Viata in UK – part XXXIV – cum a fost si este
Azi o sa scriu un pic si despre viata pe-afara la alt mod. La modul “ce-am facut” si “ce n-am facut” ca sa ajung la punctul asta. Am dubii c-o sa-i fie util cuiva, da’ m-a rugat cineva de pe Patreon sa mai scriu pe tema “personala, economie, dezvoltare” si herpaderp.
Nu vand povesti de succes. Din punctul meu de vedere, am facut destule de cand am revenit aici, dar imi dau seama ca-i o chestie relativa. Ca unul care conduce un Rolls si sta intr-o vila de 500 mp ma considera ultimul sarac, evident.
Anyway, la subiect…
Am revenit aici in 2012. Pe-asta o stiti deja. Cand am venit, aveam doar eu job. Sotia nu avea nimic. Nici job pregatit, nici vreo calificare (pula mea, 21 de ani), nici macar NIN sau cont in banca. La modul ala de “nimic”. Am stat vreo 2 saptamani la un amic, dar s-au schimbat niste lucruri si-a trebuit sa plecam de-acolo relativ urgent. Din pacate, intervalul de timp nu a fost suficient pentru a putea gasi ceva decent de inchiriat, asa c-am luat prima (si singura) chestie pe care-am gasit-o. Nu prea grozava (in sensul ca era o parnaie sinistra) dar era in orasul in care urma sa incep jobul. Era ceva maisonette – partea de sus, ca sa fie si mai nasol. Nici macar mobilata nu era. Pur si simplu era o mizerie de “apartament” de 2 camere (1 bedroom) fara nimic in el, in afara de o bucatarie si niste calorifere – si alea de pe vremea cand a fost construita cosmelia (in 50, cred…poate 70, dracu’ stie; oricum un cacat sinistru).
Ar trebui sa mentionez ca aveam o datorie de ~60k euro overall. Apartamentul din Romania, luat in varf de bula pentru ca pantof si cartof.
Aveam 2000 de lire pe luna salariu (33k/an). Ma rog, 2066. Dupa primul salariu mi-au ramas 100 de lire. Nu chiar ceva cu care sa te poti lauda. Am cam inghitit in sec.
A durat vreo 2-4 saptamani (dracu’ mai stie) sa-si faca si doamna NIN si-un cont in banca. Si-apoi a inceput cu cautatul de job. Primul ei interviu (la care s-a dus, nu la telefon) a fost la ceva jegosi. Niste pakis infecti cu o universitate fake (chestie de-aia la care platesti, te inscrii, nu te duci niciodata, dar te duci doar pentru ca asa ai drept de munca. Probabil era plina “universitatea” de “studenti” din Africa si Asia. Salariul – 15k. O fucking gluma. Si n-a obtinut jobul – de secretara – pentru ca…nu avea “experienta de management”. Nu glumesc, asta i-au zis. Nu i-a picat prea bine, nu i-a sunat prea bine.
Asa ca m-am uitat la CV-ul ei. Era cam golas.
Am rezolvat-o romaneste: i-am facut (si falsificat) eu CV-ul. Brusc, de la 0 experienta, avea experienta la doua companii mari la care lucrasem eu sau lucrau prieteni. No problem. Avea deja 3 ani de lucru. Lucrase in HR si nu mai stiu ce. Si brusc, au sunat-o unii – daca vrea sa lucreze in HR, ca au nevoie niste clienti de-ai lor…si s-a dus la interviu. Am repetat cu ea partea cu CV-ul, i-am dat ceva sfaturi pe tema, i-am zis cam la ce intrebari sa se astepte, ce raspunsuri sa dea si aia a fost. S-a dus la interviu si a obtinut jobul. Normal.
In Septembrie cred c-a luat si ea primul salariu. I-am trimis maica-mii inapoi banii cu care plecasem din Romania. Ma rog, ce mai ramasese din ei. Plecasem cu vreo 5000 de lire, i-am trimis 4000 de euro (cand te muti cu chirie, trebuie sa platesti depozitul – in cazul ala, parca vreo 1800). De ce? Sa plateasca ratele in avans pe 12 luni (rata era vreo 600-650, chiria era vreo 300-350, ce-i trimisesem eu era la modul “respiram un an”). In loc de asta, nu stiu ce a facut, au aburit-o aia pe la banca intr-un fel, asa ca au scazut ratele cu o suma irelevanta. Mi-au venit spumele la gura si mai multe nu. Adica, eu ii trimisesem banii aia pentru a avea un an de pauza in care sa mai pot strange niste bani. Ea, fix pula, ii daduse la banca sa mai scada imprumutul. No comment.
Cea mai importanta chestie pe care ar trebui s-o mentionez e ca “succesul” afara depinde foarte mult de cum incepi, depinde foarte mult de cat de departe esti dispus sa mergi si depinde foarte mult de cat de repede iti cunosti (sau inveti) lungul nasului si cat te tine portofelul.
Astfel, in ceea ce priveste “cat de departe esti dispus sa mergi”, cand i-au oferit aia jobul sotiei, i-au cerut referinte de la fostele joburi. Ca era o companie ceva mai serioasa – ii oferisera 21k de inceput. Nu mare lucru, dar era un inceput (cand a plecat de la ei, ajunsese la 35k). In mod normal, n-ar prea fi avut cum sa-i dea referinte. Atata paguba. Cu doua telefoane si un pic de yahoo messenger, avea Ondilol referinte cu stampila companiei de la ambele “joburi”. Asa, la modul ala – sunat un prieten “auzi, coaie, ia da copy paste cu asta, printeaza si pune stampila companiei, te rog”. Ca-ntre romulani, ce dracu’. Cei doi le-au completat (nu-i bai, ca acum suntem colegi aici, i-am adus si pe ei, tot romulanest, tot mintind ca un epic, tot modificandu-le CV-urile, tot aburindu-i pe-aia care le-au luat interviurile – pe langa faptul ca le-am dat eu intrebarile de la interviuri in avans, da). Asa c-a avut Ondilol referinte beton – mai bune decat ale mele, ce dracu’!
Stiu. E urat. E minciuna. E fals. Nu-i corect. Asa e. Ma doare-n pula.
Cat despre lungul nasului, in prima luna m-am apucat sa ma uit la cheltuieli. Atat pe chirie. Atat pe facturi. Atat pe haleala. Atat pe iesiri. Dau undeva bani pe ceva care nu-mi trebuie? Pot economisi ceva in plus? Si n-am luat nimic care nu-mi trebuia. NIMIC. Nu-ntelegeti gresit, nu am renuntat la a iesi in oras sau ceva, dar pur si simplu daca nu-mi trebuia ceva, nu cumparam. Nu mi-am cumparat alte haine, le-am purtat pe-alea cu care venisem din Romania. Nu mi-am cumparat un telefon nou, desi aveam o vechitura de Samsung Jet care nu “putea” Google Maps (si-ti cam trebuie afara) si nici cu pozele nu ma puteam lauda. Era iunie cand am venit, Septembrie cand a luat si sotia primul salariu. Prea tarziu pentru un concediu ieftin si decent. Un an mai tarziu, in 2013, am mers in primul concediu decent – Tenerife, 5* direct. Dar in primul an n-am mers nicaieri in nici un fel de concediu. Am fi putut. De ce n-am mers? Pentru ca imi cam invatasem lectia de data trecuta si-am zis ca nu merg nicaieri pana nu vad un buffer mai serios in banca. Am mers cu autobuzul in anul ala (2012). Puteam lua o masina, desigur. Era 900 de lire pe-atunci una decenta. Dar nici macar alea 900 de lire nu le-am cheltuit pe nimic, fiind “patit” in 2010.
Impartind chiria si facturile la doi, am putut incepe sa pun niste bani la ciorap.
Asa ca dupa concediu (2013), am cumparat si o masina. Am mers cu ea pana anul asta, cand a facut-o sotia “dauna totala”, pam-pam si-am fost fortat sa iau alta. Puteam lua alta – cam orice masina – de prin 2014. Dar n-am luat. De ce? Pentru ca n-am avut nevoie. De putut, puteam. Fara vreun mare efort. Dar am zis “mnah”. Nu, taica.
In 2013 aveam un mic avans. Nimic special, dar aveam suficient cat sa obtin un credit si sa cumparam un apartament nou in orasul in care lucram. Nu am luat creditul ala. Atata s-au cacait aia de la banca si atata au labarit-o, incat am ajuns la concluzia ca oricum imi bag pula-n ei si nu-i o idee buna sa am credit si acolo si aici. A fost o mare greseala din partea mea. Am pierdut enorm din cauza asta. In bani, vreo 230k de lire. Lejer. Atat as fi castigat daca faceam asta. Atat nu am castigat pentru ca n-am facut-o (nici nu mai calculez chirie platita intre timp). N-am facut asta pentru ca…m-am gandit ca ma intind prea mult. Si daca lucrurile merg prost sau se intampla ceva, atunci sunt futut. Asa c-am zis “nu; platesc intai apartamentul din Romania, sa nu mai am datorii; abia pe urma mai fac asta”. Scurt pe doi, era 190k apartamentul pe care doream sa-l iau atunci. Acelasi apartament e 420k acum. Nu cred ca are sens sa spun mai mult.
Lasand asta la o parte si faptul c-a fost o greseala, e important totusi sa-ti cunosti lungul nasului si sa nu arunci cu banii in toate tampeniile. Tentatia e mare. Foarte mare. Pentru ca toata lumea din jur are un smartphone. Tu de ce sa n-ai? Cum sa n-ai? Iti mai spui si “imi trebuie google maps” (mie chiar mi-ar fi fost foarte util) si gata, ai bagat mana-n buzunar dupa 700 de lire sau cat plm e unul. Si normal, te-ai mutat, dar n-ai televizor. Sau nu-i nu stiu cum – mare, 3d, smart etc. Si doar n-o sa ai smartphone fara TV, ce dracu’. Si pe urma, ai toate firmele alea de la care cumparai haine prin Romania – doar ca aici nu-s fakeurile si SH-urile, ci alea pe bune. Si cum am zis, tentatia e mare. Dar, daca te evaluezi corect si-ti evaluezi corect veniturile, descoperi ca parca-parca nu-i asa de important sa cumperi toate cacaturile. Ca nu ai NEVOIE de toate tampeniile doar pentru c-au iesit pe piata. Eu nu mi-am luat smartphone pana in … cand plm a iesit nexus 5? Nu mai stiu. Se holbau toti pe-afara la mine ca la urs cand scoteam telefonul (sa vad cat e ceasul) si vedeau ce caramida jegoasa si inutila am. Se holbau la mine toate pizdele la fumat ca eu eram singurul care fuma si vorbea cu cineva, fara sa stea cu ochii-n telefon. Cat despre televizor, nici acum n-am luat (dar ar cam fi cazul sa iau unul; nu pentru noi, ci pentru junior, poate-l ajuta nitel la engleza). De ce n-am luat? Nu pentru ca ar fi scump, ci pentru ca eu unul n-aveam ce face cu el. Si nici sotia nu-i fan TV. Da-o dracu’, avem torrents, vorba aia.
