Romanul si misofonia

Era o zi buna cand a venit fostul meu manager (C) la mine sa ma intrebe daca putem discuta 5 minute. Era inainte sa-l incurajeze puternic alti manageri sa-si caute altceva de lucru.

Ma gandeam ca iarasi am zis vreo mizerie. Avem eu si Patrick un talent incredibil de-a spune cele mai nepotrivite chestii in cele mai nepotrivite momente. Asa, ca o paranteza, faceau polonezii glume pe-acolo grupa mare. Zburau cuvinte ca “nigger” si “paki” in toate directiile. Asa, fara jena. Fara vreo problema. Da’ sa fereasca sfantul, cand zicea unul din noi ceva, automat se nimerea prin zona un manager, un turnator, ceva specie ofensata, cineva de la HR sau toate la un loc. csf, ncsf. De exemplu, cand era jegul ala de eurovision, a castigat atunci femeia aia cu barba. Si vine Patrick binedispus la lucru si da de un barbos din echipa si, in meeting cu toata echipa, ii zice “felicitari!”. Si ala “pentru ce?”. “Pai, ai castigat eurovision” – si rade binedispus. Ala barbos, femeia cu barba etc. Doar ca, ce sa vezi, barbosul era poponar. Si de-atunci e ofensat si ofensat va ramane. Si de-aia zic, ma gandeam ca iarasi am facut vreo gluma de-aia. Sau coboram noi doi pe scari sa iesim la fumat. In fata noastra, niste unii abia se tarau, incetinindu-ne. Iar Patrick ma intreaba asa, sec, in romana: “oare daca-i fut un pumn in farfurie se supara?”. Si se intoarce o pizda din grupul ala si-i arunca o privire ucigasa. Era romanca. Sau stateam noi la aparatu’ de cafea, asteptand sa ne umplem canile. La 5 metri mai incolo, o tanti se apleaca la un copiator, sa ia nu stiu ce cacaturi. Iar eu vesel rag spre Patrick “uite, Patrick, domnisoara s-a pus deja capra, ce mai astepti???”. Si-l vad pe Patrick cum se inroseste si-o ia la goana si dispare dupa un colt, razand ca javra aia din two stupid dogs. Si ma duc dupa colt si-l vad sufocandu-se de ras. Evident, era romanca. Normal. Se putea? Sau vin intr-o zi la munca si descopar ca nu ma mai pot conecta la retea, pentru ca le-a expirat idiotilor certificatul. Si-ncep sa fut pumni in masa si-n laptop si sa imi bag pula. Aranjasem cu Sebastien, un francez, sa-i rezolv o chestie la prima ora dimineata. si evident ca nu mai puteam. Zburau pulile si dumnezeii in toate directiile, la 2 cuvinte bagam si-un “slobozu’ curvelor” explicandu-i lui Patrick ca ma pis pe ea de firma si pe ei de handicapati mintal, ca n-am vazut asa gaozari prost fututi in cur in viata mea, ca-s toti niste cretinopati. Si ahem, tuse discreta langa mine insotita de un “I understood that!”. Pentru ca, evident, trecea o romanca pe-acolo. Se putea? Nu se putea. Tacere 2 secunde toata lumea. Apoi hohote isterice. Impreuna cu scuzele unui manager, ca-i pare rau c-a inteles ce-a zis Laiviu, ca Laiviu e mai…si ca ne pare rau…ca asa-i Laiviu.

Dar, revenind, nu era legat de de-astea. Era legat de V, un indian jegos din echipa.

Incercase C sa-l “educe”. Dar fara succes. Indianul era de acord, da’ facea tot ca el. Ah, ce facea? Pai, sa incepem cu faptul ca NU muncea. Venea el relaxat pe la un 9-10. Isi lua apoi o pauza de masa de la 12 la 1. Apoi la 1, venea alt indian, il lua si se duceau intr-o sala de-asta cu jocuri video si se jucau o ora-doua. Apoi se intorceau la birou si discutau fericiti despre cine-a castigat. In timp ce restul lumii muncea, se-ntelege. Apoi, cu o ora si ceva inainte de sfarsitul programului, pleca. Pentru ca se ducea la sala. Si doar nu era sa se duca la sala dupa program, cand putea pleca in timpul programului. Cand, fereasca Shiva, punea mana pe-un tichet, era holocaust acolo, clientii se sinucideau, faceau avort etc. Deschidea unul un tichet “vreau sa-mi faceti pe server X”. Contributia lui V. era “am inteles eu bine? vrei X?” si atat. Click. Gata, atinsese un tichet, isi facuse treaba, ce sa mai.

