Problema cu angajatii din Romania

Citesc si rad. Cica Angajatorii nu gasesc forta de munca in Romania. Noooo shit.

Si bineinteles ca toti idiotii vor behai sus si tare ca problemele sunt ca romanii sunt lenesi, ca romanii lucreaza prost, ca-s necalificati, ca dracu’ mai stie. Bine, bravo. Dar hei, am si eu cateva intrebari:

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca-n Romania iti trebuie pile pentru a obtine un job? Da, vorbesc din experienta.

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca esti tinut sclav pentru ca firmele nu-ti spun salariul inainte de interviu, asa ca la un moment dat te umpli de sictir si nici nu mai ai chef sa cauti altceva? (asa s-a intamplat cu mine, am tot ajuns la interviuri unde aia imi ofereau mai putin ca la jobul pe care-l aveam deja; era chiar amuzant cand incepeau convorbirea telefonica cu “FELICITARI!”)

Sa aiba vreo legatura cu postul asta? (da, stiu, v-ati plictisit sa vedeti linkuri catre postul ala si eu m-am plictisit sa le pun, da’ nu-i vina mea ca insista presa cu coprofagia dand vina pe orice in afara de cauzele reale)

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca e oarecum “traditional” sa-ti bage pe gat overtime – de-a dreptul pe fata sau mai deghizat – da’ sunt alergici la plata overtimeului ala?

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca muncesti in gol, fix de pomana?

Sa aiba vreo legatura cu salariile absolut mizerabile si cu faptul ca rahaturile de companii din Romania se fac ca nu pricep ca-s in competitie directa cu EU si nu pot castiga pentru ca Romania e cea mai saraca tara din EU, cu cele mai mici salarii?

Sa aiba vreo legatura cu faptul cu faptul ca aliniaza romanii de minune toate preturile la “standarde europene”, da’ salariile nu?

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca e tot “traditie” sa obtii un job si pe urma sa nu mai vezi cu anii vreo marire de salariu?

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca n-am vazut in viata mea de corporatist o corporatie unde HR-ul si managerii sa aiba vreun plan de dezvoltare si promovare pentru angajati?

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca nu vezi in vecii vecilor un bonus ca lumea, da’ ti se baga sub nas faptul ca “dom’le, pai, am organizat team building, v-am dus la munte doua seri in weekend…”?

Sa aiba vreo legatura cu faptul ca regula este “eu sunt patron, port la mana un ceas care costa cat salariul tau pe 10 ani, da’ daca-mi ceri o marire de salariu de 50 de euro iti zic ca n-avem bani, avem probleme sau poate te si dau afara?”. Regula, nu exceptia. Am lucrat in una din cele mai profitabile companii romanesti (la vremea aia). Tovarasu’ director invartea zecile de milioane. Gagicile care produceau milioanele alea de euro lucrand in picioare 8 ore pe zi cu juma’ de ora de pauza? 8 milioane de lei salariu. Sa moara Franta de mint.

Incheierea articolului de pe digi e epica:

Pentru a contracara deficitul de talente, cei mai mulţi angajatori (52%) oferă beneficii şi avantaje suplimentare candidaţilor, 51% investesc în dezvoltarea personalului existent, iar 48% oferă pachete salariale mai mari.

…si…daca nu-s indiscret, ia ziceti voi cum e cu dezvoltarea personalului existent. Ia spuneti-ne voi cum e cu beneficiile si avantajele suplimentare. Hai ca eu unul mereu voi aprecia glumele astea.

Si doar asa, de fun, sa re-furam de la Orbu astea doua imagini, pentru ca de ce nu?

BTW, in caz ca se intreaba cineva la ce se refera Dragnea cu taximetristii si IT-istii romani din Londra, treaba sta cam asa: aia care-o ard pe Uber si conduc la ore dubioase scot linistiti vreo 3000-4000 de lire pe luna (dupa noroc si zona), asa, ce le ramane lor dupa toate alea.

Da, logic ar fi sa creasca salariile (la modu’ sa le tripleze cel putin), numai ca nu vor face asta. De ce?

Pai pentru ca dupa parerea lor, vor putea importa animale din alte parti. Gen Asia si Africa. De-aia care-s dispusi sa lucreze pe laturi. Nu stiu exact din ce tari, da’ nu conteaza – ceva africani, ceva asiatici. Oameni de-aia suficient de disperati incat sa considere ca-i o idee buna sa fie sclavi 8 ani (mi-a zis o fosta iubita ca atata dureaza sa ia cetatenia romana un strain, pe langa tot felul de conditii idioate, gen imnul, istorie si alte tampenii irelevante), ca pe urma sa poata pleca in EU, daca o mai exista pana atunci si daca o mai avea Romania vreun drept in EU pana atunci.

Asta-i planul lor. Garantez. Da’ planu’ lor are doua mici flaws. Nu neaparat mari, da’ fatale.

– de-acolo poti aduce doar forta de munca necalificata. Pentru ca aia calificata poate pleca oriunde, trollolol

– nici macar la forta de munca necalificata (de care nu prea e nevoie) n-o sa mearga. Pentru ca, surpriza, da’ limba romana nu e cea mai populara de pe planeta. Si nici cea mai usoara.