Cu hainele s-a rezolvat simplu. Cand am venit aici, mergeam intolit decent/elegant la birou. Pantofi, pantaloni de stofa, camasa, pardesiu. Doar ca aruncau aia cu tricouri in mine. Ce faci, ba, te duci la interviu? Ce faci, ba, te duci la nunta? Ia un tricou, sa arati si tu a om normal. Da? Pai, daca-i pe de-astea, perfect. Abia nu mai dau o gramada de bani pe haine. Asa ca am trecut la toale de UK: blugi, tricou, hanorac, bocanci sau adidasi. Si gata. Vorba aia, aveam zile in care purtam de sus pana-n jos mai putin de 50 de lire – cu tot cu boxeri si ciorapi. Si nu ca ma caliceam. N-am stat de “facut sacrificii”. Nimic din ce-am refuzat sa cumpar nu intra la “sacrificii”. Intra doar la “nu am nevoie de asta”. Uite, sa zicem ca ma hotaram sa iau niste boxeri si niste tricouri. Asa, ca un om normal. Ca tricourile se mai rup, se mai labarteaza, mai “ies” la spalat. Pai, ma duceam fix cand erau oferte pe undeva. Puteam lua si fara oferte, desigur. Si puteam lua tricouri cu nu stiu ce briz-briz-uri si chestii pe ele. Stiu si eu, tricouri cu Manowar. Nope. Luam fix tricouri/bluze albe/negre, fara inscriptii, fara desene, fara nimic. Simple. Si doar cand prindeam o chestie gen “3 la 10 lei” prin magazine. De ce? Pai, pentru ca ma duceam cu ele la lucru, unde si daca veneam in chestii rupte, eram cel mai elegant om din echipa, ce dracu’. Nu glumesc. Aia de la mine veneau cu chestii rupte, cu burta iesind din tricou, cu gauri la piept cu parul iesind prin ele si pete de ketchup. Unul venea in fiecare zi de ziceai ca-i in pijamale luate din vreun tomberon. Si atunci eu pentru ce m-as chinui? Vorba aia, mai bine ma integrez. Asa ca mergeam in uniforma. Blugi, tricou, adidasi, hanorac. Si gata, nu mai comenta nimeni. Aratam ca restul – si ieftin. Iar prin puburile sau barurile unde mergeam cu sotia, oricum nu-i pasa nimanui de cum esti imbracat.
Nici macar la calculator nu mi-am luat chestii pana n-a trebuit sa invat pentru examene (pula mea, am cumparat RAM pentru masini virtuale, dar si ala la oferta: 24 GB la 69 de lire; nici acum nu cred ca-i mai ieftin). Scriu asta de pe acelasi procesor infipt in acelasi motherboard – cele luate in 2009-2010. Chit ca i-am facut cadou sotiei un laptop cand l-a futut pe-al ei, eu nu mi-am facut upgrade la procesor. Mi-am luat monitoarele astea doua cand monitorul pe care-l aveam s-a futut definitiv. Pana atunci, nope. Chit ca au fost super ieftine (2 * 27″, 600 de lire in total sau pe-acolo). Am luat licenta de office 2013 prin ceva program de parteneriat de la lucru – 10 dolari. La fel si cu aia de Windows 10, vreo 8 lire sau pula mea.
Astfel incat, dupa un timp, n-aveam pe ce sa mai cheltui banii. Mai luam ceva pereche de adidasi, o bluza, o chestie, da’ cate pula mea sa tot cumperi? Practic, cea mai mare cheltuiala optionala a noastra erau iesirile-n oras (sau concediile, depinde cum privesti) De-acolo nu taiam, ca n-aveam de ce. Doar nu era sa stam in casa 24/7 sau sa mergem in concedii cu boschetarii la 3*.
In timpul ala, am si muncit nitel mai mult decat muncesc acum (dar acum nu fac aproape nimic, pula mea). Nu am muncit mult. Dar, multumita faptului ca aia de la mine din departament nu muncesc cam deloc, eu paream superman in comparatie cu ei. SUPERMAN. Efectiv au ajuns astia sa caute in mod special romani la angajare ca omfg, uitati cat muncesc romanii! Asa ca au tot venit maririle de salariu. 33. 36. 39. 42. 45. 52. 56. 60. 65. 70. etc. Mariri mici si dese. Ocazional au mai venit si niste mici bonusuri. De exemplu, dupa un an de munca, am fost chemat intr-o camera de catre managerul meu si mi-a dat hartia asta. Asa, scurt pe doi – ca ne place cum muncesti si am vrea sa nu pleci in alta parte. Eu oricum n-aveam de gand sa plec nicaieri, ca imi planificasem 5 ani de stabilitate pentru rezidenta. Mai mergeam pe la cate un interviu (stiind ca-s platit prea prost), dar fara chef si fara convingere. Asa, la modul ala “banii nu-s totul, prefer stabilitatea si prefer sa fiu (cat mai) sigur ca iau pisatul ala de rezidenta cand o fi”.
Cand au venit aia sa intrebe cine vrea sa lucreze marti-sambata, ca dau 7.5% in plus la salariu, am fost primul care-a ridicat mana.
Cand era vreo ocazie de overtime (bank holidays, craciun, zile dubioase, dar platite dublu), eram primul care ridica mana. La un moment dat i-am zis managerului sa ma treaca by default si doar sa-mi dea un mail, ca eu nu stiu cand sunt bank holidays, dar le muncesc eu pe toate, no problem! Craciun sau Revelion? Nu am ratat vreunul pana acum. La toate am fost abonat. Si anul asta cred ca sunt. Pula mea, cand iti dau aia 300-400 de lire net pe ziua lucrata (si ai vreo 3-4, craciunul si revelionul/anul nou), parca-parca nu-ti vine sa stai acasa si sa “impodobeste mama bradu’..oh, wait, mama nu-i aici anyway”. Lasa, sa se odihneasca altii, sa sarbatoareasca altii, eu am altele pe cap. Adica, pula mea, practic, aia insemna partea mea de concediu de vara, de exemplu. Asa ca nu, mersi, nu stau acasa. Sa stea ma-ta. La lucru, Laivaiu. Diii, Batore…
Si tot timpul am incercat sa invat ceva nou. Nu prea am avut ce (sa zicem ca nu prea aveam ocazia), dar am incercat oricum.
Asa se face ca, desi aveam un salariu de cacat in teorie, in 2015 achitam complet apartamentul din Romania. Prin Aprilie 2015 mai aveam in cont vreo 300 de lire, cred. S-au dus ceva bani acolo, pula mea…
Si-am inceput sa cautam o casa. N-aveam bani inca. Dar stiam ca o sa adun. In medie, imi ramaneau in cont cam 2500 de lire necheltuite pe luna. Asa, bani pe care nu avusesem pe ce sa-i mai dau. Intr-un an, ar fi trebuit sa am avansul. Si l-am avut, evident. Si-am inceput sa cautam o casa. Nu insist pe tema, am scris mai mult decat suficient despre cum cumperi o casa in UK. Ma multumesc sa spun ca vanzatorii sunt neseriosi, agentiile sunt neserioase si toata lumea cauta sa ti-o traga. Nu cred ca-i cazul sa spun mai multe pe tema. Si-am luat si casa.
Privind inapoi, ce-a ajutat cel mai mult a fost ca n-am sacrificat chestiile importante (iesiri in oras, concedii, chestiile astea care tin un cuplu ceva mai relaxat si mai fericit). Nu i-am zis niciodata sotiei sa nu-si cumpere ceva. La primele salarii isi lua in draci pantofi si tampenii. Cred ca la primul ei salariu, in Septembrie, si-a luat ceva Samsung Galaxy S coispe. Eu mi-am cumparat un smartphone mult dupa. Ca n-aveam chef sa o pun pe ea sa faca economii si oricum, mari economii n-ar fi facut din salariul ei de inceput. A fost suficient c-a platit jumatate din chirie si facturi, asa c-am putut economisi eu. Si nici n-avea de ce sa-mi plateasca ea vreo parte din apartamentul din Romania, ca-l luasem eu, nu ea. Sigur, puteam sa le rezolvam pe toate mult mai rapid daca “faceam sacrificii”. Da’ daca am invatat ceva din relatiile in care am fost, e ca…”sacrificiile” alea sacrifica relatia, in cele din urma. Asa ca desi n-aveam nici un chef pe vremuri cand ma tara Ondilol la un restaurant care-i placea ei in Londra (era si mediocru – dupa parerea mea – si overpriced), mergea. Chit ca-nsemna sa luam un autobuz, apoi trenul, apoi mers pe jos, apoi platit cat nu facea (si cand aveam masina, tot asa mergeam, pentru ca pula mea, mai degraba gaseam o curva virgina decat un loc de parcare acolo). Si rar i-am zis ceva pe tema bugetului pentru hotel. La modul “as prefera sa fie sub X mii pentru hotel”. Iar acolo, n-am stat vreodata sa fac economii. In fiecare seara restaurant. Si plimbari. Si treburi. Si povesti si chestii. La capitolul ala, n-am sacrificat absolut nimic. Nu c-am vrut s-o ardem in lux. Nu c-am vrut sa spargem bani, sa dam cu bani in lautari sau alte mizerii. Nu. Dar, dupa parerea mea, e important intr-o relatie sa mergi in niste concedii unde sa-ti vina totul la nas. Sa-ti mai cureti un pic creierul. Sa nu stii ce-i aia carat cumparaturi. Sa nu te intereseze nimic de aranjatul hainelor. Sa nu…nimic. Hotelurile la 5*, restaurantele care aratau bine, comandat chestii la piscina si barul hotelului – chit ca erau la 25% din pret “peste drum” – plimbarile unde arata bine etc. Scurt pe doi, pula sacrificii de-astea in concedii. Si fix pula sacrificii si la iesirile in oras. Am avut chef sa iesim de 3-4-5 ori pe saptamana? Am iesit. Costa mai mult unde mergeam noi decat in alta parte? Da – si ma durea-n pula.
