Stai la scoala ca n-o sa-ti para rau. Si schimba-ti anturajul,daca ala te face sa-ti doresti sa fii populara ca ai de toate.
In alta ordine de idei, iti spun asta si cu toate ca stiu ca nu o sa te ajute ca n-are cu ce, sper sa am dreptate: te sustin, pari mult mai multe lucruri bune decat multi dintre oamenii de varsta mea pe care-i cunosc.Si poate o sa ai putin noroc sau o sa te sustina cineva si ai sa te ridici. Cred sincer ca ai cu ce.
Succes.
Nice. Realitatea suge dar faptul ca mai exista copii care nu vor s-o suga pe bani in fata webcamului ma face sa mai am o farama de speranta. Si mi-a placut ca i-ai dat un raspuns serios, realist si totusi n-ai speriat-o zicandu-i ca oricum we’re in really deep shit si nu se stie cum iesim de acolo 🙂
Băi, m-a cam întristat mail-ul tipei. Vorbesc serios. Asta pentru că știu ce nasol e să ai în jur de 18 ani și să-ți cauți job.
Problema cu job-ul la vârsta aia e că patronii te iau de fraier. Se înghesuie să angajeze tineri tocmai pentru că sunt mai naivi și mai simplu de modelat. Te angajează pe salariu minim și te tratează ca pe un gunoi pentru că sunt conștienți că la vârsta aia nu poți avea nici pretenții, nici experiență care să-ți dicteze că nu așa se lucrează în mod normal. E ca la prima experiență sexuală, atunci când unii caută virgine pentru că-s fără experiență și cred că toate pulele au mărimea de 10cm.
Pentru cineva de vârsta ei cea mai bună șansă e Internetul. Acolo nu mai trebuie să ai 17 ani ca să poți face ceva, cu condiția să știi ce să faci. În schimb mai bine te bucuri de viață la 17 ani decât să umbli după un job. Asta dacă nu cumva ești mort de foame.
Eu mi-as fi dorit ca la 17 ani sa-mi zica cineva foarte inversunat ca trebuie sa plec din tara. Imi doaream, insa nu eram sigura. Au trecut 6 ani pana m-am hotarat eu cu adevarat ca vreau sa plec.
La cei 17 ani ai tai iti recomand sa cauti o facultate pe-afara pentru cand termini liceul. Poti chiar sa incepi sa aplici la facultati inainte sa dai bacul. In UK poti pleca pe baza de Studen Loan, care e foarte avantajos, prin intermediul multor fundatii. Unele te ajuta sa pleci gratuit, altele mai putin gratuit(eu am ales-o pe aia gratuita si isi merita banii). Odata ajunsa acolo, cu dovada ca esti studenta, obtii destul de usor un Yellow card cu care poti lucra part-time. Si spre deosebire de Romania, in UK chiar te poti sustine in facultate dintr-un job part-time. Am prieteni care au lucrat la McShit pe 450 de lire part-time.
Daca tot esti asa de hotarata ca vrei sa faci banii tai si sa nu te mai bazezi pe ai tai, asteapta sa termini liceul si apoi ai o multime de posibilitati. Gandeste-te doar la ce ti-ar place sa faci pe viitor ca sigur vei gasi o solutie potrivita pentru tine (insa fii sigura ca nu in Romania).
Bafta 🙂
in afara de cazuri similare cu ce a propus de maddy – chiar si afara tot pedo o asteapta. cu mai mari shanse sa gaseasca ceva rezonabil – da’ nici acolo pe astia micii nu-i asteapta ursii (grin) cu ceva in coada.
In mod ciudat, si eu ma cam aflu in aceeasi situatie ca si tipa de mai sus. Aproape.
Eu am tot 17 ani, si eram si eu interesat de un job d-ala de vara, dar intr-adevar tampenii d-astea chiar se intampla (Cu CV-ul cand vrei sa imparti fluturasi). Sa vad totusi vara asta, poate am noroc via un coleg sa lucrez undeva pe la vreo editura totusi, sau o-i avea noroc cu webdesignu’ si o-i ajunge sa pot lucra pe undeva.
Desi sunt interesat sa ma car si eu undeva prin Marea Britanie/Canada/Austria (caci in Germania ar fi ca naiba, nu prea ai posibilitati de a avansa ca si job; ramai blocat la acelasi nivel din cauza esecului “multi-Kulti”-ului lu’ Frau Merkel.) eu as face foarte sincer facultatea in Romania caci pentru ce vreau eu sa dau scap mai ieftin un pic, si d-abia dupa sa ma car.
nu am pentru voi decat un citat din nicolae ceausescu: invatati, invatati, invatati! 🙂
– in primul rand, invatati sa invatati.
