestseller(nu stiu ce alt termen sa folosesc), cu toata atmosfera aia de dupa ’89 si minunata democratie de ieri si de azi etc. etc. Si s-au facut, parca, tot felul de filme jegoase, deh, realiste, sigur s-au scris si carti, dar umorul tau, de toate culorile, si in general stilul aparte, ar face o mare diferenta.
    By the way, d-na Maria cred ca avea psoriazis, o boala f naspa, dar necontagioasa, adesea transmisa genetic. Si n-are leac, exista doar tratamente care sa o mai tina cat de cat sub control.

  12. rosuarterial says:

    Plesneala – sa stii ca muncesc. Semilegal, tratati ca sclavii, de mutle ori fara sa isi ia banii. Stiu un pusti care anul asta a transportat documente in vara pentru un smecher dintr-un partid politic. La sfarsit ia dar banii promisi dar nu i-a decontat nici o cheltuiala ( bilete tren/microbuz, etc … ) a ramas cu 20% din ce trebuia sa ia.

  13. plesneala says:

    @rosuarterial
    inteleg, fiecare generatie trage in felul ei. Cata energie am avut/irosit fiecare la timpul nostru doar ca sa invatam pe pieleea nostra. Ma gandeam ca atunci era inceputul de capitalism salbatic si de cumetrie si de asta suntem asa folositi. Se pare ca nu prea s-a schimbat mare lucru sau nu vad eu. Vara asta au fost cativa studenti in intership la firma unde sunt si a fost OK pt ei atat ca program cat si ca bani. De asta credeam ca s-a termnat cu sclavagismul. Oricum starea transmisa de media este ca un procent insemnat din cei ce termina scoala sar direct in somanj si nu vor sa munceasca. Bine asta e specific si zonelor cu traditie in asistenta sociala gen Teleorman etc..

  14. Bogdan says:

    Life,never a dull moment and with as much meaning as a tralfamadorian message.

  15. Patrick says:

    Scrie ma si despre jobul la sala de net si blank-ul.

  16. Manowar says:

    Pai, initial, despre ala am vrut ca scriu, dar uite ca a iesit asta.

  17. Krampus says:

    Bravo coaie! Aproape mi-ai stors o lacrima ( glumeam ).
    Good ol’90s. Ce s-a schimbat lumea de atunci. M-am recunoscut in cateva din situatii. 286 si eu, e adevarat cu 72MB HDD asa ca incapeau si cateva gif-uri porno in monocrom.
    Muncit si eu pentru un 486, dar pe santier. La final am primit jumatate din bani dar a fost suficient pentru upgrade. Ma asteptam la mai multa smardeala. Cand eram noi in
    liceu, nu era saptamana sa nu se lase cu o intalnire mai contondenta. Luai, dadeai, era fun! Dupa toate standardele de azi am fi catalogati golani, atunci parca nu era cazul.
    Pustii de acum sunt mai soft, mai unisex. Dar in pana mea, nici nu mai vezi copii singuri pe strada. Daca sunt tinuti doar in casa, supravegheati, nici nu ai ce sa le ceri.
    Ajung sa isi lase barba, sa para si ei mai maturi.

  18. Akhenaton says:

    primul sau al doilea job, vandut de CD-uri la Universitate, langa restaurant Pescarul. soft piratat, jocuri crack-uite si porno

    enorm de multi bani facuti, nu stiu sa echivalez, dar cred c-ar fi peste 2.000 de euro, azi. faceam cinste tuturor in cartier, zi de zi, mancam numai la carciumi, si tot nu puteam sa cheltui tot

    foarte bine se vindeau prono cu poponareli, zoofilie, pedofilie si alte cacaturi d-astea. ca chestie, Pruteanu era un client fidel, mare amator de pedofilie. de trasu’ lor pe CD se ocupa tiganu-patron, nu stiu d eunde le lua. dar altminteri, era atat de prost incat il furam cu jumate din toti banii produsi

    penetrarea internetului in Bucuresti a futut totul. cred ca aveam 100k deoparte, pana acum. pe de alta parte, mana sparta…

    baga-mi-as! 🙁

  19. andrea says:

    Akhenaton, parca te-am mai intrebat acum 2 veri, dar tu nu trebuia sa ajungi milionar in 2012?

