50 Responses to “Sic transit”

  1. magul says:

    Mdeah, eu am doar vreo 32 de ani, si totusi deja ma intreb..pai parca acum 10 ani faceam…pai parca acum 5 ani faceam….si te uiti inapoi ca boul si te scarpini in cap si te intrebi ce pula mea s-a intamplat.
    Doar ca…nu s-a intamplat nimic.Schimbarea e inevitabila. Sigur, poti sa negi si sa incerci sa traiesti intr-o adolescenta perpetua, fara familie, fara responsabilitati, sa te duci la 40+ sa agati pustoaice de 18…dar..parca n-are nici un sens. Doar pari imatur si bou. Si magia a trecut. Asa ca hai sa ne punem devreme la culcare, ca maine muncim, plm.

  2. super_fotbal says:

    Eu am inceput sa ma trezesc la sase si uneori chiar cinci jumate fara ceas. Ma doare spatele daca nu fac destula miscare! Si ma doare capul a doua zi daca stau la calculator dupa 12 noaptea.
    In schimb mi se scoala pula mai bine pentru ca nu mai fumez tigari si am mai slabit. Si de vreun an berea mi se pare buna la gust. :-??

  3. super_fotbal says:

    Si imi apare matreata daca nu ma spal zilnic pe cap, desi asta cred ca e din cauza apei de aici, dar plm deja vreo doua ore pe zi sunt mancate de chestii cauzate de varsta.

  4. Mbf says:

    Eu ieri am dormit pe salteaua de yoga. Cu paturi. Simteam nevoia de pat tare pt spate. Tristuta treaba cu varsta.

  5. Armpitbug says:

    Eu am reusit sa-mi fut genunchii acum vreo doi ani vrand sa demonstrez ceva cuiva si inca nu mi-am revenit, am nevoie de macara sa ma ridice de pe jos daca cumva vreau sa ma joc Lego cu fiul meu cel mare. Mecla nu-mi mai este fresh de niste ani buni, sunt tanti acum si mi-e greu sa ma impac cu ideea.

    Sper sa nu cumva sa ajung asa de hodoroaga ca badea din poza, 70 de ani cred ca ar fi suficienti.

  6. ZmeulZmeilor says:

    Ba, da, psihologic vorbind incepem sa ne ducem mental dupa 40 d ani. Cica vedem groapa si asta ne schimba.
    Da, nu mai e ca la 25 de ani. Alerg mai mult ca atunci, fac mai multe tractiuni, am per total mai multi muschi, matreata a disparut… Dar… Nu mai pot sta cu zilele nedormit, a doua zi dupa bautura doare tot ca dupa napalm, nu mai vad asa bine, nu se mai intareste atat de bine… Si peste toate e o voce care sufla acolo sa ma prostesc cu pixde pana incrucisez mainile pe piept,desi am langa mine o super femeie…
    Da, se schimba lucruri in noi.

  7. Adi says:

    Pe mine ma doare in basca, toti bunicii au trecut de 80, una a trecut bine de tot suta cu creierul functional 100%, parintii sunt in stare excelenta deocamdata, teoretic am sanse sa fiu in stare buna inca 40 de ani, o gramada de vreme si posibil chiar mai mult. Cred ca ma plictisesc eu inainte de asta.
    Cu fiu-meu e chiar misto sa petrec timpul, imi pare rau ca nu isi ia permis pentru moto (inca nu are varsta) ca sa plecam prin lume la plimbare. Dar e distractiv sa luam bicicletele si sa dam o tura la aerodrom, sa dam o tura cu avionul in care piloteaza el (normal :p), in principiu sunt bucuros ca in urma ramane un tip de care sunt destul de mandru (dar nu ii spun asta, normal, ca si-o ia in cap). Peste vreo 20 de ani am chef sa ies cu bicicleta cu nepotii, daca fiu-meu e prea ocupat cu altele, familia poate fi o companie foarte placuta daca ti-o faci din timp.
    Indiferent ce doare si ce scartaie, la varsta asta inca e reparabil. Acum cativa ani imi busisem rau umarul intr-un accident, cu un doctor bun l-am reparat 100%, nu mi-a venit sa cred. Nu sta treaba la fel la 70 de ani, dar acum inca functioneaza toate si viata e frumoasa.

  8. Mikimoto says:

    Depinde cat ani ai in spirit, si nu pe cap. La mine in buletin ar scrie 50, daca as mai avea buletin, dar eu tot de 17 ma simt; doar ca atunci cand imi cade portofica din caraiman, zangane geamurile. La vecini…

    E drept ca dupa 40, vorba unui amic, you’ve got stiffness in all the wrong places, iar daca nu te doare nimic cand te trezesti dimineata, prima intrebare ar trebui sa-ti fie “mai sunt viu?” ? csf, ncsf.

  9. Mikimoto says:

    Eu cred ca daca astia nu inventeaza ceva sa te te aduca macar pe la 45, dincolo de 68 e pierdere de vreme…

    A citit cineva Old Man’s War? Ideea e foarte misto, relativ la ce am zis mai sus.

  10. 0040 says:

    Asteptam primul articol despre reumatism pe aici.

