Ce vise de sclavi mai au si astia…zau….
Adica plm, eu visez la ceva gen…. daca castig la loto… sa fie atat de mult incat sa nu mai muncesc restul vietii, sa traiesc doar din dobanda/investitii ceva… dar astia… viseaza de la dat cu sapa pe plantatie la sa-l saboteze pe landlord cumva… sau again de la dat cu sapa la tras la jug ( adica din lac in put). Inteleg treaba cu reprofilatul, dar trebuie sa te reprofilezi pe ceva care merge mai bine, nu sa dai vrabia din mana pe …..whatever.
Tu ai plecat sa-ti urmezi visul de a scapa de datorii. Si eu am plecat de la GL sa imi urmez visul de a avea mai mult de 12 milioane salariu.
E bine sa fii sluga inainte de a fi stapan, dupa cum nu iti deschizi restaurant pana n-ai lucrat ca si chelner inainte, sa stii cum te pot fura respectivii.
Tu ai plecat sa-ti urmezi visul de a scapa de datorii.
?
Eu n-am plecat din cauza banilor. Plecarea mea n-avea vreo legatura cu partea financiara. As indrazni sa spun ca eram foarte OK pe partea aia. Nu stiu de ce aveti (unii) impresia asta. Pe partea financiara, n-aveam plangeri. E adevarat ca din punctul asta de vedere am stat mult mai bine dupa ce-am venit aici, dar nu de-aia am tirat-o…Dintre toate problemele din Romania – chestii care ma secau la corazon zilnic – aia cu banii era pe ultimul loc.
Nu eram bogat, da’ aveam locuinta mea (cu ipoteca, da), rabla decenta, salariu okish (1000-1200 euro) si cate ceva pe langa, cand mai iesea. Acum stiu ca nu-i mare cacat, dar atunci (2010) era ok.
De altfel, daca pleci pentru bani, e posibil sa fii dezamagit. Sigur, iti raman 1-2-3k pe luna la ciorap, da’ nu e ca si cand faci mare cacat cu banii aia. Nu cand o casa te costa 200-600k (in functie de zona) si o masina te costa 30-90k (sub nivelul de lux). Alti bani, dar si alte costuri…
@Manowar: asa ai lasat impresia in multe postari, ca sarise rata la casa, ca criza, etc. In fine, poate am inteles eu gresit,
Oricum, am vazut si eu destui cu urmatul visului, ca e corporatia de rahat, ca e orasul de rahat, ca se muta la tara, ca isi fac afacerea proprie, ca etc. Eu numai cand ma uit pe fluturasul de salariu si vad cati bani baga corporatia in fundul statului ca sa ma aiba pe mine de salariat, ca sa aiba statul ce toca si imi dau seama ca ar trebui sa produc si eu aceiasi bani din visul meu si imi dau seama ca mai am de invatat.
@Manowar: asa ai lasat impresia in multe postari, ca sarise rata la casa, ca criza, etc. In fine, poate am inteles eu gresit,
Chiar asa a si fost. Da’ nu de aia am plecat. Am plecat pentru ca nu mai suportam Romulania si romulanii si simteam in fiecare zi ca mor cate putin cand eram fortat sa am de-a face cu ei.
Pe mine ma tenteaza agricultura pentru ca vad eu unele beneficii si pnm am niste pamant. De cand tot imi fac calcule rezultatul e acelasi: ramai la jobul pe care il ai si mai cauta solutii.
Multi se arunca in chestiile astea crezand ca o sa ii tina universul pe linia de plutire. Multi din astia cand fac saltul nici macar nu tin o contabilitate rudimentara sa vada cat baga si cat scot si se afunda pana pierd totul. Chestia asta nu e intalnita doar la nivelul astora care isi urmeaza visul, e destul de intalnita si pe la cei care au afacerile lor. Habar nu au cati bani baga si cati bani scot. Normal ca in cazul asta singura directie e falimentul.
Acum cateva ore am auzit de unul care a investit 50 de mii de lire intr-o chestie si dupa doi ani a vandut totul pe bani de tigari. El a ajuns tot pe santier in anglia in aceeasi camera cu cateva rude, sa mai faca niste bani pe care sa ii arunce pe geam.
Interesant, si eu am tot auzit si citit despre tot felul de persoane care au vrut “să-și urmeze visul”, imediat după ce au renunțat la meseria care le aducea pâinea zilnică pe masă.