– apoi, invatati ceva cu adevarat vandabil – n-are rost sa pierdeti vremea studiind ceva numai fiindca asa vrea mama, sau sa va duceti la facultate fiindca toata gasca e acolo.
– si nu in ultimul rand: invatati cand trebuie sa fiti modesti si cand trebuie sa fiti tupeisti. nu ma refer la a fi modest cand celalalt e mai tare ca tine, si nici la a fi tupeist cu unul mai slab. as zice sa fiti cu tupeu cand aveti o baza pe care sa sprijiniti tupeul, si mai ales cand situatia o impune; sa fiti modesti mai degraba atunci cand ajungeti “bazati”. (am zis modest si asta nu inseamna carpa de sters pe jos.)
copilasi, nu va lasati atrasi de 2-3 bancnote castigate pe timpul in care altii studiaza, caci altfel o sa beti doar suc, toata viata voastra.
@aurache: riscând, pentru restul lumii, să joc rolul de “Captain Obvious”, citatul tău e din Lenin, nu din Ceaușescu.
O idee pentru adolescenții care vor să facă un ban în plus și cunosc limba Engleză: pe lângă sfatul lui Manowar din articol, cu scrisul de review-uri pentru site-uri, se mai pot face bani online și din testimoniale în format text sau video, la diverse produse. Mulți producători de conținut obscur caută persoane care să joace rolul de cienți mulțumiți, lăsând o impresie pozitivă, sub formă de comentarii pe YouTube sau pe site-uri de review-uri. Multe produse/site-uri/etc au o secțiune de astfel de testimoniale, lăsate de “clienți mulțumiți”.
Bariera de intrare în branșă e destul de joasă (poți începe cu un calculator ieftin, un webcam și un microfon) iar experiența câștigată în timp ajută la acapararea mai multor clienți. E, într-adevăr, o arie gri, deoarece este vorba despre inducerea în eroare a viitorilor potențiali clienți ai produsului respectiv, dar e o alternativă mai mult sau mai puțin profitabilă, la care poți avea acces dacă flexibilitatea etică îți permite.
În rest, pentru cei ai căror talent îi ajută, pot să vândă online desene, caricaturi, design de logo-uri sau pliante după specificațiile clientului, traduceri din/în limba Engleză, videoclipuri de prezentare legitimă de produs sau idee, precum și alte creații particularizate.
Puteți vizita site-uri precum elance.com/browse-jobs, fiverr.com sau tethras.com să vedeți ce se cere. Fiecare talent sau competență poate fi pusă în valoare, oricât de non-tehnică ar fi. Se pot face bani online în timpul liber și fără să fi absolvit o facultate și fără să faci video-chat; trebuie doar să urmărești piața și să oferi produse și servicii care se cer, dintre cele pe care oricine le poate face, dar puțini încearcă sau știu unde să le promoveze.
Eu unul am lucrat part-time (8 ore in weekend) la 17 ani. Pot sa zic ca mi-a prins bine; pana atunci fusesem un tip al naibii de timid si de introvertit (nu ca ultima parte s-ar fi schimbat radical) si nu iesisem in lume, iar bani de buzunar nu mi-au prea dat ai mei. Am cunoscut cativa artisti si vreo doi-trei ziaristi ai vremii (lucram in presa), mmi-am facut diverse cunostinte printre cei care se perindau prin redactie. Pana atunci fusesem prea timid ca sa chem o fata in oras; dintr-o data m-am trezit ca pot sa vorbesc cu o tipa fara sa ma balbai sau sa rosesc.
Am pierdut in schimb multe excursii de weekend cu clasa si multe chefuri, desi la astea nu prea eram chemat pe motiv ca ma numaram printre tocilari. M-am distrat eu la mare, pe banii mei. Am invatat sa injur si sa nu mai tac cand ma trimitea unul la origini sau cand ma lua la misto. N-am plecat cu prea multi bani dupa un an, dar am plecat cu mai multa experienta de viata.
Asta a fost acum vreo 15 ani si nu mi-a cerut nimeni CV-ul. Acum, asa cum zicea si adolescenta de mai sus, nu poti nici macar sa aduci o cafea fara CV. Pana si ca vanzatoare trebuie sa trimiti CV cu poza. Incerc sa-mi tin prietena departe de joburile astea si sa o conving sa mai rabde inca doi ani de studentie. I-am explicat ca daca nu lucreaza in domeniu, n-are sens sa-si piarda timpul. Personal n-am avut nimic de castigat trecand pe CV experienta de un an in presa, in conditiile in care eu tinteam un job in IT, absolvent de Automatica fiind.
