Weekend la Paris – partea I

Ba, astea ar trebui sa intre in pizda ma-sii la un capitol separat, ceva numit “experientele hardcore ale lu’ manowar cu moldova-power”, da’ sunt prea multe sa le scriu si-mi bag picioarele, n-am chef.

Sa-ncep cu ultimu’ moldovean hardcore intalnit, de-ala de puteai jura ca-i din parinti moldoveni daca-l vedeai pe strada. Moldovean cu pedigree, cum ar veni.

Bun, eram eu la fostu’ job si vine intr-o seara chioru’ ala de director general si ne zice hlizindu-se “tu si gigel plecati la Paris, fugiti sa scoateti diurna si fuga”. E, zi sa moara ma-ta. N-aveam chef, da’ m-am dus, na, job, ce pula mea sa faci. Stabilesc eu cu moldoveanu’ cursul: fiecare cu laptopu’, tu aduci heroes3, eu sertizez un utp, stanga-mprejur, la loc comanda. Dupa futerea de rigoare de la BRD (gen 4 ore sa scot diurna, fute-m-as in banca lor de cretini paranoici), ne trezim in avion, vroom, aterizam in Paris. Mortii ma-tii de Paris, da’ in fine.

Prima surpriza, logic, eram cazati intr-un cartier de niggers si indieni. Cand zic indieni, zic indieni de-aia din India, nu din Ferentexas. Undeva, de la Gara de Nord, mai incolo, unde intarcase dracu’ copiii. Explicatia, cica, e apartamentu’ unui muist de la sediul din Franta, ajuns intre timp mare bastan, toti aia sunt dusi acolo, sa nu mai cheltuiasca firma bani cu cazarea. Muie cu pikameru’, ce sa zic, cre’ ca si eu as fi procedat la fel cu romanii, de fapt. Anyway, apartamentu’ era de fapt o chestie numita la ei studio, un fel de garsoniera, asa. O camera, o minibucatarie, o minibaie si-un fel de hol cu un cuier. Sa fie o chestie clara: eu nu stiu daca-i asa in tot Parisul, probabil ca nu, da’ cert e ca in cazul asta, bucataria n-avea urma de gaze, erau mizerii de-alea, plite electrice, iar baia n-avea apa calda by default, era cu boiler. Adica, puneai la incalzit apa seara, daca vroiai sa te speli dimineata.

Bun, primu’ lucru: in Paris se moare de foame cu bani in buzunar, mai rau ca-n Bucuresti. Aici mai dai de-o saorma, in cel mai rau caz, vomiti dupa, da’ nu mori de foame, ci de trichinoza. Ce mananca aia acolo prin restaurante, n-as atinge nici platit. Am facut greseala, mi-am blestemat zilele si m-am invatat: cand cobor in Paris, am stomacul pregatit pentru o cura de sandwichuri. Anyway, eu m-am prins urgent care-i mersu’ lucrurilor, de deja ma invatasera pizdele dimineata la patiserie: “jambon fromaj silvuple” (gen sandwich cu sunca si cascaval). Moldoveanu’ in schimb era hotarat: astia si gandacii de bucatarie se simt bine si se descurca peste tot. Asa ca s-a dus omu’ meu la supermarket, si-a luat de-acolo niste laturi frantuzesti si marocane si-a venit cu ele acasa cum vine soldatu’ sovietic din Romania, cu porcu’ pe-un umar, 3 ceasuri la mana dreapta si o femeie in juru’ gatului.

Ba, avea asta un talent la mancat de nu-ti venea sa crezi. Sa-mi bag pula daca stiu de unde sa incep. Hai sa incepem aiurea cu seara.

Venea homie seara, isi trantea discret mucii pe fata de masa (aveam o masa d-aia rotunda in camera), isi freca unghiile de lemnu’ mesei la fel de discret, dupa care isi punea la gatit chestii (gatit o pula, ca erau semipreparate, da’ in fine). Bun, lua alea de pe aragaz si incepea sa haleasca, asa, nemuritor si rece. Daca nu erai in casa, stiai ca a inceput sa manance. In principiu, regula de baza era urmatoarea: o muscatura, 3 plescaituri si 2 sugeri de dinti. Cat timp manca ala, se oprea traficu’ pe campiile elizee, iar arcu’ de triumf isi strangea picioarele. Intr-un tarziu, termina de mancat si incepea sa se scobeasca intre dinti. Cand termina cu scobitul, lasa o dara de basini in drum spre geam, il deschidea si incepea sa fumeze cu ragaituri. Eu nu-mi dau seama cat de artist tre’ sa fii sa poti sa ragai in timp ce fumezi, da’ pula mea, omu’ era moldovean, era invatat cu vicisitudinile vietii. Dupa manevra asta, se baga nitel la laptop, apoi la TV (sa-i fut in gura de francezi, ca nu prindeai nimic subtitrat la ei). Anyway, intr-un tarziu, adormea. Stiai ca adoarme cand rata basinilor crestea in progresie geometrica. Din momentul ala, pana dimineata, nu mai auzea nimic. Omu’ era robot.