Nu vreau sa lungesc partea asta. Nu incerc sa spun ca “trateaza femeia ca pe-o printesa”, ca nu cred in cacaturi de-astea odioase. Cred in schimb in “daca ai ocazia s-o faci sa se simta bine si apreciata si iubita, fa-o”. Nu sa-i iei un Mercedes (oh wa-), da’ macar o friptura, vorba aia.
Scriam chestia asta dupa ce citisem comentariul ala lasat de Razvan unde care mai de care era mai ratat si o daduse in bara mai dihai si alte alea.
Nu cunosc nici unul din oamenii aia. Da’ pot paria ca nici unul din ei nu a facut vreun calcul – nici macar 10 minute petrecute cu asta in 5 ani, la o adica. Pentru ca nu ai cum s-o dai in bara in halul ala fara de hal.
As fi zis ca “ba, am avut eu noroc” daca aveam de la inceput un salariu mai mare. Da’ nu aveam. 33k/an, pielea pulii in Londra. Cred ca era 32k average atunci. Iar eu aveam 33k pe IT. Nu chiar ceva cu care sa te dai mare. Asa ca nu, n-a fost chestie de noroc. A fost chestie de munca – cam 20% din cat munceam in Romania, da’ de vreo 3-4-5 ori mai multa munca decat urmatorul coleg din clasament, vorba aia. A fost chestie de “ma pis pe ele de bank holidays, ca oricum n-am ce face-n ele, ma duc si le lucrez”. Pe toate. Toate pe care le-am prins, evident, ca la unele n-am prins loc (ca eram in concediu sau ceva). A fost chestie de “mi se rupe mie pula de Craciunul vostru” si lucrat si de Craciun/Revelion cu zambetul pe buze. Cel mai tare overtime e ala – si bine platit, si nimic de facut (pentru ca hei, ma duceam eu la lucru sa fiu disponibil pentru clientii companiei; dar clientii companiei aveau liber – v-ati prins?). Si mereu cu mecla aia de “bine, ma sacrific eu…”, lol. Si hai cu invatatul de chestii noi la fiecare ocazie (nu prea multe). Si hai cu promovarile. Si hai cu escalarile, chiar si cand nu era treaba mea. Si uite asa am ajuns sa fiu acum “cel mai vechi din departament” gen. Ca toti ceilalti au plecat. Si cred ca si cel mai bine platit.
Nah, n-a fost chestie de noroc. A fost chestie de “nu-mi trebuie tricou de 50 de lire; nu-mi trebuie camasa de 200 de lire; nu-mi trebuie smartphone de 800 de lire; nu-mi trebuie televizor deloc”. Si-a fost o banala chestie de pus totul pe hartie si urmat un plan, cat de cat. La aia fac compromisuri, la ailalta nu. Atatia bani am, nu pot cheltui mai mult decat am. Suna banal, dar am colegi care castiga cam jumatate cat mine si vin cu Beats by Dre pe cap. Chestiile alea de 200-300 de lire, nu stiu cat costa. Eu mi-am luat o singura pereche de casti (nu pentru acasa, ci pentru mers la sala). Wireless, 10 lire. Au mers. Presupun ca nu se aud prea bine in comparatie cu altele. Ma doare-n pula. Oricum trag mp3-urile de pe youtube. Sunt oameni la care te duci in vizita si sunt imbracati in chestii de-alea cu care mergi la ceva party cand deschid usa. Eu pe-acasa stau in ceva pantaloni de trening si tricou. Ma doare-n pula reloaded, n-am intalnire cu regina Angliei, iar clientilor nu le pasa de ce port cat timp le rezolv serverele. Sunt oameni care poarta-n bordul masinii perechea de ochelari de 200 de lire, facuti de dracu’ stie cine, in caz ca-i bate soarele-n muie. Eu apasam pe rahatul ala din masina sa coboare nitel (ala de deasupra, cu oglinda and shit)
Sunt oameni care stau la coada pentru a cumpara acum iphone x. Eu am acelasi Nexus 6p din 2015. Mai tine bateria vreo 3 ore la utilizare. Ma doare-n pula. Nici macar nu ma intereseaza ca tocmai s-a lansat si google pixel 2 xl sau nu stiu cum. Not my fucking problem. Acum am navigatie in masina, am chestie de incarcat telefonul rapid in masina, lucrez de-acasa si…pe scurt, nu-mi pasa. Da, bine, o data la 9 luni o sa ratez ocazia de-a face o poza frumoasa pentru ca fix atunci mi se termina bateria. E OK, sunt sigur c-o sa se invarta in continuare planeta si fara poza aia.
Nu stiu daca ajuta pe cineva cu ceva, dar, pe scurt, treaba suna cam asa.
– nu am facut compromisuri la chestiile care tin de relatie (iesiri la terase/restaurante, mers la cinema, mers in concedii, distractii, mai nou gradinita pentru borac etc)
– nu am facut compromisuri la locuinta (cu exceptia primei, unde pula mea, am fost presati de timp si n-am avut optiuni). Dupa prima locuinta cu sistem de incalzire electric, mi-am bagat pula-n el de sistem. Gaz sau fuck right off. Am cautat o casa cu gradina si loc de parcare cand s-a putut. Am avut cu gradina destul de faina, daca stau sa ma gandesc (sunt pe-aici pozele alea cu gradina cu trandafiri pe undeva, dar mi-e lene sa caut acum). Apoi ne-am mutat la lebede, sa-l enervez pe Orbu. E importanta si chestia asta. Si-i importanta pentru ca nu vrei sa veniti acasa de la lucru si sa fie unul din voi un pachet de nervi si sa mai fie si vreo problema cu casa. Ori ca nu se incalzeste, ori ca nu poti sa faci doi pasi afara pe iarba si sa mai vezi o caprioara, ori ca. Nu vrei. Toate relatiile oricum trec prin perioade stresante – la ce bun sa mai adaugi si tu alt factor?
– nu am facut compromisuri la chestii care tin de sanatate. Daca a trebuit sa ma duc la dentist, m-am dus. Daca mi-a zis ca ori imi repara/mascheaza un dinte futut, ori face implant si recomanda implant, am facut implant. Platesc extra la lucru pentru a-i avea pe asigurare (medical/dental) si pe ei (sotie+copil) cu acoperirea cea mai herpaderp.
– nu mi-am cumparat chestii de care nu am avut nevoie, daca nu-mi faceau viata mai buna.
– unde s-a putut, am comandat online cele mai multe chestii de haleala. Avantajele sunt ca 1) vin la usa 2) nu mai cumperi inca 1000 de cacaturi de care n-ai nevoie si pe care le arunci. Dar nu am facut compromisuri la calitate. N-am luat niciodata mancarea sau bautura ieftina. Am luat-o mereu pe-aia buna. Si la supermarket si la restaurant. O singura data am luat pe-aici sirloin. Era pe la inceput si eram fraier, nu stiam ce cacat mizerabil e. Si dupa, doar ribeye sau fillet. Si aia a fost. Si la comandat acasa, si la restaurant. Lasa, sa cumpere altii de-astea “la reduceri”.
– pana recent (cand mi s-a cam urcat democratia la cap) daca n-am avut nevoie de-o chestie si nu tinea de “noi”, n-am cumparat-o.
– am tratat consumabilele (masina, tricouri etc) ca pe niste consumabile. Ieftin si prost. O data la vreo 6 luni imi luam alta pereche de adidasi, ca aia vechi se rupeau. Whatfuckingever, merg cu ei in curte si la cumparaturi, nu-mi pasa. 20 de lire, cam 3 lire pe luna. In Bucuresti (si aici, la inceput), mergeam intolit elegant. Da’ m-au lamurit ca n-am cu cine. Si atunci why bother?
– daca am putut munci extra pentru bani si mai extra, am facut-o.
– daca s-a vazut undeva vreo sansa de promovare, m-am agatat de ea si-am luat-o. pana recent.
Si cam aia a fost. M-a ajutat foarte mult si faptul ca nu-s un tip fitos/snob. Nu-mi “plac” chestiile scumpe (imi place cum arata, desigur, dar nu simt nevoia sa-mi iau si eu unul/una). Fiind sarac lipit in adolescenta, m-am invatat sa n-am. Pula mea, daca m-am invatat sa n-am mancare, ma pot invata si sa n-am ultimu’ racnet in materie de X. Asa ca n-am avut vreo jena pe vremea cand aveam Samsungu’ ala Jet sa intreb lumea din jur “cum se ajunge la?” “stiti unde-i strada X?”.
Primul an a fost mai dezastruos un pic. Cu matematica, pe hartie, privind la primele 4 luni aici, ar fi trebuit sa plec inapoi in Romulania zbierand pe la toate colturile ca “nu merita”. Pana am inchiriat. Pana si-a gasit job si sotia. Pana n-au mai aparut coispe perechi de pantofi de dama in casa lunar lol. Pana una-alta. Nu m-as plange. A fost OK si 2012, cat am petrecut aici din el. Din 2013 incoace, a mers bine si foarte bine. In medie, am “economisit” (nu prea poti spune “am economisit” cand n-ai facut vreun efort pe tema asta) cam 30k anual, cred.
