Prin Viena

…daca tot e iarna, Craciun, Revelion, alte alea, ce sa facem? Pai, o ardem aiurea prin Viena, aparent. Nu c-am avea vreo treaba prin Viena, da’ stiti cum e, nu poti tine nevasta acasa, ca tuseste #sestie

Mdaaaaaaaa, ce sa zic – a fost o alegere buna, overall.

Pe foarte scurt (ca pe lung mai pun niste poze si aia e)

1. Da, se fumeaza inauntru in unele cafenele. In unele, nu in toate.

2. Cafeaua si limonada sunt bune rau. Pe cinstea mea c-a fost prima data cand am luat cafea din vreo coispe locuri, nu am cerut nimic special si a venit fix cum imi place mie.

…nu numai asta, da’ am pupat si-un waffle ca la mama lui, cum il stiam de prin Belgia gen.

Am incercat si alte prajituri; bune rau, chit c-am mers la intamplare.

…si, daca snitelu’ ala cu care se mandresc ei nu m-a impresionat cine stie ce (nu era rau, da’ nu era nimic special) … ba, macar iti dau sa duci si-acasa.

Zona de cumparaturi and shit arata fain. Nu-i pietonala, din pacate, da’ merge de minune.

Vreau sa va asigur ca si-n Viena exista verii vostri. Sunt acolo, la post – si nu orice veri, ci elita.

De circulat, am circulat pe jos (pai ori ne plimbam ori ce pula mea facem), da’ daca va doboara lenea, puteti lua un logan de-al lor, evident.

Sa bag si ceva poze de prin oras:

(chiar nu stiu cum am facut poza asta invers, da’ mi-e lene s-o intorc, da, bine)

Vorbind de chestia asta, stiti voi chestiile alea cu Franz Joseph, de la poarta la pod si la palat si la pula mea? Ba, faceti un exercitiu. Ganditi-va la romanii aia celebri care se duceau la Viena cu jalba-n bat la imparat. Haaaai, coaie, da-ne si noua drepturi, da-ne si noua…ceva. Si ajungeau cumva pe-acolo fara sa fie casapiti de niste husari cu inima buna. Si vedeau ei chestiile alea. Poarta aia cu incercarile lui Heracle/Hercule. Palatu’. Podu’. Catedrala. Alea-alea.

Cam ce credeti voi ca le trecea prin cap cand vedeau cum e p-acolo si cand se intorceau inapoi in mocirla aia unde doreau ei drepturi? Depresie? Anxietate? Ganduri legate de sinucidere? Toate la un loc? Pentru ca, in situatia aia, eu m-as fi gandit “imi bag pula-n jalba astora, eu unul raman aici, ca n-am tampit sa ma intorc in mocirla aia odioasa care n-o sa arate asa nici peste 200 de ani”. Serios.

Una peste alta, e haios. Plimbari, ceva futut cu ragete (da, stiu, cocalareste, da’ bai baiatule, parca-i altceva cand nu se pune problema ca-l trezesti pe junior, stiti ce zic?), haleala si bautura de doamne-ajuta. Chiar de doamne-ajuta. UK ramane inca alegerea cea mai buna (overall) din UE. Sa subliniem overall. Aduni frumos drepturi, obligatii, taxe, salarii, conditii de viata, verdeata, locuinte etc si cam castiga detasat – cel putin pana la recesiune. Din pacate.

Merita mentionat faptul ca Viena e un oras dominat de cofetarii, farmacii, magazine de decorat cosmelia (sa-mi bag pula de n-am vazut 100 de magazine de tampenii de pus prin casa, de la vase de lut la chestii de tinut sampania, masa nu stiu cum, tava nu stiu cum, harneli nu stiu cum; SI TOATE SUNT PLINE). Ah, si am vazut doi negri. Intr-o poza. Era o reclama la missio.at. Nu, serios. In rest, nici urma de picior de nigger prin oras – cel putin nu pe unde ne plimbam noi. Bine, nu-s numai cofetarii and shit. Gen am ajuns si pe-o strada unde erau DOUA magazine Rolex, ca unul nu ar fi fost suficient. Gen Rolex, Valentino, Moncler, Jimmy Choo, Rolex lol.

