Viata in UK – part XLI – cealalta Anglie

Am fost ieri s-o iau pe doamna. Venea din Londra cu trenul, hai un Euston-New Street frumos. Au aia o parcare la vreo 5 minute de gara, ea nu prea mai avea baterie la telefon si-i era teama ca nici de Uber n-o mai tine (cumva, a nimerit intr-un tren vechi, fara prize) asa ca haida s-o iau, sa n-ajunga p-acolo si sa fluiere a paguba cautand un taxi pe jos.

L-am imbracat pe junior si hai s-o luam pe mami. Zis si facut. Parchez, il iau pe junior de-o aripa si hai sa mergem s-o asteptam pe mami. Dar unde? Hai ca-i un McDonald’s in drum p-acolo, o asteptam in fata.

Fac o pauza pentru a spune ca pana ieri, cel mai jegos loc vazut de mine in UK a fost un KFC. Am intrat acolo prin 2012, toamna. Ii era foame lu’ Ondilol – si tot foame ii era si cand am iesit in fuga din gunoiul ala odios, ca daca manca de-acolo jur ca nu ma mai atingeam de ea. Nu de alta, da’ probabil iesea cu vreo 10 chestii – dintre care cea mai blanda ar fi fost Ebola.

Eh, ieri a cam intarziat nitel trenul si prin urmare a intarziat si doamna vreo 20 de minute sau cam asa ceva. Si-am tot stat eu afara cu junioru’, da’ deja murea de plictiseala. Pe langa asta, fix in fata intrarii erau parcati doi boschetari – cersetori de-aia homeless care aratau si se comportau cam dubios. Hai sa-i distrag nitel atentia: “vrei tati un suc?” “daaaa”. Era McDonaldsu’ mortii la vreo 6 pasi, asa, hai sa intram, sa-i iau un suc, sa aiba ce face 10-20 de minute pana vine maica-sa.

Zis si facut.

Doar ca…inauntru arata cam asa:

Ba, baiatule…

Ba, baiatule, asa jeg n-am mai vazut de la pizda ma-tii incoace. Nu, #serios.

Nu ma asteptam la cine stie ce curatenie exemplara. Da’ ala din Romania – un jeg – e LUX pe langa ce-am vazut aici. LUX, va spun. Nu stiu daca asa a fost intotdeauna sau daca-i o chestie recenta, ca n-am mai mancat chestii de la mcdonalds de cand era bunica fata si nici juniorului nu i-as lua asa ceva (a baut p-acolo un suc de portocale, nici gand sa manance jegurile alea mizerabile).

Pula mea, pe vremea mea rahatul asta ordinar de mcdonalds era o chestie relativ curata, taica. Intrai, nu era jeg, nu era nenorocire. Puteai sa bei o cafea in liniste (da, era cea mai proasta cafea din univers, dar pula mea, aia era).

Chestia in care am intrat ieri era..cum sa va zic eu…

Interiorul arata ca un compartiment de tren de clasa a coispea. Canapele rupte si jegoase, alea. Mesele? Si mai jegoase. Pline de resturi si de pungi si de jeg. Si la fel era si pe jos, sa fac spume de mint. Peste tot in jur erau niggers. Mancau de mai mult le cadea din gura – pe masa, pe jos, peste tot. Unul din dreapta mea nu s-a multumit cu asta, a si strivit un cartof picat pe jos, sa nu se mai vada, I guess.

Stiu ca nu va demoleaza pe voi grija de mcdonalds UK – si nici pe mine nu ma fute grija – da’ am simtit nevoia sa va spun ca n-am vazut asa un jeg de cand m-a facut mama. Am vazut ghene mai curate. Sa moara Franta si copiii ei de mint.

Stiti ce era de-a dreptul socant – desi n-ar trebui, ca pula mea, niggers gonna nig? Ba, cioroii aia infecti mancau acolo nemuritori si reci. Ca si cum n-ar fi crapat in ei in ultimul jeg. Ca si cum doar eu puteam vedea chestiile alea. Puteai jura ca baloteaza pe-un vas de croaziera sau la vreun hotel de 5 stele – cel putin. Fara jena, fara mila, fara sila.

Cum si-a terminat juniorul sucul, cum am iesit de-acolo. Din fata noastra au rupt-o la fuga aia doi boschetari cersetori. De ce? Pentru ca venea politia. De ce venea politia? Pentru c-o chemasera doua femele de paki – d-alea ninja, cu cearsaful pe muie. Pentru ca o negresa drogata – bai, dar SPARTA GRAV, nu asa – avea halucinatii. Isi trantise doua bagaje (geanta si ceva geanta d-aia de mers la sala) pe jos si incepuse sa faca spume la gura. Si la propriu si la figurat. Printre urlete si tipete si batut cu palmele-n asfalt ii curgea ceva alb din gura. Si nu era sloboz, ca nu cred ca ar fi riscat cineva. Dupa ce si-a imprastiat tot felul de haine si hartoage, a trantit geanta (de mana) pe asfalt, si-a imprastiat hartiile (cu ajutorul vantului) si apoi s-a pravalit in mijlocul carosabilului, incercand sa danseze p-acolo. Cu mecla plina de sange s-a ridicat si-a inceput sa bantuie oarecum in cerc, asa, fara directie. Si pe carosabil, si pe asfalt. A pornit cu spume la gura spre o gasca de niggers (pareau dealers, da’ nu pariez) de peste drum. Brrr, hrrr, herpaderp…si-au luat la fuga si negrii, coaie. Pe langa mine au trecut speriati alti doi homelesi. El si ea. El, aratand ca un homeless. Ea, cu un ochi umflat si vanat. Junioru’, in timpu’ asta, imi arata “look, daddy, water is coming from there and”. Si-mi arata insistent pe jos. Si nu am vrut sa-i explic ca nu, tati, chestia aia uscata nu e urma de apa. E de pisat. Si chiar aia era.

In urma homelesilor alora de care ziceam a venit la pas de printesa intr-un tarziu si Ondilol. Am luat-o de mana si-am dus-o dracului la masina – primu’ lucru, cum m-am urcat in masina, a fost sa blochez usile. Serios. Nu glumesc. In zona aia…

Doamne, fute-ma, cum traiesc mizerabilii aia din jurul nostru…ba, cum traiesc…