Viata in UK – part XVII – indieni, pakis si romani

N-am mai scris nimic pe tema asta de ceva vreme, ca scriu pe tema asta doar la plictiseala si mai mult asa, ca un fel de recapitulare pentru mine, ca-n mod cert nu-i ajuta pe altii.

Englezii se mandresc – cam cu jumatate de gura, daca e sa fiu sincer – cu rahatul asta multicultural. Spun “cu jumatate de gura”, ca o fac asa, cam cum se mandresc romanii cu Nadia sau Hagi. Mda, mda, curvistina aia despre care nu stim prea multe, care ne-nvata boracii la TV cat de cool e sa papi cancer in plastic. Sau ciobanu’ ala analfabet care o tot da in bara de cand il stim si ne invita sa bagam banii in BRD. Da’ tot auzim de el de cand eram copii si avem impresia ca tre’ sa ne mandrim cu el/ea/ei fara sa stim prea bine de ce. Cam asa se mandresc si englezii cu multiculti ma-sii: fara convingere. Era aici de cand s-au nascut, lumea lauda asta, na, hai sa se mandreasca si ei aiurea-n tramvai. Daca discuti cu ei intre patru ochi, insa, afli ca nu prea le pica bine la stomac, dintr-o serie de motive.

Cam asa discut eu cu managerul meu. Avem noi la lucru ceva discutii de-astea intre patru ochi intre manager si subaltern, sa zicem. Cred ca-s programate cam o data la doua saptamani, dar nu stiu sigur, ca ale mele sunt mai mult anulate. In teorie, in ora aia ar trebui sa discutam despre ce fac eu bine, ce fac eu gresit, ce-ar trebui sa schimb, ce-ar trebui sa exersez etc. In realitate, ca sa-l citez “o putem anula, ca tre’ doar sa te pup in cur o ora si pe-aia o putem face oricand, chiar am chestii mai urgente de facut”. De inteles. La cele care au loc, insa, tipul a pus problema simpla: bai, nu am ce sa-ti reprosez, nu avem ce sa discutam pe teme de lucru, doar daca ai o idee de cum ii facem si pe restul sa lucreze ca tine. Altfel, ne pierdem vremea. Intrucat trebuie sa mimeze ca intalnirile alea au loc, totusi, c-ar bate la ochi altfel, discutam de alte rahaturi, ca oricum nu ne asculta nimeni. El imi povesteste de copilaria lui, de parintii lui, de nevasta-sa, de socrii lui, de foste prietene, de cum era Anglia acum vreo 20 de ani. Eu ii mai povestesc de Romania, de romani, de cultura. Mai facem glume rasiste, mai injuram asiaticii si niggerii, treburi de-astea. Dupa care iesim de-acolo si-n public mai baga cate-un thank you, I appreciate your ideas. Asa, sa para c-am discutat despre lucru, cred.

E o relatie foarte haioasa. Eu muncesc si rezolv chestii. El isi asuma o buna parte din merit, se duce cu rezultate foarte bune “pe echipa” (lol), iar eu primesc mariri de salariu. Works for me, nici nu ma intereseaza sa ma bata vreun cocalar pe umar si sa-mi spuna ce om de baza sunt sau alte harfe de-astea. La schimb, el ma lasa-n pace in mare si ma ignora – exact ce mi-am dorit mereu la lucru, sa nu fiu deranjat cu tampenii sinistre. Pe langa asta, mi-a acceptat recomandarile (Alex si Patrick), asa ca nici nu cred ca-i pot cere mai mult. La schimb reloaded, el e incantat ca are un om bun in echipa (pe Alex) si spera sa fie la fel si Patrick. Amin.

Rasismul este, aparent, ceva foarte urat si de neacceptat in UK. La inceput, cand nu ma stia deloc si nici eu pe el prea bine, evita orice rahat semi-rasist, orice gluma pe tema, orice de-asta. Infierat and shit in mod public, avertismente sa nu facem comentarii rasiste ca vom fi concediati etc. Cateva luni mai tarziu, intre patru ochi, ne-am cam lamurit noi cum e cu rasismul ala rau. Si-asa ajungem la indieni si pakis.