  11. Manowar says:

    Peste vreo 20 de ani am chef sa ies cu bicicleta cu nepotii, daca fiu-meu e prea ocupat cu altele, familia poate fi o companie foarte placuta daca ti-o faci din timp.

    Meh.

    Sunt niste avantaje, ce-i drept – ca daca nu ai facut alegeri idioate la foc automat, esti (mai) fericit de pe la 35 incolo, presupun. Gen mai putin stres, pula drame, pula griji, te cam doare-n pula de niste treburi. Pe la 20 de ani ma intrebam ce cacat o sa fac eu, ca nu vad nicaieri o femeie intreaga la minte, ca nu stiu sa fac nimic si ce plm o sa fac cu privire la bani cand nu mai merg furaciunile, cum cacat o sa cumpar vreodata un apartament etc. Nu mai stau sa ma intreb din ce fac bani, cum fac sa iau un job, nu mai casc doua ore ascultand-o pe vreo trista care ezita s-o ia in falci desi de-aia a venit, nu mai dorm inghesuit in masina pe langa plaja cu prietenii faliti etc. Acum vreo 13 ani am mers pana-n Brasov cu Dacia mea SH si aveam o sfoara peste piept cu care erau legate usile, ca incercasera niste idioti sa sparga masina si stricasera incuietoarea pe dreapta, de se deschidea usa in mers. Azi tre’ sa ma urc in Mercedes sa ma duc pana acasa lol, parca e altceva.

    E misto sa-i poti zice unui recrutor “da, boss, 650 sau hai pa, ca am treaba”, dar plm, parca tot te mai trezesti cu o durere de nu stiu ce, c-ai dormit stramb.

    Ce sa zic, inainte cu nepotii, pampam.

    Si peste toate e o voce care sufla acolo sa ma prostesc cu pixde pana incrucisez mainile pe piept,desi am langa mine o super femeie…

    La capitolu’ asta ma doare-n pula, sunt absolut incantat de faptul ca nu mai am treaba cu alte gagici. N-as mai avea chef/rabdare de harfele unei pizde random. Bine, chef nu mai aveam eu de pe la vreo 25-26 de ani (sau mai chiar devreme), da’ nici mari solutii n-aveam. Acum e la modul “mi-am gasit-o pe-aia misto, restu’ sa fie sanatoase”. Cum am zis, sunt si niste avantaje.

  12. Bezna says:

    Poate vei ajunge la nivelul sa stai cu fi-tu-n canapea sa invartiti un cui.nu de alta da e mai pasnic decat kkturile sintetice care ies si vor iesi. Si e si o activitate in familie :)) Pe mine ma ingrozeste gandul asta ca va fi tentat la un moment dat din diverse considerente sa bage. Sper ca la varsta aia sa aiba macar atata discernamant cat am avut si eu.

  13. Bezna says:

    Ps ce marfa sunt comentatorii aici. Sunt satul de vaiete si bocete pt toate cacaturile minore. Ma bucur sa vad baieti care stau in viata tepeni ca berile in lazi chiar si cu o problema grava si fara rezolvare cum e batranetea. Cand zic “baieti” ma refer si la fete ca au aceeasi atitudine. E bine

  14. The Fog says:

    Citeam pe undeva ca bărbatul la 41 de ani e în plina glorie, ca femeia la 18.
    https://i.imgur.com/RIy7NyR_d.jpg?maxwidth=640&shape=thumb&fidelity=medium

    Despre dureri, nu știu cum vine asta. Dacă nu depui efort fizic și te tangui, trebuie ca fumatul, alcoolul și cafeluta ti-a futut organismul.
    Am prieteni la tara(-40+) care arata ca niște hodorogi. Par alb, chelie, burta, riduri adânci… dar și cu țigara în gura și cu sticla sudata de mana. Și apar eu, cam de aceeași vârsta, și flirtrez cu fetele lor de 14-20 de ani… Dacă ar ști ele ca părinții lor erau tovarășii mei de joaca….
    Ma gândeam sa îmi duc sângele la analize, ca poate are in el nus ce antioxidant și ii iau fata lui Gates. ?

  15. Manowar says:

    Ma bucur sa vad baieti care stau in viata tepeni ca berile in lazi chiar si cu o problema grava si fara rezolvare cum e batranetea.

    Pai, cum ziceam, dupa o anumita varsta, daca ai facut macar cateva alegeri decente in viata…te cam doare-n pula.

    C-o fi, c-o pocni…ti se rupe.

  16. Liviu #86 says:

    Off topic: https://www.bbc.co.uk/news/amp/business-48610977

    Soc si groaza 2 din 3 help to buy nu aveau nevoie de schema. Profiturile unei companii au sarit de la 20k la 60k pe casa, si la 1mld pe an.

    Ar fi amuzant daca nu ar fi asa de trist.

  17. Alexia says:

    Pentru femei nici o vârsta nu-i “buna”. La 20 de ani ești naiva si pui botul, la treizeci ești prea baba, deci oricum ai întoarce-o tot in dezavantaj ieși :), pana ajungi la vârsta la care te simți bine cu tine. Vârsta asta pentru mine a început după 30 de ani. Am avut si noroc de gene bune, dar am si investit in unele aspecte.

