Un idiot blajin

Tare frumos e prin UK.

E asa, liniste, frumos, ieftin, pace, siguranta si ESTE toate micile chestii de care nu-i pasa nimanui, daaaaaar, peste toate astea, cel mai frumos lucru e ca te simti actor. Pentru ca asta-i singura explicatie pentru faptul ca dai la tot pasul de niste imbecili atat de groaznici incat singura explicatie pe care-o ai e ca esti un actor intr-o parodie de-aia americana, in care actorului principal ii curge saliva din gura si-i virgin la 40 de ani si are sifilis. Genul ALA.

Cu un astfel de imbecil (C) am avut eu de-a face azi. Si nu e vreun special. Hell, no. E un om normal. Un oarecare. Un oarecare atat de dobitoc incat ma gandesc serios sa-l bat cu banca. Dar despre banca vom vorbi un pic mai tarziu.

Omul asta e un fost coleg de-aici. A plecat el din companie acum vreo 5 luni, pentru ca i s-a oferit un job mai bun. Si, la vremea respectiva, mi-a explicat omul ca el pleaca undeva spre Scotia, la o companie mare de care-ati auzit toti si pe care n-o vom mentiona. Ca aia ii ofera 55k pe an PLUS 20k pe an in actiuni. Si chiria va fi 400 in loc de 900. Sau cam asa ceva. Si, desi era un dobitoc sinistru, m-am bucurat sincer pentru el. Bravo, mai, baiete. Asa da. Asa mai zic si eu, sa pleci la o marire de 25k si sa economisesti in acelasi timp si 500 de lire pe luna la chirie. Da, jos palaria.

Azi m-am trezit cu el la lucru. Era (si inca este) el prieten cu un ratat autist de la noi (G), unul de-ala care nu vorbeste nici de frica, priveste mereu in jos si arata a gen virgin la 30 de ani in pula mea. A venit sa-l vada. Si, din una-n alta, ne-am intalnit afara, la fumat. Ca…ce mai faci, ca…pula mea. Aparent, a venit inapoi in Londonistan ca are 3 interviuri. Si eram un pic surprins, asa, adica, eu stiu ca-s joburi destul de bine platite in Londra, dar nu are ce sa-i ofere cineva – sau asa ma gandeam eu. Adica, bai, frate, la 75 pe an + 6000 (net) economisiti doar la chirie, cat ar putea sa-ti ofere ca sa merite mutarea? Ar trebui sa fie pe la vreo 100,000 si nu prea ai mecla.

Am aflat un pic mai tarziu adevarul. De fapt, a plecat pe 55k si … cei 20k in actiuni sunt de fapt cam 5000 pe an. Iar actiunile alea mai cresc, mai scad, mai scad, mai scad…si intre timp, s-a apucat compania de restructurari (dupa 5 luni, gee, imi aduce aminte de norocul meu proverbial din 2010-2011), asa ca nu prea ii convine si cauta altceva. Dar, sarind peste mizeria cu ce proasta-i ma-ta si la ce bun ne-ai mai rupt pula cu 75k, cand de fapt nici 60k curati nu erau, s-a ajuns, evident, la “hai la o bere, ca-i vineri, ca o sa se faca 6…”. Pai, hai.

Unde sa mergem la bere? Pai, la o statie de tren distanta. Sau vreo 2-3, nu mai stiu. Chestie de 30 de minute, asa. Maxim. Eu si Patrick ne gandeam ca hmm, ne urcam in tren si gege. Doar ca C era cu masina lui epica si, cand noi ne intrebam daca sa luam trenul, masinile sau doar o masina, ne-a lamurit el: ajungem la G acasa, las masina mea la el, sar la voi in masina si de-acolo pana in pub facem 10 minute maxim. Hmmm, bine, ma, C, da’ noi nu stim unde sta G si cum sa ajungem. NP, mergeti dupa mine. Si-i zic (ma gandeam ca mergem cu masina mea) bai, eu nu prea le am cu condusul pe partea asta a drumului, tre’ sa mergi mai incet, pula mea, sa ma pot tine dupa tine. A, da, Manowar, np!

Rar am vazut dobitoc care sa conduca in halul asta de prost. Nici macar eu nu conduc in halul ala fara de hal – si, sa tinem cont, eu detest condusul. Inscris pe banda? Pe unde vroia carma lui. Iar daca nu, np, luam fata. Semnal? Prea mainstream. Uitat in retrovizoare, sa vedem daca aia mai sunt in spatele nostru? La ce bun?