Incepusem sa ma gandesc ca e ceva-n neregula cu mine ca nu-i suport pe-astia nici de frica si-i consider tampiti. Asta pana acum cateva zile, cand am auzit parerea lui si m-am lamurit ca eu sunt Martin fuckingluther King pe langa el. Avem doi indieni si-un paki in echipa si, holy fuck, astia trei sunt cei mai inutili retardati de pe planeta.

Primu’ indian e about as sharp as a fucking bowling ball, mate. Stiti genu’ ala de om caruia trebuie sa-i explici ca Pamantul e rotund si se invarte and shit si dupa ce treci prin toata fizica de la A la Z, el te intreaba cu ochii mari SI DACA-I ASA, DE CE NU CAD DE PE EL??? Ei bine, indianul asta il face pe omul ala sa para inteligent. E de-o prostie fenomenala. Omul asta e aici de ani de zile si, practic, daca intreb orice gagica de aici (de pe opencube) despre unixuri, stie mai multe ca el. “Lucreaza” cu ele-n fiecare zi si e la fel de prost si de incompetent ca-n prima zi. Si te-apuci, si-i explici ce si cum si-l inveti si el da din cap, aha, oho, oh, yeah, so that’s why, oh I see, I get it now. Si-a doua zi nu mai stie nimic si-i explici iar. Si a treia si a patra. Iar el insista-n prostie. Stiti bancul ala cu “ce-ti intra pe-o ureche si-ti iese pe cealalta, da’ iti ramane si-n cap? Tarnacopul!”? Exact asa-i linuxul pentru el, doar ca nu-i ramane-n cap deloc si nimic. Da din cap, asa, ca vaca la pascut, ca si cum ar intelege, dar trei minute mai tarziu nu mai stie nimic. Asa un dobitoc mai rar vezi.

Al doilea indian e si mai amuzant. Daca primul nu stie nimic, al doilea stie ceva: nu linux, evident, dar ceva. Omul stie sa fenteze munca si o face cu stil. Jobul implica si comunicarea cu clientii, pe langa alte rahaturi. Vine un client si deschide un tichet: bai, vreau sa-mi faceti si mie un cacat. Nu stiu, un cluster, un webserver, ceva baza de date, o optimizare, CEVA. Sau dati un ping din server 1 in server 2. Si indianul ia tichetul glorios si spune “buna ziua si multumesc ca ne-ati contactat. ma uit la problema asta si voi reveni cu un raspuns”. Trei ore mai tarziu, vine si-i spune clientului. “Deci, vreti un webserver…vi s-ar parea OK apache? (ca oricum e default)”. Iar clientul, oarecum mirat, zice “da, da, apache, e gata?”. Iar el raspunde: “studiez problema – dar sunteti sigur ca vreti sa fie apache, da? Pentru ca daca nu sunteti sigur, putem sa verificam ce alte optiuni avem”. Iar clientul stresat zbiara “da, futu-ti rasa ma-tii, apache in pula mea, il instalezi in sloboz azi?”. Si se face tacere, pentru ca indianul dispare in ceata. Sase ore mai tarziu, vede altcineva tichetul ala “uitat” si-i zice indianului “coaie, ti-a picat tichetu’ asta din coada, te ocupi de el sau rezolv eu?”. Iar indianul se da lovit: “oh, shit, sorry mate, I’m really busy, can you take care of that?” Na, ce sa-i zici…iei tichetul, instalezi si pornesti jegul ala de apache si-i zici unui client gata exasperat: s-a facut, boss. Va fac si-o cafea si-o muie? Iar clientul stresat, ce sa mai zica? Bine, ma, mersi, puteti inchide tichetul, pula mea….Rezultatul e ca la sfarsitul zilei, s-a inchis un tichet dupa 4 comentarii. Unul cu munca (ta) si trei ale indianului. Mama, mama, ce-a mai muncit omul, pai, 75% din tichet l-a facut el! V-ati prins, sper, ca nu am chef sa explic mai simplu de-atat.