Dimineata, se trezea omu’ hardcodat pe o cacare de-aia de Fat-Frumos, gen, se caca in 5 minute cat altii intr-un an. Sa lamurim o treaba: peretii aia erau subtiri. Cand incepea omu’ sa se cace, stiai. No, wait, stia tot fucking Parisul. Intr-un tarziu, iesea omu’ din baie, fericit, cu o dara grandioasa de cacat pe pijama, ca nu era taran de-ala prost care sa se spele sau alte alea, doamne fereste. Anyway, ce ma lasa pe mine masca e ca omu’ iesea si de la cacare sugandu-si dintii. Hardcore. Gen, mmm, ce buna a fost cacarea asta, sa nu-mi ramana ceva printre dinti, ca ar fi pacat de pierdere!1

In fine, ca orice fumator, dimineata, aveai un chef nebun sa te pisi. Ei bine, wc-urile alea obosite erau beton. Acolo nu se trage apa. Acolo se impinge. Like, apesi butonul, se umple vasu’ cu apa, apoi se deschide undeva o supapa sau ceva de genu’ si toata apa si restu’ se duce cumva pe-acolo. Ei bine, persoana care a facut designul a calculat perfect, pentru un cur de frantuz efeminat si nespalat, dar nu pentru un cur de moldovean hardcore. Moldoveanu’ hardcore caca mai mult decat naste o femeie, dupa care isi stergea curu’ cu cateva suluri de hartie. Prin urmare, orice cacare de-a lui era un dezastru ecologic, ca infunda iremediabil toaleta aia. Faza e ca era baiat simtit, cica, apasa butonul pentru apa dupa, in asa fel incat nu numai ca infunda buda aia obosita, dar o si umplea cu apa. Te duceai sa te pisi si te trezeai intr-o dilema oarecum ciudata: daca ma pis, inund baia cu cacat. Cu cacatul altuia. Hmm. Asta e un cerc vicios, cam ca un vagin cu colti, nu stiu daca ma fac inteles.

Ies eu crizat din baie in prima dimineata si-l intreb pe-ala “CE PULA MEA E ASTA BA”. Ala, mirat de prostia mea: “un cacat”. No shit, homie. SI CE PULA MEA CAUTA ACOLO. Omu’ surprins de intrebarea mea idioata “da’ ce ba, tu n-ai trait in camin?”. Nene, tre’ sa recunosc, e unu’ din minusurile mele, n-am trait in camin. Pula mea. “Ia si tu si sterge”. De mentionat, acest sterge e un fel de “forget about it” din filmele cu mafioti: poate sa insemne orice, in functie de intonatie si context. In cazul asta, practic, omu’ isi imagina ca eu o sa ma apuc sa desfund pe-acolo sau ceva de genul. Aia a fost prima zi in care l-am luat la palme, explicandu-i ca baga-si-ar puli in ma-sa de oagar trist, eu sunt platit pentru desfundat servere, nicidecum bude. In fine, omu’ si-a facut datoria, a rezolvat cumva problema. In schimb, a stat toata ziua posomorat, asa, ca o pizda de-aia care e ofuscata, da’ cand o intrebi ce-are, zice “nimic!”.

Dupa exercitiul asta, plecam noi spre lucru. Toti indienii stiau unde lucram. Nu ne urmareau, da’ era ca-n povestea aia cu firimiturile. Moldoveanu’ baga 2 pasi si 3 flegme macho (adica, de-alea printre dinti, nu asa, flegme de-alea lungi ca ejacularea dupa 3 luni de lipsa de pizda, ci de-alea la distanta cu intreruperi). Pana si indienii se uitau scarbiti, iar la aia era ceva normal sa mergi cu nevasta pe strada, sa te opresti, sa-i dai sacosele, sa te pisi pe-o masina, apoi sa iei sacosele si sa mergi mai departe. Primele 5 minute am mers cu mana la mecla, pana mi-am dat seama ca oricum n-are cine sa ma recunoasca. Sincer, eu cred ca moldoveanu’ ala da niste limbi de face varza orice femeie in maxim 2 minute. Daca e omu’ capabil sa-si strecoare limba printre dinti si sa dea flegme de-alea, ‘ti dai seama ce face intr-o pizda?

