Asa cam pe la 33 de ani mi s-a intamplat si mie schimbarea dar mi se mai intampla totusi uneori sa mai fiu prinsa cu garda jos si atunci cate un articol de genul asta imi prinde bine ca sa imi amintesc ce am de facut.
A fost ziua de nastere a barbatului din dotare. Ca de obicei, megachef si betie. Pe la 6 am sambata l-a apucat pe al meu concluzionatul, care e sensibil identic cu mesajul tau.
Sa traiesti fericit impreuna cu unguroaica !
Stanjenel, crezi tu ca la 33 ca ai auzit o baba batrana.
Esti fericit la munca asa cum sunt si eu acum pentru ca e zi libera pt bugetari hahaha.
Asta cu prietenii … Aveam prostul obicei de a lauda orice mizerie de realizare sau complimenta cand luau ceva. Cand faceam sau luam eu ceva cu adevarat misto, pauza de la ei. Vroiam un “bravo, ba” sau “sa-l stapanesti sanatos e o inveatitie bna\rea” orice, dar nu tacere. Asa ca am inceput si eu sa tac. E totul la fel. Adica nu mai sunt dezamagit ca n-am asteptari de la cineva sa fie om. Sunt mai liniatit psihic.
Aveam nevoie de randurile acestea ca sa imi dau seama ca niste concluzii la care ajunsesem in ultima vreme sunt intr-adevar, valabile.Multumiri pentru trezirea la viata!
astea-s si gandurile mele, in proportie de 80% ma regasesc in ce ai scris…
dar
Ba, daca va treziti asa, intr-o zi, ca nu prea sunteti fericiti, ia uitati-va cu atentie in jur si vedeti daca nu cumva de vina-s cei din jur, nu ghinionul constant – ala imaginar.
cei din jur sunt cum sunt, de vina e felul cum cineva raspunde/se adapteaza la ei. de ex ok, avea ala o mama care ii vizita zilnic, putea cand venea neanuntata sa nu deschida usa (nu am fost acasa, faceam sex etc.), eventual sa se mute ceva mai departe.
iar aici
absolut nimeni nu-ti vrea binele, cu exceptia parintilor.
n-as fi asa categorica, as zice mai degraba ca problema nu e ca ti-e tie bine, problema e sa le fie si altora macar la fel de bine. reformulat: nu vor sa iti fie rau tie, ci sa le fie si lor mai bine. iar binele lor nu exclude binele tau – decat daca sunteti in concurenta pt acelasi job, eventual.
@Ionut: Nu trebuie sa fii atat de prozaic. Normal ca nu sunt fericita la locul de munca, dar nici nu mai sufar ca alta data. Si-apoi, posibilitatea sa mi-l schimb in curand e tot mai iminenta. Ideea e ca dupa ce ai facut anumite greseli si ti-ai futut directia , uneori e foarte greu sa repari si dureaza destul de mult. Cu fericirea la locul de munca la mine e greu pentru ca eu mereu am vrut sa fac muzica dar am facut matematica -fizica. Cum si de ce poveste lunga.
cei din jur sunt cum sunt, de vina e felul cum cineva raspunde/se adapteaza la ei. de ex ok, avea ala o mama care ii vizita zilnic, putea cand venea neanuntata sa nu deschida usa (nu am fost acasa, faceam sex etc.), eventual sa se mute ceva mai departe.
Tipu’ n-avea probleme cu asta, ma, ca era baiatu’ lu’ mami. Tipa avea probleme, iar tu ai o abordare gresita.
Un “iar ai venit, fa matracuco, vede-te-as moarta” ar fi fost ceva mai adecvat. Doar ca pana a facut asta, au trecut niste ani, ca se tot gandea si la ceilalti – cum ar fi sotul, in ce situatie il pune etc.
Cand a-nceput sa gandeasca pentru ea, a fost simplu si marlanesc. “n-am chef de ma-ta. fa-ti singur de mancare. daca nu-i curat, fa. mi se rupe pula ca ne da afara, eu imi permit sa stau cu chirie” etc.
n-as fi asa categorica, as zice mai degraba ca problema nu e ca ti-e tie bine, problema e sa le fie si altora macar la fel de bine. reformulat: nu vor sa iti fie rau tie, ci sa le fie si lor mai bine. iar binele lor nu exclude binele tau – decat daca sunteti in concurenta pt acelasi job, eventual.
Poti reformula tu pana maine. Realitatea e ca nimeni nu vrea sa te vada ducand-o mai bine ca el/ea. Human nature. Don’t get me wrong, iti respect dreptul la opinie si, dupa cum vezi, incurajez si exprimarea ei, doar ca experienta imi spune alta chestie. Asa cum am vazut eu oamenii, sunt dispusi sa-ti faca rau doar pentru ca nu le-ar placea sa te vada ducand-o mai bine decat ei. Daca ai cunoscut alte tipuri de oameni, felicitari. Eu nu.
La mine se aplica regula: bine faci, bine gasesti si invers. Asa mi-a mers dintotdeauna. Straniu e ca dintotdeauna am fost mai izolata de fel, foarte sigura de justetea setului meu de valori (parte si datorita educatiei primite, foarte OK, as aprecia eu) si niciodata prea implicata in treburile si evenimentele din familie: ma plictisesc ceva de groaza. Partea naspa e ca de multe ori primesti ajutor sau o vorba buna de la persoane de care nu te-a interesat vreodata sau le-ai subestimat (ca deh, eu sunt prea importanta sa ies din mizantropia mea) si nu stii cum sa iti afisezi recunostinta sau cum sa socializezi cu ei, si imprejurarile te forteaza. Mda, e naspa ca nu poti trai complet independent.
Cat priveste pe cei care nu-ti intorc favorul sau gratitudinea, putin imi pasa; eu stiu ca mi-am facut datoria iar de parerea celorlalti ma intereseaza prea putin.
Am si eu o curiozitate.
Ma enerveaza de mor mesajele gen cel scris de zuza. Genul ala de mesaj in care se explica cum sta treaba, la modul general. Genul ala de mesaj in care nu spui absolut nimic interesant, doar o arzi in clisee obosite si (probabil) ai impresia ca tu stii ce cacat mananci.
Ce as putea face ca sa nu mai fiu atat de idiot? Adica nush, mi-ar placea sa ajung sa nu-mi creasca tensiunea cand aud asa ceva. Banuiesc ca am un bagaj emotional sau ceva. plm.
🙂 mie imi place ca esti ferm in convingerile tale, asa ca o sa-i spun stima de sine sanatoasa. altii, cu alte intentii, ar putea sa ii spuna incapatanare.
da, am cunoscut oameni si descrisi de tine, si descrisi de mine. in ultima vreme, mai des din cei descrisi de tine. cand mi-a facut cineva rau, m-am gandit doar ca ii era frica de mine. ceea ce inseamna ca acea persoana ma vede ca fiindu-i superioara. e si asta un compliment, nu?
incerc doar sa nu internalizez modelul lor si sa nu ajung sa il consider normal.
@ Mihai
Si care e curiozitatea? Ce ai putea face ca sa nu mai fii atat de idiot, asta era intrebarea? Sincer, nu stiu.
Cat despre discutia la modul general: fiecare zice cate ceva dintr-o experienta particulara, numai ca aici e blogul lui Manowar alias Manowar, de-aia nu ma apuc eu sa scriu despre experientele mele pe pagini intregi, cand o sa vreau sa fac asta o sa imi fac blog si o sa raspund cu link-uri probabil.
Daca sunt clisee, e ca sunt multi oameni care au avut experiente asemanatoare.
in ultima vreme, mai des din cei descrisi de tine. cand mi-a facut cineva rau, m-am gandit doar ca ii era frica de mine
Presupun ca esti un om mai bun ca mine.
Eu nu m-as putea consola cu o astfel de idee. Pana acum, sincer sa fiu, de fiecare data cand a incercat vreunul sa ma calce pe coada, i-am intors-o pana n-a mai putut nici sa zica miau, cu 2 exceptii de care o sa ma ocup … cand o sa am resursele necesare 🙂
Si care e curiozitatea? Ce ai putea face ca sa nu mai fii atat de idiot, asta era intrebarea?
Da, aia era intrebarea. E singura intrebare din tot textul ala.
Daca sunt clisee, e ca sunt multi oameni care au avut experiente asemanatoare.
Ar fi fantastic sa fie asa. Probabil aici e si problema mea: ca nu cred ca e cum zici tu. Din ce-am observat eu, e invers: intai iti intra cliseul in cap si dupa aia actionezi in concordanta cu el.
Mihai, eu nu mai inteleg nimic :))) e prea mult text si e prea cald. Daca esti in vara asta in trecere prin Constanta, te scoatem eu si sotul la o bere si dezbatem atunci…
Couldn’t disagree more. Egoismul, narcisismul si nombrilismul reprezinta cea mai precisa definitie a infernului. O spune cel mai egoist si narcisist si nombrilist individ pe care l-am vazut vreodata. Omul nu isi poate da singur propria umanitate si implicit nu poate avea liniste pentru ca niciun unui potential-om nu ii este de ajuns o viata de broasca testoasa sau de tufa de leustean. Cine nu crede, sa-si imagineze pentru doua secunde cata umanitate autogenerata gasesti intr-un “om” abandonat in jungla la 5 ani si privat de orice contact cu vreo alta fiinta umana normala, sociala. Omul nu isi poate concepe umanitatea decat 1. atunci cand o recunoaste in altul si 2. cand altii i-o recunosc pe a lui. Sa recunosti umanitatea altuia inseamna sa il vezi la fel de important ca pe tine. Ergo, ego-ul este exact ingredientul care-ti fute meciul cel mai eficient pe partea asta. Altii o sa-ti recunoasca umanitatea doar atunci cand o sa vada ca iti pasa de ei. Cu cat iti pasa mai mult si mai dezinteresat, cu atat mai multa si mai pura umanitate revarsa ei peste tine. Evident, capatul curcubeului in privinta asta este – ghici ciuperca – cand iti dai viata pentru cea mai mare jigodie pe care o cunosti, un Hitler de exemplu ar trebui sa fie de ajuns.
QED.
Next question, please.
He he, am avut o colega, oropsita planetei in permanenta, la un moment dat zburata din firma pe motive de disponibilizari. Cand mi-am gasit un job mai bun si a aflat, m-a implorat sa o propun pe ea in locu meu la plecare. Ceea ce am si facut si am reusit, iar cand am sunat-o sa-i zic ca incepe din data x ca sa pot pleca eu mai devreme din preaviz la ceilalti, mi-a zis ca nu poate, ca ea si-a platit concediul si trebuie sa plece, banii ei. Sa astept eu.
Chestia cu “nicun bine nu ramane nepedepsit” este foarte sanatoasa si foarte bine gandita ca regula a jocului. Iti dai seama cat de exasperant ar fi ca dupa fiecare fapta buna sa te alegi cu ceva (concret)? In totdeauna ai fi acuzat de interes, de pseudo-altruism. Nici tu n-ai putea fi sigur daca ai facut-o doar de dragul binelui sau daca chiar urmareai ceva in schimb subconsciously.
La munca ba, nu la stat, din cauza asta merge planeta asta naspa, din cauza voastra! Nu avetz nici un Dumnezeu! Nici o sarbatoarele legala sa legati vreo relatie de socializare, baut bere, fript micul, rotit porcul, ce sa stie generatia asta tanara, apoi va uitati urat la mine, un batran, cand ma culc cu colegele voastre de liceu!
Eu ajut o data, nu ma astept la nimic. Nu primesc nimic, no prob.
Ajut a doua oara, nu ma astept la nimic. Nu primesc nimic, no prob.
Nu exista a treia oara. Nu ma intereseaza daca e pentru ca persoana in cauza e jegoasa sau pur si simplu nu s-a ivit o oportunitate sa ma ajute.
Bunul simt imi spune daca daca ai deja niste datorii(morale, sociale, materiale) nu vii si mai ceri in plus pana nu ti le platesti pe cele existente. Personal prefer sa nu am datorii la nimeni si sa mi le achit cat mai repede. Am si o problema ca tin minte tot.
da, e adevarat ca majoritatea oamenilor is competitivi si egoisti, te-ar sapa numa ca sa se simta ei mai bine. dar tot am intalnit vreo 3-4 care sa nu.
eu o vad cam asa:
– x% muisti care nu dau doi bani pe bunastarea ta si te-ar sapa la prima ocazie daca le aduce vreun castig. or even just for the lulz
– y% oameni care is si gelosi dar si bucurosi pt tine. care realizeaza ca esti ok si meriti ce ai, dar in acelasi timp ar vrea si ei. astia mi se par cei mai imprevizibili, sincer.
– z% oameni care is bucurosi pt tine si atat. fie ca deja le e bine, fie ca tin la tine, fie ca is ambitiosi/optimisti si binele tau nu le acreste ziua, etc
Proportiile x/y/z habar nu le am. Eu personal am cunoscut doar vreo mana de Z. Mare parte Y, dar si destul de multi X.
La randul meu am fost Z destul de rar, de multe ori Y. Foarte rar X. Nu is psiholog si nu pretind sa le stiu pe toate. Asta e doar ce mi-a venit acum in cap, ca m-am gandit putin la subiect.
Iti dai seama ca daca castigi potul cel mare la loto, daca ciripesti, a doua zi ramai fara prieteni. Sau prietenii devin niste lipitori. Adica da-mi si mie niste cascaval, ca suntem prieteni.
Vorba aia, vrei sa scapi de un prieten, imprumuta-i bani. Te loveste norocul banilor, ramai fara mare parte din “prietenari”, care oricum tind sa se imputineze de-alungul vietii, cand incepi oricum sa vezi lucrurile mai in profunzime..
Multi cacanari denigreaza succesul altora pe post de autoaparare desi in subconstient ii admira si isi contrazic propriile idei. Respectivii merita un spitz in cur si stampilati cu ignore , ca-s niste oropsiti intelectual si nu cadreaza sa te bagi in ring cu ei.
la 31 de ani am impresia ca am gasit reteta fericirii. sau, ma rog, a impacarii cu sinele
reteta e o inecuatie
asteptari<perceptii
un cat mai mare realism te protejeaza de tot felul de prabusiri.
ma iubesti? super, si eu. insa sunt pregatit psihic sa trec peste la a doua zi dupa ce s-a produs separatia
ador locul de munca? super, din rasputeri incerc sa existe o a doua varianta in caz ca vine preavizul mult-nedorit
imi dai inapoi banii in iulie? super, incerc sa calibrez finantele pentru returnarea lor in octombrie sau voi face in asa fel incat chiar sa te tii de promisiune
treaba asta e-o chestie foarte buna, iti pastreaza un psihic cat de cat echilibrat si te pregateste pentru inerentele sincope
chestia asta mi-am setat-o in neagra perioada cand n-am avut niciun ba cu lunile. si nici lumina vreo 2 saptamani. o crunta disperare in care-mi treceau cele mai negre ganduri prin cap. s, ca un facut, cand cerseam pe la prieteni niste bani ca sa-mi iau de haleala intalneam numai mutre plangacioase, ca e criza, ca car, ca mar. pula bani. in schimbi "bei o bere"? era la ordineaza zilei. eu le ziceam, coaie, mi-e foame, asa vrea parizer. ei bine, de parizer nu era niciodata, de bereu mereu. chiar ma umfla si rasul de grotescul situatiei. cica o bere e cat un snitel si asa bagam eu vreo 7-8 snitele pe zi, da' nu stiu cum dracu' ca totimi era foame
ca sa vad ca, pana la urma, m-a imprumutat tocmai omul la care nu m-as fi asteptat
clar. asteptari<perceptii. ca degeaba visezi sa te futi cu modelele Victoria's Secret pe iaht in Canare cand tot ce poti e sa bei un Newmarkt cu muncitorii de la Vulcan si sa dai o muie in ziua de salariu
e foarte bine sa vrei mai mult, dar trebuie sa vezi cam ce poti cu adevarat
Sunteti horror.
Ati deviat grav de tot. E clar ca unii nu-si pot gasi fericirea/echilibrul in sine, ci doar raportandu-se la altii si la sisteme de valori create de altii.
In crestinism cel mai mult ma deranjeaza ipocrizia si exemplul caintei mi-e cel mai la indemana: iarta-ma caci am facut x, ca de fapt nu am vrut sau am vrut, dar imi pare rau..
E o chestie oamenii din jur, nu se pot abtine sa nu-si “masoare” semenii prin gandirea lor subiectiva, concluzioneaza eronat, ca apoi sa tranteasca o gogomanie de genul “viata te surprinde”. Urasc prostia asta generaliza etalata ca “filozofie de viata”.
Facem altfel. Eu sterg toate cele 45 de comentarii legate de religie si voi va duceti sa va impuscati cu toate povestile voastre de adormit cretinii.
Pentru ca ma doare-n pula de religia voastra si, daca tot veni vorba, religia voastra e un cacat pentru idioti.
…iar daca mai vad asemenea idiotenii pe-aici, o sa-ncep pur si simplu sa banez fara discernamant si-l las pe Hezus sa va debaneze pe toti. Pe scurt, fiti prosti in timpul vostru liber si-n biserica, nu pe-al meu si nu pe-aici.
Pe ale mele le-ai sters pentru ca nu mai faceau sens fara context, sau cum? Ca altfel, mi se pare ca incercam sa-i spun aceeasi chestie lu’ Ionut. In fine.
La topic: da. Daca te chinui sa-i faci pe plac unuia sau altuia ajungi cam nefericit si inghesuit intr-un colt. Chestia e alta: oamenii sunt formatati sa fie “sociabili”, prin asta intelegand sa caute acceptul altora. Daca esti nesigur pe tine e cam greu sa ai curajul propriilor opinii.
Pe ale mele le-ai sters pentru ca nu mai faceau sens fara context, sau cum? Ca altfel, mi se pare ca incercam sa-i spun aceeasi chestie lu’ Ionut. In fine.
Ar fi aratat dubios din senin. Pula mea, mie asta mi se pare un post util – sau hai sa zicem “care ar putea fi util”. Mi se pare chiar de cacat sa fie poluat cu jeguri religioase.
Nu exista fericire pe termen lung, cu atat mai putin un secret al fericirii. Pur si simplu nu suntem programati sa fim fericiti, daca am fi fericiti am disparea ca specie pentru ca am sta cu pula-n sus savurandu-ne fericirea.
Dar na, e bine sa ai perioade de fericire si sa stii cum sa te bucuri de ele.
Cat despre prieteni = interese comune si nimic mai mult.
Si tocmai am aflat ca am in viata minus un om pe care-l simteam prieten.
Nu conteaza ca nu ne vazusem de vreo doi ani, nici ca a plecat peste ocean ca sa faca ceva mai bun pentru el. Era fain, dezinvolt, compunea muzica si a tras ceva un pic poate prea tare si intr-un moment aiurea si si-a tras un glont in cap. Oriicum nu mai are importanta de ce, asta e, dar imi pare al naibii de rau chiar si dupa juma’ sticla de vin bauta. Nu mai conteaza. Futu-i.
Cand esti un dorel-omul-bun, nu apuci in veci sa “tragi” pentru tine. Ca tot timpul sunt altii mai oropsiti, napastuiti and shit, de care tre’ sa ai grija. Sa-i ajuti si pe ei. Sa faci si pentru ei. Sa le dai si lor. Sa te gandesti si la sentimentele lor. Sa calculezi consecinte, sa cantaresti actiuni, sa nu stiu ce. Nah, fuck that. Dupa 33 de ani traiti in diverse tari, asta-i concluzia mea. Nimeni nu-ti vrea binele. Nimeni nu vrea sa te vada fericit. Sunt cuvinte goale si-atat. Bai, daca vrei sa fii fericit, trebuie sa calci in pula mea pe cadavre, sa calci pe ele pana la top. Nu neaparat pe plan personal, nu neaparat pe plan profesional, ci pe TOATE planurile, la modul general.
Asta ar fi prima lectie despre viata pe care i-as da-o unui copchil!
Daca vei alege sa dai X aici, cel putin lectia asta ramane sigur in memoria posteritatii 🙂 !
Intrebare pt autor : daca oamenilor le-ar pasa de tine cu adevarat, daca ti-ar vrea binele cu adevarat, ti-ar pasa mai mult, ai mai fi egoist si anormal? (asta nu se va intampla niciodata dar hai sa ne testam imaginatia)
acum? nu. prea tarziu sa-mi mai pese. adica, acum, de exemplu, ar trebui sa le pese profesorilor din generala/liceu/facultate de mine, sa doreasca sa ma faca sa inteleg chestii? pai, ce mai fac ACUM cu ele? o iau de la zero? nu, mersi. too late.
Partea cu egoismul am aplicato in viata personala…la 21 ani am plecat de la parinti din cauza controlului lor asupra mea ,am plecat cu iubita mea cu 8 ani mai mare (care ei nu au fost de acord decat peste cadavrul lor) .Din acel moment am fost egoist mam gandit doar la mine,am lasat tot ,rude ,parinti,prieteni si vreau sa spun ca sunt cel mai fericit ,fiti egoisti ,dar nu sariti calul ,karma is a bitch.
Unlock with Patreon
Oh da, chiar aveam acum nevoie sa citesc asta.
Asa cam pe la 33 de ani mi s-a intamplat si mie schimbarea dar mi se mai intampla totusi uneori sa mai fiu prinsa cu garda jos si atunci cate un articol de genul asta imi prinde bine ca sa imi amintesc ce am de facut.
Hahaha, acum imi dau seama de o chestie. Isus a fost rastignit la 33 de ani . In concluzie, cam asta te paste daca nu te schimbi macar la 33 de ani 🙂
1 – Imi trebuie
editat, cat timp postezi cacaturi schizofrenice nu-i pasa nimanui de ce-ti trebuie tie, sugi pula
A fost ziua de nastere a barbatului din dotare. Ca de obicei, megachef si betie. Pe la 6 am sambata l-a apucat pe al meu concluzionatul, care e sensibil identic cu mesajul tau.
Sa traiesti fericit impreuna cu unguroaica !
Stanjenel, crezi tu ca la 33 ca ai auzit o baba batrana.
Esti fericit la munca asa cum sunt si eu acum pentru ca e zi libera pt bugetari hahaha.
Asta cu prietenii … Aveam prostul obicei de a lauda orice mizerie de realizare sau complimenta cand luau ceva. Cand faceam sau luam eu ceva cu adevarat misto, pauza de la ei. Vroiam un “bravo, ba” sau “sa-l stapanesti sanatos e o inveatitie bna\rea” orice, dar nu tacere. Asa ca am inceput si eu sa tac. E totul la fel. Adica nu mai sunt dezamagit ca n-am asteptari de la cineva sa fie om. Sunt mai liniatit psihic.
Aveam nevoie de randurile acestea ca sa imi dau seama ca niste concluzii la care ajunsesem in ultima vreme sunt intr-adevar, valabile.Multumiri pentru trezirea la viata!
mda, adevarat graiesti….
ha!…spot on
astea-s si gandurile mele, in proportie de 80% ma regasesc in ce ai scris…
dar
cei din jur sunt cum sunt, de vina e felul cum cineva raspunde/se adapteaza la ei. de ex ok, avea ala o mama care ii vizita zilnic, putea cand venea neanuntata sa nu deschida usa (nu am fost acasa, faceam sex etc.), eventual sa se mute ceva mai departe.
iar aici
n-as fi asa categorica, as zice mai degraba ca problema nu e ca ti-e tie bine, problema e sa le fie si altora macar la fel de bine. reformulat: nu vor sa iti fie rau tie, ci sa le fie si lor mai bine. iar binele lor nu exclude binele tau – decat daca sunteti in concurenta pt acelasi job, eventual.
@Ionut: Eu sunt si mai fericita. Sunt libera ca bugetarii dar fara plata 🙂
@Ionut: Nu trebuie sa fii atat de prozaic. Normal ca nu sunt fericita la locul de munca, dar nici nu mai sufar ca alta data. Si-apoi, posibilitatea sa mi-l schimb in curand e tot mai iminenta. Ideea e ca dupa ce ai facut anumite greseli si ti-ai futut directia , uneori e foarte greu sa repari si dureaza destul de mult. Cu fericirea la locul de munca la mine e greu pentru ca eu mereu am vrut sa fac muzica dar am facut matematica -fizica. Cum si de ce poveste lunga.
Muzica este matematica. 🙂
Tipu’ n-avea probleme cu asta, ma, ca era baiatu’ lu’ mami. Tipa avea probleme, iar tu ai o abordare gresita.
Un “iar ai venit, fa matracuco, vede-te-as moarta” ar fi fost ceva mai adecvat. Doar ca pana a facut asta, au trecut niste ani, ca se tot gandea si la ceilalti – cum ar fi sotul, in ce situatie il pune etc.
Cand a-nceput sa gandeasca pentru ea, a fost simplu si marlanesc. “n-am chef de ma-ta. fa-ti singur de mancare. daca nu-i curat, fa. mi se rupe pula ca ne da afara, eu imi permit sa stau cu chirie” etc.
Poti reformula tu pana maine. Realitatea e ca nimeni nu vrea sa te vada ducand-o mai bine ca el/ea. Human nature. Don’t get me wrong, iti respect dreptul la opinie si, dupa cum vezi, incurajez si exprimarea ei, doar ca experienta imi spune alta chestie. Asa cum am vazut eu oamenii, sunt dispusi sa-ti faca rau doar pentru ca nu le-ar placea sa te vada ducand-o mai bine decat ei. Daca ai cunoscut alte tipuri de oameni, felicitari. Eu nu.
La mine se aplica regula: bine faci, bine gasesti si invers. Asa mi-a mers dintotdeauna. Straniu e ca dintotdeauna am fost mai izolata de fel, foarte sigura de justetea setului meu de valori (parte si datorita educatiei primite, foarte OK, as aprecia eu) si niciodata prea implicata in treburile si evenimentele din familie: ma plictisesc ceva de groaza. Partea naspa e ca de multe ori primesti ajutor sau o vorba buna de la persoane de care nu te-a interesat vreodata sau le-ai subestimat (ca deh, eu sunt prea importanta sa ies din mizantropia mea) si nu stii cum sa iti afisezi recunostinta sau cum sa socializezi cu ei, si imprejurarile te forteaza. Mda, e naspa ca nu poti trai complet independent.
Cat priveste pe cei care nu-ti intorc favorul sau gratitudinea, putin imi pasa; eu stiu ca mi-am facut datoria iar de parerea celorlalti ma intereseaza prea putin.
de ce sa ne mintim, si in oglinda daca ne uitam nu vedem alte tipuri de oameni. 🙂
Am si eu o curiozitate.
Ma enerveaza de mor mesajele gen cel scris de zuza. Genul ala de mesaj in care se explica cum sta treaba, la modul general. Genul ala de mesaj in care nu spui absolut nimic interesant, doar o arzi in clisee obosite si (probabil) ai impresia ca tu stii ce cacat mananci.
Ce as putea face ca sa nu mai fiu atat de idiot? Adica nush, mi-ar placea sa ajung sa nu-mi creasca tensiunea cand aud asa ceva. Banuiesc ca am un bagaj emotional sau ceva. plm.
🙂 mie imi place ca esti ferm in convingerile tale, asa ca o sa-i spun stima de sine sanatoasa. altii, cu alte intentii, ar putea sa ii spuna incapatanare.
da, am cunoscut oameni si descrisi de tine, si descrisi de mine. in ultima vreme, mai des din cei descrisi de tine. cand mi-a facut cineva rau, m-am gandit doar ca ii era frica de mine. ceea ce inseamna ca acea persoana ma vede ca fiindu-i superioara. e si asta un compliment, nu?
incerc doar sa nu internalizez modelul lor si sa nu ajung sa il consider normal.
@ Mihai
Si care e curiozitatea? Ce ai putea face ca sa nu mai fii atat de idiot, asta era intrebarea? Sincer, nu stiu.
Cat despre discutia la modul general: fiecare zice cate ceva dintr-o experienta particulara, numai ca aici e blogul lui Manowar alias Manowar, de-aia nu ma apuc eu sa scriu despre experientele mele pe pagini intregi, cand o sa vreau sa fac asta o sa imi fac blog si o sa raspund cu link-uri probabil.
Daca sunt clisee, e ca sunt multi oameni care au avut experiente asemanatoare.
Presupun ca esti un om mai bun ca mine.
Eu nu m-as putea consola cu o astfel de idee. Pana acum, sincer sa fiu, de fiecare data cand a incercat vreunul sa ma calce pe coada, i-am intors-o pana n-a mai putut nici sa zica miau, cu 2 exceptii de care o sa ma ocup … cand o sa am resursele necesare 🙂
Galezul e unul din cazuri.
Da, aia era intrebarea. E singura intrebare din tot textul ala.
Ar fi fantastic sa fie asa. Probabil aici e si problema mea: ca nu cred ca e cum zici tu. Din ce-am observat eu, e invers: intai iti intra cliseul in cap si dupa aia actionezi in concordanta cu el.
Mihai, eu nu mai inteleg nimic :))) e prea mult text si e prea cald. Daca esti in vara asta in trecere prin Constanta, te scoatem eu si sotul la o bere si dezbatem atunci…
Couldn’t disagree more. Egoismul, narcisismul si nombrilismul reprezinta cea mai precisa definitie a infernului. O spune cel mai egoist si narcisist si nombrilist individ pe care l-am vazut vreodata. Omul nu isi poate da singur propria umanitate si implicit nu poate avea liniste pentru ca niciun unui potential-om nu ii este de ajuns o viata de broasca testoasa sau de tufa de leustean. Cine nu crede, sa-si imagineze pentru doua secunde cata umanitate autogenerata gasesti intr-un “om” abandonat in jungla la 5 ani si privat de orice contact cu vreo alta fiinta umana normala, sociala. Omul nu isi poate concepe umanitatea decat 1. atunci cand o recunoaste in altul si 2. cand altii i-o recunosc pe a lui. Sa recunosti umanitatea altuia inseamna sa il vezi la fel de important ca pe tine. Ergo, ego-ul este exact ingredientul care-ti fute meciul cel mai eficient pe partea asta. Altii o sa-ti recunoasca umanitatea doar atunci cand o sa vada ca iti pasa de ei. Cu cat iti pasa mai mult si mai dezinteresat, cu atat mai multa si mai pura umanitate revarsa ei peste tine. Evident, capatul curcubeului in privinta asta este – ghici ciuperca – cand iti dai viata pentru cea mai mare jigodie pe care o cunosti, un Hitler de exemplu ar trebui sa fie de ajuns.
QED.
Next question, please.
He he, am avut o colega, oropsita planetei in permanenta, la un moment dat zburata din firma pe motive de disponibilizari. Cand mi-am gasit un job mai bun si a aflat, m-a implorat sa o propun pe ea in locu meu la plecare. Ceea ce am si facut si am reusit, iar cand am sunat-o sa-i zic ca incepe din data x ca sa pot pleca eu mai devreme din preaviz la ceilalti, mi-a zis ca nu poate, ca ea si-a platit concediul si trebuie sa plece, banii ei. Sa astept eu.
Chestia cu “nicun bine nu ramane nepedepsit” este foarte sanatoasa si foarte bine gandita ca regula a jocului. Iti dai seama cat de exasperant ar fi ca dupa fiecare fapta buna sa te alegi cu ceva (concret)? In totdeauna ai fi acuzat de interes, de pseudo-altruism. Nici tu n-ai putea fi sigur daca ai facut-o doar de dragul binelui sau daca chiar urmareai ceva in schimb subconsciously.
schadenfreude la toata lumea!
Muie Steaua, fri jigi!
Suparare si amar!
Astea mi-au umplu paharul cu apa plin de clor, sau mai fara clor, ca este criza.
Probabil la tine nu este sarbatoare, esti ca un lache la munca.
@OnouaZI: sigur si-ar baga pula-n ma-ta dar e cam ocupat cu somnul la ora asta.
@OnouaZI, unii isi declara sarbatoare cand vrea muschiu lor, nu au nevoie sa astepte pomana si permisiune de la stat sau popi.
borg, atunci fugi la munca. 🙂
Ma, io am lucrat azi. Inca lucrez, actually.
Cat despre mesajul postului, am asa, mixed feelings. Suparata am fost cand nu i-am mai putut ajuta pe altii.
Cateodata ma apuca asa o greata de oameni…
La munca ba, nu la stat, din cauza asta merge planeta asta naspa, din cauza voastra! Nu avetz nici un Dumnezeu! Nici o sarbatoarele legala sa legati vreo relatie de socializare, baut bere, fript micul, rotit porcul, ce sa stie generatia asta tanara, apoi va uitati urat la mine, un batran, cand ma culc cu colegele voastre de liceu!
Eu ajut o data, nu ma astept la nimic. Nu primesc nimic, no prob.
Ajut a doua oara, nu ma astept la nimic. Nu primesc nimic, no prob.
Nu exista a treia oara. Nu ma intereseaza daca e pentru ca persoana in cauza e jegoasa sau pur si simplu nu s-a ivit o oportunitate sa ma ajute.
Bunul simt imi spune daca daca ai deja niste datorii(morale, sociale, materiale) nu vii si mai ceri in plus pana nu ti le platesti pe cele existente. Personal prefer sa nu am datorii la nimeni si sa mi le achit cat mai repede. Am si o problema ca tin minte tot.
opusul lu schadenfreude = Compersion (wiki it)
da, e adevarat ca majoritatea oamenilor is competitivi si egoisti, te-ar sapa numa ca sa se simta ei mai bine. dar tot am intalnit vreo 3-4 care sa nu.
eu o vad cam asa:
– x% muisti care nu dau doi bani pe bunastarea ta si te-ar sapa la prima ocazie daca le aduce vreun castig. or even just for the lulz
– y% oameni care is si gelosi dar si bucurosi pt tine. care realizeaza ca esti ok si meriti ce ai, dar in acelasi timp ar vrea si ei. astia mi se par cei mai imprevizibili, sincer.
– z% oameni care is bucurosi pt tine si atat. fie ca deja le e bine, fie ca tin la tine, fie ca is ambitiosi/optimisti si binele tau nu le acreste ziua, etc
Proportiile x/y/z habar nu le am. Eu personal am cunoscut doar vreo mana de Z. Mare parte Y, dar si destul de multi X.
La randul meu am fost Z destul de rar, de multe ori Y. Foarte rar X. Nu is psiholog si nu pretind sa le stiu pe toate. Asta e doar ce mi-a venit acum in cap, ca m-am gandit putin la subiect.
Ba, da’ cu maidanezii cum ramane?
Iti dai seama ca daca castigi potul cel mare la loto, daca ciripesti, a doua zi ramai fara prieteni. Sau prietenii devin niste lipitori. Adica da-mi si mie niste cascaval, ca suntem prieteni.
Vorba aia, vrei sa scapi de un prieten, imprumuta-i bani. Te loveste norocul banilor, ramai fara mare parte din “prietenari”, care oricum tind sa se imputineze de-alungul vietii, cand incepi oricum sa vezi lucrurile mai in profunzime..
Multi cacanari denigreaza succesul altora pe post de autoaparare desi in subconstient ii admira si isi contrazic propriile idei. Respectivii merita un spitz in cur si stampilati cu ignore , ca-s niste oropsiti intelectual si nu cadreaza sa te bagi in ring cu ei.
la 31 de ani am impresia ca am gasit reteta fericirii. sau, ma rog, a impacarii cu sinele
reteta e o inecuatie
asteptari<perceptii
un cat mai mare realism te protejeaza de tot felul de prabusiri.
ma iubesti? super, si eu. insa sunt pregatit psihic sa trec peste la a doua zi dupa ce s-a produs separatia
ador locul de munca? super, din rasputeri incerc sa existe o a doua varianta in caz ca vine preavizul mult-nedorit
imi dai inapoi banii in iulie? super, incerc sa calibrez finantele pentru returnarea lor in octombrie sau voi face in asa fel incat chiar sa te tii de promisiune
treaba asta e-o chestie foarte buna, iti pastreaza un psihic cat de cat echilibrat si te pregateste pentru inerentele sincope
chestia asta mi-am setat-o in neagra perioada cand n-am avut niciun ba cu lunile. si nici lumina vreo 2 saptamani. o crunta disperare in care-mi treceau cele mai negre ganduri prin cap. s, ca un facut, cand cerseam pe la prieteni niste bani ca sa-mi iau de haleala intalneam numai mutre plangacioase, ca e criza, ca car, ca mar. pula bani. in schimbi "bei o bere"? era la ordineaza zilei. eu le ziceam, coaie, mi-e foame, asa vrea parizer. ei bine, de parizer nu era niciodata, de bereu mereu. chiar ma umfla si rasul de grotescul situatiei. cica o bere e cat un snitel si asa bagam eu vreo 7-8 snitele pe zi, da' nu stiu cum dracu' ca totimi era foame
ca sa vad ca, pana la urma, m-a imprumutat tocmai omul la care nu m-as fi asteptat
clar. asteptari<perceptii. ca degeaba visezi sa te futi cu modelele Victoria's Secret pe iaht in Canare cand tot ce poti e sa bei un Newmarkt cu muncitorii de la Vulcan si sa dai o muie in ziua de salariu
e foarte bine sa vrei mai mult, dar trebuie sa vezi cam ce poti cu adevarat
Akhenaton fie ca tine! 🙂
Bad trolls sau chiar sunt habotnici care te citesc?
Sunteti horror.
Ati deviat grav de tot. E clar ca unii nu-si pot gasi fericirea/echilibrul in sine, ci doar raportandu-se la altii si la sisteme de valori create de altii.
In crestinism cel mai mult ma deranjeaza ipocrizia si exemplul caintei mi-e cel mai la indemana: iarta-ma caci am facut x, ca de fapt nu am vrut sau am vrut, dar imi pare rau..