  18. Manowar says:

    Absolut, da’ cel mai amuzant e ultimul cacat de-acolo.

    …From April 2021, the scheme will be restricted just to first-time buyers.

    Misto, nu? Pana atunci, ii ajuta p-aia care cumpara a coispea casa =)) ca au nevoie de ajutor, saracutii…

    Cam asa-i si-n Romulania, doar ca acolo ii zic aia “prima casa” sau plm, ceva de genul ala.

  19. Manowar says:

    Pentru femei nici o vârsta nu-i “buna”. La 20 de ani ești naiva si pui botul

    Secretul e sa pui botul bine din prima, sa iei premiantul clasei, presupun? 🙂

    Vârsta asta pentru mine a început după 30 de ani.

    Cam da, ca pana atunci nu prea esti independent. Not really.

  20. Alexia says:

    “Secretul e sa pui botul bine din prima, sa iei premiantul clasei, presupun? ”
    Corect, doar ca, șansele sa o nimerești sunt mici. Doua aspecte:
    – Nu prea ai de unde sa știi care e premiantul clasei pe termen lung. Cu experientă poți anticipa, dar nu o ai;
    – Poate ca iți dorești ceva mai mult decât premiantul clasei de la tine din comuna, poate vrei premiantul clasei din comuna Londrei. Si pana ajungi acolo, este si o chestie de noroc/circumstanțe.

  21. Manowar says:

    Mda, presupun ca e ca-n bancul ala cu sarutatul unui numar oarecare de broscoi pana ajungi si la print. Cam la fel e si la barbati, doar ca noi dam doar de printese cand tot ce dorim e o broasca decenta. Sau, vorba aia, daca de-o broasca nu merge, macar de-o clanta.

  22. animaloo says:

    cel mai nasol la varsta asta e ca deja is cativa ani de cand totu ma doare. Nu mai e ca pe vremuri cand doar beam. Acum si beau si trag de diverse bucati din corp cu scopuri la fel de diverse. Ba sa ajung in pula cu satelitu cu bicla. Ba sa imping un fier greu deasupra mea, fier care nu avea nimic contra mea. Ba un kayak. Ba, iarna, o patina pe lac, ca degeaba sunt in suedia daca nu fac prostia asta. Macar, inca, nu am facut si sauna->copca.
    Ba nene. Si dureaza recuperarea de ma plictisesc. Si ma doare si capul de la bere, dar aici am vaga banuiala ca de vina e si berea din suedia. Am fost in praga si n-am simtit nici macar o vaga durere

  23. Orbu says:

    Boshorogs. Animal, cred ca sunt dator cu niste beri saptamana viitoare, daca tot te doare deja capul. Iti scriu pe privat.

  24. Orbu says:

    *N-am mai vazut un meci de fotbal de … anu’ trecut . Cred ca-i de bine 🙂

  25. Manowar says:

    *N-am mai vazut un meci de fotbal de … anu’ trecut . Cred ca-i de bine

    Pai, pula mea, tu ai fete…nici nu-mi imaginam ca se omoara dupa fotbal.

  26. animaloo says:

    @Orbu – am o saptamana fara alcool deja. Am facut loc la durere.

  27. Orbu says:

    Pai, pula mea, tu ai fete…nici nu-mi imaginam ca se omoara dupa fotbal.

    Ruleaza la fotbal, gen una-i inscrisa la cub de. Iar in Romania juca cu baietii #genderequality. Doar ca nu ne uitam la meciuri.

  28. Manowar says:

    Ruleaza la fotbal, gen una-i inscrisa la cub de. Iar in Romania juca cu baietii #genderequality. Doar ca nu ne uitam la meciuri.

    …iar planul tau e sa va intoarceti in Romulania…right?

    🙂

  29. Orbu says:

    Planul meu e sa ma intorc eu in Romania , dupa o vreme. Pana una alta mai avem de calatorit prin lume, probabil.

  30. Manowar says:

    Na, pula mea, nu zic asta pentru a te enerva sau ceva, da’ pe mine ma amuza cumplit cand il aud pe unu’ p-aici, p-afara, ca vrea sa se intoarca in Romulania candva. De obicei ii ascult si dau din cap si-mi zic “mda, poate la pensie o sa se duca asta undeva”. Nu la tine ma refer, evident, doar zic ca mi se pare ultrahaioasa ideea.

    Ii ziceam eu sotiei acum vreo cateva zile ca plm, poate-n vreo 15 ani o sa fie de trait si-n Romulania, cine stie. Now, stiu ca multi ati auzit ce parere au romanii despre asta, da’ cati dintre voi au auzit ce-are de spus o bozgoroaica pe tema Romulaniei? =))))))))) Un fel de faszomat huznam bele az anaydba sau plm, ceva pe-acolo =)))

  31. Orbu says:

    Nu ma enervez. Ca nu-mi traiesc viata in functie de cum le merge altora , sau de ce simt altii fata de un loc, oportunitati. Nici nu fac lobby sa se intoarca lumea in Romania ca e misto. Pentru mine conteaza doar cum simt eu la un moment dat ca imi e mai bine. Momentan tre’ sa iau si copiii in calcul, dar n-o sa-i duc toata viata in spinare, ca am sa obosesc la un moment dat.