Ajungeam noi la lucru, acolo era liniste si misto, tre’ sa recunosc. Mai precis, eu lucram in birou cu o corcitura, fiica de algerian si evreica. Tipa boccie cu crize si proasta cu spume, cre’ c-a futut toata compania sau macar a incercat, la cat de libidinoasa era. Normal, primu’ lucru pe care l-am facut a fost sa devin popular, i-am zis ca si eu am avut un bunic care-a murit la Auschwitz, apoi, cand a inceput sa-mi chitaie de mila, i-am completat cu “da, a cazut beat pula din turnul de paza”. Logic, eram popular, nu caterinca. Aia de suparare n-a vorbit cu mine tot timpul cat am lucrat acolo – mission accomplished, am rupt torrentele-n doua. Pai ce pula mea.

Anyway, timpu’ trecea incet si trist, eu haleam sandwichuri, iar moldoveanu’ ragaia si basea haleala frantuzeasca nonstop. Si uite asa vine primu’ nostru weekend in Paris (sa-mi bag mana-n bascheti, ce romantic!). Ce sa facem, si noi, ca romanii, hai sa vedem luvru’, turnu’ si pula mea. La turn, pula mea, parca eram acasa. O coada imensa (gen ratiile la zahar, pentru aia nostalgici) de fraieri care asteptau sa urce-n rahatul ala monstruos. Mi-am bagat pula, am vazut turnu’ de jos si am plecat. Moldoveanu’ a venit si el, ca n-a avut sange sa ramana singur pe-acolo, era plin de rromanes care te luau cate 2-3 de brat, sa-ti behaie ca-s refugiati din Bosnia (mortii mei, s-a intamplat ceva naspa in Bosnia in 2008?)

E, si uite asa, am plecat noi de la turn spre arc, in ideea de pula mea, ajungem noi si la Luvru. Ba, offtopic, sa mentionez o chestie: francezii sunt un pic ciudati. Lasa ca nu se spala nici pe corp, nici pe dinti, da’ se mentin in forma. Nu-mi dau seama pentru ce pula mea, ca, zic eu, daca puti ca un haiduc si-ti pute râtul (na pula mea, prima data cand bag diacritice) a dihor in putrefactie, nu stiu ce fel de muiere te-ar fute. Deci, imputiti ca lumea, da’ cu sixpack abs. Gen, pana si schilozii aia pe care-i lua vantu’ alergau pe-acolo pe la Luvru prin gradini, numai noi nu. In fine, pana la Luvru, trecem noi pe langa un bulangiu de-ala cu clatite, jeg ambulant. Moldoveanu’ meu se opreste-n loc extaziat COAIE TRE’ SA MANANCI CLATITE FRANTUZESTI, SA VEZI CE MISTO SUNT. Na, pula mea, daca trebuie, trebuie, hai sa bag si eu una. In fine, stateam noi la coada intre restu’ turistilor, care mai de care mai oagar. Moldoveanu’ imi umpluse coaiele de cat mama, mama, vorbeste el franceza la perfectie. Eu n-am harfe de-astea, o rup nitel pe franceza, mai mult din cauza lu’ Mylene Farmer, Patricia Kaas si alte alea, da’ pana si eu am vazut afisul ala mare cu CLATITELE SUNT FIERBINTI. Moldoveanu’ nu. Ba, aia cu clatitele erau meseriasi. Nu faceau miscarea aia scurta din mana cu tigaia, you know, de intorci clatita. Nu, taica, aia faceau cum fac figurantii aia din pizza hut cu blatul, il invart pe degete si-l tâpa-n sus, dupa care il prind pe alte degete si-l invart iarasi. Asa si bulangiii aia cu clatita. E, si-i vine randu’ moldoveanului, cere ala nu stiu ce pula mea de clatita. In fine, se rupe niggeru’ in figuri, ii arunca o clatita cumva, pula mea, apoi i-o da in brate. Moldoveanu’ fericit o duce la bot si da sa muste. Vai de pula mea, cand se frige winnetou al meu o data, asa a futut clatita aia-n aer si-a ars un raget de cotoi injunghiat de-am zis ca nu se poate. Din pacate, faza nu s-a terminat aici. Aveam niste nemti langa noi cu un kinder de-ala agitat. Ba, vad eu cum zboara clatita aia in pizda cu satelitul si pe kinder cum ramane cu ochii dupa ea. Si, cum se uita kinderul ala dupa clatita fierbinte, taica, ii aterizeaza fix pe mutra. Ba, daca se chinuiau impreuna sa faca faza asta, nu le iesea nici cu 3 ani de circ. Da’ asa, a iesit. Pfuai de pula mea. Ati auzit vreodata un neamt-in-devenire, de-ala fara buletin, latrand si injurand pe limba aia a lor de scafandri? Moldoveanu’ a rupt-o la fuga in secunda doi, eu ma imprastiam pe-acolo de ras. Norocul meu cu doi jandarmi care m-au luat pe sus, ca riscam sa mor de ras. Apoi, cica, sa dau explicatii pentru “atentat”. Sfinte cacat, ce atentat, in pula mea, sunteti cu capul? Nici una, nici alta, cica sa le dau pasaportu’. Scot eu pasaportu’ sictirit, il dau, vad aia scris mare pe el ROMANIA, vaaai, parca o prinsesera pe madam Sarkozy in calduri si mai multe nu. Le picase fazan in brate si mai multe nu. Gen, pana sa le explice niggeru’ cu clatitele ca nu eu, deja imi explicau ce-o sa-mi faca la sectie. Mi-au dat drumu’ oagarii intr-un final si mi-am dat seama ca habar n-am unde pula mea sunt.