@aurache, de putut poti, da’ io ti-as sugera sa astepti pana-s singura cu vreo 3 copii la 40 de ani si cu un salariu de 7 milioane, ca sa prezinti vreun interes.
eu stiu ceva pustani care au facut scoli profesionale si acum lucreaza in turism/alimentatie. adica ei sunt bucatari. cei mai multi la hotel, prea putini la restaurante sau barmani ospatari. in weekend, la nunti, sunt platiti cu 2 mil pe seara aia, ceea ce nu mi se pare putin. adica 8 mil faci doar din asta si nu dai bani pe mancare sau bautura. fetele la fel, mai putin ca nu-s bucatari ci ospatarite, dar le-a deschis cineva capu si fac niste cursuri pentru a ajunge vanzatoare la farmacii ca a fi ospatarite la cafenele nu e meserie de viitor, pe la 25 – 27 de ani li se cam termina frumusetea si aia e. Nu zic ca vara toti lucreaza la pensiuni in delta unde au cazare si mancarea asigurata si bani la minim 500 euro pe luna. (nu atat venit cat ce scot acolo)
ce vreau sa zic e ca daca stii sa faci lucruri practice gasesti mai usor de munca decat daca ai terminat fac de litere sau jurnalism sau o sectie bizara a ase-ului.
si legat de chestia cu traitul in romania, nu e imposibil sa traiesti cu 8 mil, doar ca ala nu e trait, e supravietuire. sa stai prin gazda intr-o zona periferica si 200 – 300 lei s-au dus. pe “mancare” inca atat si nu-ti permiti nici blugii de la zara la 150 lei. sigur ca dupa pare tentant sa umpli cu ala care sprijina zidu la mega image.
Eu pe fata asta asi intreba-o daca are ceva hobby. Poate suna prostesc, dar, daca ai o activitate in care esti implicat cu regularitate, mai devreme sau mai tarziu, va apare o oportunitate. Chiar si la 17 ani. Eu am avut prima slujba platita ( plecata de la un hobby) la 16 ani. Banii erau atat de putini incat nu cred ca faceau vreo diferenta, dar aveam si eu impresia ca sunt platit.
Si da, invata. E drept ca milionarii in dolari, din Romania, nu au ajuns bogati datorita scolii. Dar tu nu esti una dintre ei. Daca o sa-ti pierzi vremea supravietuind, nu o sa ai timp de nimic important. Si nu te duce la drept sau alte facultati de numarat nori. A, si important, cara-te naibii din tara.
@Dinu: în locul tău nu ”ași” zice nimic de cum școala e pierdere de vreme la cât de agramat e textul tău și la câte virgule ai violat în el. Just my two cents.
Poate are un hobby de om “anormal” cum ar fi handbal, alergari,citit. Atunci sa vezi ce bani face din aceste chestii in Rumania.
Poate reuseste sa invete ceva html, photoshop si incepe sa faca websites, asa poate scoate destul de usor venitul mediu in Romania daca are timp(da stiu pe internet fac bani doar “hacarii”, totul este o minciuna)
Cypress, daca toate textele tale ar fi corecte gramatical mi-as pune cenusa in cap. Dar nu sunt. Oricum, multumesc de observatie, o sa fiu un om mult mai fericit acum.
Si am impresia ca ai inteles gresit ce e scris acolo. Just my 2 pennies.
@Dinu: când ai să găsești într-un text de-al meu ”ași” în loc de ”aș”, te las să vii să-mi dai o muie sălbatică. Te las să mă siluiești oral cum vrei tu atunci când vei găsi virgule puse de mine înaintea predicatului sau tot la al treilea cuvânt. Până atunci… marș înapoi la cartea de gramatică.
Băi… niciodată n-am suportat persoanele numite ”Dinu”. E ceva cu voi, să mor eu de nu. Când zic ”Dinu” îmi vine în minte Tudor Chirilă și i-aș da lui ăla la muian de l-aș lăsa cu cicatrici. Probabil de-aia îmi ești așa de antipatic.
Sau poate – DOAR POATE – nu înghit oamenii ăia care habar n-au să se exprime și o dau cu ”hai măi că suntem pă net”. Că n-ați fi în stare să vă semnați fără să vă scrieți numele greșit, ‘tu-vă muma voastră de agarici.