Bineinteles ca indianul asta e si-un cocalar desavarsit. Adica, sa ne-ntelegem, si-a luat omu’ o japca troglodita de masina si nu stiu ce pula mea i-a facut, i-a spart ceva pe-acolo, de atunci cand accelereaza, scoate asa, o bubuitura tembela care ma enerveaza pe mine. Sa stie fra’erii CA COnduce un boss pe sosea. Si bineinteles ca accelereaza acolo 20 de metri pana la parcare, pana la bumpers, unde tre’ sa franeze brusc, ca un imbecil. Sa vada firma ca are masina, ca-i prima generatie care nu mai doarme cu vaca sfanta-n grajd. Normal ca si-a luat si numar preferential la masina. Nu stiu cat costa mizeria aia, am inteles ca vreo 200 de lire. Gen n-are omu’ bani sa se cace-n centru, la o adica, da’ coaie, are masina “tunata” si numar pizda de pizda. Cum mi-as lua eu numar la masina mea “li 6 viu”. Adica un fel de liviu, get it? Epic. Sa tot dai bani pentru asa ceva. Sa stie si aia din trafic in mama cui sa-si bage pula cand conduc ca o vita incaltata (ca-n seara asta, de exemplu). Si bineinteles ca-i un camiloi cam cat mine de inalt, cred si-i slab ca un somalez si buzat ca un bulibasa. Normal ca se vede gigolo italiano periculoso omul, ca la poza de la “Avizier” a pus o chestie cu el purtand ceva pulover de-ala penal cu un decolteu care-ar face o solista pop sa roseasca. Sa vada lumea ca se epileaza pe piept. Lumea fiind doar barbati in departament, bineinteles, dar hei!

Si pe urma-l avem pe paki. Foarte paki de felul lui, ca sa zic asa. Asta, saracul, e in mod amuzant cel mai putin nociv dintre toti. Asta se spala, nu s-a intamplat sa puta pe langa mine. Greu de crezut, dar adevarat. Ce-mi place la el e ca nu munceste cam niciodata, pentru ca nu are timp. Pur si simplu se duce-n parcare (parcarea e o cladire cu vreo 4-5 etaje, nu le-am numarat) si, acolo unde eu ma troglodesc incercand sa parchez rabla cu spatele intre doi muisti, acolo-si scoate el covorasu’ si se roaga. De vreo 5-6-7 ori pe zi, de nici dracu’ nu mai stie. Si pana se duce in parcare, pana covoras, pana pula mea, pana-i recita lu’ Allah toate mizeriile troglodite din viata lui mizerabila, se duce ziua. Pai, cand pula calului sa mai aiba timp de lucru, saracul? De-asta si zic ca-i cel mai putin nociv: macar asta nu munceste, asa ca nu poate strica nimic, nu exaspereaza clientii, nu nimic. Allah Akhbar, asa-i, multumesc ca nu-mi futi meciul si tu, ca-l fut oricum alti 20. Iar paki-ul s-a casatorit relativ recent si-mi mai toarna povesti despre noua lui viata. Pentru ca la ei, la pakis, tre’ sa traiasca impreuna cu familia “extinsa”. Cum ar veni, el sta in casa cu nevasta-sa, cu parintii ei, cu parintii lui si cu nu stiu ce pula mea de verisori and shit. Nici nu-mi dau seama unde stau toti si cum pula mea isi mai pune si el nevasta capra cu ragete din cand in cand. Chiar nu ma prind. Da’ cui pula mea ii pasa.

Astia trei sunt, dupa toate probabilitatile, cei mai inutili oameni dintr-o echipa imensa. Si l-am intrebat si eu pe manageru’ meu, ba, coaie, da’ ce-i cu haladitii astia pe-aici, ca-s utili ca igrasia? Cica ar fi trei cauze: prima e ca nu are cu cine sa-i inlocuiasca oricum. Foarte haios sa auzi asta, ca roman. Adica, nu se gasesc oameni capabili sa faca munca astora pe banii astia? Vai de pula mea, daca as pune un anunt in Romanistan in care as specifica salariul si ce trebuie sa faca, ar trebui sa angajeze ai mei inca 100 de pizde pe HR sa faca fata CV-urilor primite a doua zi. A doua cauza e ca nu prea pot fi dati afara asa de usor oamenii pentru ca traiasca socialismul din UK care protejeaza joburile bulangiilor. A treia si ultima cauza e ca astia-s singurii “asiatici” din departament si s-ar trezi compania cu ditai procesul de discriminare, rasism etc. Adica, ai 20+ oameni in echipa si-i dai afara pe “toti” indienii si pakistanezii, dar raman albii? Hehe, how about no.