Am găsit un blog despre chestia asta, al lui Daniel Zărnescu ăla (io îi zic vânzătorul de vise și speranțe): http://construimimperii.ro/blog/acasa/
O fi bine, o fi rău să-ți urmezi visul ?
ala cu sperante haliudiene nu i-a supt-o lu’ weinstein… prea tarziu acum.
cat despre ceva pe langa pot spune ca trebuie sa ai relatii si oameni de incredere. singur poti ajunge doar pana la un punct. dupa aia urmeaza pierderei in ambele parti (si job stabil si afacere) si in putine cazuri le poti face pe amandoua la un nivel satisfacator.
Bai ma lasati ma cu Zarnescu sau Szoares?
Serios, va explica Mano clar cum e harneala asta si voi dati cu astia care o ard mai pesede ca pesede?
Pana mea, una e sa fii cel mai bun mecanic ever si sa visezi dupa xx de ani de muncit la uzina auto sa iti faci masina ta, si alta e sa fii un pufarez care habar nu are de el sau de viata lui, dar stie ca daca isi urmareste visul va reusi. #goals
Lolik, de ce draq nu imi urmaresc si eu visul? Gen cand ploua cu sarakie sa iau $$$ de la fraieri spunandu-le ca vor fi bine daca fac bine cand e bine.
Poate pentru ca in scoala am pierdut timpul invatand cacaturi si acum cautam sa recuperam?
Pe mine Pera m-a ajutat, dar acum nu-l mai urmaresc, am altele de facut mai departe. Si nici pe altii, stiu si singur ce e de facut si de unde trebuie sa ma documentez. Case closed.
BTW: oricat de bun mecanic ai fi, nu ai cum sa faci masina ta doar din experienta asta si sa-i concurezi pe cei care testeaza mii de ore o masina pana o pun pe piata. Lucrez in domeniu, exact partea cu defectiuni&shit ce imi arata scaparile proiectantilor.
Service auto nu recomand nimanui sa-si faca, e prea mare futaiul.
Eu dadeam exemplu ca si principiu.
Gen nu stiu, vreau sa fiu cel mai tare broker ever. O sa ascult de toti vampirii astia financiari care iti gadila egoul si in loc de detalii specifice iti arunca harneala aplicabila oriunde? Sau o sa ma anjagez la o firma de brokeraj, muncesc pe rupte, absorb toate detaliile, fac relatii, apoi imi dau demisia si imi deschid singur firma de brokeraj?
Cam care e parcursul logic?
Zmeu… Ala nu e vis e evolutie. Pentru vis trebuie sa…visezi. Ceva.
Era aia cu murele suparata ca uite, a bagat doi ani de munca si nu are retea sa le vanda. Pai bine ma, inainte sa pui murii aia nu te-ai interesat si tu?
@tmblog Sa stii ca blogul lui manowar e printre cele mai tari din blogosfera. Recunosc ca de cand l-am descoperit intamplator nu mai am nevoie sa mai citesc altele. Are un fel ciudat, dur, uneori exagerat de a prezenta lucrurile. Dar e ok, de obisnuiesti cu el dupa cateva postari. Nu cred ca gasesti ceva mai bun. Uneori si calitatea comentariilor e buna. Nu oricine posteaza pe aici. Enjoy.
Legat de titlul acestui articol… as adauga doar ca lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinta manowar. E partinitor si nu infatiseaza o privire de ansamblu, ci doar o particica din ea. Iar atunci cand nu ai intreaga imagine in fata ochilor, incepi sa emiti teoreme cam neadevarate.
De exemplu, nimeni nu contesta ca marile afaceri si marile idei nu au venit de la cei care si-au urmat visul. De fapt, in loc de vis, as folosi mai degraba cuvantul pasiune. Ar fi mai adecvat contextului.
Parerea mea: Ar fi o lume ideala daca fiecare ar avea un serviciu/job si ar putea da frau liber pasiunii. Poate ca asta fac antreprenorii sau cei ce pornesc startup-uri. Habar nu am intrucat am fost angajat de cand ma stiu. Recunosc ca nu am avut curaju sa fac saltul in gol. Poate si pentru ca m-am obisnuit cu un trai caldut, comod, lejer.
Mark Zuckenberg (fondator FB) spunea ca lumea devine tot mai plictisita. Nu contest. Tot el zicea ca nu ar fi putut face atatea lucruri iesite din comun daca nu ar fi avut o plasa de siguranta care sa ii ia de pe cap grija zilei de maine.