@ Maddy, ai dreptate, cu o precizare. Yellow card-ul nu se obtine asa de usor. In primul rand trebuie sa tii intr-o banca englezeasca 1000 de lire timp de o luna de zile (chestie pe care o faci dupa ce te muti acolo) , apoi sa scoti bank statement-ul si sa il trimiti cu toate actele necesare la aia de la ukba. Si cel mai devreme iti vine dupa 6 luni de zile, scrie si pe site. Nu e chiar asa de roz treaba. Am colegi care au crezut ce au zis aia de la Study Abroad, ca hop top in 3 luni gata yellow card-ul si 500 de lire pe luna pe putin, si acum se trezesc dati afara din camin ca nu mai au parinti sa le dea bani de chirie.
@Elisabeta E adevarat, am si eu cunostinte cu patanii din astea, dar am si prieteni care dupa 2 saptamani si-au scos frumos bank statement, au platit 10 lire unei firme care le-a facut programare la Corydon, s-au dus acolo peste alte 2 saptamani si au plecat acasa cu yellow cardul. Solutii exista intotdeauna, trebuie doar sa ai putina vointa si tupeu. E drept ca ar fi fost o sansa destul de mare sa-si ia teapa, dar ce pierdeau? 10 lire? E un mare cacat in conditiile in care exista sansa sa poti sa-ti iei YC intr-o luna fata de 6 luni.
M-am saturat de astia care se plang cat de nasol e, si cat de greu le-a fost lor, si cat i-au mintit astia din Romania. Daca pleci acolo, trebuie sa te astepti ca nu o sa te primeasca nimeni cu bratele deschise si ca tre sa dai din coate ca altfel mori. Spala la cur babe aproape moarte, matura strada, spala WC-uri. Fa tot ce poti ca sa reusesti. Ai incercat tot ce se putea si n-ai reusit? Te compatimesc, dar macar poate ai tai au o casa in care sa te intorci in Romania si nu e chiar asa de grav. O sa ai orgoliul putin ranit, dar pupa mama si trece, eventual chiar iti gaseste un job usurel de refacere dupa experienta nasoala din UK.
Ai stat in schimb si ai asteptat sa iti dea guvernul britanic YC, si eventual sa-ti si gaseasca ceva onorabil de facut? S-a intamplat abia dupa 6 luni cand tu deja murisei de foame? Iti spun sincer ca I don’t give a shit about your stupid ass. Iti doresc sa mori de foame, mancat(a) de sobolani, impreuna cu toata familia ta si cu mentalitatea voastra romaneasca, in care totul trebuie facut pentru voi, si nu de catre voi! (as vrea sa va injur mai tare, da’ nu ma prea pricep)
P.S. : Nu ma cert cu tine ci cu o persoana ipotetica, iar lucrurile de mai sus nu iti sunt adresate decat daca te ragasesti in ultimul paragraf. Caz in care iti doresc sa mori in chinuri groaznice 🙂
La sfarsitul anului II de facultate, m-am decis ca vreau sa ma angajez peste vara – sa fac si eu bani si chestii din astea “ca tot omu”. Dupa ce am tecut si eu prin experientele cu CV – adu CV si vedem noi – mi-am gasit de munca la un ABC.
Nu erau colacari pe acolo, eram doar 4 fete (doua pizde blindate, bazate si sefe, fara liceu desigur, si alte doua naive studente) si doi patroni raiosi, care ne tratau ca pe niste carpe needucate.
Si intr-un fel asta si eram – caci suportam umilinte inutile pentru vreo 50€ pe luna, lucrand 12 cu 24.
Experinta asta a fost un punct de cotitura, puteam sa continui sa lucrez acolo (aveam deja programata tura pt noaptea de Craciun) sau puteam sa plec in treaba mea sa ma pun cu “burta pe carte” si sa-mi fac bani din bursa.
Din moment ce scriu acest post aici, probabil ca am facut alegerea corecta.
Unlock with Patreon
Stai la scoala ca n-o sa-ti para rau. Si schimba-ti anturajul,daca ala te face sa-ti doresti sa fii populara ca ai de toate.
In alta ordine de idei, iti spun asta si cu toate ca stiu ca nu o sa te ajute ca n-are cu ce, sper sa am dreptate: te sustin, pari mult mai multe lucruri bune decat multi dintre oamenii de varsta mea pe care-i cunosc.Si poate o sa ai putin noroc sau o sa te sustina cineva si ai sa te ridici. Cred sincer ca ai cu ce.
Succes.
