You don’t have an eternity

Discutam recent cu Ondilol despre persoanele alea care se trezesc la 30-40 de ani ca vor X, Y si Z, dar realitatea nu prea le permite.

Nu-i vorba neaparat de bani, desi cam totul e legat de bani in ziua de azi. Are ea pe la lucru coispe colege retardate care o ard depresiv ca derp, au 40 de ani, ca nu au un prieten, necum un sot, ca pula copii, ca…

Daca le iei la bani marunti, probabil ca 10% din ele intra la capitolul “ghinion” (cum ar fi faptul ca nu poti ramane gravida, sa zicem). Restu’, 90%, prostie sinistra. Prostie sinistra si lipsa de planificare. La modu’ ala horror, nu asa.

V-am zis ca geme tara asta de pizza delivery morons care vin sa-ti dea pizza cu iphone 5/5s? Daca nu, pula mea, va zic acum. Cum prinde cate-un lache un job – ORICE job – cum se-nfige ca un turbat in Apple bullshit. Ce, ai salariul minim si-ai luat primul salariu? Pai, fugi repede si ia-ti un iphone 5s, ca-i doar 2/3 din salariul tau. Ce-o sa zica tovarasii tai daca te prezinti fara? Si neaparat fa-ti si-un credit card. Rapid-rapid, sa poti sa cheltui 500 pe care nu-i ai, ca sa poti plati inapoi peste doua luni 700. Da’ postul nu-i despre retardatii astia, ci despre ceilalti retardati.

Serios, stiti cum ajunge o femeie in situatia aia – 40 de ani si zero perspective pe plan personal? Lipsa de planificare si prostie crunta.

Foarte rar veti intalni o femeie care sa gandeasca mai departe de ziua de azi. Serios. Au azi bani? Pai, haine, pantofi, parfumuri, bijuterii, pula mea, cacaturi de-astea inutile. Si, normal, nu poti sa-i zici unei femei sa nu-si ia haine, ca nu poate sa mearga o saptamana cu acelasi hanorac schimband doar tricoul de sub el. Hell, no. Inteleg asta. Ce e mai greu de inteles este de ce trebuie sa-si cumpere niste chestii care-s in mod evident peste posibilitatile lor. Motivul e ala de mai sus: fix pula planificare. Traim pentru azi, dupa mine potopul etc.

Cam orice femeie ar trebui sa stie inca de pe la vreo 14-15 ani ca o sa doreasca intr-o buna zi un barbat si ceva boraci. Nu-i ca si cand treaba asta ar fi vreun mare secret si afli doar pe la 40 de ani de chestia asta. Pana atunci, tu habar n-ai ca o sa vrei asa ceva, saracuta de tine. Nu. Stii din adolescenta ca o sa vrei asa ceva. Si atunci, ce faci?

Pai, in mod normal, ar trebui sa stai vreo 10 minute si sa te gandesti: fata, de ce voi avea eu nevoie pentru asa ceva? Pai, in primu’ rand o sa am nevoie sa-mi permit chestia asta. Ce inseamna sa-mi permit asta? Pai, inseamna ca nu pot sa am la 27 de ani, sa zicem, un salariu de pe care traiesc de la o luna la alta. Ca nu se poate. O sa stau acasa un an sau ceva, sa-mi revin, sa creasca boracul ala, sa X, sa Y. Bun, ce trebuie sa fac pentru a-mi permite chestia asta? Trebuie sa castig X / luna. Cum pot castiga banii aia sau chiar mai multi? Pai, invat sa fac meseria Z. E timpu’ sa tocesc, e timpu’ sa-ncerc sa imi fac experienta, e timpul sa whatever. Si da-i si trage-n jug. In ce casa o sa zac eu gravida in 8 luni si jumatate? In a lu’ mami? In a mea? Pai, daca a mea, ia sa vedem, am X ani pana la momentul in care vreau sa fac un copil. Inmultim cu 12 si inmultim cu cat pun eu la ciorap pe luna. O sa-mi ajunga banii la varsta aia macar pentru a plati avansul unei case sau trebuie sa ma bazez pe “iubitel”?