Sa sarim peste faptul c-a luat-o pe un drum de i-as baga tot m25-ul in pizda de dobitoc, de-am facut vreo 45 de minute pana “la G”. Da’ am ajuns la un roundabout si, bineinteles, s-a inscris C unde-a vrut pula lui, i-a luat fata unuia si-a taiat-o frumos la dreapta. Noi n-aveam cum sa mergem dupa el, ca nu-si facea Patrick Lexusu’ acordeon pentru atata lucru. Bineinteles, cum a luat-o la dreapta si-n roundabout erau copaci si pula mea, iar afara intuneric si ploaie, nu-l mai vedeam pe C nicaieri. Am dat cu Patrick vreo doua ture asa, intrebandu-ne pe unde a luat-o handicapatul. Cum ne invarteam noi ca niste sobolani orbi, imi suna telefonul. Yo, man, ca v-am pierdut. Sa moara ma-ta. Ne gasesti calare pe sora-ta, gen. Deja ma apucasera spumele. Ca, da, da, la roundabout, a doua iesire, unde scrie 420. Am mai dat o tura de roundabout, inutil de spus ca nu scria nimic de nici un 420. Ala la telefon, bai, a doua iesire din roundabout. Ma, sigur? Sigur!

Si pe-a doua am luat-o. In gura am luat-o, ca dupa vreun kilometru, ii zic aluia, bai, nu se vede in fata ce zici tu, sigur a doua? Da, ma, a doua. Nu a treia? Nu, a doua!! OK, te-am pierdut, nu poti sa stai tu pe autostrada sa ne astepti, da-ne adresa unde sa ajungem, la G. OK, Manowar, stai ca iti dau acum un sms. Si-am stat. Si-am stat. Peste vreo 7 minute a venit si SMS-ul lui. Patrick dadea ture pe-afara, se plimba in jurul masinii. Eu ii ridicam ode fierbinti cretinului de C. Ne-am trimis si adresa. O bagam pe google maps, n-arata prea vesel, gen alte 30 de minute. Hmmm, dar bine. Hai, sa-si lase masina, sa-l luam, pula mea – deja imi doream sa nu fi mers nicaieri la punctul asta.

O jumatate de ora mai tarziu, hai c-am ajuns la adresa pe care ne-a dat-o. Nici urma de el, nici urma de masina lui. Ne invartim pe-acolo, ca nu puteam sta pe loc in intersectie, ce sa facem, ce sa facem…Suna C glorios: hai ca am ajuns si noi. Unde dracu’ ati ajuns, ca nu va vedem nicaieri? Pai, la G. Pai, nu va vedem! Pai, voi nu sunteti la G. V-am dat un zipcode pe unde sa parcati pe-acolo pe stradute, ne vedem in pub! Holy shit, cate puli au zburat in ma-sa. Holy shit, ce colectie de puli cum nici in pornul cu poponari nu visezi. Adica, stai sa-nteleg, n-am luat trenul, cu care faceam 30 de minute cu tot cu mersul pe jos si asteptat, am luat masina ca sa nu putem bea, sa stam in trafic, sa ne ratacim, sa ne chinuim sa ne tinem dupa tine – iar tu conduci ca pisatul boului – ca sa putem sa te luam pe tine de la G, sa ajungi si tu in pub. Ca acum sa-mi trimiti o adresa random unde sa parchez, ca ne vedem in pub. Super.

Si-am ajuns cu chiu si vai si-n pub, dupa ce-am mai bagat vreo 5 minute de mers prin ploaie. Pentru ca iarna, Anglia, alea, 8 grade sau ceva. Ajungem in pub, era plin ochi, da’ nici urma de C. Afara, ca la orice pub construit de idioti, o terasa semi-acoperita. Si cand spun asta, inseamna ca un dobitoc a pus banci si mese, sa zicem, vreo 20, dupa care a construit ceva acoperis de-ala care sa acopere vreo 9 din ele. Pentru ca logica.

Il intreb pe Patrick ce vrea, imi aduc aminte ca ii datorez lu’ C o bere, hai sa ma duc sa cumpar. In pub, parca se vorbisera si era ziua idiotilor. Imaginati-va o tejghea de-aia lunga cum vedeti prin filme, genu’ de 20 de metri sau pula mea. Eh, si-n spatele tejghelei “serveau” 5 oameni. Cand spun “serveau”, poate ca trebuie sa explic. O VACA si PATRU BOI in spatele tejghelei. Eh, si scoate vaca un bloc-notes de-ala, il pune pe casa de marcat si-ncepe sa scrijeleasca pe-acolo ceva. Nu stiu ce facea, desena puli, scria “draga jurnalule”, picta herpes, ceva facea ea acolo. PE CASA DE MARCAT IN PULA MEA. PENTRU CA DACA AI O TEJGHEA DE 20 DE METRI, CEL MAI BUN LOC IN CARE POTI SA _NU_ ITI FACI JOBUL E PE CASA DE MARCAT. Asa ca, desi erau oameni insirati pe trei randuri de-a lungul tejghelei, dura cam 15 minute sa iei ceva. Orice. Care cum dadea 20 de lire pe doua beri, astepta restul 2-3 minute. Leeeejeeeer. Pentru ca restul trebuia luat din casa de marcat, iar casa de marcat era blocata de Grigorescu al pixului. Si cum venea cate-un bou troglodit sa ia restul din casa de marcat, trebuia s-o deranjeze pe Tonizda. Si, intr-un tarziu, dupa ce-si tinea un coleg cu o bere-ntr-o mana si banii in cealalta doua minute, catadicsea sa se dea la o parte. Isi lua amaratul ala restul si pleca bombanind sa dea berea, se punea la loc Michelangelo pe casa de marcat si da-i si scrijeleste. Si bineinteles ca incepea alt bou sa tuseasca, asa, discret, gen da-te fa la o parte, dar Picasso nu auzea, ca era muzica tare. Am latrat de doua ori la ea sa-si care coatele de-acolo, dar nimic. Nu ma auzea nici ala din fata mea, necum vaca.