In concluzie: follow your passion (satisfactia reusitei este enorma!), BUT … sa aveti intotdeauna o alternativa in cazul in care lucrurile merg rau.
Animal. Nu, că așa-i cu visele . Nu visezi toate detaliile plictisitoare. În mod normal ar trebui să te intalnesti cu unii care viseaza sa vanda mure și sa ii lasi sa se ocupe, da’ poate nu iti place sa fii jepcarit, asa ca, plm, pățăști.
Uite, la mine a com mers cu visele, asa cat de cat.
Bine, visam sa fiu actor, da’ nici cocaina nu cred ca pot priza profesional, asa ca am uitat de visul ala, repede.
Da. Unu care visează sa vanda si sa va întâlniți cu unii are viseaza sa mance mure. Exemplele cu aia de au reușit nu incep mereu cu “credeam ca sunt bun”. Ba, cred ca a mai scria liviu pe aici faza cu aia de incep de la 0 si reusesc.
Momentan visu meu s-a terminat in Romania. Vedem ce zice stocolmu
Cred ca ideea de baza e alta.
Urmeaza-ti visul, dar staiu
naibii ancorat in realitate, ca mancarea si acoperisul de deasupra capului costa.
Cunosc cativa cu rateuri in urma unor puseuri de genul, dar si cativa care au reusit sa performeze sau macar sa nu involueze financiar. Dar procentul e mai mare la aia cu rateuri.
Pentru ca toate au ceva de vanzare. Si cand ai ceva de vanzare, nu prea se poate. Ca atunci nu mai poti spune ce gandesti. Ce-ar zice clientii, ce dracu’?
Bro, eu nu am nimic de vanzare (in afara de afiliere), doar cersesc ca o pula in ploaie :))
Nu am niciun contract cu vreo agentie cum au ilustrii si somitatile de pe primele locuri in T5.
Apropo Laiviule, de ce nu ti-l inscrii in T5? Le-ai da clasa la toti cu traficul :))
1. Site-ul asta nu mai are mare trafic. A avut, da, dar nu mai are. Chit ca nu mai loghez, pot face o estimare asa, dupa numaru’ de comentarii care erau in moderare inainte si acum si-as spune ca mai sunt cam 10% din vizitatorii din trecut.
2. Afilierea e acelasi lucru. Daca de exemplu esti unul care tranteste linkuri afiliate spre o chestie – sa zicem emag – nu poti sa-ti bagi pula-n ei cand sunt marlani/magari/jalnici. Daca eu as arde-o in afiliere, atunci n-as prea putea scrie chestii de-astea: unu, doi
3. Nu-mi pasa de t5, t6, t7 si restu’. Pentru mine nu inseamna nimic. Nici traficu’, nici “recunoasterea” alora, nici nimic de genul ala. Trafic sunt sigur ca-i si pe Libertatea.ro. Da’ parca n-as vrea sa vad cititorii alora aici. Parca.
Am deseori discutii pe tema asta cu fiu-meu (15 jumate). Pe tema visurilor. Totul in contextul “pierd timpul cu scoala. Ma invata chestii inutile, pe care nu le voi putea folosi nicaieri, niciodata.” Uite, zice, exista oameni care au o viata dulce din blogging, vlogging, youtube, gaming etc (cu exemple). Asa o fi, ii raspund. Dar gandeste-te cati s-au apucat de asta. Sunt vizibili doar cei care reusesc. Zecile, sutele de mii care pleaca pe drumul asta si nu reusesc sunt “eroi necunoscuti”. Similar cu baietii si fetele din povestea ta. Doar ca la 15 ani e oarecum acceptabil sa fii naiv. Visurile sunt bune, pentru ca e ideal sa castigi bani facand ce-ti place. Sar arncatul cu capul inainte, fara un plan si fara plasa de siguranta e sport extrem. Trebuie sa cantaresti foarte bine nu ce ai de castigat, ci ce anume poti sa pierzi. Daca nu merita riscul, mergi pe variant safe.
Unlock with Patreon
Ce vise de sclavi mai au si astia…zau….
Adica plm, eu visez la ceva gen…. daca castig la loto… sa fie atat de mult incat sa nu mai muncesc restul vietii, sa traiesc doar din dobanda/investitii ceva… dar astia… viseaza de la dat cu sapa pe plantatie la sa-l saboteze pe landlord cumva… sau again de la dat cu sapa la tras la jug ( adica din lac in put). Inteleg treaba cu reprofilatul, dar trebuie sa te reprofilezi pe ceva care merge mai bine, nu sa dai vrabia din mana pe …..whatever.