Cel mai scump tricou al meu cred c-a fost 15 lire. “Pantofii” astia (sa-mi bag pula daca stiu cum se numesc Chelsea Boots in romana) au fost 80 de lire. Patrick isi ia de-aia de 200 de lire sau ceva. Si stiti ce? In afara de Patrick, care-mi mai atrage ocazional atentia ca arat ca un boschetar, nu-i pasa nimanui. Iar pe Patrick nu vreau sa-l fut. E gras, da-l in pula mea. Dar, serios, nimeni nu da doua flegme pe ce port eu. Sotiei nu-i pasa. Cat timp poate scoate hainele rapid, nu-i prea pasa de ce-am pe mine. M-a vazut si mai groaznic. Lu’ fi-miu nu-i pasa. Oricum treaba lui era sa ragaie-borasca pe ele intr-o vreme. Iar restu’ lumii oricum nu ma vede decat din an in paste. Se mai uitau vecinii in diverse locuri scarbiti la mine cand ieseam sa fumez. Uite-l si pe-ala cu pantalonii aia de trening vai mortii lor, cu tricoul ala super ieftin. Zic “se mai uitau” (la trecut), c-acum au inceput sa ma salute. Cam de cand a aparut masina-n drive – no joke. Pana atunci, presupun ca paream un tip pe benefits. Si-acum, brusc, nu mai par. Like I give a fuck…
Nu stiu daca are vreo importanta, dar eu nu beau (alcool) decat pe la ocazii. “La ocazii” inseamna la ceva gen paste, revelion, alea. Nu-mi place. Cat despre tigari, le-am luat din Romulania sau Moldova. Parliament Aqua Blue. De-aici nici n-am cum, ca nu se gasesc. Iar ce vand astia (am cumparat de cateva ori) e absolut mizerabil. Cu o singura exceptie (Dunhill Black), borasti dupa 3 fumuri. Nu am idee ce s-a intamplat cu tigarile. Pe vremea mea, Marlboro Lights erau epice. Acum nu mai exista Marlboro Lights. Exista Marlboro Gold. Tragi un fum si te ineci si pute si pana si tigara e cumva…moale. Stiti despre ce vorbesc? Cat despre droguri, am bagat rar si ieftin. Adica iarba. Nu m-am spart prea des in ultima perioada, ca sa zic asa. Un cui, asa, tot pe la ocazii. Nu-s dependent si ba n-am avut unde, ba cand, ba cu cine…iar acum nu prea ar da bine oricum. Parca n-ar arata prea glorios sa ma duc clatinandu-ma de ras la fi-miu si sa-i zic “hihih, tati e spaaaart, hheehihihehaha”, nu? Probabil ma fac pulbere sau ceva cand ma mai cheama maimutoii aia prin Londra vreo saptamana.
Unii numesc ce-am facut si ce fac eu “downshifting”. Altii o numesc “caliceala”. Eu numesc ce fac bun-simt si something-something-lungul-nasului. Pot sa ma duc sa-mi cumpar iarasi toale scumpe. Si pot sa-mi iau o masina simtitor mai scumpa. Si pot sa diverse mai scumpe. Dar pentru ce? Nu simt nevoia. Nu-mi trebuie. Nu ma bucura.
Stiti ce ma bucura pe mine? Chestiile simple. Faptul ca ma trezesc dimineata si tocmai mi-a facut a mea o cafea cum imi place si mi-a lasat-o pe birou, calda, numai buna sa ma-nfig in ea (si pe urma si-n cafea!!). Nu stiu cat costa cafeaua aia facuta-n casa. Presupun ca sub o lira. Faptul ca-mi cumpara la ocazii niste nectarine (cica nu prea au carbs) de care-mi plac. Costa o lira pachetul (sau costa, inainte de Brexit). Faptul ca-mi face un ceai si-l face cum imi place – cu miere, lamaie si, nu stiu, probabil pizda. Nu stiu cat costa nici ala. Presupun ca o lira-doua. Habar n-am. Faptul c-o iau in brate si ma trezesc cu pula sculata. Astea-s chestiile care ma bucura pe mine. Sunt chestiile alea prin care-mi arata ca s-a gandit nitel la mine si a incercat sa faca ceva frumos pentru mine. Si chiar nu costa prea mult (ma rog, ma mai injura din cand in cand cand n-are chef sa le faca sau cand imi aduce o cana de ceai fierbinte si-l varsa pe maini sau alte alea, da’ e OK).
Ma bucura sa dau de-o melodie misto-misto, care sa nu ma lase complet indiferent. Ma bucura sa dau de-o carte super misto, sa nu-mi vina s-o las din mana si sa nu ma faca sa-mi para rau c-am citit-o. Ma bucura sa ma plimb intr-o tara noua, fara directie, fara sa stiu unde ma aflu, undeva unde nu-mi vorbeste nimeni limba (plm, e din ce in ce mai greu). Ma bucura sa stau pe terasa apartamentului din hotel cu sotia si sa ne facem pula-pulbere (atunci beau si eu cu ea; cumva, in concediu, nu pic de somn imediat; nu inainte de futut, anyway; o fi ceva cu aerul…)
Ma face fericit uneori si boracul. Cand ma duc si-l iau de la gradinita si brusc, de unde era trist, zambeste tot si fuge la mine cu bratele intinse, sa-l iau in brate (asta cand nu e a horrible fucking cunt cu mine; e cam 50-50…). Faptul ca ma uit la el si-l vad frumos (vede-l-as si destept si-i sorted).
Astea-s chestiile care ma fac pe mine fericit. Astea si linistea. Eu asta am cumparat cu banii: linistea. Citesc ziarul si ma doare-n pula de ce tot ce scriu aia acolo. Dezastru natural nu stiu cum. Mi se rupe pula. Creste pretul alimentelor pentru ca Brexit. Mi se umple pula de lacrimi. Housing marketu’ nu stiu ce. Like I give a fuck. Politicianu’ cutare a facut un plan sa va futa pe toti in cur si o sa va arda la bani. Mi se falfaie. Creste pretu’ energiei. And not a single fuck was given that day.
Banii si chestiile legate de bani nu m-au bucurat prea mult niciodata (stiu, unii dintre voi n-ar zice). Asa ca de-asta mi-a fost usor sa adun niste bani. De-asta si pentru ca de muuulti ani nu-mi mai pasa de parerea altora. Nici macar de parerea celor apropiati. Imi zicea Patrick ocazional ca arat ca un boschetar. Si stiti ce? Are dreptate. Blugi, tricou, hanorac, adidasi – exact asa umbla imbracati aia la mine la lucru si aia pe benefits. Fix asa. Pana si tata mi-a zis ca imi trimite el niste bani din pensia lui de 9 milioane daca nu am bani sa-mi iau niste haine mai de doamne-ajuta. Dar…eu nu-mi mai cumpar pentru ca nu-mi mai pasa. Nu mai dau doua flegme pe hainele mele. Nu pana nu dau de alt job, unul care sa fie platit atat de bine incat sa ma imbrac iarasi normal (costum, alea, ca pentru mine alea-s normalitatea).
Nu zic, n-am strans mare lucru, dar nici sume neglijabile (pentru nivelul meu; sa tinem totusi cont de faptul ca sunt un banal executant, o mica rotita dintr-un angrenaj mult prea mare ca sa contez eu). Pentru ca nu simt nevoia sa-mi iau chestii scumpe. Deloc. Absolut deloc (poate doar daca bagam la chestii scumpe componentele de PC; dar cum ziceam, procesorul asta face 8 ani in cateva luni…). Unii sunt incantati de treburi de-astea. Si nu-i condamn. Dar eu pur si simplu nu simt bucuria aia tampita pe care o simt ei cand isi cumpara nu stiu ce haine scumpe. Nu stiu ce accesorii scumpe. Nu stiu ce…alte alea. Nu simt nimic. Ma uit la ele si-s obiecte. Nu fac doi bani. Lectia #1 din cartierul meu e “din viata ramai cu ce-ai bagat in gura si ce-ai tras pe pula” (scuzati). Asa ca ma uit la doua tricouri si nu ma intreb niciodata “care-i de firma, care-i mai ciumec”. Ma intreb doar in care o sa transpir mai putin. Si nu-ntelegeti gresit, nu umblu in zdrente. Pur si simplu nu caut sa fiu trendy. Sa tin pasul cu moda. Sa … nu stiu ce.
Daca am invatat ceva in perioada aia in care eram homeless si mancam de weekend (adica o data, hai poate de doua ori pe saptamana)…e ca banii n-aduc fericirea. For real. N-o aduc. Si cred ca de-asta mi-a fost destul de usor sa economisesc bani. Ca n-am pe ce sa-i cheltui. Rolul banilor e sa te ajute sa indepartezi/tii la distanta/elimini stressul suplimentar. Dormi mai bine stiind ca ai X in banca. Stiind ca ti-ai platit primu’ mortgage. Stiind ca poti oricand sa faci X sau Y. Stiind ca-n caz de urgenta, esti OK si nu trebuie sa cersesti. Stiind ca poti sa-ti iei nevasta si s-o duci pana la Paris, sa vada si ea cum e pe-acolo. Stiind ca daca maine esti concediat, o sa fii OK o perioada suficient de lunga incat sa-ti gasesti alt job. Stiind ca, pe scurt. Cam ala-i rolul banilor, din punctul meu de vedere.
Imi dau seama ca asta nu-i ceva care poate fi invatat. Ca n-o sa-i schimb eu obiceiul unuia care se simte fericit cand isi ia ultimul smartphone. Nici nu incerc. Tot ce zic e ca eu nu simt fericirea aia. N-am mai simtit-o la obiecte de cand am asamblat primul meu PC facut din furt. Nu simt nimic cand ma uit la un smartphone sau la nu stiu ce haina dubioasa sau la o masina sau la dracu’ mai stie ce alta consumabila. E un obiect. Un pisat care va ajunge intr-o groapa de gunoi mai mica sau mai mare in ceva ani. Iar dupa ce-ntelegi asta, banii incep sa se adune – si, o data cu ei, vine si linistea. Si cam asta-i tot ce mi-am dorit cand eram mai tanar. O tipa care sa ma iubeasca si-o viata linistita.
GG pt poza din Equilibrium.
Citesc postul asta, ascult Sophie Zelmani – Time to kill si am o stare faina.
bun post: m-a facut sa caut ceva legat de burghezie ca sa ma bag in seama la un coment si m-a dus la o trupa de ascultat. o las aici, ca sunt din ala care imparte 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=WdSb_Hrcsm4
De aici in jos am pisat ochii.
In materie de gadgeturi, mi-am dorit doar un computer si apoi un laptop performant. Era si o necesitate, nu doar o dorinta. Cand am luat laptopul, nu l-am scos din cutie vreo saptamana, sa nu-l zgarii.
Si eu merg pe functional si nu pe moda.
Ma uitam pe un comentariu de la @ Schipix si sunt complet de acord:
Daca as fi primit 1€ pt fiecare data cand am explicat de ce banii sunt cel mai prost criteriu de decizie cand vine vorba de relocare, acum mi-as fi facut un cui dintr-una de 100 ca sa iti pot explica si tie de ce banii nu sunt factorul principal.