  32. animaloo says:

    cam asa ma gandesc io cand il aud pe baiatu de la curatenie. Ca ar vrea sa se intoarca in Romania. Si mereu ma gandesc: “unde ma? sa ai de unde sa te intorci in 10 secunde?”

  33. Manowar says:

    Momentan tre’ sa iau si copiii in calcul, dar n-o sa-i duc toata viata in spinare, ca am sa obosesc la un moment dat.

    Da’ chiar ma, pana cand trebuie carati astia in spinare? Pana la facultate? Pana la primul job?

    Nu zic de fetele tale, zic asa, de copii…la modul general.

    Ma gandesc ca al meu se va sictiri sa ne futa la icre cu cacaturi (cats, dogs, stars, planets, plm) 12/24 cand face vreo 14 ani sau cam asa ceva. Pana atunci, regim de puscarie.

  34. super_fotbal says:

    Eu tocmai am semnat o felicitare pentru un coleg de 60 de ani. E cam in lumea lui asa putin ca il doare-n papuci de job si alte vrajeli, merge pe la festivaluri si chestii. E cam plictisitoare viata lui asa din afara, dar cred ca prin ochii lui he is living the dream.

  35. ac_dc says:

    Te-ai dus, omule, sa iti faci magneziu (analiza)?

  36. Orbu says:

    Ma gandesc ca al meu se va sictiri sa ne futa la icre cu cacaturi

    Doar pentru ca e chestia asta sacaitoare si deranjanta acum, nu cred ca asta-i cea mai mare parte de carat in spinare. Ca durata sau efort.
    Acuma na, depinde pana unde esti dispus sa mergi. Ajutat sa invete chestii prin scoli, platit scolile alea, supravegheat sa aiba rezultate, ajutat sa-si gaseasca o directie, ca daca ignoram ce-as vrea eu sa fac, poate tie-ti tuna peste vreo 10-12 ani ca ai destui saci cu bani si vrei sa-ti bagi pula si sa mai dai din cand in cand din taste din Spania sau Portugalia.
    Nu-s sigur c-o sa mearga sa-ti lasi copilul, chit ca aproape major, hai, tata, ia ici bani, du-te la liceu, unde ai tu treaba, fa-ma mandru, ne vedem prin iulie cand e prea cald in Spania si mai vin p-aici. Nu?
    Sigur ca poti s-o faci, dar si independenta aia trebuie cultivata, etc.

  37. Claw says:

    Mda, si eu am inceput sa numar anii pana cand nu trebuie sa iau in considerare copiii cand vreau sa ma mut undeva. Desi la cum e vremea in ultimul timp (33gr la mine, 20 in Spania / Portugalia / Mallorca) cred ca pot f. bine sa raman aici. Ceva incalzire globala si o sa am marea la iesirea din oras, nu la 200 de km.

  38. Ady says:

    @Adi, spune-i lu’ fiu-tu că ești mândru de el dacă chiar ești. cu vorbe, subiect și predicat. o să-i facă bine la cap, nu o să și-o ia în cap. trust me.

  39. Adrian S. says:

    La 42,5 ani pare ok treaba, chiar daca in urma cu o saptamana am aflat ca nu prea mai am par peste chelie (in zona vartejului). Culmea, de la unul dintre copii, mi se juca unul in carca mea cand stam pe canapea si-mi zice asa, intr-o doara: ia uite – tati – pe aici nu-ti creste par. Wha? Ma uit cu oglinda la ceafa in baie, o zona cat un ou defrisata spontan. Pfua… asta cand a mai aparut?

    In rest, still working, desi nu mai este cu entuziasmul tineretii. Bine ca ma obliga cumva slujba sa ma imbrac elegant, caci altfel vad in mine un curent de sictir ridicandu-se contra, bah ce-oi avea de ma tot intzolesc asa? Blugi all day nu merge?

    Si nevasta-mea a luat-o cu sulemeneala: in late 30’s incepuse sa se cam rutineze si sa devina o casnica obosita, asa ca i-am zis: “honey, as vrea sa mi se scoale cand te vad, nu invers”. Si a inteles fata apropoul si a percutat rapid. Da-i cu tzoale, da-i cu hair-styling, o arde acum pe niste grupuri de pletoase crețe pe Fbk de arata mai bine ca’n tinerete. Tratamente, chestii, m-a setat involuntar si pe mine, am ajuns sa am ochi critic: vad cate una tanara pe strada care de la distanta pare bunaciune si cand se apropie aia de mine, zbang filtrul ! Bai, ce neasortata este, bai, ce gesturi de tzoapa (ciunga in gura sau vorbit tare, de ex.), bai ce praf are parul (ars, tocit, matuit), ce dantura vraiste etc. Lucru care nu-i normal la un barbat, LOL !