Chestia e ca nici nu poti aduce romani, unguri, polonezi si alte alea. Am discutat despre o mare parte din motive in “episodul” trecut. Desigur, romanii care citesc chestia asta nu prea sunt de acord cu ce scrie acolo, dar, ce nasol, asta nu face chestiile respective mai putin adevarate. O alta chestie foarte urata pe care am observat-o in ultima vreme e ca nu prea se poate lucra cu astia din Europa de Est. Parca-s toti o apa si-un pamant. Romani, unguri, bulgari, polonezi (ma rog, astia nu-s chiar estici, da’ tot p-acolo)…sunt toti dezastre pe doua picioare. Nu numai din punct de vedere al competentei (asta-i de inteles; nu poti sa-i ceri unui roman sa stie prea multe despre clustere, de exemplu, pentru ca muistii de patroni romani si directori IT din Romania nu cumpara licente de RHEL, de exemplu, ca-i bun si CentOS care-i gratuit; nu cumpara nici servere cu mecanism de fencing, ca-i bun si ssh-ul – sigur, cand iti crapa un nod la modul oomkiller sau pula mea, succes cu ssh-ul tau de cacat), dar si din punct de vedere al lucrului in echipa si, mai ales, al lucrului cu un manager. Au est-europenii astia de cacat un talent incredibil la a-si contesta managerii. Practic, pentru ei, nici un manager nu-i bun: doar ei sunt buni si ar trebui sa fie toti manageri. De la portar la ce departament tehnic vreti voi, la alegere, toti sunt la fel.

Avem unu’ la receptie, un polonez tampit care si-a uitat legitimatia inauntru cand a iesit la fumat (ceea ce n-ar trebui sa faca, ar trebui sa stea la receptie in caz ca suna telefonul sau vine ceva livrare, da’ asta e, sarim peste, ca nu suntem mai catolici decat Papa). Bun, intrucat s-a inchis afara, s-a gandit el sa forteze usa aia care se roteste. Ca sa ne lamurim: era suficient sa stea nemiscat acolo, ca-i un senzor de greutate in podea si dupa vreo 5 secunde, porneste automat usa si termina rotatia. Daca in schimb incerci s-o impingi tu, sa fortezi, se blocheaza. Bineinteles ca polonezu’ a impins si-a impins (forta e baza, normal), pana cand a blocat-o si-a ramas blocat. Asa c-a spart “geamul”, pana la urma, sa poata intra. Evident, filmat de camerele de securitate and shit. Nu l-au dat astia afara. Nu stiu, de mila, de sila, n-are importanta, au inlocuit usa si-au trecut mai departe. Da’ ies eu la fumat si-ncepe polonezu’ sa-si bage pula-n manageru’ lui, care-i un muist, ca s-a luat de el c-a spart usa, pai, ce era sa faca el, e vina managerului ca nu s-a gandit la posibilitatea aia, ca-i un tampit, ca ar fi trebuit sa le dea si chei.

Sunt oarecum amic cu un lituanian care-o arde in vm-uri la ultimu’ etaj, la fel si ala. Nu munceste, nu face mai nimic, e un cretin fara pereche, mai mult il invat eu pe el decat el pe mine, la o adica…si bineinteles, nonstop se plange de ce manager tampit are. Iar la noi? Pai, trei sferturi din echipa Evei o “lauda” ca-i o tampita fara pereche, ca “oricine” ar fi mai bun de manager. Tare-as vrea sa vad ce-ar face daca le-ar veni un manager bun. Nu de alta, da’ i-ar da afara pe capete.

