Sunt unele zile…

…ca ziua de azi.

Vinerea e zi de casual pula mea. Nu mai merge baiatu’ la camasa si pantofi, ci la blugi si tricou. Da’ e o mica problema: tin cardul meu de acces in buzunarul din spate al pantalonilor. De stofa. Asa ca am ajuns la lucru fara card de acces. Glorios. Am inceput ziua stand la coada prostilor care si-au uitat/pierdut cardul de acces. Si a fost coada. Nu chiar ca la ratii, da’ nici departe.

Asa c-am ajuns mai tarziu in birou. Seful sefului sefului meu mi-a aruncat o privire otravita. Pentru ca el vine la fucking 8 aici si se asteapta ca la ora 9 sa fim deja la laptopuri si sa lucram. La ce? Nu conteaza, sa lucram. Am venit si eu mai devreme de 9. Intr-o zi cand era inchis la starbucks si n-am putut sa-mi iau cafeaua, acum vreo 7 luni. In rest, pe la 9:15 urc pentru ca da-te-n pula mea, nu-mi incep eu ziua fara sa sug niste cafea daca pula nu se poate. La privirea lui urata – nu zice nimic, doar se uita urat – i-am zambit de i-am dat hepatita. Sa-mi suga pula. De banii astia doar n-o sa vin la timp.

Un dobitoc a schimbat ceva in antivirusu’ enterprise al pizdii ma-sii. Eu lucrez de pe o masina virtuala de pe rabla mea cu windows. Evident, masina virtuala e cu linux. Evident, nu m-am mai putut conecta la nimic, ca antivirusu’ pizdii a blocat conexiunile de la VM catre oriunde. Asa, fara warning, fara mesaje de eroare. Logheaza-te pe masina virtuala si fa-ti taskurile, daca poti – da’ fara conexiune la nimic. Great success.

Alt dobitoc m-a rugat sa uploadez niste fisiere. Job de 600/zi, pula mea – copiaza de colo dincolo. A trimis o arhiva zip care contine alte arhive zip. Le-a futut astora antivirusu’ din cloudu’ mortii, ca a detectat ala zip in zip si n-a mai mers. Meserie. Intre timp, idiotul a inceput sa behaie la mine ca el se grabeste, ca pula mea. I-am zis ca o sa ma interesez si-o sa dau un mail sa aflu ce s-a intamplat. Am uitat. De vreo 4 zile. Nu-i graba. Ala a spumegat la seful lui, iar ala a dat un mail d-ala infoiat. I-am dat si eu un mail pasiv-agresiv in care i-am explicat in cei mai tehnici termeni posibili ca nu-i problema la mine. Da’ nu asa, cu “e problema la departamentul X”, ci cu “din cauza ca la fopen…”. Pentru ca stiu ca-i atehnic. Toti sunt. Ma astept la un reply mai umil cu “ne poti ajuta?”. In vreo luna-doua, cand isi fac curaj sa pretinda c-au inteles mailul, hehe. Suuuuugeti pula.

O pizda mi-a dat si ea mesaj. Ca are nevoie de alta versiune de pachet. Da’ aia n-a fost rezolvata de security. I-am zis sa-mi trimita codul, sa vad de ce nu merge. Mi-a trimis. Imbecila a inversat kmin si kmax in functie si crede ca-i de la versiunea de pachet. I-am zis ca trebuie sa studiez, ca nu-i inteleg foarte bine codul, sa ma adauge pe git in repo. Stiu ca nu stie ce-i aia si chiar daca ar avea idee, nu-i administrator si nici nu stie cine e. E OK, stiu eu – ca-s eu ala.