Dupa care ar trebui sa te gandesti un pic si la partea cu boracul ala. Ca nu se face singura. Sigur, poti sa-l faci singura, da’ daca nu cumva esti tampita, nu cred ca vrei sa-l cresti singura. Si-atunci, hop cu tata, cum facem cu barbatul ala? Cum facem rost de unul si cum il pastram? Si ce calitati trebuie sa avem? Ca, sigur, daca ne aranjam si ne parfumam, o sa atragem ceva puleti. Da’ ce-o sa-i tina pe puletii aia pe langa noi cand o sa avem un burdihan de-ala ogrish? Ce-o sa-i faca sa spuna “eu raman cu asta si cu boracu’ nostru, nu plec de nebun cu alta?”. Cam ce calitati ar trebui sa avem si cum ni le dezvoltam?

Cam asa ar trebui sa gandeasca o fiinta semi-inteligenta. Evident, dupa, ar trebui sa si actioneze in consecinta. Realitatea e un pic diferita. Daca luati 100 de gagici de 18-27 de ani si le dati cate 500 de euro, sa zicem, cate din ele vor investi banii aia in ele si in cresterea valorii pe care o au pe piata? Eu estimez ca 92 vor sari instantaneu la haine, pantofi, alea. Ca-s frumoase. Sunt disponibile acum. Le poti lua si uite ce fain arata. Zero efort. Tup-tup prin bar, sigur ACUM te vor observa miliardarii care nu vin in barul in care esti tu. Ca doar, acum ai toale si pantofiori. Si pula mea. Exista ideea asta printre femei. Daca esti imbracata nu stiu cum, o sa obtii totul pe tava. Job de coispe miliarde pe luna? Sigur. Tre’ doar sa te imbraci bine pentru interviu. Ceva sot alea-alea? Tre’ doar sa-ti iei o rochie potrivita. Si nu, nu-i vorba de faptul ca nu au ce sa faca ele cu doar 500 de euro. Ca poti sa le dai 5000, doar ca atunci vor baga banii aia in silicoane. Isi vor aranja un pic buzele. Si nasucul. Si…

Dupa care ajung la 40 de ani. Si unele arata OK – pentru varsta lor – ca se chinuie sa se intretina. Sala, alergat, chestii. Slabute, aranjate, alea. Da’ tot 40 de ani au. Cu tot ce implica asta. Si ajung sa discute cu Ondilol si sa-i spuna ca … n-au avut noroc, dar ca inca mai spera. Pentru ca, holy shit, norocul e ala care-a dictat ce-ai facut cu timpul si banii tai. Norocul a dictat cu ce barbati ti-ai tras-o si cum te-ai comportat cu ei. Norocul te face sa ajungi la 40 de ani singura si deprima(n)ta.

Nu poti sa te trezesti ca ai ajuns la 40 de ani si dai vina pe noroc pentru ca esti singura si te-alearga menopauza. Nu poti sa spui ca, pula mea, tu ai inceput sa-ti doresti boraci la 30 si de-atunci pana acum n-ai avut noroc. Nu, pula mea, chiar nu poti. *Trebuie* sa stii ca-ti vei dori la 30 de cand ai 15. Nu poti sa te trezesti ca, holy shit, de unde era sa stiu eu c-o sa vreau boraci? Adica, doar pentru ca asa functioneaza specia de mii de ani (sau milioane, dracu’ stie), n-aveam eu cum sa stiu. Doar pentru ca am avut doi parinti, n-aveam cum sa stiu ca si eu voi vrea un barbat si un borac. Doar pentru ca am crescut intr-o casa si ai mei au platit rate la ea, n-aveam de unde sa stiu eu ca voi avea nevoie de una. Doar pentru ca mama ii punea lu’ tata pachetu’ dimineata si noua cand mergeam la scoala, n-aveam de unde sa stiu eu ca tre’ sa pot face *ceva* de mancare cat de cat. Doar pentru ca se-auzea scart-scart din dormitorul lor din cand in cand, n-aveam de unde sa stiu eu ca ar fi bine sa stiu sa ma fut.

Hell no. N-am stiut. Si n-am avut noroc. Si cam asta-i tot ce-o sa spun pe tema, ca n-am chef sa dezvolt.

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

Comments are closed.