Scurta lectie de politica
Ma refer la demisia lui Alex Salmond.
Tipul a propus si a insistat pentru referendum. Pentru independenta, evident. Si nu i-a mers. Partial pentru c-a fost incompetent, partial pentru ca manipularea media a mers ca pe roate, cu cele mai multe publicatii spunandu-le tuturor ce rau va fi. A fost o manipulare clasica, dar a mers. Ah, cum a fost cu manipularea? In toate felurile.
Incepand de la mizerii de genul asta pana la toate tipurile de amenintari mai mult sau mai putin voalate (cea cu lira e doar un alt exemplu).
A fost scarbos, dar s-a terminat. Si Alex Salmond, tipu’ care-a dus SNP-ul la guvernare, care-a obtinut in ciuda tuturor majoritatea acolo…ei bine, tipul ala si-a dat demisia in ziua in care s-a anuntat rezultatul.
Sigur, Alex Salmond nu e perfect si nici nu cred ca era prea curat. Dar lectia (de politica si, de ce nu, de democratie) ramane: cand peste 50% din populatie vrea altceva decat vrei tu…pleci – ca ai sau n-ai dreptate, ca e bine ca tine sau nu.
Traian Basescu & Victor Piturca like this.
Pe mine m-a surprins prezenta la vot, 85% mi se pare foarte mult. Poate referendumul asta a trecut, dar mie imi spune clar ca aia sunt divizati si ca e o problema acolo.
60% pentru da sau nu mi s-ar fi parut mai linistitor…
Dincolo de ceea ce credem noi ca era mai bine sa se intample pentru scotieni, iata ca s-a intamplat ceea ce cred scotienii ca e mai bine pentru ei.
Si nu e vorba de faptul ca ar fi cazut bursele si pietele imobiliare(raman la opinia mea ca un segment limitat de populatie e preocupat de fenomen pentru ca sunt comozi, isi schimba locuinta rar spre deloc si nu-i preocupa investitiile foarte tare)dar oamenii astia spun ca nu era acum un moment propice pentru ca asa se vede de la ei situatia si pentru ca simteau o stare de incertitudine iminenta mai mult decat speranta intr-un viitor bun ca independenti.
Pana la urma cel de la care a plecat ideea referendumului este acest premier mediocru DC care voia sa arunce responsabilitatea caderii economiei in alta parte precum si sa distraga atentia de la nemultumirile generale ale britanicilor. Pentru ca pana atunci curentul separatist era privit cu scepticism in Scotia.
Partidul National Scotian nu avea/are un program coerent de masuri politice si economice si pozitia sa era/este mai mult despre ideologie si teorie a independentei in context istoric. De-asta nu a sunat convingator.
Pentru scotienii bine informati, middle si upper class, din start campania pro independenta era evident plina de promisiuni gonflabile fara sustenanta. A nu se intelege ca nu au fost dezgustati de agitatia febrila a politicienilor englezi din ultima perioada.
Ba chiar as indrazni sa spun ca s-au umplut de sila.
Cei care au ales sa nu dea curs independentei au avut de ales intre doua rele si au ales-o evident pe aia mai putin rea.
Partidul nationalist a castigat teren pe seama claselor defavorizate (la fel cum UKIP a castigat simpatia britanicilor saraci care s-au grabit sa dea vina pe emigratie)
Eu nu-i judec. A fost o decizie grea indiferent de optiune. S-a vazut si din scorul destul de strans. Au fost parinti care au votat pentru independenta si copii impotriva, de exemplu.
Le doresc sa aiba o elita puternica de lideri politici care sa le reprezinte interesele mai bine decat au facut-o predecesorii lor. Pentru ca scotienii sunt de treaba asa….(subiectiv, prin prisma astora pe care-i stiu)
Da’ cvorum, a fost cvorum?
Cifrele arata ceva mult mai trist.
Aia peste 55 de ani, dupa cum vezi, au votat la modu’ covarsitor anti independenta. Adica bosorogii, pensionarii si pula mea.
Si, cand UK-ul iti spune ca pleaca bancile, ca pierzi lira (si prin urmare, adio pensie), ca se duce NHS-ul (de care ai din ce in ce mai multa nevoie dupa 55), normal, nu-ti convine. Ca tu ai terminat cu munca, pentru tine e bine, e frumos, e giugiuc.
Asa ca bosorogii si-au batut pula de aia tineri (vezi 16-54 de ani, cum au votat). Iar aia tineri vor ramane sa sufere “alaturi de noi”, “better together”, pentru ca un mosulica a fost ingrijorat pentru pensia lui. Uita-te cum au votat aia de la 16 la 54 de ani si la cum au votat ceilalti. Vezi cine-a decis cum se va trai. Da, exact, aia care nu vor mai trai.
Cam cum e-n Romania. Sa fie comunism, ca sa indexam pensiile, dom’le.
Democratie, nu zic, da’ sa nu confundam asta cu “scotienii s-au gandit bine”. Nah, a fost manipulare jegoasa si au pierdut o ocazie extraordinara pentru ca au facut mosii pe ei in pantaloni sa nu piarda ceva la pensie. Sa le fie de bine, ca nu vor mai avea ocazia asta cel putin 20 de ani.
M-a amuzat ca ieri dimineata cand m-am gasit cu unul dintre scotts la o cafea si i-am pomenit de rezultatul referendumului, a zis ca se simte relieved ca n-o sa fie deportat 🙂 in conditiile astea.
Acum lasind alte considerente la o parte, ei nu prea dau semne ca s-au simtit altfel decat ‘independenti’ in tot acest timp cat au facut parte din UK.
Si nu ma indoiesc ca au ce le trebuie la o adica sa-si proclame singuri independenta oficial daca li se scoala intr-o zi, fara referendum, fara consultari ale partidelor in prealabil si fara dezbateri la televizor.
Faptul ca Salmond a fost inlocuit de Sturgeon e priceless…
Mi se pare mie sau pensionarii sunt cei care au inclinat balanta? 😀
Si cine poate afirma cu certitudine ca nu ei sunt cei care au facut alegerea inteleapta?
Ce mergea atat de rau incat sa fie nevoie de o schimbare si cine oferea garantii ca lucrurile au sa mearga cel putin la fel de bine pana atunci?
Comparatia cu romanii si alegerile lor n-are sens, pentru ca in Romanistan nu exista alternative reale, indiferent ce alegi, daca esti atat de prost sa crezi ca ai de ales, tot ti-o tragi de la urat spre si mai urat, de fiecare data.
Iar problema cu moenda este f. reala, a incercat cineva sa o adreseze inainte sa-i impinga la vot?
Cum au sa treaca fara probleme majore la o moneda proprie, ce valoare va avea, ca de Euro nici nu poate fi vorba decat dupa ani de zile?
Sau a fost gen Ponta si dsoara Harvard, hai sa busim incasarile la buget cu o taiere electorala de taxe si vedem mai incolo noi daca se repara singur la loc.
De unde, nu stim, presupunem ca o sa fie bine. Daca nu, nu noi o incasam, oricum ca a fi politician prin definitie inseamna libertatea de responsabilitate, mai ales cand sunt decizii cu “asumarea responsabilitatii”.