Normal, plm, muncești, efort minim, bani dubli, iți urmezi visul.
Băi, eu cred că mai depinde un pic și ce visezi . Dacă visezi numai căcaturi care te bagă în faliment, plm cam acolo ajungi.
Plm, cam toate chestiile te pot baga in faliment.
Tu ai plecat sa-ti urmezi visul de a scapa de datorii. Si eu am plecat de la GL sa imi urmez visul de a avea mai mult de 12 milioane salariu.
E bine sa fii sluga inainte de a fi stapan, dupa cum nu iti deschizi restaurant pana n-ai lucrat ca si chelner inainte, sa stii cum te pot fura respectivii.
?
Eu n-am plecat din cauza banilor. Plecarea mea n-avea vreo legatura cu partea financiara. As indrazni sa spun ca eram foarte OK pe partea aia. Nu stiu de ce aveti (unii) impresia asta. Pe partea financiara, n-aveam plangeri. E adevarat ca din punctul asta de vedere am stat mult mai bine dupa ce-am venit aici, dar nu de-aia am tirat-o…Dintre toate problemele din Romania – chestii care ma secau la corazon zilnic – aia cu banii era pe ultimul loc.
Nu eram bogat, da’ aveam locuinta mea (cu ipoteca, da), rabla decenta, salariu okish (1000-1200 euro) si cate ceva pe langa, cand mai iesea. Acum stiu ca nu-i mare cacat, dar atunci (2010) era ok.
De altfel, daca pleci pentru bani, e posibil sa fii dezamagit. Sigur, iti raman 1-2-3k pe luna la ciorap, da’ nu e ca si cand faci mare cacat cu banii aia. Nu cand o casa te costa 200-600k (in functie de zona) si o masina te costa 30-90k (sub nivelul de lux). Alti bani, dar si alte costuri…
Mai depinde si de vis.
Daca visul tau este sa fii cel mai bun numarator de melci… Well…
@Manowar: asa ai lasat impresia in multe postari, ca sarise rata la casa, ca criza, etc. In fine, poate am inteles eu gresit,
Oricum, am vazut si eu destui cu urmatul visului, ca e corporatia de rahat, ca e orasul de rahat, ca se muta la tara, ca isi fac afacerea proprie, ca etc. Eu numai cand ma uit pe fluturasul de salariu si vad cati bani baga corporatia in fundul statului ca sa ma aiba pe mine de salariat, ca sa aiba statul ce toca si imi dau seama ca ar trebui sa produc si eu aceiasi bani din visul meu si imi dau seama ca mai am de invatat.
Chiar asa a si fost. Da’ nu de aia am plecat. Am plecat pentru ca nu mai suportam Romulania si romulanii si simteam in fiecare zi ca mor cate putin cand eram fortat sa am de-a face cu ei.
Pe mine ma tenteaza agricultura pentru ca vad eu unele beneficii si pnm am niste pamant. De cand tot imi fac calcule rezultatul e acelasi: ramai la jobul pe care il ai si mai cauta solutii.
Multi se arunca in chestiile astea crezand ca o sa ii tina universul pe linia de plutire. Multi din astia cand fac saltul nici macar nu tin o contabilitate rudimentara sa vada cat baga si cat scot si se afunda pana pierd totul. Chestia asta nu e intalnita doar la nivelul astora care isi urmeaza visul, e destul de intalnita si pe la cei care au afacerile lor. Habar nu au cati bani baga si cati bani scot. Normal ca in cazul asta singura directie e falimentul.
Acum cateva ore am auzit de unul care a investit 50 de mii de lire intr-o chestie si dupa doi ani a vandut totul pe bani de tigari. El a ajuns tot pe santier in anglia in aceeasi camera cu cateva rude, sa mai faca niste bani pe care sa ii arunce pe geam.
Interesant, si eu am tot auzit si citit despre tot felul de persoane care au vrut “să-și urmeze visul”, imediat după ce au renunțat la meseria care le aducea pâinea zilnică pe masă.
Am găsit un blog despre chestia asta, al lui Daniel Zărnescu ăla (io îi zic vânzătorul de vise și speranțe): http://construimimperii.ro/blog/acasa/
O fi bine, o fi rău să-ți urmezi visul ?