  40. Damian says:

    Mi se pare oarecum deprimant cand ii aud pe astia de 40 considerandu-se batrani. Eu abia fac 30 dar 40 mi se pare o varsta misto pentru barbati. Sigur, daca din aia 40 vreo 25 au fost tigari si bautura posibil sa fii cam rablagit, dar ca barbat sanatos parca n-ar trebui sa ai probleme. E mai mult o chestie de mentalitate a unei generatii triste. Oamenii din generatia voastra pe care ii stiu se considerau batrani si acum 10 ani. Cred ca ai posturi pe aici in care te descriai ca fiind ‘un bosorog de 28 de ani’. Tineretea se tot extinde, Tataie avea 3 copii la 22 de ani, iar celor mai tineri decat mine probabil li se va parea ca varsta la care ma voi considera eu batran e inca prea devreme.

  41. Manowar says:

    Da, ma.

    A billion’s the new million
    Voli’s the new vodka
    Forty is the new thirty
    And baby you’re a rock star

    Asa a zis Shitpull, ar trebui sa fie adevarat, ca nu cred ca ne-ar minti.

  42. Adi says:

    Avand in vedere ca avem conditii de viata mult mai bune decat pe vremuri si ca lumea se ingrijeste mult mai bine (ex: majoritatea avem toti dintii in stare buna la 40, pe vremuri mai aveam vreo 10 in medie), forty is the new thirty.

  43. Manowar says:

    forty is the new thirty.

    Dea, pana la ceva alergat, betie, agatat si multe altele. Dar in fine, nu insist.

    Nu m-as plange prea mult de mine, dar heh, yeah, new 30…ok.

  44. Orbu says:

    majoritatea avem toti dintii in stare buna la 40,

    Afirmație hazardată. Chiar daca vorbești de majoritatea din “lumea bună”, trebuie doar să cauți să vezi câți din toți dinții sunt implanturi, pivoți, plini de umplutură de compozit :). Nu e tot aia, chit că îi poți tu număra in stare bună.
    Nu cred că 40 is the new 30, depinde cum ai grijă de tine. Tata la 40 era beton. Încă nu purta ochelari, avea niște dinți înlocuiți, o operație de hernie, 6 luni spitalizare de ceva tebeceu, dar n-avea treabă, mergeam noaptea la “pescuit” cu setca , inclusiv toamna, gen intrăm în apă caldă de 12-15 grade așa. Muncea și ziua și noaptea, forța era încă puternică. N-avea păr alb. Arăta mai bine decât majoritatea bărbaților de vârsta lui, dar asta , la țară ( în România) cred că are mult de-a face cu băutura. De la 45 a început cu ochelari, “au, mă doare ” – astea.
    La 60+ nu mai vrea să audă de mers la medic că îi e frică de câte analize pot ieși prost la un om ( ce nu știi nu te poate deranja )

    Io mai am aproape un cincinal până la 40, tot ce e ok e că nu am stat măcar o zi internat in spital, până acuma. Orice reparatii necesare au fost așa făcute din mers și majoritatea pe gură.

    Legat de Old Man’s War, mai e până la transplant de conștiință, lumea ii tot dă înainte cu rejuvenate pe baza de adiție de telomeraza, momentan cred că funcționează cam ca homeopatele de bine, deși unii de la T65 și Teloyears se laudă că sunt studii pe temă și că bagi d-alea și te faci Madonna. Cred că o să cumpăr un borcan de telomeraza de aia de vând ei, să testez pe ai bătrâni, mi-e frică doar să nu îi omor :))

  45. Adrian S. says:

    @Damian: păi stai să ajungi la 40 🙂 Și mie mi se pare ca lumea la 40, din unele puncte de vedere, mai ales mental, că parcă abia acum simt că mă coc cu adevărat la cap, dar parcă mai bine era la 30. Plus că nu sunt deprimat, ci doar realist. Nu pot să zic, când mă doare vreo vertebră sau vreo claviculă, că de fapt e de la răceală.

    E adevărat, nu-mi mai vine să joc baschet de mulți ani, dar parcă nici nu mi s-ar potrivi. Nici Michael Jordan n-a ținut-o langa la nesfârșit. Acum caut chestii mai specifice vârstei, gen eficientă maximă cu efort minim, înțelepciune, sensul vieții, stuff like that. Nu-mi mai arde să îmi cheltui preponderent energia pe multe chestii fizice, ci am schimbat proporția. Fizicul în secundar, mai sunt și alte chestii de explorat.

    Știu, sună a chestie de băbălăi trecuți de 60, dar realist vorbind degeaba mai faci asta la 60+ că nu te mai duce capul cu talent. Cam acum e vârful pe graficul intelect – experiență de viață. După aia, mai adaugi nițel la experiența, dar intelectul se mucezește lento-lento.