  20. Akhenaton says:

    ba da

    nu in 2013, ci in 2014, nu chiar milionar, dar foarte bine, si s-a futut totul iar ocazia nu se va mai intoarce niciodata. sunt condamnat sa duc o viata mediocra, aia e lucrezi ani de zile la o chestie si se fute intr-o singura zi

    ca mi-ai adus aminte, niciodata n-am urat mai mult pe cineva ca pe martalogul de Iohannis in seara de 16 noiembrie. cum mortii ma-sii de-a castigat impotriva tuturor sortilor? adica, eu stiu cum, da’ de ce pula mea nu peste patru ani? sau niciodata? asa, ca sa-mi rapeasca mie toate visurile.

    55% dintre romanii cu drept de vot au complotat impotriva mea!

  21. 0rbu says:

    Bah , ce rude de cacat ai! Asa-s toti , sau doar aia mai speciali? Atat vreau sa spun.

  22. andrea says:

    Poate vreti sa va povestesc de buna-mea, sa vedeti acolo rude care nici sa te caci nu te lasa, nu ca-s de cacat.

  23. Manowar says:

    Bah , ce rude de cacat ai! Asa-s toti , sau doar aia mai speciali? Atat vreau sa spun.

    Nu rudele-s problema – desi, vorba aia, eu nu le-am putut alege (spre deosebire de tine, inteleg?)

    Poporul/tara.

  24. Akhenaton says:

    =)))) haha, am recitit commnent-urile…nimeni, dar absolut nimeni, n-avea nimic de castigat concret din punerea stampilei pe Iohannis. au votat “din convingere” si “ca sa nu iasa Ponta” si “ca vin comunistii”

    si totusi, asa dezinteresati cum erau oamenii, aproape 10 procente in plus pentru Iohannis.

    bravo baieti! a invins dreapta

    nu de alta, da’ cu stanga fumezi tigara de dupa

  25. AA says:

    +1 pentru o carte, nuvele din tinerețe…

    Alături de tradiționalul:
    Muie Steaua!

  26. animal00 says:

    dupa ce mi-a luat tata primul pc (deja bagabonteala pentium 166 mmx, 16mega de ram si 2gb de hdd) un unchi i-a zis ca ce fraier e, de banii aia incepea subsolul la casa. i-am zis anu trecut, ca sigur subsolul de la casa avea grija de el in bucuresti cand a avut probleme.

    faze cu “vandut pe bani multi” in anii 90 am mai auzit de la niste oameni. Ba cduri cu muzica, ma matze de oaie din afganistan (true story), ba carti vechi. Sume la genu 100$ pe zi. Dar, le-a placut tuturor viata si acum mai au fix salariu de corporatisti, unii, pula, alti..

  27. 0rbu says:

    spre deosebire de tine, inteleg?

    Bah , nu stiu. Nici eu nu i-am ales. Si din ce-mi dau seama toata familia mea extinsa era/ si e, probabil mai saraca decat a ta, ca nu stiu pe nimeni care sa ia dreptu’ din combinatii, doar ca n-am ce imputa nimanui.

    Adica , nah, ca unii sunt mai zgarciti , ca nimeni nu-i perfect, ca oamenii au iesit cu sechele din comunism – inclusiv familia , ca nu iesi mereu “even” cu toata lumea , chestii de inteles, da’ ce spui tu acolo eu n-am in palmares.
    Stiu ca se spune in popor ca mai bine te intelegi cu “strainii” decat cu “ai tai”, dar nu am experienta asta.

    Cand a fost sa ma ajute vreo ruda cu orice, m-au luat de mana, m-au prezentat cu “asta e nepotu-meu”…sau dupa caz . La fel merge invers. Pe principiul familia mai intai , mai degraba decat “frate-frate , da’ branza…”

    Era o vorba pe care mi-o tot spuneau ai mei: Conteaza al cui e cainele. La tine vad ca nu prea.Vezi diferenta?

  28. Manowar says:

    Eu bag toate astea la capitolul “tranzitie spre economia de piata”. Cand romanii au fost romani si-au devenit si mai romani.