Asa ca succes, boss. Pentru mine e amuzant sa urmaresc agonia astora. Nu, serios, e amuzant foc cand vad cate-o stire de-asta – ca e un exemplu clasic de vagin cu colti. Adica, solutia e simpla chiar daca nu maresti salariile: sa iasa din EU, ca sa nu mai piarda forta de munca (btw, acum stiti si de Tariceanu zicea ca Brexitu’ o sa fie ceva bun, lololol, decrepitu’ isi imagineaza ca romanii din UK vor reveni in Romania). Dar sunt trei mici problema cu chestia asta.

Prima e ca nu se intampla peste noapte asa ceva si pana la implementare, cand afla ca “pe urma nu mai pot pleca”, efectiv pleaca TOTI din cloaca aia.

A doua e ca hei, poate-ar pleca ei razand, dar ce sa vezi, aia inseamna ca se taie cea mai importanta parte din GDP-ul Romaniei – ala real – banii trimisi de “capsunari”.

A treia e ca hei, poate le-ar veni lor ideea asta, da’ atunci o sa li se para ca treaba aia cu ordonanta 13-14 a fost un mic ceai dansant.

Asa ca din UK, ca IT-ist, taximetrist etc am un singur lucru de spus desteptilor astora care se plang:

“Patroane, te duc undeva? De exemplu, in pizda ma-tii?”

Auzi, cica beneficii si pachete salariale mai mari.

Mars, ma, muriti in bezna!

P.S Razvane, aveai tu pe vremuri un post despre cum ai lucrat tu gen aproape o zi la unii – aia cu “fumezi in pauza de masa!”. Mai ai ma postu’ ala pe undeva, sa-i pun link?

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

28 Responses to “Problema cu angajatii din Romania”

  1. IulianS says:

    Pai… nu te-au dat afara pe tine dupa fazele alea. Ce concluzie sa trag pentru UK?

    Putem extinde, evident, fara mare dificultate mai pentru mai toate tarile civilizate. Chiar acum maxim 1 zi am vazut un titlul ca nu stiu ce tara nordica are deficit de forta de munca. Supriza, tarile alea unde se duc toti pentru benefițe. Apoi ajungem iar la millenials ca astia sunt acum generatia muncitoare.

    https://www.youtube.com/watch?v=hER0Qp6QJNU

  2. adele says:

    Am observat si eu tehnica asta de ascuns salariul cat se poate in interviuri. Gen, discutati pe mail sau whatever, te duci la primul interviu (ca de obicei sunt 2-3 din astea pana te angajeaza propriu-zis, ca mai intai discuti cu HR-ul, apoi cu seful de departament, apoi cu managerul si etc) si descoperi ca despre salariu si beneficii abia in ultimul interviu. Adica dupa ce iti futi 3-4 libere, timp si efort ca sa ajungi sa discuti despre ceva absolut firesc si care ar trebui sa aiba transparenta totala. Si sa mor de nu urasc tot ce inseamna HR – cum ai zis tu intr-un post, joburi de pizde inutile. De doua ori mi s-a intamplat sa nimeresc niste idioate complet atehnice (la nivel entry-level de IT, sa ne intelegem), care nu intelegeau efectiv ce intrebau si ce raspundeam eu. Se vedea pe fata lor ca-s niste incompetente cu o lista de intrebari prestabilita, dar cu fite si atitudine de fac mii de euro pe luna. Cu intrebari gen “unde va vedeti in 5 ani” si alte rahaturi din astea, sa para ca ele chiar analizeaza ce zici si nu-s doar niste ratate care pierd timpul companiei si al oamenilor. Unde lucrez acum, departamentul de HR e cel mai tampit si useless; de fiecare data cand merg sa-mi fac o cafea, sunt si ele acolo, cu hihi haha, sau la tigara. Le dai un mail cu o problema si iti raspund in doua zile, daca ai noroc. De parca nu sunt destule probleme in corporatiile romanesti, dar ceva mai oribil decat HR-ul, nu stiu.

  3. Orbu says:

    …si…daca nu-s indiscret, ia ziceti voi cum e cu dezvoltarea personalului existent.

    Hai că-ți spun eu cum e cu dezvoltarea personalului existent.
    Unii mai sanatosi la minte baga bani in chestii care chiar iti sunt utile sa-ti faci treaba. Certificari si pula mea. Care sunt scumpe, ca, uite, ma pregatesc eu sa-mi dau una pe banii mei si e pe la vreo 500 de EUR. Nu mă plâng, dar dacă ești angajat și ai salariu de 1000-1500 de EUR ( mai la începutul carierei te ajută mai tare o certificare de aia decât mai pe urma), te cam ustură.
    Eh, și angajații își iau certificările ălea și pe urmă se tirează la ăia care oferă și pachete salariale mai mari, că doar angajatorul și hașerista proasta pot crede că angajatul își ia certificarile ălea să mânânce un teanc de hârtii la cină.