Pentru toti cei care se bucura ca altora nu le merge bine printre straini (nemtii chiar au un termen pentru asta: Schadenfreunde), cum a fost pentru mine:
– eu lucrez in IT dar am avut ceva ghinion cu un job din care am scapat greu si nu am tinut pasul cu piata, sotia lucra pe 2000 RON ca manager peste 20 de oameni (plm!);
– cand am plecat, in 2014, castigam decent, iar saltul nu a fost spectaculos, max 1000 EUR, cat sa acopere diferenta de chirie / rata pe care o dadeam in RO., potentialul este imens insa, unde in RO stiam ca mai multe de 1000-1500 EUR nu aveam unde sa cresc;
– am plecat cu 8000 EUR, bani care au fost f buni ca ii aveam, pentru 2 luni de cheltuieli (am primit salariul mai tarziu, nu aveam actele gata), chirie + garantie, mobilat cu strictul necesar (in Germania apt nu sunt mobilate, cel mult au bucatarie, iar cele mobilate sunt mult mai scumpe);
– dupa 1 an aveam 10K+ in economii, dar nu ne-am dat inapoi de la nimic, plimbari, iesit in oras, schimbat aproape hainele ca am vazut ce calitate jalnica aveam ale din RO; in conditiile in care in RO traiam aproape de la un salariu la altul si aveam doar o vacanta pe an;
– acum mi s-a mai marit salariul, astept o marire mai substantiala acum, sotia nu mai lucreaza, avem un copil, si tot ma simt mai bogat ca in RO; cand o sa mai imi creasca salariul si o sa se angajeze si sotia, chiar nu o sa mai stiu ce sa fac cu banii si probabil o sa ma gandesc sa cumpar ceva aici – cresc preturile intr-o veselie, mai ales cu Brexit o sa se relocheze ceva tech in oras;
– nu mai trebuie sa detin o masina, am scapat de o gramada de stress si cheltuieli de pe cap – ma descurc cu transportul in comun, bicicleta, car-sharing, masini de inchiriat.
Asta e doar partea financiara, care pentru mine nu conteaza asa mult. Ce conteaza cel mai mult e linistea sufleteasca, mai putin stress, aer curat, lacuri paduri, parcuri la care poti sa ajungi pe jos, faptul ca mancam mai sanatos si nu ne mai imbonavim asa des, oameni amabili (da, nemtii aia reci si neprietenosi sunt mult mai amabili decat romanii neaosi, chiar daca nu le vorbesti limba), conteaza ca intalnesti oameni din toate lumea si iti deschizi orizonturile, ca traiesti intr-o tara normala.
A meritat! DA, de 1000 de ori si imi dau pumni ca nu am facut-o cu 5 ani mai devreme.
mancam mai sanatos. In germania ma?
Ai transformat in cash bonusul ala ? Ce nationalitate are Patrick? Posturile mai vechi au disparut ? (am vazut referiri la un galez care te-a pacalit de exemplu). In rest felicitari pentru blog, chiar nu inteleg cum nu l-am descoperit pana acum
In comparatie cu ce cumperi prin Romulania prin Mega/Carrefour/Metro, Germania e chiar luxul-ultra-bio-herpaderp.
Nu m-a “pacalit”. S-a razgandit si m-a incurcat aiurea, pe vremea cand romanii n-aveau drept de munca. Si la cativa ani dupa m-a sunat sa-mi ofere iarasi jobul lol.
Patrick e jumatate englez, jumatate roman, cetatenie britanica (romana nu are).
N-au disparut.
Am sters eu vreo jumatate din ele – alea pe care nu le citise/comentase nici pula.
@mano: bai, nu le mai sterge…
Eu incerc sa ajung la curent cu cele vechi de tot cand mai am timp. Plox gen.
Pai, le-am sters doar pe-alea necitite/necomentate/nenimic.
Reconfortant să vezi că mai sunt oameni care folosesc același model și merge.
Pe de altă parte, eu credeam că sunt strâns la pungă, da’ pulamea, respectele mele, domnu’, când începeți să dați meditații?
Doar pe animaloo l-am mai citit oarecum eficient :).
Pai, eu nu-s (strans la punga/zgarcit).
Pur si simplu nu cumpar chestiile de care nu-mi pasa/n-am nevoie. Nu scad standardele la chestiile care tin de sanatate (asigurari medicale, haleala) si nici la chestiile care tin de cuplu (iesiri, locuinta, concedii, de-astea).
In rest, “a iesit noul model de”. Ma doare-n pula de el. E toamna si designerul X scoate noua colectie Y. Ma doare-n pula de el si de ea. Gen ma dau jos din pat si trec in living, c-aici am biroul. Sunt sigur ca pot da in taste si fara papion. A iesit noul model de Audi nu stiu care. Careface.jpg
Cu prostia aia cu licentele, pula mea, le dau aia pe bani de seminte daca lucrezi la compania asta. Si atunci am luat si eu. Chit c-aveam deja office (piratat, evident). Am zis ca, plm, nu mor din 10 dolari si macar atat pot sa le dau alora care m-au ajutat sa-mi fac CV-ul gen. Puteam s-o ard si cu el gratuit/piratat, da’ meh, 10 dolari. E mai scump un pachet de tigari.
Cat despre Windows 10, aveam 7 enterprise (piratat original, gen instalat cu cheia de la un fost job unde faceam helpdesk, trollololol). Si s-a futut. Mie Windows imi trebuie doar pentru Heroes 3. Altceva n-am ce face cu el. Asa ca 8 lire e chiar prea mult pentru suport de heroes 3. Da, am win10 ca sa joc heroes3 lol.
nu prea mi s-a parut ca mancarea lor e mult prea sanatoasa. Pana la un nivel. De la un nivel financiar in sus e buna.
Dar, ca mancare “de strada” si “de munca” is satana.
Există articole necitite pe OC? Lol.
În altă ordine de idei, ieri eram pe tren cu soția și mă întreba „ia zi tu, cam ce gadget-uri ai vrea să-ți cumperi în viitorul apropiat?” (așa, subtil, dacă tot se apropie ziua de naștere, lol) și tot ce-am putut arunca pe post de răspuns a fost un „mă piș pe ele de gadget-uri, nu mă coafează”. Și băi, chiar nu mă coafează smart-watch-uri, telefoane care mai de care mai pizdoase, nu știu ce brățară smart sau alte căcaturi care se încadrează în categoria gadget. Poate-s eu mai simpleton, da’ mă mulțumesc cu chestiile necesare și care funcționează pe verificate, nu stau să-mi iau nu știu ce gadget pentru că 1) e la modă, 2) e la promoție (apropo, iar se apropie Black Fraier’s Day în Romanistan, trollolol) și/sau 3) e recomandat prin link de profitshare (cam cum recomandă „influencerii” pateu și conserve prin online-ul băștinaș, da da da). Chestii necesare gen un upgrade la desktop (ceva 24-32 GB RAM și un CPU mai de soi, pentru ceva multitasking în programare/VM/analiză de malware/shit like that), un laptop ceva mai utilat pe parte de CPU/RAM pentru chestii în deplasare, un receiver audio și un sistem audio custom pentru muzică/filme la calitate mult peste cinemafuckingplex, pe care mă piș cu boltă. Simpleton, gen.
@animaloo: era pe vremuri o saormarie la Foisor. Incearc-o si spune-ne de pe patul de spital cum e mancarea in Germania. Sau comanda haleala de la ceva catering de-ala din Ilfov care trimite la munca la tine cu Dacia Papuc si mai vorbim. Ia sa vezi cum e cand inca mai misca mancarea-n recipient – nu pentru ca-i inca vie, ci pentru ca-i moarta de-atata vreme incat s-a transformat in zombie. Sau du-te pana la Mega si vezi cum arata p-acolo cartofii (am mai discutat subiectul) si restul.
…sau tu comparai turcul de la colt din Germania cu nu stiu ce restaurant din Bucuresti?
Nu era acum vreo cateva luni mare indignare mare prin Romulania cand au descoperit ce ziceam eu din 2010 – si anume ca haleala ajunsa acolo e SH?
pai, Romania e o tara in care tre sa ai grija. Poti sa mananci sanatos in Romania, ieftin, dar cu munca. Doar ca gandindu-ma la mancarea din germania “sanatos” nu mi se pare principala calitate.
Bine, daca gatesti acolo acasa si ai niste finante: da, manci sanatos. dar, daca gatesti acasa, poti sa mananci sanatos si in romania.
sper ca nu vrei sa ma contrazici si pe zona de mancare.
@animaloo, fata de RO, de 1000 de ori! Acum depinde pe unde ai fost si ce ai mancat, dar daca o compari cu kebapul de 3 EUR sau ceva de la asiatici cu 5 EUR, normal ca nu e sanatoasa. Dar eu traiesc intr-un oras unde totul e bio & vegan & shit si oamenii se dau peste cap sa aiba chestii cat mai naturale. Asta cere piata, asa ca piata se adapteaza: stiu cel putin 2 supermarketuri un au numai chestii bio si nu sunt excesiv de scumpe.
Nu, ca nu e treaba mea sa te contrazic.
Sunt altii platiti sa te contrazica.
Eu mi-am facut datoria patriotica de a mentiona acum 7 ani (si de X ori in ultimii 7 ani) ca acolo mancati resturile, ce se-arunca aici la gunoi. Si nervi si patriotism si injuraturi si cumparaturi de la Clever si “nu stie Manowar de unde sa cumpere” si alte mizerii. Da’ cum ziceam, nu-i treaba mea sa te contrazic. Are cine.
“daca gatesti acolo acasa e sanatos” il combati cu “stiu cel putin 2 supermarketuri”?
Daca imi zici ca stii si restaurante unde se manca bine sa imi combati “si ai niste finante” e clar ca vorbim aceeasi limba.
Astia ai mei la munca bagau numa super mancare sanatoasa: niste chestii dubioase de la chineji, pizza (infecta), burgeri banali si, cand mai luau german, mancau ceva clar din afara zonei de “sanatate”.
pe la restaurante mancarea toata era plina de grasime.
Intr-o tara in care mancarea de baza e wurstu nu “sanatos” e primul lucru pe care il ai in cap. Ca despre asta vorbeam, nu ca nu poti manca sanatos in Germania.
Da, boss.
Numai ca-n Germania wurstu’ ala nu-i facut din carne de sobolan – si aia expirata.
Deci cum, IT-istii mancau junk food?
Hai, nu ma fute, te pomenesti ca se uitau si la porn, doamne-fereste?
pai, ma contrazici cu salamuri si conserve ma? Eu la alea nici macar nu ma gandesc ca ar putea fi sanatoase. Le iau ca atare. Ca asa, in zona de mancare nesanatoasa sunt de acord: mancarea nesanatoasa din supermarketu german nu avea rost sa o compari cu mancarea nesanatoasa din supermarketu romanesc. Exceptand cabanosii. Erau oribili 😀
macar de ar fi numa it-istii. Imi povestea o amica de sefu ei (genu care face milioane/an) ca la pranz tot cartofi prajiti cu carnati mananca.
Aide bre, ce dracu. Mancarea germana e trecuta la “grasime si colesterol” nu la “mancare sanatoasa pentru o familie fericita”.