Sa nici nu mai discut de aia la Security. Aia au doi manageri si toti urla despre cat de prosti sunt managerii lor. Numai englezii si-un albanez ce lucreaza OK cu managerii alora fara probleme. EE si spaniarzii? Vai de capu’ nostru, ce-i la gura lor. Nimic nu-i bun, nimic nu-i nu stiu ce, ei sunt cei mai buni si pe toate le stiu mai bine.

De lucrul cu proceduri and shit, nici nu are sens sa discutam. Ne-a venit un tampit de bozgor ordinar – kurva anyád picsája sau gen – care-i de-un cretinism feroce. Bine, e fan Debian, iar aia-s toti niste cretini fara pereche, trebuia sa fie red flag. Avem niste proceduri foarte simple, la modul “downloadezi programul ala, cu care te poti loga pe servere”. Ce face? Pai, bozgoru’ nu vrea programul ala super simplu si super banal. Ca nu are incredere ca-i secure. Si i se arata, ma, tampitule, e facut de unu’ din noi, de-aici si n-are ce sa fie insecure si, daca ar fi, intra aia de la security pe fir in doi timpi si trei miscari. PAI, DA, O FI FOST SCRIS DE CINEVA DE-AICI, DA’ N-AM INCREDERE, DACA O FI FOST MODIFICAT? De trei saptamani cred c-o arde aiurea, fara sa faca nimic. Ca isi instaleaza pc-ul, ca isi face backup la pc, in caz ca se intampla ceva, ca a reusit sa-si configureze mailul azi…sysadminu’ pulii.

Iei EE astia si care mai de care are probleme la mansarda. Proceduri? Da-le-n mortii ma-tii, nu sunt pentru ei, ei sunt prea destepti pentru asa ceva. Managerii? Sunt toti niste idioti, ei ar face o treaba de zece ori mai buna. Workflow? Desigur ca not. Si daca-i iei la bani marunti, performanta din pula de cerb de aur, cunostinte lipsa cat incape, engleza demna de Ion Iliescu, maniere de cocachav si tot asa. Animale cu care nu poti face treaba, pe foarte scurt.

Nici nu are sens sa discutam despre lucrul cu clientii, ca animalele astea nu stiu nici sa-nceapa cu Hello, nici sa termine cu Thank you. E pur si simplu inutil sa aduc subiectul ala in discutie. Dezastru – si-am zis tot.

Eu unu’ am stat si m-am gandit serios si pur si simplu nu as mai avea pe cine sa aduc, dintre cunoscuti. Ca, sigur, mai stiu ceva linuxari de calitate – ma refer la cunostintele lor in domeniu – dar m-ar face de cacat la modul cumplit la toate celelalte capitole. Adica, la cum ar interactiona cu echipa lor, cu managerul lor, cu alti oameni, mi-ar bate astia obrazu’ ca, bai, pula, de unde ai scos vitele astea incaltate?

Din toata compania, cred ca suntem vreo patru EE care nu ne-njuram manageru’ – eu fiind unul dintre ei, ca-s incantat de-al meu.

E foarte amuzant sistemul, cand aduni toate chestiile astea. Adica, ai englezi (care muncesc prost). Ai “asiatici” (pakis si indieni), care muncesc in dor de pula in cel mai bun caz, intre doua rugaciuni si trei cacari nucleare dupa curry. Si ai romani, care inca n-au drept de munca, da’ vor avea in curand. Sa-i inlocuiesti pe-astia cu romani? Bitch, please, ar da compania faliment in doi timpi si trei miscari. Chestia e ca, da, indienii si pakis sunt gunoaie, dar ce sens are sa-nlocuiesti gunoaiele cu alte gunoaie? Exact.

Spun astia ca vor veni o groaza de romani aici din 2014. Nu contest, dar asa cum vor veni…asa vor pleca inapoi urland. Lasand factorul financiar la o parte (greu de ignorat; intr-o tara cu salariul mediu pe la vreo 350 de euro sau ceva, e cam dificil sa strangi vreo 3000 pentru setupul initial (avion+depozit+haleala pe-o luna)), chestia e ca romanii, din ce-am vazut eu, vin aici pentru motivele gresite. Chestiile astea ar fi trebuit sa faca subiectul altui post, dar o sa fac o sinteza in asta, ca mi-e lene.