Nice. Realitatea suge dar faptul ca mai exista copii care nu vor s-o suga pe bani in fata webcamului ma face sa mai am o farama de speranta. Si mi-a placut ca i-ai dat un raspuns serios, realist si totusi n-ai speriat-o zicandu-i ca oricum we’re in really deep shit si nu se stie cum iesim de acolo 🙂
Băi, m-a cam întristat mail-ul tipei. Vorbesc serios. Asta pentru că știu ce nasol e să ai în jur de 18 ani și să-ți cauți job.
Problema cu job-ul la vârsta aia e că patronii te iau de fraier. Se înghesuie să angajeze tineri tocmai pentru că sunt mai naivi și mai simplu de modelat. Te angajează pe salariu minim și te tratează ca pe un gunoi pentru că sunt conștienți că la vârsta aia nu poți avea nici pretenții, nici experiență care să-ți dicteze că nu așa se lucrează în mod normal. E ca la prima experiență sexuală, atunci când unii caută virgine pentru că-s fără experiență și cred că toate pulele au mărimea de 10cm.
Pentru cineva de vârsta ei cea mai bună șansă e Internetul. Acolo nu mai trebuie să ai 17 ani ca să poți face ceva, cu condiția să știi ce să faci. În schimb mai bine te bucuri de viață la 17 ani decât să umbli după un job. Asta dacă nu cumva ești mort de foame.
Eu mi-as fi dorit ca la 17 ani sa-mi zica cineva foarte inversunat ca trebuie sa plec din tara. Imi doaream, insa nu eram sigura. Au trecut 6 ani pana m-am hotarat eu cu adevarat ca vreau sa plec.
La cei 17 ani ai tai iti recomand sa cauti o facultate pe-afara pentru cand termini liceul. Poti chiar sa incepi sa aplici la facultati inainte sa dai bacul. In UK poti pleca pe baza de Studen Loan, care e foarte avantajos, prin intermediul multor fundatii. Unele te ajuta sa pleci gratuit, altele mai putin gratuit(eu am ales-o pe aia gratuita si isi merita banii). Odata ajunsa acolo, cu dovada ca esti studenta, obtii destul de usor un Yellow card cu care poti lucra part-time. Si spre deosebire de Romania, in UK chiar te poti sustine in facultate dintr-un job part-time. Am prieteni care au lucrat la McShit pe 450 de lire part-time.
Daca tot esti asa de hotarata ca vrei sa faci banii tai si sa nu te mai bazezi pe ai tai, asteapta sa termini liceul si apoi ai o multime de posibilitati. Gandeste-te doar la ce ti-ar place sa faci pe viitor ca sigur vei gasi o solutie potrivita pentru tine (insa fii sigura ca nu in Romania).
Bafta 🙂
in afara de cazuri similare cu ce a propus de maddy – chiar si afara tot pedo o asteapta. cu mai mari shanse sa gaseasca ceva rezonabil – da’ nici acolo pe astia micii nu-i asteapta ursii (grin) cu ceva in coada.
In mod ciudat, si eu ma cam aflu in aceeasi situatie ca si tipa de mai sus. Aproape.
Eu am tot 17 ani, si eram si eu interesat de un job d-ala de vara, dar intr-adevar tampenii d-astea chiar se intampla (Cu CV-ul cand vrei sa imparti fluturasi). Sa vad totusi vara asta, poate am noroc via un coleg sa lucrez undeva pe la vreo editura totusi, sau o-i avea noroc cu webdesignu’ si o-i ajunge sa pot lucra pe undeva.
Desi sunt interesat sa ma car si eu undeva prin Marea Britanie/Canada/Austria (caci in Germania ar fi ca naiba, nu prea ai posibilitati de a avansa ca si job; ramai blocat la acelasi nivel din cauza esecului “multi-Kulti”-ului lu’ Frau Merkel.) eu as face foarte sincer facultatea in Romania caci pentru ce vreau eu sa dau scap mai ieftin un pic, si d-abia dupa sa ma car.
nu am pentru voi decat un citat din nicolae ceausescu: invatati, invatati, invatati! 🙂
– in primul rand, invatati sa invatati.
– apoi, invatati ceva cu adevarat vandabil – n-are rost sa pierdeti vremea studiind ceva numai fiindca asa vrea mama, sau sa va duceti la facultate fiindca toata gasca e acolo.
– si nu in ultimul rand: invatati cand trebuie sa fiti modesti si cand trebuie sa fiti tupeisti. nu ma refer la a fi modest cand celalalt e mai tare ca tine, si nici la a fi tupeist cu unul mai slab. as zice sa fiti cu tupeu cand aveti o baza pe care sa sprijiniti tupeul, si mai ales cand situatia o impune; sa fiti modesti mai degraba atunci cand ajungeti “bazati”. (am zis modest si asta nu inseamna carpa de sters pe jos.)
copilasi, nu va lasati atrasi de 2-3 bancnote castigate pe timpul in care altii studiaza, caci altfel o sa beti doar suc, toata viata voastra.