  46. NitroZeus says:

    (Acum) nu ma mai raportez la prezent in functie de ce faceam atunci. Evident ca nu mai e ca la 20, dar nici nu ma mai intereseaza sa fie ca la 20. Mi-a cam trecut. Nu 100%, dar m-am cam vindecat.
    Nu ma simt deloc neputincios, nu ma deranjeaza nimic, nu am probleme de sanatate, ma tin bine.
    Poate ar cam trebui sa ma mai linistesc putin, sa ma menajez, ca prea trag de mine.
    Am genetic foarte bun. Bunicii s-au oprit la 90, bunicele fiind mai odihnite vor atinge azi-maine suta, lucide, sanatoase pentru varsta lor. Probabil ca un 90 voi prinde si io.
    Nu consider deloc tragedie ca am cateva implanturi dentare, ca nu mai am par la fel de des ca la 20, ca nu fut ca masina de cusut, ca nu zbor dintr-o parte intr-alta ca racheta de dimineata pana seara ca in tinerete, ca nu ma mai consider loser cand stau in casa samd.
    Plm in adolescenta (13-17) imi venea sa sar pe geam cand nu gaseam pe cineva cu care sa ies si trebuia sa stau cateva ore in casa. Atunci am descoperit muzica (metalele). Fara muzica cre ca eram mort.
    Acum stiu sa ma bucur si de clipele de singuratate. Si ma bucur nespus de mult ca ma bucur.
    In adolescenta consideram varsta de 30 ca fiind capatul. Adultii imi pareau extrem de idioti, isi puneau singuri piedici si mai erau si mandri de asta. Ma rugam Domnului ca dupa cheful mare pe care aveam sa-l dau la 30 sa ma trazneasca. Simteam io ca atunci se va duce totul dracului.
    Nu imi mai spun nimic treburile astea. Ma amuza.

    – Timpul e mai pretios acum. Cantaresc de multe ori ce fac si analizez daca chiar merita, daca nu cumva pierd timpul aiurea. Am destule de facut, treburi pe care le consider mai valoroase.
    – Nu mai am eu energia nesfarsita pe care o aveam in tinerete, dar sunt mult mai eficient, nu mai rezolv totul doar prin forta bruta -> pagube colaterale mult mai mici, nu mai alerg de nebun sa platesc ulcelele sparte -> energie conservata.
    – Nu numa ca imi planific ziua si folosesc cu religiozitate organizerul, dar cateodata chiar citesc ce am scris. :))) Pentru mine e MARE lucru. Sunt extrem de impulsiv din fire. Planurile mereu ma sufoca. Prefer sa tasnesc si sa rezolv din mers ce am de rezolvat.
    – Ma mai consult si cu altii si ma gandesc serios la ce au spus inainte de a respinge ideile lor. Ca de obicei de cele mai multe ori eu am dreptate. Dar mai bine sa fiu sigur.
    – Ii intrerup mult mai putin pe altii cand vorbesc. Ascult cu placere cand este cazul, iar in anumite situatii pot mima interesul cu extrem de mare talent in caz ca respectivele persoane ma plictisesc ingrozitor, dar consider ca ies pe plus daca le acord atentie.
    – Inainte de actiona gandesc secunde bune. Iar la treburi foarte importante stau si cateva ore, sau chiar zile si o intorc pe absolut toate partile. Notez totul.
    – Fluier mult mai putin in biserica. Acum doar imi scapa. In tinerete cand nu fluieram era o scapare.
    – Cand am draci ma abtin si ma razbun la sala, sau prin alte activitati fizice. Nu ma mai razbun pe cei din jur. Imi reuseste de cele mai multe ori.
    – Mult mai calm, tolerant, diplomat, chibzuit, ordonat, riguros, miserupist (in sensul bun).
    – Nu mai car gashca-n carca de unul singur. Nu mai car pe nimeni in carca. Nu ma mai implic. E asa cum e, cat e, daca e. E prima gasca pe care nu am construit-o eu, nu eu sunt liantul, nu mai tin mortis sa conving pe nimeni sa nimic, nu mai tin sa trag din greu pentru a obtine nimic. Care vrea sa participe, bine, care nu, duca-se invartindu-se.
    Acum vine totul de la sine, pica din toate directiile fara sa fac nimic. Nu doar din gashca. Si imi pica mult mai bine si mai misto ca inainte. Acum trag altii de mine. Hmmm!
    – Nu mai ajut cu usurinta pe toata lumea fara sa subliniez ca ajut. Recunostinta este ultima dintre calitatile omului. Cand ajuti prea usor nu se contabilizeaza, chit ca ajutorul a fost cateodata destul de consistent. “Plm doar m-a ajutat imediat, a fost extrem de amabil, nu s-a vaitat ca a fost greu/complicat, nu a carat pietre de moara in spate, cel putin eu nu l-am vazut, deci e ca si cum nu m-ar fi ajutat, a fosto bagatela pentru el.” Iar cand din an in Paste ceream si eu ajutor – de cele mai multe ori marunt, mi se raspundea instantaneu cu “vaaaaai, dar chiar nu nu stiu pe niiiiimeni”. Pai, plm, fra, cand mi-ai cerut ajutorul m-am dat peste cap sa te ajut, am intrebat, am sunat in dreapta si-n stanga, din aproape-n aproape am tot sapat pana am gasit ce doreai, iar asta am facut-o de multe ori, IAR TU CAND ITI CER SI EU UN MARUNTIS IMI RASPUNZI PE LOC CA NU POTI?! WTF?! Macar mimeaza ca te implici putin.
    Asta s-a repetat in bucla. Pe linia asta am pierdut iarasi FOARTE mult. Nu imi pasa foarte mult, rezolvam singur ca de obicei, dar asta era o problema mare. Trebuia sa ma prind ca eram inconjurat de capuse profitoare obisnuite sa fie duse-n carca. I-am obisnuit rau.
    Acum e cu lista. Stiu cine ce imi datoreaza, cu ce se ocupa, pe cine stie, ce poate oferi.
    – TV, filme, sport deloc.