Un om care traieste-n Romania ar trebui sa vrea sa vina in UK pentru urmatoarele chestii (sigur, sunt o tona de motive, enumar cateva care-mi trec mie prin cap la ora asta): sa aiba ceva liniste; sa nu-l futa nimeni la cap cu nimic cat timp nu incalca vreo lege/regula; sa nu mai sufere mizeriile alea de ierni din Romania cu mult noroi, cu temperaturi absurde; sa nu mai suga pula-n trafic cu 5 km pe ora la Universitate/Unirii; sa-si poata lua o masina din juma’ de salariu, nu cu credit pe 5 ani; sa afle ce gust are mancarea; sa poata avea o fiica curva care suge pula unui negru drogat si homosexual, nu o fiica curva care suge pula unui tigan; sa fie tratat egal/corect la lucru, nu la coispe randuri in spatele pilei sefului; sa vada cum arata un pic de civilizatie, de la ideea de-a avea infrastructura la ideea de-a nu sta vreodata la cozi mai mari de 4 persoane – si alea doar la supermarket. Pe scurt, sa nu aiba vreodata de planificat o zi cap/coada, de-aia de Romania cu “la 9 ma duc la RAR, la 12 plec de-acolo, la 14 ma duc la ghiseu sa iau adeverinta, la 15 la CEC sa cumpar un timbru de coispe lei, la 16 inapoi la ghiseu sa dau timbrul…daca am noroc”. Sa se trezeasca si sa-l doara-n pula de orice.

Una din probleme e ca romanii cam vin pe-aici din motive gresite. Predomina ala cu banii. Mii si mii de lire, fratioare! Nu zic, e un aspect important, ca pana la urma nu te trezesti dimineata de placere, dar, bai, pula mea, nu poti sa schimbi tara si mediul doar pentru bani; daca esti dispus sa faci asta, fa-te-n pula mea mercenar, du-te cu castile colorate nu stiu cum in Kosovo, Angola etc – se plateste mult mai bine. A doua e ca TOTI – de la A la Z – se-arunca asa, cu capul inainte in necunoscut. E frumos si e bine sa fii genul de om capabil sa-si asume riscuri si sa faca un pas in gol. Serios ca este. Dar, bai, ca-n bancul ala, daca n-ai aripi, de ce faci pe papagalul? Adica, reformuland a la Parizianu’ Jr, pe ce te bazezi? Hai sa explic un pic partea asta.

E foarte adevarat ca englezii, indienii si pakistanezii sunt prosti facuti gramada, idioti cu diplome, genu’ ala de oameni care crapa de foame daca se strica semaforul, ca nu stiu sa treaca strada fara. E foarte adevarat ca nu gandesc mai departe de propria pula si, daca-i scoti din procedurile lor, sunt complet pierduti. Daca nu au un document la mana care sa le spuna “in caz de X, faci Y”, belesc pula. Doamne-fereste de vreun bug de kernel nedocumentat (sau chiar documentat), ca-i scoate din parametrii cu care-s ei obisnuiti si nu mai stiu nimic, se blocheaza si pleaca plangand la Manowar. Iar romanii stiu asta si fix cu atitudinea aia vin incoace: a, pai, eu o sa fiu zeul zeilor acolo, futere de utere, ţâţã de mâţã, rupere de nori etc, imi dau aia miliarde din prima si-mi face si regina o muie la minut. Pe undeva, e justificata atitudinea asta, dar, cum ziceam: pe ce te bazezi tu?