    Ceilalți angajatori, cei mai mulți bifează doar investiția în dezvoltarea personalului și fac, coaie, cursuri de ”softskills”. Adică, chiar așa, le plătesc bani unor lepre care nu-s în stare să aibă un job serios ( dacă e vreunul pe aici care are meserii d-ăstea și e de altă părere cum că munca lui aduce realizări incomensurabile să-mi sugă pula) așa că se fac speakeri motivaționali, traineri de dracu știe ce ( adică știu ce, răbdare vă rog), – le plătesc ălora niște ore cu care aglomerează programul angajaților, vor nu vor.

    Am vreo două diplome d-ăstea de nu pot nici să mă șterg la cur cu ele că nu-s moi, luate la jobul pe care l-am avut până-n 2012. La un curs d-ăsta am fost trimis ad-hoc, că de obicei le evitam cu talent, dar m-a scăpat gura să zic în public, cu directoarea de departament de față, că hai să-l batem pe unul sau măcar să-l amenințăm un pic cu cuțitul, după ce amenințase ăla un coleg că-i zgârie mașina. Bine, eu chiar glumeam, ăla era un pulifrici, nu merita două palme. Dar a doua zi eram la cursul de ”managementul conflictelor”, lol. Care a fost bifat frumos in raportul de evaluare și dezvoltare personala ca și curs de softskills. Și-a fost bun, c-am învățat să nu mai discut c-aș capsa pe cineva cu manageri de față. Ăștia nu știu de glumă, au doar chestii de bifat.

    Dar au trecut niște ani până s-a organizat un curs pe o temă de care chiar aveam nevoie. În fine.
    Una peste alta cred ca prima problemă e banii. Că n-au buget, sau nu vor, pula mea, detalii, ideea e că nu dau. Și nu e vorba că nu dau mii de euro la d-ăștia ca mine sau ceva. Că un senior, cumva găsești tu cumva, să-ți faci o echipă în jurul lui. Nu moare nimeni de plătit un salariu decent unui singur om. Dar problema e ca pentru ăia mai tineri și mai ne-experimentați în care ar trebui să investești și să-i crești, dacă bani de profesioniști n-ai, se oferă tot bani de semințe, gen mai puțin decât câștigi într-o țară spălată dacă aranjezi cutii în depozit. Pai, prost să fii să nu te duci la aranjat cutii în depozit, măcar până te combini la altceva.

  4. alta_ana says:

    Iti zic un pic din experienta mea din hr, care nu contrazice ce zici tu, dar poate ofera o perspectiva diferita:
    – oricat le spun eu (cu grafice, istoric de plecari si chestii, nu asa, la o tigara) ca un angajat bun din ro nu compara oferta actuala doar cu alte oferte din ro, ci si cu oferte din EU/NZ, ei insista cu studiile salariale pe tara, eventual comparand o industrie cu piata generala – si apoi plang cand vin cu cererile de recrutare ca iar le-a plecat un om in Noua Zeelanda, ca ce sa faci, tinerii si punctajul, hai sa luam pe cineva nou in aceleasi conditii;
    – exista si companii cu planuri de dezvoltare pentru angajati (care includ si cursuri platite externe, si training intern cu un expert din zona lui, si coaching in teren la vanzari/ingineri whatever etc.); cel mai greu aici e sa covingi managerii sa se implice in dezvoltarea angajatilor lor, pentru ca ori sunt experti tehnici care NU VOR sa fie people managers, dar au fost promovati pentru ca altfel nu se mai justificau cresterile salarile pe care le meritau (similar cu ce povesteai tu anterior), sau pentru ca nu vor sa aiba in planul de succesiune un om prea bine pregatit, fiind astfel mult mai usor sa fie zburati.
    – sunt angajati care nu inteleg ca bonusul e o chestie pentru care muncesti si pe care il primesti daca ai rezultate concrete, nu e un al 13lea salariu garantat sau ceva; pe de alta parte, eu am plecat din ultima companie in care am lucrat pentru ca nu au vrut sa bage plan de bonusare in departamente unde puteau motiva productivitatea direct (din nou, planuri, estimari, studii de caz – nu, ei sa fie platiti la fel indiferent cati bani aduc/economisesc) – si astia plangeau cand le plecau 10 oameni pe luna.

    In toate situatiile astea, o sa dau vina pe upper management, care inchide ochii la unele cifre, sa-si faca ei bonusul pe termen scurt, sa mai prinda un quarter.

  5. animaloo says:

    ca o chestie: ceoul de la ai mei vine cu metroul la munca. Nu are secretara. Isi face singur cafeaua. Putin socant.
    Dar are aceeasi boala de a le da muie astora de la vanzari. La noi la programatori e okish (salarii cam la media pietei)

  6. Licaon_Kter says:

    Pile nu, dar recomandari si interviuri, cu anunt pe *jobs oricum. In rest, DA, da, da-uri, si e pacat ca ma gandesc ce echipa ar fi acum la mine cu toti oamenii buni care s-au carat ca erau satui de overtime, nervi (cand permiti clientilor sa te calce in picioare) si promisiuni incalcate. 🙁

    Legat de Japonia si emigratia, e interesanta situatia: https://www.youtube.com/watch?v=Z3BYCK-3jPc

  7. 0040 says:

    Cred ca tot aici mai mergea bagat:
    – romanii nu mai fac copii ( oare de ce?)
    – romanii nu-si mai intemeiaza o familie ( oare de ce?)