Tudor Aurache Chirila.
sa se faca bucatareasa 😀
@aurache: riscând, pentru restul lumii, să joc rolul de “Captain Obvious”, citatul tău e din Lenin, nu din Ceaușescu.
O idee pentru adolescenții care vor să facă un ban în plus și cunosc limba Engleză: pe lângă sfatul lui Manowar din articol, cu scrisul de review-uri pentru site-uri, se mai pot face bani online și din testimoniale în format text sau video, la diverse produse. Mulți producători de conținut obscur caută persoane care să joace rolul de cienți mulțumiți, lăsând o impresie pozitivă, sub formă de comentarii pe YouTube sau pe site-uri de review-uri. Multe produse/site-uri/etc au o secțiune de astfel de testimoniale, lăsate de “clienți mulțumiți”.
Bariera de intrare în branșă e destul de joasă (poți începe cu un calculator ieftin, un webcam și un microfon) iar experiența câștigată în timp ajută la acapararea mai multor clienți. E, într-adevăr, o arie gri, deoarece este vorba despre inducerea în eroare a viitorilor potențiali clienți ai produsului respectiv, dar e o alternativă mai mult sau mai puțin profitabilă, la care poți avea acces dacă flexibilitatea etică îți permite.
În rest, pentru cei ai căror talent îi ajută, pot să vândă online desene, caricaturi, design de logo-uri sau pliante după specificațiile clientului, traduceri din/în limba Engleză, videoclipuri de prezentare legitimă de produs sau idee, precum și alte creații particularizate.
Puteți vizita site-uri precum elance.com/browse-jobs, fiverr.com sau tethras.com să vedeți ce se cere. Fiecare talent sau competență poate fi pusă în valoare, oricât de non-tehnică ar fi. Se pot face bani online în timpul liber și fără să fi absolvit o facultate și fără să faci video-chat; trebuie doar să urmărești piața și să oferi produse și servicii care se cer, dintre cele pe care oricine le poate face, dar puțini încearcă sau știu unde să le promoveze.
@andrea: poti te rog sa-mi dai o frunte in buric?
@aurache: poti. da’ tine minte, ai pornit chestia asta cu fruntea-n buric. sa nu te vad plangand pe-aici.
stai ca m-am prins: asta e chestia ai de care te tii tu atunci cand futi? 🙂
scuzele mele duduie!
Eu unul am lucrat part-time (8 ore in weekend) la 17 ani. Pot sa zic ca mi-a prins bine; pana atunci fusesem un tip al naibii de timid si de introvertit (nu ca ultima parte s-ar fi schimbat radical) si nu iesisem in lume, iar bani de buzunar nu mi-au prea dat ai mei. Am cunoscut cativa artisti si vreo doi-trei ziaristi ai vremii (lucram in presa), mmi-am facut diverse cunostinte printre cei care se perindau prin redactie. Pana atunci fusesem prea timid ca sa chem o fata in oras; dintr-o data m-am trezit ca pot sa vorbesc cu o tipa fara sa ma balbai sau sa rosesc.
Am pierdut in schimb multe excursii de weekend cu clasa si multe chefuri, desi la astea nu prea eram chemat pe motiv ca ma numaram printre tocilari. M-am distrat eu la mare, pe banii mei. Am invatat sa injur si sa nu mai tac cand ma trimitea unul la origini sau cand ma lua la misto. N-am plecat cu prea multi bani dupa un an, dar am plecat cu mai multa experienta de viata.
Asta a fost acum vreo 15 ani si nu mi-a cerut nimeni CV-ul. Acum, asa cum zicea si adolescenta de mai sus, nu poti nici macar sa aduci o cafea fara CV. Pana si ca vanzatoare trebuie sa trimiti CV cu poza. Incerc sa-mi tin prietena departe de joburile astea si sa o conving sa mai rabde inca doi ani de studentie. I-am explicat ca daca nu lucreaza in domeniu, n-are sens sa-si piarda timpul. Personal n-am avut nimic de castigat trecand pe CV experienta de un an in presa, in conditiile in care eu tinteam un job in IT, absolvent de Automatica fiind.
Nu, ma, nu-i ma-ta, ai inteles total gresit.
@aurache: vezi ca ai citat din tatucu’ stalin, nu din nick ceao
@aurache, de putut poti, da’ io ti-as sugera sa astepti pana-s singura cu vreo 3 copii la 40 de ani si cu un salariu de 7 milioane, ca sa prezinti vreun interes.
eu stiu ceva pustani care au facut scoli profesionale si acum lucreaza in turism/alimentatie. adica ei sunt bucatari. cei mai multi la hotel, prea putini la restaurante sau barmani ospatari. in weekend, la nunti, sunt platiti cu 2 mil pe seara aia, ceea ce nu mi se pare putin. adica 8 mil faci doar din asta si nu dai bani pe mancare sau bautura. fetele la fel, mai putin ca nu-s bucatari ci ospatarite, dar le-a deschis cineva capu si fac niste cursuri pentru a ajunge vanzatoare la farmacii ca a fi ospatarite la cafenele nu e meserie de viitor, pe la 25 – 27 de ani li se cam termina frumusetea si aia e. Nu zic ca vara toti lucreaza la pensiuni in delta unde au cazare si mancarea asigurata si bani la minim 500 euro pe luna. (nu atat venit cat ce scot acolo)
ce vreau sa zic e ca daca stii sa faci lucruri practice gasesti mai usor de munca decat daca ai terminat fac de litere sau jurnalism sau o sectie bizara a ase-ului.
si legat de chestia cu traitul in romania, nu e imposibil sa traiesti cu 8 mil, doar ca ala nu e trait, e supravietuire. sa stai prin gazda intr-o zona periferica si 200 – 300 lei s-au dus. pe “mancare” inca atat si nu-ti permiti nici blugii de la zara la 150 lei. sigur ca dupa pare tentant sa umpli cu ala care sprijina zidu la mega image.
* salariu, ca venit e ala de 500
* umbli
@Aurache: Vorba aia e a lu’ Lenin. Putina istorie te rog.
Eu zic ca e a lu’ Troțki. Putina astronomie va rog.
@Euglena: putina gastronomie va rog 😀
@Animaloo: da’ ce mah, vrei sa se ingrashe ca tine? 😀
Eu pe fata asta asi intreba-o daca are ceva hobby. Poate suna prostesc, dar, daca ai o activitate in care esti implicat cu regularitate, mai devreme sau mai tarziu, va apare o oportunitate. Chiar si la 17 ani. Eu am avut prima slujba platita ( plecata de la un hobby) la 16 ani. Banii erau atat de putini incat nu cred ca faceau vreo diferenta, dar aveam si eu impresia ca sunt platit.
Si da, invata. E drept ca milionarii in dolari, din Romania, nu au ajuns bogati datorita scolii. Dar tu nu esti una dintre ei. Daca o sa-ti pierzi vremea supravietuind, nu o sa ai timp de nimic important. Si nu te duce la drept sau alte facultati de numarat nori. A, si important, cara-te naibii din tara.
@Dinu: în locul tău nu ”ași” zice nimic de cum școala e pierdere de vreme la cât de agramat e textul tău și la câte virgule ai violat în el. Just my two cents.
Poate are un hobby de om “anormal” cum ar fi handbal, alergari,citit. Atunci sa vezi ce bani face din aceste chestii in Rumania.
Poate reuseste sa invete ceva html, photoshop si incepe sa faca websites, asa poate scoate destul de usor venitul mediu in Romania daca are timp(da stiu pe internet fac bani doar “hacarii”, totul este o minciuna)
Cypress, daca toate textele tale ar fi corecte gramatical mi-as pune cenusa in cap. Dar nu sunt. Oricum, multumesc de observatie, o sa fiu un om mult mai fericit acum.
Si am impresia ca ai inteles gresit ce e scris acolo. Just my 2 pennies.
@Dinu: pence. Just trolling.
@ Manowar : merg amandoua, depinde de context. Uite ca am hranit trollul.
@Dinu: când ai să găsești într-un text de-al meu ”ași” în loc de ”aș”, te las să vii să-mi dai o muie sălbatică. Te las să mă siluiești oral cum vrei tu atunci când vei găsi virgule puse de mine înaintea predicatului sau tot la al treilea cuvânt. Până atunci… marș înapoi la cartea de gramatică.
Hai ma, mars? Esti dur si acid, ca un cacat de caine constipat dupa ce a mancat prea multe oase. Hai noroc!
P.S. Trimite-mi tu o carte de gramatica, a mea am folosit-o la impaturit slanina.