E, uite-asa, am luat-o eu de-a lungu’ apei (Sena, pula mea, cred), blestemand moldovenii si trantindu-i puli in beregata lui Stefan cel Mare, cand ma opreste un putoi. Ajunsesem aiurea pe langa podul ala cretin cu leii de aur sau de ce mortii lor sunt, aproape de tunelu’ in care-a crapat Lady Diana infipta-n arab. Asa, si putoiul, nici una, nici doua, incepe sa-mi explice in franceza ca vai, mi-a picat din buzunar acest inel. Ma uitam eu, n-am purtat bijuterii in viata mea cu exceptia verighetei si nici p-aia n-o mai aveam, deci, pula mea. Ii explic eu in pasareasca lui de cacat ca nu-i al meu, ca ma confunda, ala vai, cum, nu-i al tau, uite, l-am gasit amandoi, e de aur, hai sa facem bani din el, da’ nu pot sa stau ca ma grabesc, da-mi tu 10% din valoarea lui si ti-l las tie. Eu ma uitam asa la el si incep sa-i explic ca nu ma intereseaza manevra. Ala nimic, guita in continuare ca e jaf curat sa-i dau mai putin de-atat, dar e pe fuga si n-are timp si-i pacat, ca uite, e aur curat and shit. La sfarsit, ii scapa prostului si-un “hai, fraiere”. Ba, ma uit eu la el, da’ drept in ochi, asa si-i zic “auzi, ma muie, si pe cat pariu ca inelu’ ala e tinichea curata si-i al tau?”. Vai, pula mea, sunteti roman, sa ma scuzati, nu, dar e aur curat, se poate, uite, pentru fetita ta, nu vrei bastane? Eu nu si nu. In fine, s-a tinut ala dupa mine pana am ajuns la tunelu’ cu Diana, acolo au aparut niste jandarmi din senin si si-a adus omu’ aminte ca se grabea.

E, fix la pod ma astepta si moldoveanu’. Omu’ era chiar nervos, ce pula mea, cat de incet pot sa merg de-am ajuns abia acum. Like, eu mai aveam nitel sa-l intreb cati frati vrea sa-i fac, iar el era ofuscat, ziceai ca-i pizda la intalnire si mai multe nu. In fine, am luat-o in alta directie si-am ajuns la Luvru, in gradini.

Ba, gradinile alea de la Luvru sunt chiar misto. Am auzit c-ar fi si mai misto la Versailles, da’ n-am fost, de ce sa mint. In fine, acolo venea lumea sa se relaxeze, sa alerge, sa-si faca poze cu statuile, sa alte alea. Asa, gasesc eu o fantana de-aia arteziana, da’ chestie babana, nu cacaturi de-astea mici gen intersectiile din Bucuresti. Avea si rate and shit. E, erau si niste scaune de-alea pe-acolo, pe-o chestie de-aia mi-am trantit eu curu’ sa fumez o tigara si sa admir ratele. Dom’le, moldoveanu’ avea aparat foto. Like, ala nu pleaca in excursii fara doua chestii: laxative si aparat foto. Si-l vad eu cum se opinteste el o data cu aparatu’ foto in niste rate…e, nu stiu cum i-a venit lui ideea de a face poze cu blitz la ora 11 dimineata, da’ a facut. Cert e ca asa i-a futut un orbitor de-ala-n muie unei rate, de-a inceput aia sa oracaie ca-n filmele cu prosti si-a sarit pe el. Da, sa-ti bagi pula, era ca-n desenele animate, trebuia vazut moldoveanu’ alergand cu aparatu’ foto agatat de gatul ala de petre roman, urland printre statui ca rata e turbata. Mortii ma-sii, mie mi s-a parut funny, alora care au inceput sa arunce cu pietre dupa noi, cred ca nu prea. In fine, asa am vazut si Luvrul din fuga.