    Perioada aia cand cunoscutii si rudele se gandeau doar cum sa traga foloase de pe urma ta si mai degraba te alegeai cu ceva de mancare de la straini. Romanii, ca popor, nu au fost pregatiti (si inca nu sunt pregatiti) pentru schimbarea asta. Cu atat mai putin intr-o tara proaspat iesita din comunism.

    Nu au iesit la suprafata solidaritatea, intelegerea si cooperarea. Nu a iesit la suprafata dorinta de a ne fi tuturor mai bine. Au iesit la suprafata foamea, frustrarile din comunism, egoismul, marlania, prostia si incultura. Si inca au ramas la suprafata. Daca nu ma crezi, porneste televizorul in Romania dupa 9 seara si lamureste-te.

    Putinii care-au vrut sa schimbe lucrurile in bine pentru toti si-au luat-o-n gura, ca “ei n-au mancat salam cu soia”. Iar mentalitatea inca exista – vezi bine, abia a fost treaba aia cu votul cu “da’ de ce sa voteze diaspora, ca ei nu traiesc aici cu noi”.

    Ah, ca si eu am/am avut rude ceva mai speciale? Da, nimic de zis. Taranii tot tarani.

    Conteaza al cui e cainele. La tine vad ca nu prea.Vezi diferenta?

    Pentru mine nu mai conteaza nimic din toate astea. Am si zis, spre final, da’ poate ti-a scapat.
    Atat au putut si-atat au gandit. Si ai mei si rudele si cine mai vrei tu. Ce sa zic. Crezi ca Romania a ajuns cum e pentru ca romanii gandesc si se comporta acceptabil?

  29. UTP says:

    Chiar ma intrebam..
    Ceea ce doar banuiam vag, acum stiu 🙂

  30. creca says:

    oricum, scrierea se vrea savanta..doar este despre FRUSTRARE, cel mai evident sentiment postrevolutionar..sansele ca acest tip de sentiment sa se transforme in arta..n-au existat niciodata.

  31. Deria says:

    Continuarea?

  32. Alifie says:

    Inteleg ca le-o placut tuturor, io inclus aici. Nu cred ca ar fi rau ca fiecare sa puna mana si sa scrie ce-si aminteste, daca nu pentru altii, macare pentru ei

  33. Manowar says:

    Mi-e lene, Deria.
    @creca coaie, cu cat se plateste meseria de critic lol

  34. Robert says:

    “dupa ce mi-a luat tata primul pc (deja bagabonteala pentium 166 mmx, 16mega de ram si 2gb de hdd) un unchi i-a zis ca ce fraier e, de banii aia incepea subsolul la casa. i-am zis anu trecut, ca sigur subsolul de la casa avea grija de el in bucuresti cand a avut probleme.”

    Eu tot timpul o intreb pe mama daca inca mai crede ca ma joc “impuscaturi” toata ziua atunci cand ii trimit bani.

  35. Manowar says:

    Tata inca ma mai intreaba cand ne mai vedem daca-i totu’ in regula la icafe-ul ala unde lucrez eu.

  36. ex-terminatu' says:

    Asteptam continuarea(cu sala de net) cand ai chef sa o scrii.
    Oricum ai ceva experienta de viata raportat la regular people.

  37. Deria says:

    Hm, atunci tre’ sa vorbesc cu J.

  38. ametistul says:

    Muie Steaua!
    si sa-ti mearga treaba la icafe in continuare. 🙂

  39. mel says:

    Foarte misto. Mi-a placut. Astept continuarea 🙂
    Mi-am amintit de primul meu job – 12 cu 24 la un ABC, unde dormeam pe doua scaune din plastic. Un fel de scoala a vietii in care Marcel era o roscata grasa cu opt clase. Faceam inventarul in fiecarea duminica seara (nu conta ca aveai tura sau nu). Ne-au zis din prima saptamana ca suntem pe minus la inventar (o minciuna ca sa nu cumva sa luam o guma de mestecat, pe care oricum nu o luam), asa ca de saptamana urmatoare le-am numarat pe toate in plus – si au iesit pe plus pana am plecat. Din evenimentele epice: politistii se mituiau cu 500 de mii si betiva de la OPC cu bere.
    Am renuntat dupa nici doua luni ca aveam examen la faculta.
    Se intelege ca nu mi-au platit salariul la plecare. Le-am urat faliment. L-au primit dupa cateva luni. Eu mi-am luat examenul si am primit bursa.
    Ai mei au fost ok, asta a fost partea buna, si mi-au zis de la inceput ca nu-i de mine, dar m-au lasat sa trec putin prin scoala vietii si din alta perspectiva.