Pentru ca ajungi aici si descoperi ca desi toata lumea iti zicea in Romania ca vorbesti engleza perfect, ca turui ca un nativ – si mai ai si vreo doua-trei diplome de 50 de lire bucata la CV pe tema asta – de fapt, tu cam guiti ceva est-europeneza de balta si nu-ntelegi de ce aia nu-nteleg, rad sau te privesc ciudat. Ajungi si descoperi ca haina nu te face si ca degeaba vii tu la costum si cravata, ca-ti traseaza foarte relaxat obiectivele un baiat cu cercel in spranceana, tatuaj pe gat, bermude si slapi. Ajungi si descoperi ca, desi tu ai coispe ani de experienta si ai putea face X, Y si Z, in UK nu sunt folosite/acceptate X, Y, Z. Ajungi si descoperi ca desi tu ai facut nu stiu ce proiect care a redus costurile in Romanistan cu nu stiu cat, aici nu numai ca nu vrea nimeni asa ceva, dar esti luat si-n ras. Asta mi s-a intamplat si mie. M-au intrebat unii acum vreo cativa ani, bai, ce anume ai facut tu la firma aia, realizari personale, ceva? Iar eu, prost facut grisine, am bagat una de-aia cu “a, pai, uite, le-am redus costurile”. Ei, foarte mirati, dar cum, ca nu era treaba ta. Pai..ca uite, de exemplu, am instalat samba pe post de PDC si am bagat zebra pentru ceva BGP si n-au mai trebuit sa cumpere windows server sau cisco nu stiu de care. Iar ei dadeau din cap si ma priveau asa cu mila, gen, ce retard, cine pula mea se uita la costurile de echipamente…Ajungi aici si descoperi ca, da, e foarte frumos c-ai facut nu stiu ce (cel putin pe CV) in Romania, dar nu e luat in considerare, ca sunt alte legi, alte proceduri, alte pula mea. Ajungi aici si descoperi ca nu conteaza reloaded, pentru ca trebuie s-o iei de la zero. Sa re-demonstrezi ca stii sa faci X si Y, ca poti si ca vrei, desi tu ai tot demonstrat in ultimii 10 ani.

Normal ca te apuca spumele cand tu te duci la un interviu pentru un job care face pe piata 45, sa zicem, iar aia iti ofera 30. Pentru ca ei habar nu au cine esti, “engleza” ta suna un pic ciudat si nu sunt siguri ca tu chiar poti face X, ca stii, ca vrei, ca nu le futi un cal in pizda. Esti tratat cu neincredere si e numai vina tarii tale, ca nu se pot cere referinte de-acolo si chiar daca s-ar putea, cine pula mea a auzit de SC Scuipa-n Dunare SRL unde-ai lucrat tu, ca sa conteze referintele alea? Si e foarte comod sa gandesti in prima instanta “rasistii dracului, nu-mi dau cat ii dau unuia de-al lor, muistii!!!!”. E mai greu sa gandesti la rece – cam cum am facut eu – la modul “ok, eu o sa va demonstrez ca pot/merit si ori imi dati voi, ori imi dau altii, vedem noi”, pentru ca aia dureaza si implica efort. Plus ca, daca – asa cum spuneam – ai venit pentru motivele gresite (lire, lire, multe lire), asa ceva iti taie tot cheful. Si e normal, oarecum. De-aia trebuie sa vii pentru motivele normale, nu pentru ca esti un taran fomist. Pentru ca, daca vii pentru bani si nu esti al dracului de bun la ce trebuie sa fii bun, o sa sugi pula cu ambele maini ca veverita. Adica, sa zicem ca ai strans 3000 de lire, cu chiu si vai prin Romanistan. Si-ai ajuns aici. Si ti se ofera cu chiu si vai un job, dar stai sa vezi, nu-i platit cum vrei tu, nu prea poti merge cu transportul in comun “fara bilet” sau “cu nasul” si, una peste alta, iti raman vreo 200-300 de lire pe luna intr-un job low-end. Si-atunci te trezesti intr-o noapte, bai, ia stai putin, adica eu am muncit un an sa pun deoparte 3000 de lire si acum, intr-un an de zile, abia recuperez investitia aia, si daca-s dat afara de la job, raman homeless, wtf? Si-ti vine sa-ti bagi pula-n UK si parca ti se face subit dor de ma-ta si de “prietenii” tai de “acasa”.