Daniel Zarnescu nu m-a motivat pe mine personal prea mult, insa Pera mi s-a parut mult mai natural si firesc in ideile lui. Chiar m-a ajutat.
ala cu sperante haliudiene nu i-a supt-o lu’ weinstein… prea tarziu acum.
cat despre ceva pe langa pot spune ca trebuie sa ai relatii si oameni de incredere. singur poti ajunge doar pana la un punct. dupa aia urmeaza pierderei in ambele parti (si job stabil si afacere) si in putine cazuri le poti face pe amandoua la un nivel satisfacator.
Bai ma lasati ma cu Zarnescu sau Szoares?
Serios, va explica Mano clar cum e harneala asta si voi dati cu astia care o ard mai pesede ca pesede?
Pana mea, una e sa fii cel mai bun mecanic ever si sa visezi dupa xx de ani de muncit la uzina auto sa iti faci masina ta, si alta e sa fii un pufarez care habar nu are de el sau de viata lui, dar stie ca daca isi urmareste visul va reusi. #goals
Lolik, de ce draq nu imi urmaresc si eu visul? Gen cand ploua cu sarakie sa iau $$$ de la fraieri spunandu-le ca vor fi bine daca fac bine cand e bine.
‘ai de pula mea, eu abia azi te-am descoperit si te citesc de vreo ora non-stop.
Poate pentru ca in scoala am pierdut timpul invatand cacaturi si acum cautam sa recuperam?
Pe mine Pera m-a ajutat, dar acum nu-l mai urmaresc, am altele de facut mai departe. Si nici pe altii, stiu si singur ce e de facut si de unde trebuie sa ma documentez. Case closed.
BTW: oricat de bun mecanic ai fi, nu ai cum sa faci masina ta doar din experienta asta si sa-i concurezi pe cei care testeaza mii de ore o masina pana o pun pe piata. Lucrez in domeniu, exact partea cu defectiuni&shit ce imi arata scaparile proiectantilor.
Service auto nu recomand nimanui sa-si faca, e prea mare futaiul.
Eu dadeam exemplu ca si principiu.
Gen nu stiu, vreau sa fiu cel mai tare broker ever. O sa ascult de toti vampirii astia financiari care iti gadila egoul si in loc de detalii specifice iti arunca harneala aplicabila oriunde? Sau o sa ma anjagez la o firma de brokeraj, muncesc pe rupte, absorb toate detaliile, fac relatii, apoi imi dau demisia si imi deschid singur firma de brokeraj?
Cam care e parcursul logic?
Zmeu… Ala nu e vis e evolutie. Pentru vis trebuie sa…visezi. Ceva.
Era aia cu murele suparata ca uite, a bagat doi ani de munca si nu are retea sa le vanda. Pai bine ma, inainte sa pui murii aia nu te-ai interesat si tu?
@tmblog Sa stii ca blogul lui manowar e printre cele mai tari din blogosfera. Recunosc ca de cand l-am descoperit intamplator nu mai am nevoie sa mai citesc altele. Are un fel ciudat, dur, uneori exagerat de a prezenta lucrurile. Dar e ok, de obisnuiesti cu el dupa cateva postari. Nu cred ca gasesti ceva mai bun. Uneori si calitatea comentariilor e buna. Nu oricine posteaza pe aici. Enjoy.
Legat de titlul acestui articol… as adauga doar ca lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinta manowar. E partinitor si nu infatiseaza o privire de ansamblu, ci doar o particica din ea. Iar atunci cand nu ai intreaga imagine in fata ochilor, incepi sa emiti teoreme cam neadevarate.
De exemplu, nimeni nu contesta ca marile afaceri si marile idei nu au venit de la cei care si-au urmat visul. De fapt, in loc de vis, as folosi mai degraba cuvantul pasiune. Ar fi mai adecvat contextului.
Parerea mea: Ar fi o lume ideala daca fiecare ar avea un serviciu/job si ar putea da frau liber pasiunii. Poate ca asta fac antreprenorii sau cei ce pornesc startup-uri. Habar nu am intrucat am fost angajat de cand ma stiu. Recunosc ca nu am avut curaju sa fac saltul in gol. Poate si pentru ca m-am obisnuit cu un trai caldut, comod, lejer.
Mark Zuckenberg (fondator FB) spunea ca lumea devine tot mai plictisita. Nu contest. Tot el zicea ca nu ar fi putut face atatea lucruri iesite din comun daca nu ar fi avut o plasa de siguranta care sa ii ia de pe cap grija zilei de maine.