Ma rog, am scapat si de vitele alea si am inceput sa mergem spre casa. Va zic sincer, ma gandeam sa-i fut o caramida-n crestet, sa-i bag 2-3 caramizi in buzunar si sa-l arunc pe muist in Sena, pula mea, pana-l gaseau aia, eram inapoi acasa si cine dracu’ s-ar fi agitat cu el…Da’ n-am facut-o. Nu ca sunt las, da’ francezii sunt retardati: nu gasesti in pula mea un pietroi mai acatarii la ei pe strase. Nimic. Au caldaram prin unele locuri, da’ e de-ala ingrijit, de nu poti sa smulgi un cataroi sa-ti rezolvi problemele barbateste.

In fine, in drum spre casa, ii vine moldoveanului ideea de a face cumparaturi. Intram noi intr-un magazin de-ala de amintiri and shit si incepe ala sa se uite la brichete. Omu’ era genul studios, intorcea brichetele alea pe 10 parti, mai avea nitel sa le caute la dinti, ca doar le lua de nevasta, nu de aprins tigara, intelegeti? Ei bine, intr-una din manevrele astea cu luat bricheta, studiat, pus la loc, retardul a pus-o pe-a lui , aia goala “la loc” si-a bagat bricheta-n buzunar. Asa, nemultumit omu’ de marfa, zice “hai sa plecam, astia-s de cacat”. Mda, pai tu stii totul despre cacat, gatu’ ma-tii. Si, cum ieseam noi din magazin, incepe sa piuie cacatul ala obosit antifurt si ne trezim cu doi pulifrici pe noi, sa ne golim buzunarele. Eu n-aveam mare lucru-n buzunare, pasaportu’ si ceva euro. Moldoveanu’ in schimb, indignat, incepe sa-si goleasca buzunarele si intr-un final, pune si bricheta furata (accidental?) pe tejghea. Vai de pula mea, ce ras l-a pisat pe frantuz cand a vazut asta, n-am mai vazut. Radea omu’ de undeva din adancul unui gat de-ala care exerseaza deepthroatu’ de la 3 luni jumate, in loc de biberon, iar eu ma chinuiam sa respir in putoarea cauzata de ce dracu’ murise in interiorul lui.

Astea se intamplau sambata. Ajungem noi acasa intr-un final (ne-au lasat aia sa plecam, cre’ ca nici in Franta nu faci puscarie pentru o bricheta, habar n-am) si-mi dau eu seama ca mi-am futut sambata mai rau ca-n filmele cu prosti. Am zis, pula mea, macar s-o ard la rece pe net. Pula, nici un hotspot in zona, nici un telefon in casa, nimic. Net din parti. Imi iau eu laptopul si ma duc la lucru (aia mai veneau si sambata la lucru, gen, nu stiu, aveau acasa neveste urate sau ceva), nu era problema cu intrarea. Stau ce stau pe-acolo, imi fac stocul de filme si dau sa plec acasa. No, pula sa mai plece acasa, ca muile alea plecasera pana mi-am tras eu un sezon din Prison Break si inchisesera totul. Cand zic inchisesera, nu mai mergea nimic, nici macar autentificarea pe baza de amprenta. Totul down, inchis si futut. Asa mi-am sfarsit eu sambata, dormind pe birou la lucru. Nu asta-i partea patetica, totusi. Partea patetica e ca a fost cel mai bun somn pe care l-am prins in Franta – nu basini, nu televizor, nu indieni, nu moldoveni, nu cacari matinale, nu nimic. M-am trezit mirosind a transpiratie, ma simteam deja pe jumatate francez si hei, pula mea, era o schimbare binevenita, ca “acasa” eram deasupra unui restaurant indian, iar acolo, dimineata te trezeai imbibat de ulei si putoarea aia de “curry”, cu toata pielea unsuroasa. Cre’ ca era o invitatie de-a indienilor, gen “daca vreti sa va futeti in cur la prima ora, acum nu mai aveti nevoie de lubrifiant lol”. Nu stiu, era ceva in aerul ala, ca totul devenea unsuros. Asa a inceput ziua de duminica.

Despre asta si despre cele doua pizde altadata, ca pula mea, e deja un post kilometric.