Si-aici castiga indienii si pakis. Pentru ca orice salariu e bun pentru ei. Ii gasesti in pula mea in toate joburile jegoase pe care n-ai vrea sa le faci nici de frica. De la spalatori de buda la “sandwich artist” si ce mai vrei tu. Aia stau oricum ca paki-ul meu de la lucru, cu inca 10 oameni in casa. Daca platesc chirie, platesc vreo 10% din ea – maxim. Li se rupe de bani. Pe-aia nu-i deranjeaza sa demonstreze iar si iar ce stiu, pentru ca ei stiu atat de putine incat au nevoie de maxim 5 minute pentru a aratat TOT ce stiu. Aia n-au investit nimic sa vina aici: s-au nascut aici – ei si cei 40 de frati ai lor. Pentru ei, jobul e epic, nu inteleg nimic din ce zice manageru’ si il iubesc ca nu-i da afara. Amin, Allah, alea. Indienii si pakis lucreaza lejer in echipa, pentru ca oricum nu fac mai nimic si sunt yesmen by default. Na, ca orice maimuta. Romanii, de exemplu, nu lucreaza bine in echipa. Pe undeva, e de inteles: dupa 10 ani de “lucrat in echipa” in Romania, inveti ca “echipa” e acolo doar ca sa te incurce, sa te enerveze, sa te toarne, sa te muste de cur, sa-ti puna bete-n roate etc.

Mai e si “competitia” asta de cacat la EE: care cat castiga si ce face. Se compara tot timpul cu altii – deloc obiectiv, evident. Adica, se uita la un coleg de-al lor si zbiara in gand “baaa, in pula mea, ala-i un dobitoc, eu sunt de zece ori mai pregatit, mai pula calului stie cum, ala castiga dublu cat mine, wtf, nigger!!!”. Da’ nu se uita la faptul ca ala-i acolo de 10 ani si c-a ajuns la salariul ala dupa 10-20 de mariri (bi-)anuale. Nu se uita la faptul ca ala a facut vreo doua chestii in aia zece ani si a impresionat un manager. Hell, no. Ignora toti factorii importanti, simplifica totul pana la absurd si-i dau inainte cu mania persecutiei. Pai, numai eu de cate ori am citit fix pe pagina asta ba ca n-o sa primesc eu promovarea, ba ca n-o sa-mi mareasca salariul, ba ca n-o sa ajung eu sa castig 50, ba ca………Ca nu, ca eu sunt roman, ca aia-s englezi, ca hau, ca miau, ca pula mea. EE refuza sa priceapa faptul ca asta-i o chestie simpla, un alt joc de strategie: ti se ofera cateva drone si esti lasat sa arati ce poti. Sa-ti joci sansa. O joci cum vrei tu, cum poti si rezultatul te priveste. Dar nu. EE stiu ei mai bine. Lumea are ceva cu ei, ca-s din Europa de Est. Ca uite, ala e prost si ei sunt destepti, dar managerii sunt prosti/muisti si nu recunosc. Si pac, pica-n cap si cu curu’-n pula.

Ultima chestie – ca vreau sa-nchei postul asta, e prea lung – e ca romanii pur si simplu nu au auzit de planificare, testare, alea. Si nu ma refer aici la mizerii gen agile/scrum, ci la viata de zi cu zi. Adica, stiu o groaza – dar O GROAZA – de romani care castigau cam cat mine cand am inceput la astia, stateau si-n zone mai ieftine si se plangeau ca nu le raman bani la salariu. Ma, cum pastele ma-tii mie-mi ramaneau 1000 de lire, iar tie nu-ti ramanea nimic, desi chiria la mine e ceva mai mare? Cum? Pai, uite-asa. Ia taranu’ salariu si-l sparge in timp record, pe sistemul “vin dintr-o tara de fomisti”. Ai luat salariul, ma, baiatule din Europa de Est? Pai, repede: trimite bani acasa, ia-ti ultimu’ iphone, cumpara-ti masina si eventual cumpara-ti si casa. Dintr-un singur salariu, din primul salariu. Si neaparat du-te si la pub in fiecare seara. Pai … hai sictir. Iar atitudinea asta se reflecta in tot ce fac. Trebuie facuta o schimbare pe-un server? Pai, de ce sa testam ceva inainte? Nu, ii dam asa si daca pica, ne punem in cur si plangem si cautam scuze si aruncam totul in spinarea altora, daca e posibil – ca, se stie, suntem din Est, nu e niciodata vina noastra.

Ar mai fi destule de spus, dar e deja kilometric postul. Poate cu alta ocazie.