E o chestie oamenii din jur, nu se pot abtine sa nu-si “masoare” semenii prin gandirea lor subiectiva, concluzioneaza eronat, ca apoi sa tranteasca o gogomanie de genul “viata te surprinde”. Urasc prostia asta generaliza etalata ca “filozofie de viata”.
Facem altfel. Eu sterg toate cele 45 de comentarii legate de religie si voi va duceti sa va impuscati cu toate povestile voastre de adormit cretinii.
Pentru ca ma doare-n pula de religia voastra si, daca tot veni vorba, religia voastra e un cacat pentru idioti.
…iar daca mai vad asemenea idiotenii pe-aici, o sa-ncep pur si simplu sa banez fara discernamant si-l las pe Hezus sa va debaneze pe toti. Pe scurt, fiti prosti in timpul vostru liber si-n biserica, nu pe-al meu si nu pe-aici.
Finally ^^
Pe ale mele le-ai sters pentru ca nu mai faceau sens fara context, sau cum? Ca altfel, mi se pare ca incercam sa-i spun aceeasi chestie lu’ Ionut. In fine.
La topic: da. Daca te chinui sa-i faci pe plac unuia sau altuia ajungi cam nefericit si inghesuit intr-un colt. Chestia e alta: oamenii sunt formatati sa fie “sociabili”, prin asta intelegand sa caute acceptul altora. Daca esti nesigur pe tine e cam greu sa ai curajul propriilor opinii.
Ar fi aratat dubios din senin. Pula mea, mie asta mi se pare un post util – sau hai sa zicem “care ar putea fi util”. Mi se pare chiar de cacat sa fie poluat cu jeguri religioase.
si se facu lumina 🙂
@Delia
E clar ca unii nu-si pot gasi fericirea/echilibrul in sine, ci doar raportandu-se la altii si la sisteme de valori create de altii.
cati d-aia “simti” in jurul tau? ai primit de la careva vreun semnal ca vrea sa o rupa din starea aia?
Nu exista fericire pe termen lung, cu atat mai putin un secret al fericirii. Pur si simplu nu suntem programati sa fim fericiti, daca am fi fericiti am disparea ca specie pentru ca am sta cu pula-n sus savurandu-ne fericirea.
Dar na, e bine sa ai perioade de fericire si sa stii cum sa te bucuri de ele.
Cat despre prieteni = interese comune si nimic mai mult.
@rel, destui sunt si traiesc si in negare.
@landule, legat prietenie=interese comune, constat ca am interese comune cu extrem de putini oameni.
Si tocmai am aflat ca am in viata minus un om pe care-l simteam prieten.
Nu conteaza ca nu ne vazusem de vreo doi ani, nici ca a plecat peste ocean ca sa faca ceva mai bun pentru el. Era fain, dezinvolt, compunea muzica si a tras ceva un pic poate prea tare si intr-un moment aiurea si si-a tras un glont in cap. Oriicum nu mai are importanta de ce, asta e, dar imi pare al naibii de rau chiar si dupa juma’ sticla de vin bauta. Nu mai conteaza. Futu-i.
@Delia, aprinde-i o lumanare! il ajuta in infernu intunecat unde a ajuns!
@Manowar. nu´s de ce dar am asa un sentiment M. asta de care povestesti ti-a trecu prin pula de s-a desteptat. se pune?
Asta ar fi prima lectie despre viata pe care i-as da-o unui copchil!
Daca vei alege sa dai X aici, cel putin lectia asta ramane sigur in memoria posteritatii 🙂 !
sa-mi bag pula ce bine era daca as fi citit articolul asta sau ceva asemanator acum 10 ani, m-ar fi scutit de multe belele 🙂
..articolul asta n-a existat acum 10 ani, poate erau ceva idei in mintile unora, dar ca sa pui pe hartie asa ceva trebuie sa ai coaie frate
Au fost chestii asemanatoare fix pe pagina asta acum 10 ani. Stai linistit. Da’ nu le citea nimeni 🙂
Pfai sa-mi fut un genunchi in coaie cum a picat articolul asta. Tocmai facui 33 acum cateva zile :)))))
Intrebare pt autor : daca oamenilor le-ar pasa de tine cu adevarat, daca ti-ar vrea binele cu adevarat, ti-ar pasa mai mult, ai mai fi egoist si anormal? (asta nu se va intampla niciodata dar hai sa ne testam imaginatia)
acum? nu. prea tarziu sa-mi mai pese. adica, acum, de exemplu, ar trebui sa le pese profesorilor din generala/liceu/facultate de mine, sa doreasca sa ma faca sa inteleg chestii? pai, ce mai fac ACUM cu ele? o iau de la zero? nu, mersi. too late.
Partea cu egoismul am aplicato in viata personala…la 21 ani am plecat de la parinti din cauza controlului lor asupra mea ,am plecat cu iubita mea cu 8 ani mai mare (care ei nu au fost de acord decat peste cadavrul lor) .Din acel moment am fost egoist mam gandit doar la mine,am lasat tot ,rude ,parinti,prieteni si vreau sa spun ca sunt cel mai fericit ,fiti egoisti ,dar nu sariti calul ,karma is a bitch.
bine zis
mai bine egoist decat sa ti plangi de mila
Mr. Stress: un egoist intotdeauna isi plange de mila 😀
Andrei, nu cred ca aia e definitia egoismului.
Daca ai fi facut-o pe la 16, corect, meritai o chelfaneala si adus acasa de urechi.
Dar la 21 de ani ar fi penal parintii sa-ti spuna inca ce sa faci si cum sa gandesti. La o adica, au avut 21 ani la dispozitie pentru asta.
ala care isi plange de mila este bulangiu cordit…aroganta este cu totul altceva