    Hmmm si nici in UK nu e peste tot specificat, sunt destule anunturi cu:
    “£ competitive + excellent bonus and package”
    ” £ negotiable depending on skills and experience”

    Eu am avut mai acum ceva timp un interviu la alt serele de pe aici, nu targeam sperante dar am zis sa ma duc ca nah… cine stie… Si la fel dupa ce am vorbit cu gentlemanul care cred ca era team leader whatever, totul ok, o ora de discutii… se baga in discutie baba de la HR ( da era o baba la vreo 50 ani ). Si sereleul asta se vroia tot reprezentanta a unei multinationale pe aici… Si pe langa intrebarile tampite la fel cum au fost amintite mai sus ( unde te vezi peste 5 ani ) a venit si partea cu salariul. Si zic, pe baza interviului as vrea salariul sa fie in rangeul aferent acestei pozitii in cadrul companiei dumneavoastra. Si baba…nu ca trebuie sa zici o suma. Pfff.. deja m-am prins ca daca ziceam o suma sub rangeul real , in oferta culmea se va incadra la fix :)) Si continua aia …noi oricum o sa iti dam aferent, dar avem nevoie de o suma. Ce, ai veni sa muncesti pe 15 milioane la noi? Si… zic bineinteles ca nu. Pai zi o suma. Hmmm… ok…. fie…. uite o suma. Va zic 15 mil. , dar pe baza a ceea ce ati afirmat mai devreme sunt sigur ca o sa va respectati cuvantul si o sa-mi dati in rangeul normal indiferent de cat am cerut eu. Buna ziua. M-am ridicat, am dat noroc cu ala de la tehnic si am plecat. Ramasese aia cu o fatza…. priceless… ( ” si multa …UE ” doar ca asta nu le-am zis-o verbal, cred ca s-a inteles totusi). Oh… mda… un job ratat, dar a meritat sa ma duc pana acolo.

  8. Manowar says:

    @animaloo: cati angajati are firma voastra in total?

  9. Manowar says:

    @alta-ana: eu te cred, da’ stii, cand te duci sa te angajezi undeva si ti se fixeaza niste targets – cum ar fi la HR (poate) “retentia angajatilor” – negociezi si tu cu ce vrei si cat vrei. Cum ar fi, de exemplu, “vreau buget atat pentru activitatea asta” sau “salariile trebuie sa fie competitive pe plan european”. Sau.

    Da’ in realitate, m-am culcat cu suficiente femei din HR incat sa-ti pot spune ca daca li se ofera 40-60 de milioane, iau cu ambele maini si le doare-n pula. Sigur, in cele din urma vor fi date afara, da’ pana atunci, isi vad si ele sacii-n caruta 😉

  10. alta_ana says:

    @Manowar: asa e. si apoi iti taie bugetul la mijlocul anului :)) fun times were had by all.
    n-o sa ma miorlai acum ca ‘nu sunt toti la fel’ in aceasta ramura corporativa, ca procentu’ e pe la 90%, deci exceptiile sunt insignifiante.

    va mai zic una, cu intrebarea aia cu 5 ani (repet, nu stiu ce e in capul altora cand intreaba, ci doar in capul meu). caut un om, de exemplu, sa stea 6 ani pe o pozitie – organizatie locala mica, nu are unde sa creasca daca vrea sa ramana in Romania/sa nu se plimbe prin Europa 3 saptamani din 4. Si ii zic asta, sa stie cam ce cautam, cam ce oportunitati exista (reale), avantaje/dezavantaje bla bla. si-l intreb pe om, tu cum vezi urmatorii tai 6 ani, cam ce-ai vrea sa faci? pai as vrea cam in 2 ani sa fiu promovat pe o functie de manager de echipa, dar in Romania, ca familie. discutia a fost la telefon, ne-am multumit reciproc si am incheiat conversatia, no hard feelings, pur si simplu dorintele si planurile lui nu se potriveau cu ce puteam oferi noi pe pozitia aia. cred ca e mai ok sa ne pierdem 10-15 min la telefon decat urmatorii 6 ani din viata. ba chiar si o ora la un interviu face to face.

  11. Manowar says:

    @alta_ana: ce zici tu ar putea avea sens.

    AR PUTEA AVEA. Intr-un univers paralel.

    In universul ASTA, nu mai stim nici ce-o sa facem peste un an, pentru ca e pur si simplu aproape imposibil sa planifici ceva si sa-ti si iasa, la cum se schimba lumea in jurul nostru.

    In universul ASTA, intrebarea aia e incredibil de idioata.

    Tipul pe care-l suni tu cauta un job. Foarte posibil sa nu aiba unul inca. Si tu-l intrebi de ce-o sa fie peste 5 ani. Pai, ala nu stie nici unde o sa lucreze peste doua luni! E ca si cum ai intrebat-o pe-o tipa single cum va arata tipul ei peste 5 ani si cati copii vor avea impreuna.