Mi-am testat pe astia si germana – cam ruginita, cam cu pauze de “cum se zice la…”, dar (inca?) functionala. Se pare ca ma pot intelege si cu austriecii – pana acum a trebuit sa-l rog pe unul singur (chelner grabit, pula mea) sa vorbeasca un pic mai rar, ca-n rest n-au fost probleme. Vorbind de germana, a fost cam amuzant sa gasim un cinema unde erau filmele-n engleza (adica unde nu erau dublate-n germana). Pentru ca se pare ca ala-i obiceiul p-aici. Retardat obicei, da, dar ala e. In cele din urma am gasit Artis – si-am vazut Aquaman, desigur (nimic special, efecte misto).

Cat despre Viena, merita vazuta? Da, absolut. Merge o mini-vacanta de o saptamana. Poate chiar doua. Mai mult cred ca nu, ca e foarte posibil sa-ncepi sa urli de plictiseala dupa ce termini cu plimbarile, monumentele si restu’. Overall, senzatia e de … oras in care te bucuri de viata, de oras in care te bucuri ca esti viu. Si-i si foarte ieftin. E misto s-o arzi la plimbare pe bulevardu’ cutare, sa nu vezi trafic jegos, sa nu auzi claxoane, sa nu te deranjeze nimic, sa vezi politia patruland (inclusiv noaptea, da) si sa te invarti de la castel la castel cu pauze de cafenea/restaurant. Despre cluburi and shit nu stiu ce sa va spun, ca n-am fost in vreunul – nu mai e genul meu de distractie, ca ma-ncurca talonul de pensie.

Chestia asta mi-a amintit ca merita sa mai si muncesti din cand in cand. Era grozav sa ma fi nascut miliardar sau pula mea, da’ in lipsa de asa ceva, ma multumesc sa apreciez ce am si faptul ca jobul meu nespalat la pula imi permite sa mai plimb sotia prin locuri mai de doamne-ajuta din cand in cand, sa mai vada si ea una-alta.

Ah, da, era sa uit: muie, draga Euronet. Ce javre infecte. Cica daca vreau 200 de euro de la bancomatu’ lor (ce plm nu accepta astia plata cu cardul peste tot, muie), rata de schimb e de asa natura incat ma costa 201 lire. Haha, sa moara ma-ta? Drept urmare am refuzat conversia lor mirobolanta. Si, dupa doua avertismente ca RISC daca nu accept conversia lor, ca nu e garantata rata ulterioara etc etc, am dat tot cu MARS. Asa c-au fost fortati sa foloseasca rata de schimb a bancii mele, lololol. Asa ca au fost 179 de lire. Pai, hai sictir. Haaaai sictir.

Anyway, acum vreo muuuulti ani ma gandeam eu ca intr-o zi o sa am un job remote si platit bine si pula mea. Si, la vremea aia – necasatorit, fara copii, fara pulamea-uri de-astea, ma gandeam ca o sa-mi petrec juma’ de an intr-o tara, juma’ de an in alta…si tot asa. E chestia aia cu frigul din Romania, cu iarna jegoasa si vara mizerabila. Ma gandeam eu c-o s-o ard gen 6 luni in Franta, 6 luni in Germania, 6 luni in Spania etc. Vremurile s-au schimbat, jobu’ meu remote nu mi-a putut rezolva mare lucru pe tema asta – ca plm, nu merge sa muti copiii de colo-colo la 6 luni, necum nevasta (ca nici nu se mai plateste IT-ul ca pe vremuri) – dar ce vreau sa spun e ca, OK, daca ar fi mers chestiile de genul asta, n-as fi stat 6 luni in Viena. Da’ vreo 3 – vara, adica – da. Cred ca da. Daca va tin buzunarele (si lipsa de obligatii), incercati, ca pare sa merite.

In rest, n-am nimic de declarat. Trebuie sa mai car sotia prin vreo cateva tari sa poata spune ca a vazut Europa.

Asa ca impreuna cu corul de copii din Viena, va urez traditionalul L-a multzean. Sunteti cu un an mai aproape de moarte.