Băi… niciodată n-am suportat persoanele numite ”Dinu”. E ceva cu voi, să mor eu de nu. Când zic ”Dinu” îmi vine în minte Tudor Chirilă și i-aș da lui ăla la muian de l-aș lăsa cu cicatrici. Probabil de-aia îmi ești așa de antipatic.
Sau poate – DOAR POATE – nu înghit oamenii ăia care habar n-au să se exprime și o dau cu ”hai măi că suntem pă net”. Că n-ați fi în stare să vă semnați fără să vă scrieți numele greșit, ‘tu-vă muma voastră de agarici.
@ Maddy, ai dreptate, cu o precizare. Yellow card-ul nu se obtine asa de usor. In primul rand trebuie sa tii intr-o banca englezeasca 1000 de lire timp de o luna de zile (chestie pe care o faci dupa ce te muti acolo) , apoi sa scoti bank statement-ul si sa il trimiti cu toate actele necesare la aia de la ukba. Si cel mai devreme iti vine dupa 6 luni de zile, scrie si pe site. Nu e chiar asa de roz treaba. Am colegi care au crezut ce au zis aia de la Study Abroad, ca hop top in 3 luni gata yellow card-ul si 500 de lire pe luna pe putin, si acum se trezesc dati afara din camin ca nu mai au parinti sa le dea bani de chirie.
@Elisabeta E adevarat, am si eu cunostinte cu patanii din astea, dar am si prieteni care dupa 2 saptamani si-au scos frumos bank statement, au platit 10 lire unei firme care le-a facut programare la Corydon, s-au dus acolo peste alte 2 saptamani si au plecat acasa cu yellow cardul. Solutii exista intotdeauna, trebuie doar sa ai putina vointa si tupeu. E drept ca ar fi fost o sansa destul de mare sa-si ia teapa, dar ce pierdeau? 10 lire? E un mare cacat in conditiile in care exista sansa sa poti sa-ti iei YC intr-o luna fata de 6 luni.
M-am saturat de astia care se plang cat de nasol e, si cat de greu le-a fost lor, si cat i-au mintit astia din Romania. Daca pleci acolo, trebuie sa te astepti ca nu o sa te primeasca nimeni cu bratele deschise si ca tre sa dai din coate ca altfel mori. Spala la cur babe aproape moarte, matura strada, spala WC-uri. Fa tot ce poti ca sa reusesti. Ai incercat tot ce se putea si n-ai reusit? Te compatimesc, dar macar poate ai tai au o casa in care sa te intorci in Romania si nu e chiar asa de grav. O sa ai orgoliul putin ranit, dar pupa mama si trece, eventual chiar iti gaseste un job usurel de refacere dupa experienta nasoala din UK.
Ai stat in schimb si ai asteptat sa iti dea guvernul britanic YC, si eventual sa-ti si gaseasca ceva onorabil de facut? S-a intamplat abia dupa 6 luni cand tu deja murisei de foame? Iti spun sincer ca I don’t give a shit about your stupid ass. Iti doresc sa mori de foame, mancat(a) de sobolani, impreuna cu toata familia ta si cu mentalitatea voastra romaneasca, in care totul trebuie facut pentru voi, si nu de catre voi! (as vrea sa va injur mai tare, da’ nu ma prea pricep)
P.S. : Nu ma cert cu tine ci cu o persoana ipotetica, iar lucrurile de mai sus nu iti sunt adresate decat daca te ragasesti in ultimul paragraf. Caz in care iti doresc sa mori in chinuri groaznice 🙂
Sunt un miliard de pakis care angajeaza si fara yellow card, daca ai noroc iti iei un £5/6 pe ora, daca nu ai, atunci iei £2-3.
La sfarsitul anului II de facultate, m-am decis ca vreau sa ma angajez peste vara – sa fac si eu bani si chestii din astea “ca tot omu”. Dupa ce am tecut si eu prin experientele cu CV – adu CV si vedem noi – mi-am gasit de munca la un ABC.
Nu erau colacari pe acolo, eram doar 4 fete (doua pizde blindate, bazate si sefe, fara liceu desigur, si alte doua naive studente) si doi patroni raiosi, care ne tratau ca pe niste carpe needucate.
Si intr-un fel asta si eram – caci suportam umilinte inutile pentru vreo 50€ pe luna, lucrand 12 cu 24.
Experinta asta a fost un punct de cotitura, puteam sa continui sa lucrez acolo (aveam deja programata tura pt noaptea de Craciun) sau puteam sa plec in treaba mea sa ma pun cu “burta pe carte” si sa-mi fac bani din bursa.
Din moment ce scriu acest post aici, probabil ca am facut alegerea corecta.