Am fost platit mai putin pentru ca a fost vacanta de paste – pastele ma-tii. Cu ocazia asta am aflat de la Ondilol ca astia nu-mi dau toti banii pentru ca-mi opresc bani pentru zilele de concediu si cred ca trebuie sa mi-i dea la un anumit moment. Nu stiu prea bine cand. Incerc sa aflu. Si dupa ce mi-a explicat Ondilol ca trebuie sa ma uit pe payslips, ca trebuie sa le primesc prin lege nu stiu cum nu stiu cand, i-am dat datele de acces (dupa multe chinuri) de la pisatu’ ala unde cica-s payslips. Nu a gasit nici ea ce-mi explica mie ca ar trebui sa am. Evident. Nasol. Partea buna e ca ar trebui sa-mi dea astia banii la un moment dat, cat s-o fi adunat pe zile de concediu. Muie voua, dragilor.

Partea si mai tampita e ca a inceput un nou an financiar nu stiu cand, acum, prin Aprilie. Asa ca iarasi mi-au schimbat imbecilii de la HMRC taxcode. Si acum m-au scos dator, ca am platit prea putine taxe. Ii inteleg. Si eu i-as jupui pe fraierii care lucreaza legal, hehe. Ca de undeva tre’ sa strangem bani pentru pomeni sociale, ce dracu’. Si iarasi o sa iau cu dracu’ stie sute mai putin pe saptamana pana dau de un imbecil de la ei care sa-mi schimbe iarasi codul, ca data trecuta. Partea nasoala e ca suni la ei si-ti raspunde un robot. “Du-te pe gov.uk si cauta personal tax account”. Si ma duc. Aparent am chiar doua acolo. Ce pacat ca nu stiu ce sloboz de parole am. Chiar nu stiu, mortii ma-tii. Nici o grija, poti da click pe recover password. Pentru asta trebuie sa bagi vreo 3 caractere din password recovery nu stiu ce. Nu le stiu. Asa ca ma trimite sa fac recovery altfel, imi cere sa bag PAYE reference si nu stiu ce office account pula mea. Nu le stiu. I le cer lui Ondilol, care-i logata in pisatu’ meu cu payslips. Cica nu le gaseste acolo. Great. OK, hai ca sun. Si robotul vrea sa-i spun NIN. Il dictez, in cea mai pura engleza posibila. Iar robotul imi spune “am inteles…asta”. Gen eu zic L , robotul imi spune ca a inteles 8 caractere corect, dar in loc de L, insista sa inteleaga N. Nici macar nu suna la fel, in PUNA mea. Logic ar fi sa spuna dupa a treia incercare “hai ca te transfer la un om”. Dar nu. Insista in continuare. AM INTELES N. Efectiv am urlat in mijloc biroului THAT’S BECAUSE YOU’RE FUCKING RETARDED de nervi si-am trantit telefonul. S-au uitat toti oripilati la mine. Cica nu se face una ca asta. DA’ LA PLATIT TAXELE SE FACE UNA CA ASTA??!? Manca-mi-ati pula con carne.