Eu eram OK cu toate astea. Dar C nu era OK cu asta. Asa ca m-a luat pe mine la o discutie de “5 minute”. Sa ma intrebe ce parere am despre V. Eu, precaut “pai, ce parere sa am, e indian, stii, noi, albii europeni, bariere culturale…”. A, NU, NU IN SENSUL ALA RASIST, LAIVIU, NUUU. Ce parere ai despre contributia lui? Pai, ce parere sa am, cred ca e o idee buna! Era C la modul facepalm.jpg si nu s-a lasat cu 1000 de intrebari pana nu i-am spus ca mai repede rezolva un autist o problema decat V. Ca, dupa ce ca-i bou si incompetent, nici macar in engleza nu scrie corect, dar are impresia ca-i brit. Ca o sa-mi fie tare dor de el cand va fi dat afara, doamne-ajuta. Si s-a luminat C la fata: despre asta doream sa discutam. “Oh, da!”, s-a gandit rasistul din mine. Dar nu. Nuuu. C dorea ca, nici una, nici doua, sa-l ajut eu pe indian, sa-l invat sa munceasca, sa-l invat meserie, ca altfel risca sa fie dat afara intr-o buna zi si-i pacat, ca pare tanar, entuziast etc. Sa-mi pice falca si mai multe nu.

Dar deh, cand te ruga C…Adica, nu ca mi-ar fi fost prea simpatic C. Dimpotriva, toata viata am urat hippies si hipsterii, iar asta era 2 in 1. Da’ imi erau destul de simpatice maririle de salariu pe care mi le dadea la 4-6 luni, asa. Greu de refuzat. Si-i zic, asa, cu juma’ de gura, mda, mbine, mpot incerca, dar nu pot promite, ca stii, bariera culturala…Sigur, Laiviu, e mai mult decat speram, da-i, baga, fa, drege, multumesc mult de tot, ca nici nu credeam c-o sa fii de acord. Hehe. Mai baga o marire si-s de acord si cu Hitler, ce pula mea.

But anyway, l-a mutat pe maimutoi langa mine. Sa poata sa invete mai usor.

V era tare enervant. Daca pe altii ii enerva lenea lui, pe mine ma enerva faptul ca era indian si colorat. Cumva, totusi, nu putea, cum put indienii – probabil de la spiritualitate li se trage, pula mea. Nu avea duhoarea aia de cadavru imbaiat in curry putrezit, stiti? Era OK. Sigur ca punea intrebari imbecile nonstop. Sigur ca ma intrerupea cu cacaturi tembele. Sigur ca era incapabil sa citeasca un dump. Dar eu sunt un om rabdator si, slava cerului, youporn are pauza oricum. Asa ca-i aratam. Si-i explicam. Ca doar nu-i explicam pe timpul meu.

Mi-a pierit cheful de explicat cand V – tanar, de altfel – si-a luat alta masina. Eram eu si Patrick la fumat, linistiti, adia vantul, era frumos, plantele verzi, sobolanii ciripeau etc, cand brusc, VROOM, VROOM. Era V. Isi luase alta masina si nu stiu ce-i facuse, dar ii facuse el la un atelier auto o mizerie. Cand accelera, ziceai ca trage cu tunul. Patrick stie de-astea, eu nu ma pricep la masini. Dar era ingrozitor de enervant pentru mine. I-am atras atentia, asa, subtire, ca tre’ sa accelereze pe loc vreo 2 minute, ca altfel nu-l aud rudele lui din India. Si el, incantat, ma intreba daca-mi place si vroom, vroom. Imi venea sa-i fut o cana de cafea-n dinti sa-i fac de portelan. Dar am zambit si eu incantat. Sunt un tip intelegator. Na, e tanar. Inca mai crede ca zgomotul masinii va compensa pentru pulicica aia de indian de 2 cm in erectie. Hai sa-l inteleg si pe el, ca are pe facebook poze doar cu pizde din familia lui, nici macar una straina. Hai, treaca de la mine. L-am injurat cu Patrick si aia a fost.