  40. Robert says:

    Ne-ai dat puloveru dar nu ne-ai dat fermoaru, scrie si faza cu icafeul 🙂

    Lol @Creca.

  41. Manowar says:

    @Robert: cand mi-o fi mai putin lene.

    Cat despre retardu’ ala, imi place ca vorbeste de frustrare. A venit ca un imbecil pe-aici. Herpaderp. Mi-o zice el mie. Pentru ca, iti dai seama, daca scriu eu chestiile astea fara sa ma oblige cineva – mai si mentionez c-au fost acum 20 de ani si ma doare fix in pula – daca le scriu cand stiu ca le citesc oameni pe care-i vad maine la lucru (sau acasa), ce-a zis el?

    O SA-MI ARATE EL MIE. O SA MI-O ZICA. CA SIGUR ASTA INSEAMNA CA-MI PASA.

    Pula mea, l-as cumpara pe 5 lire sa-i dau foc de fun, da’ ar fi o risipa de bani. Mai rapid l-am aruncat in spam.

  42. Deria says:

    Primul meu job (cu contract de munca) tot la rude a fost.

  43. Robert says:

    Mie mi-a placut ca s-a cacat tot pe el sa traduca “Du-te ba in pula mea ca eu e mai baiat”.

    Cat iti ia sa scrii un post de genu? Il scrii pe foaie si dupa pe pc sau ?

  44. Manowar says:

    Habar nu am. 15-20 de minute. Pe asta a trebuit sa il editez dupa, pe masura ce mi am mai amintit cateva chestii. Nu scriu pebfoaie. Nici nu cred ca am asa ceva. Plus…sa lasam copacii in pace. Parerea mea.

  45. bubalus says:

    fain….”marcel” si “tiganosul” inca lucreaza vara la mare… poate nu chiar ei, dar cateva mii identici…..

    primul meu job, in afara e muncile agricole de pe vremea lui ceasca, a fost mult mai calm si distractiv, intr-un micut hotel din eforie unde toata vara stateau cei de la vancanta mare.

  46. kj0r says:

    @Akhenaton ai pus la pariuri pe Ponta?

  47. deathy says:

    Adevarul e ca in cazul tau, universul in general cam comploteaza sa te aduca la frustrare (a se vedea “could i get a latte please”)

  48. Tudor says:

    @kj0r: Asta m-am gandit si eu, dar Ponta avea cota destul de mica. Deci iti trebuia bani ca sa faci bani.

  49. Ae-Eu says:

    Full Retard, dar o fost dragut.
    M-ar interesa cum ai pornit pe cont propriu, unde te-ai angajat, cum te-ai angajat, desigur alte astea nu la fel de interesante pentru astia ca faraonul.

    Cat despre familie? Stateam acasa ca o bacterie, plateam cat doreau ei, dar era oftica ca “te salbaticesti!” daca nu faci ceva, iti trebuie loc de munca, asa ca mi-au gasit de munca, pe santier, constructii, recunosc ca am simtit ca visez, eram acolo pentru alt job si cumva m-am pomenit pe santier, mi-am analizat variantele si VALEA. Mi-am luat pachetul si m-am tirat in alt oras, sunt satul de joburi de la rude si familie.

  50. Manowar says:

    Full Retard, dar o fost dragut.
    M-ar interesa cum ai pornit pe cont propriu

    Nu ma intereseaza ce te intereseaza, da’ pentru ca-s in buna dispozitie, iti zic eu: nu m-am angajat cand “am pornit pe cont propriu”.