Mi-e foame. Ma duc la cantina sa-mi iau ceva. De exemplu, o portie de muie – pentru ca mi-am uitat cardul de acces acasa si acolo se plateste cu ala. Imi vine o idee: ce-ar fi sa ma duc la amicul C…sa-l pun pe el sa-mi plateasca pranzu’ si-i dau o cafea sau ii transfer banii sau pula mea. E chiar o idee buna. Excelenta de-a dreptul. Daca ignori faptul ca baga-mi-as pula, C… nu-i aici azi, pentru ca s-a dus sa aplice pentru cetatenie. Mortii ma-tii de zi. Helpful ca-ntotdeauna, Ondilol ma trimite la Pret. De ce nu, mereu mi-am dorit sa mananc in locuri unde mancarea omoara lumea (google it). Cica e o salata smechera acolo. Stau cu telefonul in brate scriindu-i, ea imi scrie sa-mi iau o salata cu pui si fistic si pula mea. Vad pretul, 4.79. OK, hai sa iau. Pentru ca-i scriu ei si pula mea, nu platesc cu telefonul. Scot hartia de 5 lire din portofel, s-o dau. Nu stiu de ce am 5 lire in portofel, dar am (NU, NU-I FURA IN PULA MEA SI PE-ASTIA, CA POATE AM NEVOIE LA VREO FUCKING PARCARE!!!). Tanti de la casa ma intreaba “aici sau take-away?”. Aici. La ce bun sa ma duc sa pula mea mananc prin birou ca un ghiolban? Ii intind aia de 5 lire si-i zic sa pastreze restul. EA-mi zice ca sorry, dar trebuie sa mai dati o lira. Pentru ce? Pai, pentru ca mancati aici. In spatele meu, aia-si dau coate. E de inteles, arat ca un boschetar sinistru cu un hoodie jegos si-un tricou care-a fost nou-nout cand l-am luat, acum vreo 10 ani plus-minus. Marai si-ntind telefonul sa platesc cu telefonul. Apare semnul de OK cu metro. Card declined. Da-te-n pula mea. Aia-si dau coate in spate in continuare – s-a format coada, pentru ca pula mea, e vineri, e pauza de masa… Dau din nou, iarasi apare semnul de OK. Merge. Tanti de la casa zambeste strepezit la mine ca da, uneori nu merge bine plata cu cardul la noi. Ii arunc o privire care-o face sa se dea in spate doi pasi. Sunt atat de dragut. Ma uit in jur sa ma asez la o masa. Sunt toate ocupate. Imi iau cutia cu salata si ma duc sa mananc pe-o banca, in parc. Dupa ce-am platit taxa de mancat inauntru. Lua-v-ati postinor in gura de lira mea.

Tampitul meu de chirias imi scrie ca trebuie facute niste chestii de maintenance minore la mine. Fiicele lui au rupt handrail de sus “in joaca”. Una dintre ele a facut O GAURA INTR-UN SCAUN in joaca. Si ma gandesc, ma doare-n pula de scaunul ala, s-a oferit sa-l inlocuiasca and shit, da’ cam ce fel de copila de 7 sau 11 ani (atata aveau ale lui) se joaca facand gauri in scaun? De ce nu in pizda, oare? Imi trimite niste fotografii cu ce e in neregula. Printre ele, o fotografie cu dusul. L-am lasat LUCIND. Din poza, s-ar zice ca zdreanta lui de nevasta nu stie ce-i aia curatenie, pentru ca arata ULTRA JEGOS. “In rest” imi scrie el “suntem fericiti cu casa si vrem sa mai stam aici”. Da, pacat ca nu vreau eu sa mai stati acolo. Pentru ca in pula mea, sunteti niste nespalati. O sa-i trimit sa-si caute altceva de inchiriat.

Seful meu imi scrie pe skype. Daca ne putem intalni la 2 in bucatarie sa discutam despre un proiect. Imi pun o alarma la telefon la 1:45, ca ma uita Dumnezeu pe terasa pana la 3 altfel . Nici nu termin bine de pus alarma, ca-mi scrie “oh, shit, I just realised, I’m working from home today, never mind”. Serios in pizda ma-tii, NU STIAI CA NU ESTI LA LUCRU? Zi-mi in pula mea numarul dealerului tau, ca Patrick n-aduce niciodata ceva ATAT DE BUN.

Nervos, ma duc pe terasa. Imi iau cafeaua singur, ca nu-i aici C.. Iau o gura de cafea. In secunda doi incepe al doilea razboi mondial in curul meu. Daca n-ajung in 3 minute la toaleta, e nasol-nasol. Dispar de pe terasa in cladirea de birouri, ca nu-i de gluma. Ma duc direct la etaju’ de well-being, nu mai stau sa urce liftu’ pana la etajul meu, bag pula – sau, ma rog, curul. Glorios. Ies din toaleta. In fata toaletei, ma opreste Philippe (un domn belgian, sef de proiect): HEHE, SI EU TOT AICI MA CAC. Thanks for sharing, mate. Thanks for…I don’t even…