In concluzie: follow your passion (satisfactia reusitei este enorma!), BUT … sa aveti intotdeauna o alternativa in cazul in care lucrurile merg rau.
Animal. Nu, că așa-i cu visele . Nu visezi toate detaliile plictisitoare. În mod normal ar trebui să te intalnesti cu unii care viseaza sa vanda mure și sa ii lasi sa se ocupe, da’ poate nu iti place sa fii jepcarit, asa ca, plm, pățăști.
Uite, la mine a com mers cu visele, asa cat de cat.
Bine, visam sa fiu actor, da’ nici cocaina nu cred ca pot priza profesional, asa ca am uitat de visul ala, repede.
@Alex: deci luam ca exemplu pe Zuckerberg? Care si-a urmarit visul? Lol, ce urmeaza, JackMa si cu Trump?
Doar dacă faci ceva cu pasiune atunci rămâne în urma ta ceva ok.
Da. Unu care visează sa vanda si sa va întâlniți cu unii are viseaza sa mance mure. Exemplele cu aia de au reușit nu incep mereu cu “credeam ca sunt bun”. Ba, cred ca a mai scria liviu pe aici faza cu aia de incep de la 0 si reusesc.
Momentan visu meu s-a terminat in Romania. Vedem ce zice stocolmu
notiunea de vis implica sa fii adormit, pe cand reusita inseamna de cele mai multe ori lipsa de somn, oboseala.
Cred ca ideea de baza e alta.
Urmeaza-ti visul, dar staiu
naibii ancorat in realitate, ca mancarea si acoperisul de deasupra capului costa.
Cunosc cativa cu rateuri in urma unor puseuri de genul, dar si cativa care au reusit sa performeze sau macar sa nu involueze financiar. Dar procentul e mai mare la aia cu rateuri.
@ Alex: ce alte bloguri similare recomanzi tu ?
Te-ajut eu pana-ti raspunde Alex: nu sunt.
Pentru ca toate au ceva de vanzare. Si cand ai ceva de vanzare, nu prea se poate. Ca atunci nu mai poti spune ce gandesti. Ce-ar zice clientii, ce dracu’?
Bro, eu nu am nimic de vanzare (in afara de afiliere), doar cersesc ca o pula in ploaie :))
Nu am niciun contract cu vreo agentie cum au ilustrii si somitatile de pe primele locuri in T5.
Apropo Laiviule, de ce nu ti-l inscrii in T5? Le-ai da clasa la toti cu traficul :))
1. Site-ul asta nu mai are mare trafic. A avut, da, dar nu mai are. Chit ca nu mai loghez, pot face o estimare asa, dupa numaru’ de comentarii care erau in moderare inainte si acum si-as spune ca mai sunt cam 10% din vizitatorii din trecut.
2. Afilierea e acelasi lucru. Daca de exemplu esti unul care tranteste linkuri afiliate spre o chestie – sa zicem emag – nu poti sa-ti bagi pula-n ei cand sunt marlani/magari/jalnici. Daca eu as arde-o in afiliere, atunci n-as prea putea scrie chestii de-astea: unu, doi
3. Nu-mi pasa de t5, t6, t7 si restu’. Pentru mine nu inseamna nimic. Nici traficu’, nici “recunoasterea” alora, nici nimic de genul ala. Trafic sunt sigur ca-i si pe Libertatea.ro. Da’ parca n-as vrea sa vad cititorii alora aici. Parca.
Am deseori discutii pe tema asta cu fiu-meu (15 jumate). Pe tema visurilor. Totul in contextul “pierd timpul cu scoala. Ma invata chestii inutile, pe care nu le voi putea folosi nicaieri, niciodata.” Uite, zice, exista oameni care au o viata dulce din blogging, vlogging, youtube, gaming etc (cu exemple). Asa o fi, ii raspund. Dar gandeste-te cati s-au apucat de asta. Sunt vizibili doar cei care reusesc. Zecile, sutele de mii care pleaca pe drumul asta si nu reusesc sunt “eroi necunoscuti”. Similar cu baietii si fetele din povestea ta. Doar ca la 15 ani e oarecum acceptabil sa fii naiv. Visurile sunt bune, pentru ca e ideal sa castigi bani facand ce-ti place. Sar arncatul cu capul inainte, fara un plan si fara plasa de siguranta e sport extrem. Trebuie sa cantaresti foarte bine nu ce ai de castigat, ci ce anume poti sa pierzi. Daca nu merita riscul, mergi pe variant safe.