Plm, ma bucur ca nu-s singurul nebun de 30+ pe care-l doare in pula de mancare fina, bauturi fine, ceasuri, telefoane, masini, haine de firma and shit.
Mi-am schimbat adidasii doar cand incepuse sa mi se vada prin ei sosesta de la degetul mare si nici atunci nu eram prea convinsa ca se merita. Si evident nu e o chestie de bani
Avantajul in germania (nu numa): Iti permiti sa manci mai sanatos. Ai cum sa traiesti mai sanatos. Parca si wurstu ala din carne de os e mai ok cand nu il manci in aer plin de cacat.
Animaloole, cand oficialii iti zic ca 9/29 au iesit nasoale, poti sta linistit c-au iesit 30/29.
Serios, las-o-n pula mea cu tampenia aia.
Am scris de mi-a venit acru pe pula pe tema asta cand era cazul. Ti-am zis si tie cand ma contraziceai acum ceva ani. M-am plimbat in iarna aia, 2011-2012 (sau 2011 februarie, nu mai stiu acum) cu sotia vreo juma’ de zi prin supermarketuri. Luate la rand, asa, sa luam niste cartofi, c-aveam eu pofta de ceva hash brown.
Si peste tot era aceeasi poveste.
Cartofi de cand era bunica fata. Mici, storciti, toti cu colti, efectiv n-aveai ce-alege. Mega, Gima, Mic.ro, tot-tot-tot. Peste tot la fel.
La fel statea treaba si la fructe. Chestiile care acolo sunt puse la vanzare aici sunt aruncate urgent sa nu ia amenzi.
Painea sub 10 lei bucata te facea sa razi, un jeg vechi si mizerabil.
Carnea era mai batrana ca tine si tratata sa nu se vada ca deja batea bine de tot in verde.
Eu n-am mai lucrat in Germania de cam multi ani, poate s-o fi schimbat pe-acolo in rau, da’ am dubii ca ar putea sa ajunga vreodata cum am vazut in Romulania la vremea aia (~2011).
Serios, trei sferturi din ce gasesti de cumparat intr-un banal Mega Image gasesti aici in tomberoane. Nici macar nu glumesc.
Pai, coaie, degeaba gasesti mancare decenta/sanatoasa in supermarket daca tu esti pe dieta de cartofi prajiti si bere 100% din timp…
Da’ nu vad ce-are de-a face asta cu faptul ca e sau nu e mancarea sanatoasa.
Eu sunt crescut in Romulania, asa ca halesc in mare mancare romaneasca si bozgoreasca. Nu-i ca si cand sunt obligat sa halesc zi-lumina doar fish and chips sau nu stiu ce pie doar pentru ca acum sunt in UK, stii?
Foarte fain povestea de viata. Ai reusit pentru ca ai muncit si te-ai straduit. Cred ca toti cei care se stabilizeaza in strainatate, adica se integreaza social, si isi construiesc o viata decenta, cu un job ok, trec prin ceva similar. Nici eu nu sunt pentru cumparat chestii inutile care sunt la moda, nu imi place sa dau banii pe prostii, iar de obicei cand iau ceva mai mult/scump negociez pretul (da, stiu, in Romania nu a aparut inca notiunea de a negocia pretul in magazin, si se uita vanzatorii ciudat, dar cumpar rar in Romania ceva, in afara de carti). Mie imi place sa ma imbrac bine si la asta cheltuiesc, desi cumpar de obicei la reducere sau cer reducere 🙂 si am cateva hobby-uri cam scumpe.
io nu prea cumpar din supermarketuri legumele. Intotdeauna gasesc la piata ce am nevoie. Bine, aici la munca nu prea am. Az mi-a fost lene si am luat rosii de la carfur. Mai bine scoteam o foaie de la imprimanta si rontaiam la ea.
dar, eu nu am zis ma ca se manca mai bine in romania. doar ca tot descopar chestii d-astea mici tip “mercedes secretara”. Azi am gasit “germania mancare sanatoasa”. mai am sa citesc “anglia mancare gustoasa” si s-a terminat jucaria 😀
*evident, fara partea de “daca ai finante si gatesti acasa”
**bine, eu am gasit si “bere mai ieftina in pub in UK decat in pub in Romania”. Am vrut sa ii zic aluia ca face misto de mine, dar ala eram eu. Si inca eram treaz.
Daaaa, fix pula o gasesti la piata iarna – facuta covrig si mai multe nu.
Ti-am explicat – cu matematica simpla – de ce e masina de secretara. Daca-i vreo parte pe care n-ai inteles-o, zi-mi si incercam din nou.
Mancarea _este_ gustoasa-n Anglia. Nu orice mancare si nu neaparat mancarea lor “traditionala”. Da’ o mancare gatita (ori acasa, ori la un restaurant) facuta din ingrediente cumparate de-aici ESTE gustoasa.
Pula mea, tu crezi ca-s la regim ca-i mancarea naspa? 🙂
Habar n-am cum e cu astea. Ce-ti pot spune e ca:
– am cumparat o bere dintr-un pub recent pentru cineva – un pint. 3 lire.
– acum vreo 6 ani, la ziua unui amic, ne-a dus intr-un loc numit “la 100 de beri”. Sau 500 de beri. Sau 1000 de beri. Undeva in “Centrul Vechi”. Era un cacat insalubru, putea a pisat de la 1000 de km, stateai pe niste banci de-ti rupeau curul mai ceva ca un poponar inrait si era 13.5 lei berea aia. Si nu era pub. Si stateai ori inauntru (la pisat), ori afara (la tigani si pisat). Fix pula beer garden sau ceva.
Era mai ieftina, asadar, in Romania, da’ nici conditiile nu erau chiar la fel, daca-ntelegi ce zic.
Pai, mel, nici pe-aici n-am vazut pe cineva negociind pretul.
Nu cred ca se poate, dar nici n-am incercat.
pai, la faza cu berea ai citit si dupa punct?
am baut guiness in liverpool mai ieftin decat gasesc in bucuresti.
Pai, nu te contraziceam.
Observam diferentele. Eu nu beau oricum, nu stiu. Si cand beau ceva pe la ocazii, nu e bere.
Eh. Tarii nu bag nici aici in bodegi. Trist a fost in Germania cand am gasit uischi, la Real, cam cu 30% mai ieftin decat in Romania.
Da, e fain ce-ai scris aici.
@Manowar – incearca. Merge mai ales la magazinele care nu de retea retele sau vand produse specifice. E suficient sa intrebi cu un zambet pe buze 🙂 Standard, la articolele care nu au discount poti sa negociezie fara probleme intre 5-30%. Cu cate e mai scump un produs, cu atat discountul poate sa fie mai mare. Eu lucrez in vanzari, si pe bune, costurile de productie sunt cam 5-10% din pretul cu amanuntul la FMCG (aici incluzand si hainele).
Cateodata, cand nu pot sa-ti dea discount in bani, iti pot da accesorii, mici prostioare pe care nu le-ai cumpara in mod normal, dar care sunt utile. De exemplu eu nu cumpar umerase, le cer de la magazine, si de obicei le primesc, mai ales cand las pe o rochie 50-100 €. Cand am luat imprimanta, nu mi-au dar aia discount, dar aveau ceva genti cosmetice pentru top clienti, asa ca am primit una, si e chiar buna. Recent mi-am luat o geaca si manusi pentru noul meu hobby, si dupa ce i-am facut ochi dulci la seful de magazin, am primit 20%.
Pai, pula mea, imi imaginez ca merge treaba cu ochii dulci ceva mai bine in cazul tau. Adica, nu le-am vazut, da’ imi imaginez ca tatele tale sunt mai putin paroase ca ale mele, de exemplu.
Eu ce sa-i fac ochi dulci unuia, sa ce? Sa-i zambesc libidinos si sa-l intreb daca are juma’ de ora sa vorbim despre our lord and saviour belzebut?
Eventual pot sa ma duc in fata sediului Intel si sa ma ating lasciv pe coaie, sa ii intreb daca imi fac o reducere simbolica de 70% la core i9…
Cateodata vand gagici, si atunci merg mai bine tatele tale :).
Idea e ca toate magazinele sunt flexibile, au posibilitati. Mai ales cele specializate pe o anumita categorie de produse. Trebuie doar sa intrebi, sa fii interesant de produs si sa te plangi un pic de pret. Oricum baga totul la discount in sezon, ca doar nu o sa trimita marfa inapoi in China, iar aruncatul costa.
Apropo, stiai ca toate farmaciile primesc kg de mostre la creme in pliculete. Dar iti dau? Iti dau ciuciu, 2-3 bucati, si cateodata doar daca intrebi, in rest impart farmacistele intre ele. Trebuie cerut si intrebat. In cel mai rau caz, pot doar sa te refuze.
oare fac astia reduceri la CIF sa imi spal imaginea de pe retina?
Bine ca esti tu frumos ma 🙂
mi-ar trebui CIF si daca m-as gandi la bred pit (nume generic) lingandu-se lasciv pe coaie.
sau e invidie ca eu nu pot: am burta
E interesant ca eu am zis “ating” si tu ai citit “ling”.
Ma intreb ce-ar zice Freud despre asta…
Ba, nu vreau sa spun decat atat, in 4 luni de muncit razlet din UK mi-am schimbat un pic obiceiurile culinare. Adica nu-am renuntat de tot la garnita lu’ tata de porc, n-au aia ceva mai bun, asta-i clar, da’ si cacaturile alea de sandwich-uri, ba, alea gata facute, triunghiulare, din Tesco, sau din M&S sunt mai bune decat omoloagele lor din Romania. Nu sunt neaparat mai gustoase in sensul ala stiut de roman, ca glutamatul schimba tot, mai ceva ca heroina, da’ simti asa o chestie chiudata, gust natural, cu mai putina sare, mai putin zahar adaugat in paine, sau deloc, cat sa poti sa simti si arome mai subtile din cacaturile alea puse inauntru. Stiu ca suna aberant, ce cacat de gust subtil poa’ sa aibe un sandwich, da’ uite ca are.
Iar de restu’ nu mai comentez. De pe unde am mers eu cred ca in UK se mananca cel mai sanatos. Orice cacat are trecut pe el numarul de calorii, ce contine si de unde provin ingredientele.
Nu zic ca-i imposibil sa gasesti o halca de cal in loc de vita, da’ pula mea, macar nu-i caine si macar nu-i mortacina.