  51. Akhenaton says:

    =)))))))))))))

    sa-mi bag pula-n mama, ca era sa cad cu scaunul. nu sesizasem oligofrenia Aetherului “unde te-ai angajat cand te-ai apucat de antreprenoriat”

    =))))))))0
    si-acuma rad

  52. Ae-Eu says:

    Si te gandesti faroane ca te-am cunoscut pe cand aveam rate la kruk, vorbeam cu Dumneavoastra un sclavete de angajat care incasa ratele, acum dau de tine, tu tot cu femeia ta urata, tot cu visele tale.

  53. ala says:

    Aia cu “tu esti de vina orice ti s-ar fi intamplat” cred ca se aplica la 99% din cei care am crescut in anii 90. cam asta se intampla cand parintii au cutitul la os in privinta zilei de maine

  54. Ae-Eu says:

    Fiecare cu traumele lui, generatia mea avea un singur scop: Ai terminat liceul? La munca! – Nu conta unde, nu conta ce salariu, conta ca familia sa te vada cu un scop in viata.

    In perioada asta am care ma roaga sa ii ajut si pe ei cu cateva sute de lire sa ajunga in Anglia, le explic traseul meu: Mers cu nasul pana la Bucuresti(ca pula natiei lui WizzAir) si de acolo iau avionul la un pret mult mai mic. Ce descopar? Ca majoritatea stramba din nas, ca daca apare o verificare, ca natia lor, se duc ca gastele la munca sezoniera, nu isi asuma nici macar un risc sa mearga fara bilet pe tren.

    In rest? Legat de “cred ca se aplica la 99% din cei care au crescut in ani 90” – Toti am crescut in saracie, pe majoritatea ne mai prostea vreo cunostinta cu “invata” – Si am invatat, am tras tare de prin generala, am note bune la liceu, la facultate invatam noaptea in sesiune, drac stie cate am mai tras cu facultate, a venit licenta si Gata. Concluzia? Nu am invatat ceva la scoala, nu am 1 leu in buzunar pe ceva invatat la scoala.

    Ce ziceau astia prin Level/Chip/si ce reviste mai cumparam? Pe viitor toata lumea o sa lucreze pe calculatoare, introduceti Informatica in scoala. Rezumatul? In 2015 calculatorul este folosit doar la laba, majoritatea lucreaza pe langa el.

  55. Akhenaton says:

    prenandezul se trage cu ambele nari deodata. nu se recomanda a se trage alternativ pe fiecare nara

  56. Ae-Eu says:

    Pe saracia asta mai bine tragi retete compensate, 15 lei sticla de prenadez.
    Parca prenadez suna mai barbatesc, ce atata sare de baie, fii barbat.

  57. Primul comentariu de pe acest blog a fost cand eram la inceputurile de blogar. Eram cam idiot, veneam sa-ti dau tie sfaturi, sa postezi articole mai mici, sa-ti zic ca se scot bani din blog, alea-alea. Apoi am ajuns sa-ti citesc tot blogul. Plus-minus cateva articole cu parola. Si eu scriu de ceva timp episoade din copilarie. Nu reusite ca ale tale, dar destul de lungi. Si nici eu nu tin reclame pe blog, ca n-o fac pentru bani.

    Asteptam sa mai postezi “episoade” din copilaria ta. Cand te plictisesti la job, cand te plictisesti acasa, oricand.

  58. Ae-Eu says:

    Lospa, bre, mai da in pula mea de blog, lasa-te de meserie, pune mana si violeaza vreo baba, fura icoane din biserica, fa si tu ceva util.
    Te-am vazut pe o alta adresa, care tot asa bagai mesaje “coaie ce zeama frumoasa aia in ele!” si etc…
    Ce vreau sa zic? 1 – http://lospa.ro/generatia-retardata/ – Si generatia mea tot sperma pe coliva o fost.
    2 – http://lospa.ro/scriu-articole/ ? Pe bune? Futemarsamafuta eurosifrancul
    3 – http://lospa.ro/despre/ – Deci Nu, la dracu ca nu.

    Se castiga 10/25 eurocenti pe click, poate mai mult, pe click, suna dragut, ce nu suna dragut? Ca majoritatea au AdBlock, click pe reclame o sa dea doar aia care te considera simpatic, care vor sa te sustina, atat, astia desigur de preferat sa nu fie de la tine din oras ca iti sufla google in lumanare si gata adsense.

    Probabil ai cumparat domeniu, probabil ai cumparat host, deci deja esti la cheltuiala cu blogul si pe facebook stai de editat poze si pula mea, pierdere de timp.
    Iti faci adresa cand esti tatic, cand vine banul, alte cuvinte cocalare care exprima cum este sa cashflow dala, sa te gandesti ca pula mea: anul asta ma duc la munte, ma duc la mare, cateva zile ma duc in anglia sa iau ceva comisioane pe vreun sclav roman trimis la munca.

    Si nu stiu in ce oras sarac din oltenia sau moldova, dar nici acolo, chiar si aia au mandrie, crezi ca “bloger” este o mandrie.

    Ma bucur ca ai scris aici… chiar nu vroiam sa te trec nici macar pe vreo adresa gratuita de a mea, iti faceam publicitate.

  59. shaquille says:

    @Mano daca tot te-ai apucat de scris despre primul job… eu cred ca ar iesi o poveste interesanta si despre primele intalniri cu ia care te amenintau ca te bat pe internet … si despre cum erau perioade cand nu aveam 2 lei in buzunar si imparteam o pizza /2 la obor ..

    ba una peste alta vremurile alea erau bestiale …azi aveam bani .. .maine pula …

    i really miss that

  60. andrea says:

    Ce tot aveti cu cartile, lol. Probabil 0.5% ati da vreo 20 de euro pe o carte, mai bine v-ati bucura ca puteti citi blogul pe grati$.

  61. 0rbu says:

    @Ae-Eu. Poate asta e primu’ lui “job”. Iarta-l. Si tu erai mai prost la 17 ani.

  62. starchaser says:

    Ar fi interesant de povestit cum a fost cu adventista.

    Am avut si eu o prietena adventista. Avea o blana in chiloti, cand ii bagam mana acolo parca il cautam de pureci pe Cozonac, maidanezu’ din dosu’ blocului. Da’ pe vremea aia n-aveam greturi.

    Singura partea nasoala cu ea era ca nu facea nimic sambata. Dar absolut nimic. Nici macar sa stea pe spate cu cracii desfacuti.

  63. @Ae-Eu, ok, s-o luam ca tine, ca tu esti mai destept, mai trecut prin viata, ce stiu eu…tot un anonim ramai. Stiu ca unii anonimi prind coaie in fata unui calculator, asta e. Zi-mi “alta” adresa unde am zis asta. Ah, wait…nu e.

    Eu mi-am adus aminte ceva si am zis. Mi se rupe ca tu crezi altceva. Mi se rupe de smecherasii anonimi.
    1. Generatia ta n-a fost retardata. Cel putin nu la fel. Asta doar daca n-ai si tu 17-18 ani.
    In legatura cu 2 si 3, nu stiu, cred ca le-ai trecut ca sa fie mai multe cuvinte in comentariu.
    Faza cu reclamele si cu cei 5 centi ai tai sunt idioate. N-am zis ca-mi pun eu reclama, n-a zis nimeni asta. Aduci argumente futute gen “haha, ai dat bani pe domeniu si host si editezi poze pe facebook”. Bun, e ok. Sunt banii mei. Si e si timpul meu. Fac ce vreau cu ele.
    ESTI DOBITOC in tot comentariul. Dar, revenind, cine a zis ca “blogar” e o mandrie? Eu stiu ca n-am zis asa ceva NICIODATA. Si nici probleme cu memoria n-am.

    Sa-ti mai zic ceva. Eu nu sunt disperat dupa cititori. Nu fac spume daca azi am cu 10 cititori mai putini. Eu imi scriu parerile si cine vrea le citeste. Cine nu vrea, nu vrea, asta e. Sincer mi se rupe la 7 metri-n spate de idioti ca tine. Nu-ti place, nu intra. Si nu cred ca ti-am cerut eu vreo parere despre blog. Da’ hai sa comentam doar de dragul de a ne afla in treaba.

  64. Dan Vernescu says:

    Salut. Pot sa postez si eu un scurt anunt de oferta de lucru pe site la tine?

  65. Luke says:

    Bag de seama ca sunt comentarii din ce ce in mai retard pe aici, asa ca bag si eu unul.

    Citat din lospa. ro/generatia-retardata/ :
    Parerea lui Ciprian Lospa:
    “Chestia e că imbecilii ăștia mici și semigay consideră că e la modă să meargă îmbrăcați cu colanți/pantaloni mulați de-a binelea și ghetuțe din alea ce purtau fetele acum 10 ani. Și dacă le zici că e de prost și că sunt retardați, refuză.”

    Mai jos acelasi Lospa constata:
    “Lospa spune: Acum m-am uitat la pozele mele puse pe blog si am vazut ca sunt imbracat in colanti.”

    Ajutati-ma sa ma opresc din ras!!!

  66. @Luke, sunt si prosti ca tine care nu inteleg ironiile. Asta e, mergem mai departe.

  67. Nicușor Cușcă says:

    Ba parca suntem(ti) nebuni cu totii ma. In loc sa vorbim lucruri marunte ca oamenii marunti nu mai bine vorbim lucruri mari? Gen… nu stiu, picnicuri d’astea generale pe la parlament, intr-o zi cu cer albastru, lume voioasa si ceva vidanje sa ne asiguram ca doar cerul ramane albastru, nu si strada in fata noastra. Zic nu instig.
    Atata energie irosita frate, pe noi. Si ba, ba ati vazut vreodata o cusca de animal, din gradina zoologica? Murdara si pute. Cu jeg pe jos si uda. Si rece. Ba au ajuns strazile si trotuarele noastre, sunt eu singurul pe care inca il mai fute grija de asta??

    In fine, ma ia un sentiment de tristete si claustrofobie frate aici in tara. Ce ma intristeaza mai tare, am acceptat o oferta misto in UK, incep in toamna. Ma deprima pentru ca eu ma vedeam pana in 30 cu o o casuta undeva la tara, intre munti, izolata bine termic, utilitati minime, solare, regenerabile, basini de copil naiv si prost..
    Bun venit in viata.

    Ma Liv, stai departe de Brighton? Esti 99% vinovat pentru c’am zis da, chiar daca nu-ti dai seama. Sau nu-ti pasa. Dar multumesc.

    Aaaa – si in cusca aia, animalul e trist. Ofticat. Vezi in ochii lui, isi baga pula si incearca sa moara’n somn.

  68. Manowar says:

    Brighton e misto si e departe. E si plin de lgbt.

    In rest, stai linistit, casuta aia ti-o puteai lua pana acum, da’ dupa ce aterizezi in brighton (preferabil in primavara, nu-n toamna), e improbabil s-o mai vrei.

    plm…tre’ sa-mi beau cafeaua inainte de a mai scrie ceva, m-am ingrozit la ce-am scris mai devreme…

  69. Deria says:

    Zi-mi ca ti-a trecut lenea si-o sa scrii si continuarea…

  70. Ae-Eu says:

    “Ciprian Lospa says:
    @Ae-Eu, ok, s-o luam ca tine, ca tu esti mai destept”
    In viata nu conteaza la ceva cat de destept esti, ba din contra, iti zic ca in viata reala o sa trebuiasca sa o dai cu “Da ce am facut sefule?”.
    Ce conteaza? Banul, ai ban: Te respecta lumea, ai parte de pasarica, dar cel mai important: TE RESPECTA LUMEA, te Domneste ca branza aia imputita de o vad prin filme.

    Si tin sa te contrazic: Generatia mea a fost praf, ba da praf, l-au dat jos pe Ceausescu(eu eram departe de capitala si cam mic sa ma implic cu ceva), in rest? Au mers dupa cum le-a cantat familia: Ai terminat Liceul? Venea 1 An de armata si gata te reintorceai acasa, nu mai plecai din oras, probabil taticul iti gasea un job de rahat pe unde lucra el.

    In viata nu conteaza cat esti de destept, conteaza doar banul, atat. Acum sa zici Mc CA TI-AM raspuns, am salvat mesajul in Offline si ti-am raspuns ca nema timp, ca nema net, ca ma masturbai si eu in vaginul mandrei, fiind sambata dimineata.