Viata in UK part X – Charity
Stiti treaba aia cu caritatea, nu?
Dorel e pe moarte. Hai sa strangem bani pentru Dorel. Haaaai, ma. Azi nu-i Dorel pe moarte. Azi e una Sophie Roberts, pentru care s-au strans deja cam 250,000 de lire.
Dupa ce ne stergem restu’ balelor de la bot, sa vedem diferentele intre Romania si UK la capitolul asta. Sigur, astia au alte salarii, pe-astia ii ustura mai putin cand dau 20 de lire, blabla. What else?
Chestia e _cum_ strang astia banii. Fac niste chestii absolut tampite. Tampite, dar eficiente. Stiti c-aveti in Romania niste chestii de genul “in fiecare saptamana, in fiecare ziar mai sunt 2 copii pe moarte pentru care tre’ sa dati bani, sa fiti buni crestini, donati aici, bine pa”. E, socant sau nu, si aici sunt copii pe moarte. Go figure, nici macar Nordu’ n-a eradicat cancerul, da’ Vestu’…
Bun, iei tu ziarul in Romania si vezi ca blabla, e pe moarte. Asa, si? Ce pula mea imi pasa mie? Sa moara, da-l in sange. Asta-i gandirea si asta-i atitudinea. O sa ziceti ca nu-i frumos, nu-i crestinesc, nu-i nu stiu cum. Ba da. E. E, pentru ca, pula mea, vii cu mana intinsa si-mi ceri bani, dar mie ce-mi iese, daca-ti dau? Nimic. Sa dau eu bani, asa, de nebun? Fuck you. Asa ca Dorel moare cu leucemia lui cu tot si da-l in mortii ma-tii, ca face ma-sa altu’.
Englezii s-au prins de chestia asta, asa c-au transformat caritatea in bisnita. Bai, si merge. Circula pe-aici 2 pizde intolite de scandal (if you know what I mean) cu … prajituri. Facute de ele. Da, domnilor, prajituri pentru salvarea lui Sophie Roberts. O lira bucata. Overpriced, dar, pula mea, coaie, E O LIRA. I mean, seriously, e 50p in ASDA o labareala de-aia, astea le-au gatit acasa in timpul lor si ti le vand tie, la o lira. Hai, nu vrei o prajitura? Merge. Stiu ca merge ca vad birourile astora, prajituri peste tot, pula mea. Hai sa mai luam o imbucatura de cadavru de Sophie.
La unii, totusi, nu merge, in special la pizde, ca tin regim. Asa ca fac astia alta chestie: cauta voluntari care sa distreze pizdele contra cost. Asa se face ca azi l-au gasit pe unu’, Simon, care a acceptat sa fie epilat pentru caritate. Yup. Simon e paros. Paros ca moartea. Paros ca un Neanderthal in calduri. Paros de il evita si transpiratia. Ei bine, s-a dat anunt intre pizde: 10 lire pentru 1 wax strip de folosit pe Simon. Pizdele, razand, frustrate, s-au bagat. Da, sa-mi bag pula de mint. Asa, sa vada si barbatii cum e, it will be fun. Da’ asta nu-i nimic, ca Simon e la sales, mi se pare si are colegi, colegi care se bat cu el in targeturi. Ca vin pizdele e una, da’ vin si tipii. Zambind subtire, sub scuza caritatii, il belesc pe Simon.
Simon sufera, pizdele rad, colegii se amuza, iar banii se strang. Gramada.
Eu, meltean von Bucharest, i-am intrebat pe-astia, pai, de ce nu dati banii direct. Pai, n-ar da nimeni. Dar asa, e fun, tipu’ s-a oferit si ce-nseamna 10 lire, pana la urma?
True. Si de-aia Sophie are acum in cont un sfert de milion de lire, iar Ioana, Dorel si Gheorghita crapa cu leucemia-n brate.
6000 de oameni au donat un sfert de milion de lire. Yup, cam 40 de lire de persoana. Vreo 10 prajituri si 3 beliri de-ale lui Simon.
Cand am inceput postul, se stransesera pentru Sophie 230,000 de lire. Intre timp, s-au mai adunat cateva zeci de mii.
Asa-s oamenii. Dau, vor sa fie buni crestini, sa fie milosi, da’ vor ceva la schimb. Sa le zambeasca o pizda intolita la scandal, sa infulece o prajitura si sa-l jupoaie de viu pe Simon. Poor fucking Simons.