Iar in Romania gasesti mancare sanatoasa, inclusiv la supermarket, in pofida faptului ca-i plin de mancare “SH”. Treaba e ca pe aia nu o cumpara nimeni, sta pe-acolo pe rafturi ca e scumpa.
Mortadela si conservele sunt baza.
Poate nu ai vazut tu burti mai lungi decat mainile.
sa nu mai comentez lunea?
Pula mea, pana acum, as putea spune cam acelasi lucru.
Mie nu-mi place mancarea englezeasca “traditionala” (nu c-ar avea prea multe ei). Da’ daca faci ceva de mancare cu ingredientele normale din supermarket, iese de vreo coispe ori mai bun decat acelasi ceva facut cu aceeasi reteta, da’ cu ingrediente din Romulania.
…iar M&S e primul loc unde ma opresc cand cobor din avion si se intampla sa fiu rupt de foame (urmat de Costa sau Starbucks, in functie de unde-i coada mai mica). Fix la triunghiulare, vorba ta.
Haleala ESTE gustoasa in UK. Si relativ ieftina (raportand la calitate si salariu, desigur, nu ca “in Albania e mai ieftina…si ce daca sunca e de maidanez”).
Daca ar fi sa ma plang de haleala in UK – da’ doar asa, cautand nod in papura – ar fi ca nu au unele chestii cu care suntem noi obisnuiti prin supermarketuri. Branza (branza-branza, nu cascaval). Visine. Diverse afumaturi (au cateva rahaturi ratacite poloneze si cateva unguresti, da’ cateva si nimic fascinant printre ele, la modul general). Fasole galbena. De-astea.
Da’ in realitate, te duci la orice magazin polonez sau romanesc si-ti iei, daca te fute grija.
Altfel, tot ce-am cumparat pe-aici dintr-un supermarket e cu vreo 10 clase peste acelasi lucru (in teorie) cumparat dintr-un supermarket/hipermarket din Romulania. TOT. Uneori ma intreb daca gunoierii de-aici au ceva contracte cu Cora/Carrefour/Metro/Mega/Gima Romania.
Chiar nu-nteleg de unde a scos-o animaloo pe-aia cu mancarea gustoasa. Ba, animaloole, daca ai treaba and shit prin UK/West Midlands, da un semn si te duc la ceva ribeye prin zona. Fix la plezneala, fara a cauta un loc de fite. Vorba aia, te las pe tine sa alegi locul. Si pe urma, cand/daca trec eu prin Romulania, ma duci tu la unu’ acolo si le judecam asa, cinstit. Eu am senzatia ca e ca mine, da’ poate ma insel.
Bre…Nush de ce credeti ca eu compar cu Romania ma. In plus, cand zic “mancare gustoasa” ma gandesc la mancarea specifica nu la ce gasesti acolo. In pana mea, in UK cred ca gasesti absolut orice tip de restaurant. Ar fi culmea sa nu gasesti mancare calumea acolo.
Sa mori tu ca o sa compari mancarea “specifica” si care e mai sanatoasa.
Zici tu ca e mai nasol sa bagi shepherd’s pie decat sarmale? Mai nasol sa bagi curry decat o tocanita de cartofi a la romulania?
Ba, in ce tara se mananca slana cu ceapa?
in ce tara se mananca slana: italia, austria?
shepherd’s pie decat sarmale: carne tocata in paine vs carne tocata in varza. Prefer sarmalele
curry…de UK?
si, “nush de ce credeti ca eu compar cu Romania”
Apropo de simply joys in life, cand a fost sotul la interviu on-site, m-a sunat si mi-a spus: “Magda, stii ce misto e sa te plimbi seara si sa nu te temi ca vei calca in ceva?”
Offtopic: Azi mi-am dat demisia dupa .. oho.. 14 ani de lucru la aceeasi firma. Baba de mine!
Cred ca oricine cand aude de mancare in UK se gandeste la marmite si fish and chips si alte chestii vazute prin filme. Iar shepherd’s pie nu e cu paine, si e delicioasa 🙂
Bai, cred ca aia chiar au obsesie legata de chips. La orice as fi comandat aia puneau chips acolo. Ce daca aveau si garnitura mai aleasa decat cartofi prajiti, sa zic asa. Lasa sa fie si-o mana de chips, ca nu stii cand ai nevoie. Trebuia sa le spun asa explicit: No chips, please! Mai rau ca francezii cu fromage.
Doar la paste nu am primit chips. Probabil pentru ca eram intr-un restaurante italiene.
Cred ca am primit si la salata Cezar.
Intotdeauna m-am ferit sa mint in CV. Si cred ca de-aia nici nu am avut parte de salturi marete in cariera. Pentru ca mereu m-am gandit cam asa: “Ok, si daca te duci acolo si ala vede pe CV ca tu ai 5 ani experienta cu Linux, Puppet sau Chef, Hadoop, e ok. Treci de interviul cu HR-ul. Esti la interviul tehnic si te intreaba ala, ca exemplu: ‘Cum definesti “Rack Awareness” in Hadoop?’ sau ‘Ce e un modul Puppet si in ce mod e diferit de Puppet Manifest?’. Pentru mine ar fi o mare lovitura in oo, sa aud intrebarea si sa fiu nevoit sa ridic din umeri. Ti s-a intamplat vreodata ceva de genul? Cum ai trecut peste?
Ok, sa mai clarific chestia cu mancarea. Eu unul, si asta e doar experienta personal – poftim, simt ca mananc mai sanatos cu aceeasi bani sau poate mai putin (raportat la venit, bineinteles) aici, in Germania. Si nu vorbesc de preparatele lor traditionale, care si alea sunt ok dupa ceva timp de acomodare, ci despre ce gasesti aici de mancare (supermarket si restaurante). In supermarket mancarea e mai calitativa, wurstul ala de care zici are 80% carne. Stii cat are in RO? 33%!! 33 la suta, in plm! Stii cat am cautat niste cremwusti care sa aiba peste 50% carne in RO cand mi-a fost pofta? O gramada! Mai putini aditivi, mai putina sare, mai putin zahar etc. Aici am putut sa imi cumpar chestii mai speciale si delicatese fara sa simt ca am dat gaura in buget. Iar ce gasesti mai bun cat de cat in RO e foarte scump. De ex. aici un Paulaner (bere buna, dar ca pret medie, comerciala) este 1 EUR in supermarket, in RO este 7-8 RON. Iar cand bea cate unul un Paulaner pe Centru Vechi, repede isi pune poza pe facebuci. Pana mea, Romania e tara in care sa te duci la Starbucks si la KFC e motiv de lauda! (scuze pentru fanii Starbucks, in DE Strabucks e doar pentru turisti si a fost invinsa in unele locuri de cafenele de cartier).
Dupa ce incerci si alte bucatarii vezi ca bucataria romaneasca e limitata, fara imaginatie si fara nutrienti. Toate mancarurile noastre sunt fierte si prajite etc. ca nu mai ramane nimic din carnea aia sau din legume, ajunge totul un piure fara nimic, de trebuie sa bagi ciorba, multa paine (cu zahar) sa te saturi. N-ai observat ca in alte tari lumea nu mananca la pranz doua feluri?
Alta chestie, compara cum arata oamenii lor de 50 de ani si cum arata in RO: niste burtosi si ele niste grase cu tunsoare ciocanitoare, ca na, nu mai au timp sa se ingrijeasca. Sunt si la ei grasi, dar de multe ori mi s-a intamplat sa zis ce misto arata gagica asta si de fapt gagica sa aiba zbarcituri pe fata pt. ca probabil batea spre 60 de ani.
Nu-i nevoie de scuze, nemtii au gusturi teribil de proaste in materie de cafea ;).
Aproape la fel de proaste ca romanii. Da’ la romani n-as spune ca e vorba de gusturi, e vorba de servicii proaste.
Si gusturile sunt proaste, pe filiera turco-greceasca de cafea fiarta, cu zatul in cana si gustul specific dat de fierbere si infuzie indelungata.
Sarmalele au un potential enorm, din pacate gospodinele stiu o singura reteta, aia transmisa din mama in fiica, doamne fereste sa inoveze si sa puna altceva in ele, condimente sau altceva decat carne si orez.
Iar in Irlanda se dau chips si la pizza si lasagna 🙂
@CV: pai, minti cu cap. Si citesti despre ce minti cu o seara inainte.
OK, cer aia puppet ai nu stiu? Citesc generalitati si trec pe CV un an, nu cinci. Sau, daca am timp, trec cinci, imprastii x vm-uri si da-i in weekend cu teste nucleare.
Am zis, minti, dar minti cu cap.
cred ca animaloo se referea la obiceiurile alimentare, nu la materia prima.
obiceiurile alimentare ale tarii cred ca te afecteaza mai mult cand te muti acolo singur, fara catel, fara purcel, eventual cand te si casatoresti cu cineva de acolo, ai prieteni, mancati mereu impreuna etc.
cand vii cu familia deja din romania, na, chiar nu mai conteaza, oricum mancati aceleasi lucruri si va si gatiti. :))
@Mano: merci, am sa incerc, desi mi-e cald si bine unde sunt, dar parca ma plafonez.
Cred ca am citit majoritatea articolelor care erau disponibile in ultimi ani (cred ca de prin 2010) si mi s-au parut tot timpul interesante, chiar daca de multe ori nu prea eram de acord cu anumite portiuni. Si eu sunt unul dintre cei care nu-i de acord cu multe din cate scrii si, cu toate astea, asta e blogul preferat (parca ai zis ca mai sunt si altii de aceeasi parere).
La multe articole nu cred ca se comenta pentru ca aparea cand erau discutii aprinse la articolele precedente, poate vezi ceva pattern de genul
PS: Fain articolul asta
eu zic ca v-ati hazardat in a spune ca mancarea din UK e cea mai buna de pe unde ati fost….ca sigur ati trecut prin sudul Frantei sau nordu’ Italiei unde toate sunt locale si mai sanatoase.
dar nu e rea deloc mancarea pe aici…..bine, gasesti si chimicale pe la Lidl sau Aldi dar cine a intrat in Waitrose sau M&S stie ca gasesti si chestii organice sau bio facute din carne locala…..ce sa zic, dai un ban dar stai in fata. astazi eu la Waitrose am luat o salata mare cu gust de salata si un piept de pui mare cu gust de pui cam cu vreo 7 lire….bani de trecut strada prin Londra. poate e si asta, ca iti permiti, dar pe aici ANPC-ul sau cine se ocupa sigur nu face regulile dupa cum vor lobby-istii sau alte corporatii.