Intr-un final, dupa vreo 15 minute, am reusit sa obtin si berile. Buuun. Si ies pe terasa. Afara, bineinteles ca toate mesele acoperite erau ocupate si toate mesele descoperite, cu bancile ude, erau libere. Sa poti sa stai cu curul pe o banca uda, asa cum e frumos cand e frig afara. Peste vreo 5 minute apare radios si C. Chel, ochelarist si barbos, cu alti trei Fabio de-astia dupa el. Radia a fericire si, in prostia mea, am vrut sa i-o stric. Asa ca l-am intrebat “bai, C, in pula mea, aici e inghesuiala, servire naspa, zgomot, bancile ude, terasa nu-i incalzita, spune-mi si mie, cum ai ales tu carciuma asta?”. Bai, si m-a nimicit. M-a umilit. Mi-a dat un raspuns atat de dur incat pur si simplu am ramas mut.

“Pai, e cea mai apropiata de gara”.

Da. Exact. Te urci in masina, ne ceri si noua sa venim cu masina, sa te luam, dar nu te mai luam, dar venim toti cu masinile, le parcam prin Pizdeea si mergem in carciuma care-i langa gara. Langa trenul cu care n-am venit si cu care nu vom pleca. Adica, nu mergem la aia care au haleala mai buna, servire faina, terasa incalzita, narghilea pentru gay undercover and shit, nuuu. Mergem la terasa asta care-i aproape de gara. Aproape de gara la care am fi putut ajunge in 30 de minute, dar la care am ajuns in 60 in pizda ma-tii cu masina.

Asta-i genul de idiot blajin pe care nu-l suport nici de frica. E prost de maraie, dar ii vezi ochii aia calzi si umezi, de pizda proasta, si iti dai seama ca ar fi inutil sa urli la el, cum ai urla la un om normal. Pentru ca n-ar pricepe. Si n-ar intelege niciodata ce-a facut gresit. Nici prin cap nu i-ar trece c-a fost marlan, prost, imbecil. Nu. Ar crede ca poate ai tu o problema acasa si te versi aiurea pe el si si-ar cere scuze la modul ala amabil si intelegator, gen “eu stiu ca n-am nici o vina, dar imi cer scuze ca te vad suparat si probabil te bateau parintii cand erai mic, ca doar nu EU te-am suparat cu ceva, esti tu tampit”.

Asa ca n-am urlat. Am vrut sa-mi trag un prezervativ pe cap si sa urlu pana face galme, dar nu avea sens. Pentru ca nu poti urla la un idiot multumit de sine. Asa ca l-am intrebat, asa, amabil: bine, si de ce n-am mers noi la pubul ala cu terasa aia calda si frumoasa, unde nu-i inghesuiala, ca nu ma incalzeste ca-i aproape de gara. Eh, si stiti care-a fost reactia lui?

BUNA IDEE. Acolo mergem dupa ce-mi termin berea!

Da. Acolo sa mergeti. Tu si ma-ta. Asa ca i-am futut lu’ Patrick un cot si-am plecat sa ne luam fetele si sa plecam in alta parte. Pentru ca nu pot. Pot sa ma descurc cu un idiot cu bale la gura. Pot sa ma descurc cu un idiot violent. Pot sa ma descurc cu un idiot care se crede destept foc. Dar nu pot, pur si simplu nu pot sa rabd langa mine un idiot blajin. Mi-e frica. Mi-e frica in pula mea c-o sa-i vad ochisorii aia mari si calzi, de bovina castrata. Mi-e frica rau c-o sa-i fut un scaun de-o sa-i fac ochelarii lentile de contact si-i pacat de mine, ca ajung in puscarie pentru un tampit care va spune pe urma la proces : “probabil Manowar suferea din dragoste sau ceva; a fost foarte neasteptat, domnule judecator. Inchipuiti-va ca intr-o secunda ma intreba de ce-am ales carciuma aceea si-n secunda doi imi plomba o masea cu banca uda; cred ca puteti fi de acord cu mine ca asa ceva nu-i normal”. Si probabil as fi bagat complice si la crima cand pana si judecatorul ar face infarct de furie auzit cat de prost e si vazandu-i privirea aia calda de om singur fara nici un rost in viata, care n-a aflat ca John Lennon n-a lucrat in retele.

In fine. Weekend placut si pula mea.