    =====

    Mereu am fost extenuat cumplit incercand sa-mi amintesc ceva de la sub 24 de ani, in special ceva din intervalul 15-20. A fost o perioada exagerat de plina, am facut enorm de multe chestii, o zi era un an. Cum incerc sa-mi amintesc ceva cum imi tasnesc amintiri din toate partile, ca un ghem de serpi care se misca cu repeziciune. Nu ma pot concentra pe unul singur. Ma epuizeaza rapid, ma coplesec amintirile. Nu le pot localiza cronologic. Cam pe atunci am facut aia si ailalta, am fost cu X si cu Y, eram parca in gasca aia si ailalta, mergeam pe acolo si pe dincolo. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se invalmasesc toate in cap, tasnesc amintiri din toate partile. Cel mai bine imi amintesc ceva anume cand aud pe cineva detaliind ceva din trecut. “Ahaaaaaaa! Da. Si eu am patit asta!” Si incep sa ma duc doar pe firul ala. Altfel nu merge, ca ma blochez. Imi trebuie ceva care sa ma ghideze.

    Mi-a placut in draci tineretea. A fost o perioada de vis, arhiplina. Mereu mi-a placut sa-mi fiarba sangele in vene, mi-a placut riscul, mi-au placut senzatiile tari, mi-a placut sa calc mereu dincolo de linie, am fost extrem de competitiv. Dupa mine as fi putut sa o tin asa pana la adanci batraneti. OK, nu in ritmul ala, ca nu ai mereu 20, dar as fi putut face aceleasi treburi la nesfarsit. Dar, mna, ghinion, i-a chemat pe toti ma-sa in casa si n-am mai avut cu cine sa ma joc. Toti s-au taiat destul de repede. Ba nu mai faceau fata, nu se mai puteau tine de cei din fruntea plutonului, ba pateau ceva naspa, ba isi gaseau aleasa inimii, aleasa care nu avea nimic deosebit fata de celelalte tipe pe care le-au avut, din contra, de multe ori erau mai naspa, dar, mna, le-a sunat ceasul, simteau nevoia sa stea toata ziua bot in bot cu una, sa fie gugustiuci iubareti. N-a contat ca le placea in draci ce faceau pana atunci, ca erau in al noualea cer. Incepusera sa le sune in ureche glasul parintilor. “Aseaza-te, muica, la casa ta, lasa distractia. Viata nu-i facuta sa te simti bine. Fa-ma fericitaaaaaaa! Fa ce imi place miiieeeee.”
    No, duceti-va-n pula!

    Am intalnit exact atunci o tipa extraordinara cu care am gugustiucit vo 4 ani.
    O rog sa ma ierte, dar acum nu mai sunt foarte foarte foarte sigur ca totul a fost posibil doar pentru ca ea a fost megaextradeosebita, chit ca a fost (trebuia sa o zic). :))) Dar cu femei deosebite am fost mereu. Cred ca doar atunci un cumul de factori a facut sa fie posibila o relatie de lunga durata pentru ca atunci am fost dispus sa dau relatiei o sansa, sa o ascult pe tipa, sa o indragesc din ce in ce mai mult, sa nu mai caut, sa nu renunt instantaneu la relatie din cauza unor nemultumiri marunte. Mna, nu mai aveam cu cine sa ma joc, asa ca ma concentram si io pe ce aveam. :)))
    Ma rog, 4 ani!!! Maaaaaare performanta. CLIPE DE NEUITAT.
    Nu, copii nu. Doamne fereste! Brrr!
    Nu e ca si cum ne-am insingurat si nu faceam nimic altceva si o lalaiam romantic la nesfarsit. Faceam si atunci destule. Dar a fost atat de prezenta in viata mea incat imi aduc aminte clar perioada respectiva, de ea, de prietenii si de activitatiile de atunci. Precum am spus mai sus, sub 24 de ani nu imi aduc aminte nimic clar.

    Mi-a dat papucii dintr-o prostie. Mi-a cam scazut in ochi. M-a enervat cumplit situatia, dar nu m-am luptat aproape deloc. Am incercat doar sa lamuresc lucrurile. Nu s-a putut, asta e. M-am ridicat, am plecat, pasi marunti la inceput, dupa care am inceput sa alerg extaziat. Ma trageam de maneca si imi spuneam ca nu e bine ce fac, ca tre sa imi para rau, sa plang in pumni, doar a fost o relatie nemaipomenita.
    Ce ai, fra! Esti nebun?! SUNT LIBER. AHAHAHAAAA!
    Bai, ma simteam cam dubios de durerea-n pula pe care o aveam.