Lidl, Aldi si Iceland sunt pentru aia saraci lipiti, ma. Nici nu intru acolo. Si nu din snobism. Am intrat in Lidl de doua ori. O data in Sibiu. Am zis “eh, Romania, normal ca au produse de cacat”. Am intrat o data in UK (era singurul supermarket la care puteam ajunge pe jos). M-am lamurit. Never again.
Aia de la Lidl mai au Rib Eye la prețuri relativ decente.
https://www.lidl.co.uk/en/Deluxe-3599.htm?articleId=708&ar=2
Din Lidl mi-am luat o data branzeturi frantuzesti (cel putin asa zicea reclama) de peste 100 de lei. Camembert, Brie, altele. Ce-am mancat de fapt, in opinia ta?
Fuck if I know. Probably telemeaua de pe pula lui Gheorghe, cu tot cu mucegai. N-am fost de fata.
Cum ziceam, is amuzat cand is certat pe treburi de mncare, dar r la genu asta de “am mancat odat ai mi-a plăcut”. Sau cand se înțelege ca apar România.
E o chestie legata de treaba asta cu magazinele. Clientii germani nu prea se aseamana cu aia englezi, la nimic. In principiu nu le place sa plateasca pentru prea multe servicii, politeturi si alte brizbrizuri care adauga costuri. Ei vor produsul. D-aia nu prea sunt supermarket-uri similare cu alea mai spalate din Uk ( Sainsbury, M&S, Tesco – in astea am fost eu, or mai fi si altele mai premium asa, nu stiu).
Cel mai de doamne ajuta din Germania era Real,- ( dintre astea mari) si nu merg foarte bine. In rest e lantul Spar, dar sunt mai degraba marketuri mici si lantul Kaufland, care nu se compara cu nisiunul din alea 3 din UK. Nu ca-i vorba de produse neaparat, cat de asezarea in rafturi ( zici ca esti la en-gros – la fel ca in Romania, daca ai intrat), + se vede ca pastreaza costurile cu operarea foarte jos, insa produsele-s ok. Edeka de exemplu e foarte foarte aproape de discounteri, la cum arata magazinul, nici nu iti vine sa intri, daca nu esti obisnuit cu sistemul, dar au (si) produse decente si chiar d-alea quality. La discounteri ( ca Lidl si Aldi) gasesti si produse foarte ieftine, la care nu prea ai cum sa te astepti sa fie de calitate, daca te uiti la cat dai pe ele, dar gasesti si produse bune calitativ ( carne , branzeturi si alte produse proaspete aduse de la productatori). Si vin importat din Franta. Ma rog, la Aldi mai putin, astia-s chiar praf concentrat + apa. In materie de aproape orice.
Dar treaba e ca nemtilor le place asa, cu discounteri la greu. Probabil de aia zicea si animaloo de mancatul sanatos. Sunt orase intregi unde nu gasesti un supermarket decent. Doar discounteri. Pula mea, am stat 6 luni intr-unul si aveam de ales dintre Edeka ( cel mai bun), Lidl, Rewe si Penny. Rewe e discounter, iar Penny e low costu’ din lantu’ Rewe, daca iti poti imagina. Asa ca go figure – am rupt restaurantele in doua, pe proiectul ala.
Si nu cred ca aia din oraselul ala ala erau saraci, ca vedeam ce masini au si nu aveam loc la restaurante de ei, dar cred ca am nimerit intr-un loc cu oameni mai zgarciti decat mine.
Treaba cu Lidl se schimba in Romania ( in UK nu stiu cum e, ca nu am intrat), in primul rand ca produsele aduse din Supply Chain-ul lantului, adica de import din Germania, sunt mai scumpe, in al doilea rand ca produsele proaspete de la producatorii locali, sunt, pula mea, ca la producatorii locali. Cartofii arata asa de zici ca-s facuti din incest, rosiile se uita la tine autiste, dupa cum e agricultura din Romania, na.
De branze nu stiu, ca eu, daca nu am din subzistenta alor mei, cumpar de aia clasica, telemea, ca sa stiu sigur ca vine de la Gheorghe, nu-mi asum riscuri cu puli si picioare nespalate de francezi.
Boss.. Ce fumasi? Rewe discounter?
Uiti de netto? Bine, in nemtia conteaza foarte mult landu. In bavaria la acelasi lant nu gasesti ce e in nrw
Taci, in pula mea, cu Netto ai tai :). Aia sunt ca Penny. Ca de la aia viu acu’. Asa sunt si danejii, discounteri la greu, doar ca la astia sunt si scumpi de crapi. Si mananc, cacat, 2 mere si beau un smoothie de la innocent, adica mere cu mere. Puteam opta pentru ceva nachos, sau Pringles, urmatoarea cea mai sanatoasa mancare a lor. Sa-i pis in cur. Iar aia REWE sunt discounteri, nu arata chiar ca Lidl, da’ plm.
ba, data viitoare cand iti mai faci drum sa iti iei tigari din Moldavia da si tu un semn pe mailul asta sa-ti dau o bere/vin/latte prin Iasi ca sa-mi bag pula-n dracu’ de nu mi-a lacrimat pula dupa postul asta.
Din pacate la mine nu a mers (pana acum) cumpatarea/auto controlul asta financiar.La modul: a intrat salariul, hai repede sa sparg banii pe toate rahaturile iar pe la sfarsit de luna ma incearca mustrarile de constiinta :))
Probabil comportamentul asta e cauzat de perioada groaznica prin care am trecut acum ceva vreme,sper sa-mi treaca cat mai repede si sa fac si eu ceva productiv cu banii.
Pai, nu din Moldova aia cu Iasi luasem ma. De pe malul celalalt 🙂
pai da , de la fratii nostri de peste Prut :))
pana la vama Sculeni sunt vreo 25-30 Km gen, cam o data la 3 luni ma duc la duty free sa refac stocul de Purcari ( si de moldovence lol)
Pentru mine a fost foarte potrivita partea despre cum sa-ti faci CV-ul sa arate mai bine. Ai reusit sa bagi de toate in text, ceva parte de experienta de viata, ceva personal, ceva porn romantic (bine scris 🙂 ) care am vazut ca a prins la doamne pe-aici.
Hei, ce-i cu poza aia acolo? :))
Nu am idee despre ce poza sau porn vorbesti.
Porn romantic, despre cum iti place SA TE INFIGI “in CAFEA”.
Poza, e surprinsa ce cauta gravatarul ala asociat cu adresa de e-mail cu care comenteaza
Ah. Ala nu e porn. Whatever though, sa zicem ca eu nu-s asa de pudic.
Intrebare: Vei sta la hotel in regim permanent cu nevasta si copil? Sunt curios cum functioneaza chestia asta.
Miroase a bula cu casele-n Londra si probabil si-n alte parti mai cu bani.
https://www.bloomberg.com/news/articles/2017-10-15/london-house-prices-fall-at-fastest-pace-since-financial-crisis
Ramane de vazut si cu brexit cum va scadea cererea, deci e de urmarit vreo 2 ani chestia asta, s-ar putea sa ai ocazia de un “deal” misto.
Chestia e ca pe mine nu prea ma intereseaza sa cumpar ceva in Londra. Nu prea am chef sa locuiesc in Londra.
A bula miroase de ani de zile, am si scris pe-aici de cat timp asteptam crashul. Dar mereu au intervenit. Un help to buy. Un MIRA. Un “first time buyer”. Un “hai ca reducem dobanzile la 0.25%”. Tot timpul ceva. Dupa regulile capitalismului, ar fi avut loc crashu’ cand am zis eu ca o sa se intample. Da’ o ard pe-aici aiurea de 5-7 ani si vad ca gasesc ei constant un mod in care sa indoaie regulile – pe spinarea tuturor.
Pariul meu e pe crash, dar nu al caselor, ci al lirei. Indiferent ca mai tiparesc astia vreo 10 camioane de lire sau o belesc original cu negocierile cu EU. D-aia am si cumparat, sa rad cand scade lira. Si a tot scazut si am tot ras. S-a dus lira de la 1.3x la 1.09 ceva, vorba aia. Urla lumea ca hehe, Brexit, hehe, s-a dus lira-n pula, hehe, nasol pentru aia din UK – and I’m like “doar atat? De ce nu s-a dus la 0.4? Nu 1.04, 0.4”. Vorba aia, sa stiu si eu o chestie. Ideal pentru mine ar fi ca in vreo 7 luni si ceva, cand aplic eu pentru cetatenie, sa ajunga 1 eur = 10 gbp. Gen sa iau pasaportul si sa plec pe primul contract pe XXX euro/zi. Cat sa achit casa in vreo 6 luni de munca. Sa ma uit asa, de prin Elvetia/Olanda (calare pe un contract fain) la englezi “deci cum, VOI nu mai puteti lucra in EU? Bizar, ca eu pot, lol. Dar e OK – v-ati luat tara inapoi!”. Improbabil, da’ pot sa visez…
Cam pe asta am pariat eu. Pe faptul ca vor face astia aproape orice pentru a tine piata caselor sus – in defavoarea lirei si a celor care incearca sa economiseasca. Ca daca se prabuseste, li se prabuseste intreaga economie si nu cred ca-i ce le trebuie in momentul asta.
Asa ca, din partea mea, sa vina. Casa am cumparat-o, banii la ciorap i-am pus in caz c-am calculat eu gresit…sa vina.
Vorba aia, eu am nevoie sa rezist pe-aici inca 7 luni si ceva, pana la cetatenie. Si pentru 7 luni am bani acum. Gen si daca-s dat afara in secunda asta. Calculul l-am facut, riscul l-am luat, am pariat pe unul din cai si acum aia e, astept rezultatul cursei. Cat despre Londra, let it burn, idgaf.
Altfel, ghici ce:
…gen ghici cine nu locuieste in Londra si-n zona cui au crescut preturile cu 3-5%?
Si inca o chestie.
Stii cat inseamna 2.7% din 500k? Inseamna ca, vai, nu mai e 500k o casa, e 486,5k. Yeah, wow, much fall, such impressive gen. Genu’ de reducere pe care o puteai negocia oricum.
In plus:
Da, stai sa-mi dau o laba de cat de impresionat sunt c-au picat cu 0.7% in August … si vai, au picat in Westminster, Wandsworth si Hammersmith, unde oricum dai 800k pe-o cosmelie.
Poti lua chestiile astea in serios cand o sa vezi ca pica asa, cu vreo 15% sau peste. Sau cand o sa iasa muie ala de Carney si-o spuna “destul cu labareala asta, de maine sunt dobanzile la 5%”. Pana atunci…neinteresant.