Sfarsitul lui V in firma a venit intr-o zi frumoasa in care a hotarat el ca nu are rost sa piarda vremea in pauza de masa, cand poate manca la birou. De ce? Pentru ca de la birou putea citi stirile. Iar V, indian atroce, manca cu gura deschisa, ca un asiatic tipic. Plescaia zgomotos fiecare inghititura de vreo 10 ori. Si dupa vreo 30 de secunde, chit c-aveam castile pe urechi, m-am intors la el si i-am facut treaba asta:

Iar V se uita la mine cu o privire de-aia confuza. Si i-am explicat. INCHIDE.GURA.DOAR.VACILE.RUMEGA.CU.BOTUL.DESCHIS.E.O.TRADITIE.LA.TINE.IN.INDIA.SA.PLESCAITI? Dar eu sunt British, nu-s Indian, m-am nascut aici si…. Fain, e la tine in India o traditie British sa plescaiti? SHUT IT. Si V, ofensat, a rumegat in tacere, cu ratul inchis. Vreme de vreo 20 de minute. Iar eu ma uitam la ceva clipuri pe jewtube cand iar aud pleosc, pleosc. Eh, daca asa nu merge…

Si m-am apucat eu frumos sa ma uit la ce parere aveau clientii.

Nu erau greu sa gasesti vreo 20 de clienti care comentau asa:

Se-ntelege ca am adunat vreo 20 de cacaturi de-astea si le-am trimis pe mail sec catre C. I-am explicat, asa, detaliat, ca nu am cum sa-l ajut pe V, pentru ca nu are cunostinte, nu are initiativa, evita sa escaleze, refuza sa-si asume raspunderea cand greseste, sta prost la capitolul comunicare, nu e un team player si tot asa, dume de-astea de corporatie. Ca am facut deja tot posibilul sa-l ajut, dar unii oameni nu sunt interesati de cariera si de valorile companiei. Si ca, de dragul valorilor companiei, il voi ajuta in continuare, dar as dori sa subliniez ca riscam sa pierdem clienti, pentru ca uite atasamente. Cu limbaj, limbaj de corporatie iti rup capatana…Iar C – fanul meu #1 – inainte de-a pleca, l-a chemat pe V intr-o camera si l-a incurajat puternic pe V sa-si caute alt job, iar pe noul manager sa-i faca vant. Ca daca nici eu nu-l pot ajuta – Laiviu in persoana, care i-a ajutat pe-atatia (neplescaitori) – lui ii e clar ca nimeni din companie nu-l poate ajuta.

Asa ca V. a inceput sa-si caute alt job. Si nu stiu daca-si gasise deja sau nu, dar cert e ca a venit intr-o zi Patrick la lucru si-a dat de ceva ticket de-al lui pe care-l atinsese V. Nervi, spume, crize de isterie, ca i-a futut indianul ala nespalat munca. Si l-a luat pe noul manager deoparte si i-a explicat ca asa nu mai merge, ce-i bataia asta de joc etc. Asa ca noul manager, dornic sa se afirme, l-a luat la alta discutie de 5 minute pe V. – gen la 9 dimineata – in care i-a explicat ca nu are sens sa mai vina pe-acolo. Sa se duca invartindu-se unde are el treaba – la sala sau ceva.

Si V., surprins, s-a dus in pizda aia maro a ma-sii si dus a fost. Partea buna e ca eu am primit o marire de salariu, ca am demonstrat ca-s team player, ca uite, imi sacrific timpul pentru a incerca sa-i ajut si sa-i invat si pe altii. Absolut, C – ce dor mi-e de tine si de maririle tale, sa moara Franta :((

Uitasem complet de maimutoiul ala plescaitor, pana-n seara asta, cand m-am trezit ca ma intreaba Florin daca am lucrat cu el.

Si-mi zice ca i-am facut un bine. Ma uit la profil, sa vad la ce se refera. Si minte indianu’ – sclav pe plantatie la o firma – ca lucreaza la fucking facebook. Ba, esti prost? La facebook? Doar ca nu. Lucreaza sclav pe plantatie la o mizerie inutila care are la fel de multe in comun cu facebook pe cat am eu cu Donald Trump. Si probabil le plescaie altora in urechi.

Oricum, ce doream sa spun era ca bai, asa e, romanii sunt intoleranti. Da’ de nimic nu mi-e scarba cum mi-e de asiatici. Cele mai scarboase animale. Pleosc, pleosc. Si citeam acum cateva zile un articol in care am descoperit ca problema ar fi la mine, cica. C-asta-i minunata lume noua – cea in care nu sunt nesimporci aia care plescaie; nuuuu; sunt bolnavi aia care nu suporta mizeriile astea. Nici macar nu glumesc.

Ca sa vezi. Sufar, se pare, de misofonie. Si uite cum am mai inventat o boala pentru a integra handicapatii. Dar e OK, cred ca am gasit un tratament. Aparent, boala mea se vindeca atunci cand aia pe care-am boala zboara-n pizda mamii lor in alta parte si nu mai apar. Go figure.

Ah, da. Never forget.