    E o tampenie odioasa sa intrebi asa ceva.

    Pe mine m-au angajat astia acum vreo 5 ani (nitel peste 5, da’ nu conteaza). Puteam eu sa le spun acum 5 ani “ma vad la o distanta imensa de-aici, lucrand de-acasa, castigand gen triplu cat imi oferiti voi acum?”. Ce s-ar fi intamplat cu interviul ala?

    Hei – surpriza, uite ca fix asta s-a intamplat. Da’ in acelasi timp am colegi care lucreaza in continuare din birou, stau in continuare cu chirie si-s platiti cu UN PIC mai mult decat erau platiti la inceput.

    Habar nu ai daca-n 5 ani jobul tau va mai exista macar. Nu neaparat la compania aia – oriunde. Habar nu ai ce tehnologie va aparea maine – tehnologie pe care va trebui s-o inveti, la care va trebui sa te adaptezi (daca poti), ca sa poti planifica “urmatorii 5 ani”.

    Mi-ar placea sa te fac sa pricepi cat de idioata e intrebarea aia, da’ nu cred ca am sanse.

  12. Orbu says:

    Eu am o parere un pic mai drastica decat Manowar la schema asta.
    “caut un om, de exemplu, sa stea 6 ani pe o pozitie”. Serios? 6 ani pe o pozitie? Cauti un retardat, ceva? Cum e aia cu investitul in personal.
    Ce fel de om sub 50 de ani vrea sa stea 6 ani pe o pozitie? In zilele noastre, zic. INtrebarea nu e retorica, sunt chiar curios de un raspuns.

    Il exceptam pe Manowar, aici de fata, care avea nevoie de job stabil 5 ani si care nici el nu cred ca a ramas atata timp pe aceasi pozitie, ca mai promoveaza omu’ in viata.

    Apoi, de unde stii tu cu siguranta ca vei avea pozitia timp de 6 ani si de ce o vrei acoperita de acelasi om, iti dai seama macar ce spui si ce chestii inutile cauti?
    Mai exact sunt curios de unde iei oamenii aia. Adica, sa ne intelegem, nu de unde iei un om care-ti spune tie ca sta 6 ani pe o pozitie, ca daca m-ai prins intr-un moment naspa, gen ma da foamea afara din casa, desigur, pot sa iti spun la interviu ca stau 6 ani si capra, e visul vietii mele, dar serios, de unde gasesti un om sa vrea sa faca asta?
    Din experienta mea, nu lucrez nimic legat HCM ( cica asa ii zice mai nou) , oamenii care stau atat de mult timp pe aceeasi pozitie in cadrul unei singure companii, fie sunt foarte delasatori sau mediocri, fie le-a rasturnat cineva basculanta de bani in cap si se afla intr-o zona de maxim local. Adica din pozitia pe care o ocupa, nu pot migra pe pozitii similare sau 1 step up la alte companii, ca ar castiga mai putin.
    Fie chiar lucreaza la cea mai cool companie din zona( cum am lucrat eu, de exemplu, si nici nu aveam HR la reprezentanta din Romania, probabil ca de aia era cea mai cool), dar atunci nu se mai pune problema ca nu gasesti oameni si ce munca grea ai.

  13. Manowar says:

    Il exceptam pe Manowar, aici de fata, care avea nevoie de job stabil 5 ani si care nici el nu cred ca a ramas atata timp pe aceasi pozitie, ca mai promoveaza omu’ in viata.

    Nici macar eu nu-s pe aceeasi pozitie. Am schimbat-o de doua ori (promovari) si fix inainte sa ma mut mi-au oferit alta pozitie (mai bine platita, da’ cu niste dezavantaje majore legate de faptu’ ca trebuia sa lucrez de la birou).

    E idiot conceptul cu “vreau sa stea 6 ani pe o pozitie”. E valabil doar daca pozitia se intampla sa fie de CEO sau ceva p-acolo. Altfel, pretentia aia nu-i doar idioata, ci si absurda.

    Vrei sa stau 6 ani pe aceeasi pozitie? Pai, sa fie platita epic. Sau daca nu, te obligi sa-mi cresti salariul la dublu fata de cat imi ofera altii – asa, cum e sistemul ala in magazine, ca daca gasesti mai ieftin in alta parte, iti dau ei diferenta * 2. Si atunci semnam un contract. Eu ma oblig sa raman 6 ani. Daca plec de bunavoie, platesc atata. Tu in schimb te obligi sa ma tii acolo 6 ani. Si daca ma dai afara, platesti atata. Cat vrei tu sa raman. 6 ani? Perfect, daca ma dai afara, platesti salariul pe 6 ani. Ca sa fie bine, sa nu fie rau.

    Sa ghicesc: “nu merge asa” 🙂

    Doamne, in pula mea, oare oamenii chiar cred tampeniile astea odioase, chiar sunt convinsi de utilitatea unei astfel de intrebari? Sfinte Belzebut, ana, mama, 99,9% din oameni pleaca in secunda doi daca li se ofera ceva mai bun, despre ce dracu’ vorbim aici?

  14. animaloo says:

    Sa ghicesc: “nu merge asa” ?

    Asa merge la antrenori 🙂
    taci ca azi am citit una buna: angajatul ar trebui sa aduca bani de acasa daca firma are pierderi.

  15. Manowar says:

    taci ca azi am citit una buna: angajatul ar trebui sa aduca bani de acasa daca firma are pierderi.

    Eu unul sunt de acord – imediat ce vad si profitul distribuit angajatilor.

    Ah, stai, sa ghicesc reloaded – “nu merge NICI asa”

  16. animaloo says:

    pai, practic, din angajat devenim parteneri 😀
    Doar ca unii sunt mai sclavi, ceva de genu asta, nu?

  17. Orbu says:

    Eu unul sunt de acord – imediat ce vad si profitul distribuit angajatilor.

    Eu unul nu-s de acord nici asa. Adica nu tin neaparat sa vad profitul distribuit angajatilor.
    Eu fac o munca si sunt platit pentru munca aia. Cata vreme nu sunt eu cel care ma ocup de managementul muncii mele si nu decid eu cum sa folosesc asta in interesul companiei n-am de ce sa vreau sa aud de pierderi, de n-avem bani si chestii d-astea de management.
    Eu pot sa imi asum cel mult pierderile cauzate de calitatea muncii mele, asta daca nu-s si acolo elemente circumstantiale, gen managementul imi pune piedici, in loc sa ma ajute.
    Daca vreau sa fiu partener la ceva imi fac eu taraba mea .

  18. Laur says:

    Eu am lucrat 5 ani pe aceeasi pozitie de expert tehnic. Ca sa fiu promovat, trebuia sa trec pe post de manager, probabil la echipa de call-center. Am zis nu, multumesc, stiu cum e, cand e de bine, bravo vanzarile, cand e de naspa, mooie la ala de la felatii cu clientii. Nici nu-mi placea.
    Asa ca am ramas pe postul meu. Maririle de salariu au fost ceva gen 30 de euro anual, nu care cumva sa scapam suta de euro aluia care salveaza zeci de mii de euro lunar si ne mai scoate din vreo situatie nasoala. Ultima marire a fost de vreo 75 de lei, probabil pentru ca nu mai veneam la camasa si cravata cum trebuia pe vremuri, ci pe bicicleta si in adidasi de la Decathlon. Nu ca as fi avut contact cu clientii decat rar, la telefon.

    Cand am plecat de la ei, mi-am negociat un salariu cu vreo 400 de lei mai mare. Dupa juma de an, la o intrevedere cu seful direct, imi spune asta “dintre toti cei care s-au angajat in 2016, tu ai avut cel mai mare salariu.”
    N-am inteles nici acum care a fost rostul afirmatiei. Am fost prea bun negociator sau cum? Nu-si permite firma cu mii de angajati sa ma plateasca? Nu, n-am nici 1000 de euro salariu, dar sunt zgarcit, nu platesc chirie sau rata si imi ajung.

  19. alta_ana says:

    @Manowar: da, inteleg ce zici. nu e neaparat ‘ unde te vezi peste 5 ani’, sunt de acord ca de la o zi la alta se pot schimba circumstantele – inclusiv ale firmei care angajeaza, total de acord. dar daca tu vrei sa fii promovat in 2 ani (ca asa iti vezi tu evolutia, ca asta astepti tu de la tine, nu ca citesti viitorul in stele), si firma vrea pe cineva care sa fie multumit minim 5 ani cu responsabilitatile alea (nu sa ii ramana salariul la fel, doar cam ce face luna de luna, in mare), mi se pare fair sa discutam despre asta de la inceput.
    o sa ma gandesc la alta abordare, sunt sigura ca sunt unele mai ok la care inca nu m-am gandit.

    astia din Paris te-au intrebat ceva de genul asta, a fost vreo abordare mai rationala? chiar sunt curioasa, de asta am si intrat in discutia asta, mai invat ceva.

    legat de exemplul cu 6 ani – daca ar fi vorba de o obligatie a angajatului sa ramana 6 ani, s-ar putea discuta asa. dar nu era o obligatie, era o perspectiva realista, sa stie omul la ce sa se astepte. la unele joburi, de exemplu, s-au negociat de la inceput maririle succesive pentru urmatorii 2 ani. la altul s-a negociat si clauza de neconcurenta (primesti 50% din venit pe 1 an daca nu te duci la concurenta x din zona y a Romaniei, de exemplu).

    @Orbu: din ce am observat eu pana acum, sunt niste joburi unde e nevoie de un pic de stabilitate – fie ca e vorba de niste relatii cu niste clienti, sa nu-i schimbi aluia prea des persoana de contact cu care are o relatie buna, fie ca e vorba de niste proiecte pe termen lung, se cauta (ca nu caut eu pentru mine) si persoane care sa stea mai mult timp pe o pozitie. nu inseamna ca tu nu te mai dezvolti deloc sau ca ramai cu acelasi salariu, daca de maine, de exemplu, trebuie sa vinzi un produs abia scos pe piata de firma sau daca trebuie sa atragi alt tip de client sau sa gandesti/implementezi o alta strategie de vanzari sau sa iti extinzi zona de responsabilitate pe alte 3 judete din Romania.

    eu nu argumentez ca e bine sau rau, doar va spun niste situatii cu care m-am intalnit pana acum. asa cum le zic si alora cand discut cu ei cam ce ofera un job, nu ce oportunitate unica si fantastica este.

  20. Manowar says:

    astia din Paris te-au intrebat ceva de genul asta, a fost vreo abordare mai rationala? chiar sunt curioasa, de asta am si intrat in discutia asta, mai invat ceva.

    Nu. In Paris, in Munchen, in Riga si-n Londra am fost intrebat chestii de bun-simt, cu o singura exceptie: la jobul asta. La angajare m-au intrebat care-s weaknesses.

    I-am privit in ochi cu cea mai crunta durere de cap pe care o avusesem in ultimii 10 ani si i-am intrebat “do I look like I’ve got any?”.

    Da, m-au angajat.

    Pe-aia din Paris i-a interesat de ce cred ca voi putea face jobul ala. Ce dificultati am avut la jobul actual, daca au fost – si daca da, cum m-am descurcat cu ele. Ce experienta am cu X (chestii tehnice) si Y (soft skills, discutat cu clientii, prezentat proiecte, facut training altora, daca mai vorbesc si alte limbi straine in afara de engleza, franceza si germana – nu ca pretentie, ci pentru a intelege la ce clienti m-ar putea trimite, in caz ca au nevoie, ca aveau clienti pe toata planeta).

    Parerea mea sincera este ca atunci cand cineva ma intreaba “unde ma vad peste 5 ani”, e un dobitoc sinistru dintr-o firma de cacat(i).

    In 2007 lucram in Romania.
    In 2008 in Paris.
    In 2009 eram iar in Helsinki.
    In 2010 am plecat in UK.
    In 2011 eram inapoi in Romania.

    (posibil sa fi incurcat nitel ordinea, da’ cui plm ii pasa)

    Nici una din chestiile astea n-a fost planificata. NICI.MACAR.UNA.

    Spune tu parerea ta, asa, sincera, ca vorba aia, suntem anonimi aici toti: cam cat de imbecil facut din laba ar fi fost un om care m-ar fi intrebat in 2006 “unde ma vad peste 5 ani”?

    Acum sunt in UK de 5 ani si nu am idee in ce tara sa plec de-aici, ca nu ma hotarasc (mare minune de nu sfarsesc eu in Asia pe undeva).

    Stii cine intreaba “unde te vezi peste 5 ani” si asteapta pe bune un raspuns? Doar un idiot incapabil sa plece de sub fusta ma-sii, genul de cretin incompetent care nu va avea niciodata vreo oportunitate, pentru ca nici nu merita una. Si crede ca toti sunt la fel.

    Pe-ala l-ati trimis la interviu sa ma evalueze pe mine?

    Pe bune?

    Says it all.

    In 5 ani se schimba atat de multe chestii incat il pot suspecta linistit de imbecilitate congenitala pe unul care pune intrebarea aia, ca 99,(9)% am dreptate. Serios-serios, 5 ani? In 5 ani divortezi, schimbi 6 tari, te recasatoresti cu persoane de alta nationalitate, schimbi iar tara, faci copii si daca ai noroc, mori. Unde ma vad peste 5 ani?

    Calare pe ma-ta, dom’ patron, c-am inteles ca-i booked pana-n Iulie 2022 de comitetul fostilor tractoristi. Alt raspuns mai bun n-am.

    Nu stiu cati ani ai si ce situatie ai pe plan personal. Da’ in 5 ani, tu poti schimba 2 barbati (adica soti, genul cu acte), poti face 3-4 copii fara riscuri (cu 3-4 barbati, eventual) si poti schimba 3-4 tari. Nu-i treaba mea sa-ti spun eu cum sa-ti faci jobul, da’ daca vreodata ii iei un interviu unui om care ar putea lucra si-n alta tara, fa-ti o favoare si nu pune intrebarea aia.

  21. alta_ana says:

    @Manowar: points taken, multumesc.

  22. Mikimoto says:

    Un pic off topic, dar ieri am mai primit o lectie despre cum nu e bine sa ajuti Romani, mai da-i in plm de distrusi!…

    Vine o colega romanca sa ma roage sa pun o vorba pt barba-su, caci l-au futut 2 ore la interviu, a primit feedback pozitiv dar la final au angajat pe altul. Ciudat, unul din managerii care au condus interviul este roman, un munte de jeg de om, am zis ca hai si numai pentru asta sa ma bag.
    Ma duc si vb cu un director -nu e roman- care imi e bun prieten, a inceput ca Jr in echipa mea, a jucat dupa reguli, a tot promovat si va mai promova… Zic, bai, daca ai vreo pozitie libera, hai sa il consideri pe X, sotul lui Y, ca uite cum l-au lachit leprele din celalalt departament. Da, sigur, il cunosc pe tip de la o petrecere zice directorul, sigur, sa-mi trimita emailul de feedback si o sa il chem la un interviu scurt cu teamleadul – pe lead o sa-l prelucrez in lumina celor intamplate – si zic ca are sanse mari sa-i dam slujba. Dar stii cum este, trebuie interviu.
    Paranteza: departamentele sunt cam la cutite, nu se pune interviul dat cu aia decat ca good reference. Compania e foarte orientata pe procese, totul e formalizat, plm…

    Ma duc inapoi la aia sa-i dau vestea buna – eu cred ca e o veste buna ca mai are un interviu or teava, acum cand nici pula nu se scoala, caci au inceput vacantele, iar el este sau urmeaza a fi liber.
    Si aia da cu mausul de pamant si incepe cu ochii in tavan sa-mi recite ca si noi suntem la fel de curve ca si aia dinainte, si ca ea e satula de figuri, si ca ce, barba-su e prostul nostru, sa-l plimbam noi la misto, cu zaharelu…

    Munca-mi-ai pula de romanca proasta!!! In fata ei am sunat pe amic si i-am zis sa uite de poveste, caci nu se merita. Dar am picat de lache in ochii lui.

  23. Manowar says:

    @Mikimoto: mi s-a intamplat si mie. De cateva ori. Si pe urma m-am invatat minte.

  24. Mikimoto says:

    Eu se pare ca invat, dar uit repede… e cam a 4-a oara. Can’t even say “3 is a charm”… :))

  25. Religia Vietii says:

    Ahahaha, plm, dar de roman pe care il recomanzi pentru un job de 150K brut pe an si ii este lene sa aplice, in conditiile in care el statea pe bara, ati auzit?
    Si nah, iti spune romanul ca aplica, ca totul e ok. Roman si eu, ca nu ma uit in taleo sa ii vad mega aplicatia si merg la sigur la hiring manager sa ii pun pila romanului. Si hiring manager face ochii mari si spune ca nu ii suna cunoscut numele aplicantului. Dar ma sigura ca o sa il trateze cu prioritate si ii plateste si deranjul sa vina aici pentru interviuri ulterioare, daca se iese ok ala pe telefon.
    Mars inapoi la taleo, futut taleo in gura ca e un jeg de software, sunat la romanul de acasa.
    Ce sa vezi, plm, aplicantul a avut o mica durere in cur si i s-a parut un pic de porc sa aplice in mizeria aia de taleo, ca e complicat, ca mergea greu, ca avea erori, si ca el astepta sa fie sunat pentru interviu. Peste rand gen. Fmm.
    Firma mare, job relativ lejer, tara misto, pozitie de mid manager la HQ.

  26. fullmeta1 says:

    Ba, zic si eu, voi ati mai recomandat si alte natii sau doar romani? Ca mie mi se pare ca are mai mult legatura cu prostia decat cu natia. :B

  27. Frances says:

    Bhahaha, intrebarea cu unde ma vad peste 5 ani. Cea mai idioata. Din topul intrebarilor idioate, la un loc cu care sunt punctele mele slabe. M-au intrebat si pe mine asta cu 5 ani la ultimul interviu la care am fost si am inceput sa incropesc un raspuns, dupa care, la mijlocul frazei, mi-am dat ochii peste cap, m-am oprit si am zis ca eu nu mai pot cu intrebarea asta. “De ce?”, m-a intrebat tipul care avea sa fie seful meu. Pentru ca e un cliseu si nu mai pot cu ea. M-au angajat. Nu numai ca nu avea sens intrebarea in conditiile in care firma intre timp a cam luat-o pe ulei si cam domina instabilitatea pe-acolo si ei s-ar fi pisat pe unde te vezi tu in viitor, dar nu-mi place nici sa vorbesc despre planurile si dorintele mele de viitor cu niste necunoscuti. Unde ma vad eu peste x ani e treaba mea.

    Si oricum cam reiese din CV daca zbori din floare-n floare sau esti statornic. Punand intrebarea asta de 2 lei, doar dai ocazia omului sa mai minta nitel despre cat de grozav si asezat la locul de munca e el. Practic, nu mai e un secret pentru nimeni ca aia vrea sa auda HR-ul, asa ca aia primeste. Ca pentru retardati…

    Pentru un interviu la telefon pe care l-am avut la o multinationala, m-am gandit eu sa caut pe google potentiale intrebari la care mi-am notat niste raspunsuri. Ce sa vezi? Aproape toate intrebarile pe care mi le-au pus s-au regasit in lista aia. Asta spune multe despre HR, despre cat de axati pe domeniul in care activeaza firma la care lucreaza ei sunt (not), despre relevanta intrebarilor, despre, despre, despre.

  28. Field Chester says:

    http://www.gds.ro/Local/2017-07-14/elevi-cu-media-1,-2-si-3-admisi-la-liceu,-la-matematica-informatica/

    Cand s-or duce astia la interviu pt job si o sa fie intrebati: “Unde va vedeti peste 5 ani?” sclipitorii elevi vor raspunde: ” Peste 5 ani nu ma mai vad in Amarastii de Jos, ma vad in Amarastii de Sus!”

    Badum tssssssss!

    \m/