Charity works.
Restul posturilor din serie:
se practica si pe la noi. io am mancat inghetata de 10 lei, sau mandarine de 2 eur bucata de mi s-a acrit. aici firma da 2 euro la fiecare euro donat de amploaiat.
Posibil, janele.
Mie mi se cer bani in scopuri caritabile de vreo 15 ani.
Nu mi s-a oferit nimic la schimb pana acum, din cate-mi amintesc.
recunostinta vesica nu iti mai ajunge?
pe mine ma enerveaza ideea sa pui copii sa stea cu ciocolata in mana incercand sa ti-o vanda la intrarea in magazinele de bauturi. momentan le-o bag pe-aia cu n-am change, dar parca vad, ca maine, echipati fiecare cu card reader.
mi-a placut o faza cand un pulete de la slujba a facut ceva cacat, beat fiind, si a trimis tuturor un e-mail de weekend, urand muie la toata compania. ma rog, a zis apoi ca prietenii i-au luat telefonul de pe bar, cand el se pisa, etc, etc.
astia nu l-au dat afara, dar i-au dat pana la sfarsitul saptamanii urmatoare sa aleaga un charity si faca o donatie egala cu 1 saptamana din salariul lui. receipt or termination. (receipt-ul ala a stat pe billboard vreo 6 luni.)
Mutii aia care pun pe masa la terase diferire chestii intra tot in catedoria asta?
Nu ma omor eu cu cititul ziarelor dar mai frec netul pe la astea mai serioase din Norvegia si acum realizez ca aici nu am vazut asa ceva. Desi e plin de strambi si balosi pe strada nu mi-a venit nimeni la usa sa dau pentru plm mortu’ pizdii. In schimb, vin o gramada cu donati pentru Fundatia pulii de ajutorare a mamelor fara permis de conducere din Pakistan sau pentru sfintirea vacii care a preacurvit din Sri Lanka.
Aia care au donat imi inchipui ca pastreaza chitanta la ei in cosciug pentru ca atunci cand ajung ei insisi pe lumea cealalta sa-i prezinte lui Sfantul Petru bonul pentru RAI- 2, 50 lire norisor pufos calitate inferioara
faith in humanity restored! am ras copios la postul asta precum si la comentariu lui Mokele Mbembe. pizda fiind, as da si eu o mana de lire intru belirea unui simon, pentru sadica din mine.
Ba sa mor nici mie nu mi sa dat ceva in schimb la cerseala. Si frate cate tepe da tepe originale, cu televiziuni cu tot tacamu nu au fost cu diversi Sophie Roberts, emisiuni lacrimogene cu babute care plang si curg bani.
PS In fond la o chestie pe bune de Dorel cu leucemie te pisi pe 10 lei sau cat vreti dvs. sa dati ca asa se spune.
In ultima luna, de doua ori au facut 2 dintre copii colegilor prajituri/croasante pentru a strange bani pt scoala. Desi mi se rupe de scoala lor, prea bine miroseau croasantele facute de masa copilului, frantuzoaica.
Pe la astia, sa proiectezi imaginea cum ca ai fi caritate sau faci ceva pt caritate sporeste vanzarile de orice produs bine de tot.
Cand eram prin primul an de facultate ne gandeam cum sa mai scoatem de o ciunga. Ne-am dus la un cash & carry, am cumparat un carucior de alcol de toate felurile si am plecat prin campus si camine sa vindem bilete de tombola, premium fiind evident, alcolul. La inceput nu prea mergea, le era frica sa nu fie teapa si sa pastram noi si alcolul si banii de pe bilete. Cum am inceput sa spunem ca o parte din banii incasati se doneaza la Oxfam, au sarit toti sa cumpere bilete si nu a mai interesat nici pe security/profi/students union daca avem permis/voie sa vindem bilete si sa ne plimbam cu caruciorul cu alcol prin facultate.
>
Aia cleaner o sa si ramana =))
poa’ s-o omoare careva sa nu mai sufere? si nici noi pe linga…
asta asa ca un gest de caritate
Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana
http://www.youtube.com/watch?v=0vVpsJnbq3A
Ei au priceput-o …
luv u man….si merci mult de tot !!!!!