    – Unde sunteti, baaaah! Ce mai faceti? Sunt liber! Haha!
    – Pai, uite, suntem posaci ca pula, nemultumiti de ce avem, dar asa tre sa fie. Suntem maturi, avem responsabilitati. Naspa e noul bine.
    – No hai sa facem o hora!
    – Bai, mai bine stam si nu facem nimic. Acum ne multumim cu extrem de putin. Cate o cafea pe fuga cand scapam de acasa, mai cateva minute de bucurie cand si cand. Ajunge de prea ajunge. Nu-i prea bine sa ne fie bine. E chiar misto sa fii posac. Ne-am obisnuit.

    JFC, in trecut JUBILAU DE FERICIRE de fiecare data cand ne intalneam. Nu intelegeam nimic. Adica pentru ce au renuntat la ce aveau?!
    OK poate ca au familii misto, stau toata ziua cu copiii si cu soata. Sau poate ca au alt anturaj, se joaca cu altii. Sau se joaca singuri. Cine stie ce jocuri minunate au descoperit.
    Nope, nici vorba. Doar s-au obisnuit cu viata aia anosta. Au intrat pe o linie moarta, s-au impotmolit. Iar daca asta a fost voia Domnului, fie. N-are rost sa se impotriveasca.

    Am reusit spre sfarsitul boomului imobiliar sa gasesc o gasca supermisto, ne-am jucat in draci. Iarasi a fost de vis.
    Stiam de smecherie de la inceput, aflasem printre primii despre ce este vorba, dar anturajul ala era destul de naspa, nu imi inspira absolut nimic. Doar spre sfarsit am gasiti baietii de comitet.
    Dupa cativa ani iarasi i-a chemat pe toti ma-sa in casa.
    A urmat o perioada de vo 5 ani pe care am considerat-o cea mai neagra perioada din viata mea. N-am mai avut nici o motivatie, n-am mai avut chef de nimic.
    Acum nu o mai consider deloc ca fiind o perioada neagra. Din contra, mi-a fost chiar extrem de benefica.

    Mereu tre sa tragi la cate o caruta. Iar familia e una dintre cele mai bune carute la care te poti inhama. Dar tre sa fii dispus sa joci jocul asta cu maiestrie, nu sa o faci de mantuiala doar pentru ca asa zice ma-ta. Tre sa stii ca te poti baza pe partenera, sa fii convins ca merita, ca e de incredere, dispusa sa traga cu tine la caruta, sa va stimulati si sa va ridicati unul pe celalalt.
    Ca de obicei, cel putin la mine, lucrurile nu au fost asa cum imi imaginam eu ca vor fi. Tipa deschisa la minte, puternica, luptatoare, care stie ce vrea, nu arata absolut deloc asa cum imi imaginam eu ca trebuie sa arate. Clisee stupide.
    Imi place cand inca ma mai surprinde cate ceva.
    Mna, asa vad acum, poate ca ma imbat cu apa rece. Cine stie cum la vo 5 ani dupa divort cand imi voi analiza din nou trecutul poate ca imi voi da seama m-am casatorit din plictiseala si ca de fapt…
    Cat e bine, e bine. Nu mai despic firu-n paispe. Ma doare-n pulpa. Imi place cum e acum.

    Nu regret absolut deloc ca nu m-am casatorit mai devreme. Nu eram pregatit. N-avea rost sa ma casatoresc si sa tanjesc mereu dupa ce ar fi putut sa fie daca… Nu avea rost sa stau mereu gata sa tasnesc pe usa si sa las totul balta in caz ca cineva e dispus se ne jucam. Era musai sa ma conving ca ce a fost s-a dus pe veci si dus ramane.

    Puteam sa ma casatoresc in repetate randuri inca de la 18 ani.

    Plm asa e viata, asa-s toti. Sunt programati sa faca CE TREBUIE. La toti a fost doar o sclipire de moment. Au dat totul intr-o perioada foarte scurta, dupa care s-au epuizat. Iar sclipirea aia, din ce vad, e posibila la toti doar in tinerete. Am fost singurul care a rezistat ani si ani.
    Poate ca pe undeva prin lumea asta mare exista unii capabili sa joace jocurile alea sub o forma sau alta si dupa 40, dar, plm, nu are rost sa tot cauti de nebun la nesfarsit, ca o iei razna.

    Mna, vor fi unii care se pot juca singuri. N-am cunoscut asemenea persoane. Dar sigur exista. Trebe sa existe.
    N-am fost nici pe departe atat de rechin incat sa imi propun sa cuceresc lumea de unul singur, moment in care absolut totul sa devina doar distrageri stupide de la planul meu maret. E o caruta foarte misto si asta, nu zic ca nu-i asa. Suna extrem de interesant, dar pare ceva de film, departe de ce pot eu.
    Nu-s facut sa trag de unul singur la nesfarsit. Si nici n-am avut niciodata planuri atat de marete.

    Nu, nu sunt in al noulea cer, nu mi-e extraordinar de nemaipomenit de bine, nu pot spune ca m-am asezat, ca mi-am gasit locul, nu e ceea ce am vrut, nu e ceea ce am visat. Lupt puternic cu mine zilnic. Dar mi-e bine, imi place. Mi-am gasit jocuri noi care imi plac din ce in ce mai mult. Ma bucur ca pot face iarasi ceva cu entuziasm.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *